ICCJ. Decizia nr. 1081/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1081/2012
Dosar nr. 3037/2/2012
Şedinţa publică din 25 iulie 2012
Asupra conflictului de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 779 din 21 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 8584/4/2012 s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare formulată de Oficiul Federal de Justiţie din Germania privind pe condamnatul D.A.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 18735 din Legea nr. 302/2004, „Autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti”, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004 competenţa în procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale sau a unor acte juridice străine la cererea unui stat aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 187 F din 03 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3037/2/2012 (1173/2012), s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, verificându-şi propria competenţă, a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul cauzei şi la dispoziţiile art. 18734 din Legea nr. 302/2004, care nu reglementează în mod expres instanţa care este competentă să soluţioneze o cerere de recunoaştere a aplicării unor sancţiuni pecuniare, această competenţă aparţine judecătoriei, conform art. 25 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti constată următoarele:
Prin cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală, înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în data de 16 martie 2012, s-a solicitat recunoaşterea sancţiunilor pecuniare aplicate de autorităţile judiciare germane cetăţeanului român D.A.A.
Cererea a fost emisă de autorităţile judiciare germane pentru executarea unei amenzi de 600 euro, din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracţiunea de furt sau tăinuire şi comerţ cu bunuri furate, sancţiune aplicată de Judecătoria de Primă Instanţă Lorrach, în dosarul 40 Cs 84 Js 2710/11.
Potrivit art. 18734 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „prin hotărâre se înţelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată faţă de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, în ceea ce priveşte faptele care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale”.
Autorităţile române competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 18735 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţele judecătoreşti.
În alin. (2) al aceluiaşi text se prevede că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti.
De asemenea, prevederile enunţate trebuie corelate cu dispoziţiile art. 18741 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora „autorităţile judiciare romane de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 18742”.
Spre deosebire de procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale străine reglementată de Legea nr. 302/2004 în cadrul căreia, în art. 115, se stabileşte în mod expres competenţa Curţii de apel, în cazul recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare se face referire doar la competenţa instanţelor judecătoreşti de a emite o hotărâre.
Prin urmare, atâta timp cât legea specială, în secţiunea a 4-a care cuprinde dispoziţiile referitoare la cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenţă, devin aplicabile regulile generale în materie de competenţă, şi anume dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi 30 alin. (1) C. proc. pen.
Cum, în cauză, autorităţile judiciare germane i-au aplicat cetăţeanului român o sancţiune pecuniară de 600 euro, din care s-a achitat deja suma de 100 euro, pentru infracţiunea de furt sau tăinuire şi comerţ cu bunuri furate, competenţa de a recunoaşte şi executa această sancţiune aparţine judecătoriei, care are plenitudine de competenţă.
Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 437 C. proc. pen., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea autorităţilor judiciare germane de recunoaştere şi executare a sancţiunilor pecuniare cu privire la condamnatul D.A.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul D.A.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1031/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
