ICCJ. Decizia nr. 2369/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 2369/2012
Dosar nr. 3290/113/2011
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor din dosar constată următoarele:
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat Dosarul nr. 3290/113/2011 privind recursurile declarate de inculpaţii Ţ. (fost B.) B. (aflat în stare de arest preventiv) şi A.C.B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit rezoluţiei, termenul de judecată a recursului a fost fixat la 29 august 2012, la termenul de faţă urmând a se examina cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Serviciul de Investigaţii Criminale, privind pe inculpatul A.C.B., cu măsura arestării preventive, potrivit art. 145 pct. 32 C. proc. pen.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că, prin decizia penală nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost condamnat inculpatul A.C.B. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Tg. Bujor, definitivă prin neapelare şi a dispus ca pedeapsa să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea din prezenta cauză, urmând ca inculpatul A.C.B. să execute o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatul A.C.B. prin încheierea de şedinţă nr. 3290 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Brăila.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate, ale sentinţei penale nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila şi ale sentinţei penale nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Tg. Bujor.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.C.B. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.C.B. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii Ţ. (fost B.) B. şi A.C.B., a cărui judecată a fost fixată la 29 august 2012.
Asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Serviciul de Investigaţii Criminale, privind pe inculpatul A.C.B., cu măsura arestării preventive, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 136 C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se desfăşura buna funcţionare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de Ia urmărirea penală, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara şi arestarea preventivă.
Faţă de inculpatul din prezenta cauza, Tribunalul Brăila, prin încheierea de şedinţă nr. 3290 din 29 iunie 2011 a luat măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta fiind învinuit la acea data de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., măsură care a fost menţinută prin decizia penală nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pe durata obligării măsurii de a nu părăsi localitatea, s-a dispus ca inculpatul să respecte dispoziţiile legale în materie, prev. de art. 145 C. proc. pen.
La data de 28 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost sesizată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Serviciul de Investigaţii Criminale, cu o cerere prin care solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpatul A.C.B. cu măsura arestării preventive. Din adresa de sesizare rezultă că, inculpatul A.C.B. a respectat dispoziţiile încheierii de şedinţă, prezentându-se la sediul I.P.J. Brăila, conform graficului stabilit, până la data de 16 mai 2012, când nu a mai făcut acest lucru şi nu a răspuns la apelurile repetate pe numărul de telefon mobil care a fost menţionat în declaraţia dată. Din verificările efectuate se constată faptul că inculpatul a părăsit locuinţa din mun. Brăila, str. A.C. din data de 13 mai 2012 şi nu a a mai contactat nici membrii familiei. Deci, cu privire la acest inculpat, instanţa analizând probele administrate şi relatate amplu în cererea de sesizare a instanţei, nu poate fi vorba de încălcarea obligaţiilor impuse de art. 145 C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada încălcării obligaţiilor impuse de instanţă.
Cât priveşte necesitatea menţinerii unei măsuri preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil, valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost dispusă.
Înalta Curte constată că la momentul luării, măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei penale adusă inculpatului şi cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, şi în concordanţă atât cu legislaţia internă, cât şi cu dispoziţiile Convenţiei Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Faptul că inculpatul A.C.B. din data de 16 mai 2012, nu a mai răspuns la apelurile repetate ale organelor de control judiciar, nu este de natură a conduce, automat, la concluzia că acesta a încălcat, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i revin pe timpul judecării cauzei.
Această concluzie se desprinde din comportamentul inculpatului, care a răspuns la toate chemările organului judiciar, de la momentul la care a fost luată această măsură şi până la data mai sus menţionată.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, faţă de inculpatul A.C.B., va respinge ca nefondată cererea prin care Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Serviciul de Investigaţii Criminale a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
D I S P U N E
Respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului A.C.B. formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2392/2012. Penal → |
|---|
