ICCJ. Decizia nr. 2835/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 2835/2012
Dosar nr. 862/57/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 3/MP/2012 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în Dosarul nr. 862/57/2012, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.R.F., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia.
În temeiul art. 1491 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.R.F., pe o perioadă de 29 de zile, de la 12 septembrie 2012 până la 10 octombrie 2012.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta de care este acuzat şi există cazul în care se dispune arestarea inculpatului, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei, a declaraţiilor martorilor şi inculpatului, a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale, instanţa de fond a apreciat că rezultă existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârşit infracţiunea şi că în cauză există motive pertinente şi suficiente care justifică pe deplin plasarea inculpatului în detenţie provizorie, cel puţin în acest stadiu incipient al procedurilor, bănuiala legitimă fiind evidenţiată de următoarele date factuale:
În cauză s-a stabilit că inculpatul a solicitat şi a primit de la denunţător sumele de 6.000 RON şi 1.100 euro, fără a încheia un contract de asistenţă juridică şi tară a elibera chitanţe pentru aceste sume, din declaraţiile denunţătorului rezultând că aceste sume erau destinate funcţionarilor care puteau să stabilească o alcoolemie care să nu-i atragă răspunderea penală. Deşi inculpatul afirmă că sumele de bani au fost primite în calitatea sa de avocat care reprezintă interesele unui client, nu a încheiat nici un contract cu denunţătorul H.M. şi nici nu a eliberat chitanţe pentru aceste sume. Declaraţiile denunţătorului H. M. sunt susţinute de declaraţiile martorei H.C.M. care afirmă că sumele de bani pe care le-a împrumutat cumnatului său erau destinate unor funcţionari care să stabilească o alcoolemie sub limita legală, că aceste sume de bani au fost date inculpatului, martora chiar asistând la înmânarea sumei de 6.000 RON. Aceeaşi martoră a mai arătat că în repetate rânduri a discutat cu denunţătorul despre destinaţia sumelor de bani, niciodată discutându-se că banii ar reprezenta contravaloarea serviciilor juridice prestate de către inculpat, în calitatea sa de avocat. Din transcrierea convorbirilor purtate între inculpat şi denunţător şi înregistrate ambiental, din 21 august 2012, rezultă indicii temeinice că inculpatul nu numai că a luat sumele de bani promiţându-i denunţătorului că rezolvă cu un funcţionar abilitat problema alcoolemiei, ci din afirmaţiile sale, chiar că a înmânat sumele de bani şi că ar avea intenţia să ceară banii înapoi dacă problema nu era rezolvată.
Este cert că inculpatul l-a lăsat pe denunţător să creadă că ar avea influenţă asupra unor funcţionari abilitaţi să stabilească valoarea alcoolemiei şi a primit sumele de bani de la denunţător spunându-i acestuia că aceste sume de bani sunt destinate acestor funcţionari, acestea rezultând şi din transcrierea convorbirilor purtate între inculpat şi denunţător şi înregistrate ambiental, din data de 27 august 2012, transcrierea convorbirilor purtate între inculpat şi denunţător şi înregistrate ambiental din 05 septembrie 2012 şi transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpat cu denunţătorul la data de 05 septembrie 2012.
Apărările inculpatului că sumele de bani ar fi fost primite ca onorariu, că ar fi intenţionat să dea banii înapoi dacă nu ar fi câştigat procesul denunţătorului, că suma a fost într-un cuantum mai mare deoarece urma să-i facă o apărare calificată în cursul cercetării judecătoreşti, sunt contrazise de actele menţionate mai sus, existând indicii plauzibile, verosimile şi legitime în sensul promisiunii de către inculpat a intervenţiei asupra funcţionarilor de la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba şi I.M.L. Cluj Napoca, în vederea modificării rezultatului analizei toxicologice alcoolemie a numitului H.M.
Raportat la aspectele reţinute mai sus, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt întrunite cumulativ exigenţele impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., dar şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O., fiind respectată condiţia existenţei unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice luarea măsurii preventive a privării de libertate. În ceea ce priveşte pericolul social concret pentru ordinea publică, Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că aprecierea acestui pericol, fără a fi indisolubil legată de o examinare a gravităţii faptelor, gravitate incontestabilă de altfel, nu poate fi totuşi disociată de aspectele ce ţin de natura acuzaţiei aduse (fapte de corupţie), de rezonanţa socială pe care o poate determina luarea la cunoştinţă a acestor fapte, de impactul major pe care-l generează în conştiinţa socială suspiciunea că un avocat, ale cărui prerogative principale le reprezintă apărarea corectă a persoanelor pe care le reprezintă, ajutând la înfăptuirea actului de justiţie, t rafichează şi uzează de poziţia pe care o are în vederea aservirii activităţii judiciare unor interese personale şi colaterale.
Instanţa de fond a subliniat că existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpat a unei fapte grave de corupţie, calitatea pe care inculpatul o are, aceea de avocat, şi exigenţele cărora acesta se impunea să se supună prin prisma poziţiei sale de persoană chemată să ajute la aplicarea corectă a legii, conving un observator obiectiv că ordinea publică este în acest moment realmente ameninţată, ameninţarea fiind una reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Se mai reţine că prin deosebita lor gravitate şi reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni, cum este infracţiunea reţinută în speţa de faţă, pot produce o anumită „tulburare socială", de natură a justifica o detenţie provizorie pe o anumită perioadă de timp.
Instanţa a apreciat, având în vedere natura acuzaţiei aduse şi calitatea inculpatului, că este îndreptăţită să creadă că privarea de libertate este necesară şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., vizând scopul şi categoriile măsurilor preventive, pentru a nu perturba desfăşurarea anchetei, cei puţin la începutul ei. În sensul celor expuse mai sus, Curtea de Apel Alba lulia a considerat că plasarea inculpatului în detenţie, cel puţin în faza incipientă a procedurilor, este pe deplin justificată, fiind vorba despre o cauză ce necesită încă cercetări.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.R.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar luarea unei măsuri neprivative de libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 şi 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
Arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 1491 alin. (1) C. proc. pen., se dispune dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, scopul acestei măsuri fiind acela de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei [art. 136 alin. (1) C. proc. pen.].
Analizând actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, Înalta Curte apreciază că în speţă există nu numai indicii, dar chiar probe directe, din care rezultă presupunerea rezonabilă, pentru un observator obiectiv, că inculpatul a comis infracţiunea reţinută în sarcina sa, respectiv trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. (denunţul numitului H.M., declaraţia olografă a denunţătorului şi declaraţia acestuia dată în faţa procurorului, copia dosarului penal privind pe H.M., cuprinzând şi documentele medicale de atestare a alcoolemiei, declaraţiile martorilor H.C.M. şi D.H.V., declaraţiile inculpatului şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor ambientale ale discuţiilor purtate de inculpat cu denunţătorul), constând în aceea că inculpatul a solicitat şi primit de la denunţător sumele de 6.000. RON şi 1.100. euro, fără a încheia un contract de asistenţă juridică şi fără a elibera chitanţe pentru aceste sume, lăsându-l pe denunţător să creadă că ar avea influenţă asupra unor funcţionari abilitaţi să stabilească valoarea alcoolemiei.
Pe de altă parte, în condiţiile în care singurul temei al arestării invocat îl constituie art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea apreciază că măsura arestării preventive nu este necesară nici pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal (probatoriul fiind în mare deja administrat) şi nici pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, atâta vreme cât nu există indicii în acest sens.
Apreciază Curtea că nu există probe că odată lăsat în libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, atât prin prisma pericolului social concret al infracţiunii cât şi prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului integrat social, la primul conflict cu legea penală, dar şi cu o poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor pentru care este cercetat.
Este adevărat faptul că gravitatea infracţiunii este generată şi de calitatea pe care o avea inculpatul, avocat în cadrul Baroului Hunedoara, însă această împrejurare nu justifică luarea măsurii preventive cele mai severe, în opinia Înaltei Curţii, fiind suficientă luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate care, prin obligaţiile impuse, constituie suficiente garanţii că ancheta penală îşi va urma cursul firesc.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva încheierii nr. 3/MP din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 862/57/2012.
Va casa încheierea atacată şi, rejudecând:
Va respinge propunerea de arestarea preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., va lua faţă de inculpatul C.R.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, de la 17 septembrie 2012 la 16 octombrie 2012, inclusiv.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul C.R.F. va fi obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (22) C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului C.R.F. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului C.R.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59 din data de 12 septembrie 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în Dosarul nr. 862/57/2012, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva încheierii nr. 3/MP din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 862/57/2012.
Casează încheierea atacată şi, rejudecând:
Respinge propunerea de arestarea preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia.
În baza art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., ia faţă de inculpatul C.R.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, de la 17 septembrie 2012 la 16 octombrie 2012, inclusiv.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul C.R.F. este obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (22) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului C.R.F. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului C.R.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59 din data de 12 septembrie 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în Dosarul nr. 862/57/2012, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2012. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 3374/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
