ICCJ. Decizia nr. 2392/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 2392/2012
Dosar nr. 756/3/2012
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 107/F din 14 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.N., la pedeapsa închisorii de 6 ani, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de omor, art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, din momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei, şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 17 august 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit de acesta la comiterea infracţiunii, cuţit ridicat de la domiciliul inculpatului în data de 01 august 2011, cu ocazia cercetării la faţa locului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în data de 01 august 2011, în timp ce se afla în locuinţa sa din municipiul Bucureşti, str. S., sector 6, inculpatul B.N. i-a aplicat victimei B.S., mama sa vitregă, cu care locuia, mai multe lovituri cu cuţitul, hemoragia externă, urmare a plăgilor tăiate cervicale antero-laterale cu secţionarea arterei carotide comune de pe partea dreaptă, a arterei tiroidiene inferioare, precum şi a viscerelor gâtului (faringe, laringe), fiind cea care a condus la decesul victimei; existenţa acestor plăgi, alături de leziuni traumatice primare (echimoze, escoriaţii semilunare, plăgi tăiate superficiale la ambele mâini), care s-au produs prin lovire cu şi de corp dur, zgâriere cu unghiile, respectiv, lovire cu corp tăietor, a fost constatată cu ocazia examinării externe a cadavrului, în cadrul necropsiei efectuate în cauză, raportul medico-legal de necropsie concluzionând că leziunile traumatice cervicale sunt cele care au legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul B.N., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, de 6 ani închisoare, apreciat ca fiind prea mare. Solicită a se avea în vedere că are o vârstă înaintată - 68 de ani, până la acest moment nu a încălcat legea, are probleme grave de sănătate.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului B.N., de 6 ani închisoare, Curtea a apreciat că a fost just individualizată faţă de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, apelantul inculpat a comis infracţiunea de omor asupra victimei B.S., în vârstă de 89 ani, mama sa vitregă (fără ca victima şi inculpatul să fie „rude apropiate", în sensul art. 149 C. pen., ori membri de familie, în sensul art. 1491 C. pen., victima fiind doar fosta soţie a tatălui inculpatului), pe fondul unor relaţii conflictuale mai vechi generate, potrivit propriilor susţineri ale inculpatului, de atitudinea victimei care „obişnuia să fure diferite bunuri din casă şi care fi vorbea urât” şi prezenta şi probleme de natură psihiatrică.
Prima instanţă a dozat în mod corespunzător cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, dând relevanţa cuvenită atitudinii sincere a acestuia prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinându-se, totodată, în beneficiul inculpatului, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special de 6 ani şi 8 luni închisoare.
O reducere şi mai mare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apare ca fiind nejustificată, Curtea apreciind că pedeapsa astfel individualizată - cuantum şi modalitate de executare - este aptă să satisfacă scopul preventiv, educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen., fiind de natură să conducă la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept şi valorile sociale apărate de lege.
Astfel, instanţa de fond a ţinut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de natura infracţiunii, de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut faptele, este în vârstă, este necunoscut cu antecedente penale, acesta aflându-se într-o stare de profundă afectare psihică întrucât anterior îi decedase soţia, inculpatul vorbind în mai multe rânduri despre faptul că nu va putea să trăiască fără acesta şi se va sinucide.
Împotriva acestei decizii, la 5 aprilie 2012 a fost declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 10 mai 2012.
La termenul de judecată din 11 iulie 2012, prezent personal în faţa instanţei, inculpatul B.N., după ce i-a fost pus la dispoziţie dosarul spre a examina declaraţia de recurs trimisă, în numele său, de la locul de deţinere a arătat că el nu a declarat recurs în prezenta cauză iar scrisul şi semnătura de pe declaraţia de recurs nu îi aparţin.
Aşa fiind, Înalta Curte, văzând şi că prevederile art. 362 alin. (2) C. proc. pen., la care art. 3852 din acelaşi cod face explicită trimitere, nu sunt incidente, va constata că inculpatul nu a exercitat calea de atac a recursului, cheituielii ejudiciare în sumă de 200 RON urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată că inculpatul B.N. nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 108/A din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2480/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
