ICCJ. Decizia nr. 1622/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1622/2012
Dosar nr. 4342/1/2012
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele;
Prin rezoluţia din 5 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 204/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de R.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu grad profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că, prin plângerea penală formulată la data de 05 februarie 201, înregistrată, la. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petenta C.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului R.V. cu privire la modul de soluţionare a Dosarului nr. 587/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, apreciind că magistratul reclamat se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 77/ P din 07 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1), art. 42 şi art. 45 C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a plângerii petentei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că intimatul procuror are gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din actele dosarului a rezultat că, prin Ordonanţa nr. 587/P/2011 din 27 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, emisă de procurorul R.V., s-a dispus, în conformitate cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de G.C., judecător la Judecătoria Timişoara şi Ţ.M.I., avocat în Baroul Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen., precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe L.M., T.R. şi A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), art. 288, art. 289, art. 290, art. 292 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
În procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a menţinut soluţia dispusă de procurorul reclamat, cauza aflându-se în procedura controlului jurisdicţional prevăzut de art. 2781 C. proc. pen.
Analizând plângerea petentei, s-a reţinut că nu există indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către procurorul R.V., acesta exercitându-şi atribuţiile de serviciu în mod corect şi în acord deplin cu dispoziţiile legale în materie, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 587/P/2011.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 204/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică a fost confirmată, ulterior, prin rezoluţia nr. 1329/112/2012 din 26 iulie 2012 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat.
Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentă este nefondată şi urmează a fi respinsă, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 204/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimatul procuror R.V. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestuia, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Conform Constituţiei şi dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, magistraţii judecători şi procurori sunt suverani în a aprecia atât probatoriul administrat într-o cauză, cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare.
Pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat, sunt necesare indicii clare, în sensul săvârşirii unei infracţiuni şi nu simpla nemulţumire a unei părţi cu privire la soluţia dispusă, fără a se prezenta niciun element care să susţină acuzaţiile aduse.
În prezenta cauză, petenta nu a invocat încălcări concrete ale atribuţiilor de serviciu de către intimat, iar simpla împrejurare că soluţia dispusă de acesta a fost de natură să o nemulţumească pe petentă, nu poate să atragă răspunderea penală a intimatului, în lipsa existenţei unor indicii clare cu privire la săvârşirea unor fapte penale.
De asemenea, trebuie menţionat că soluţia dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalităţii şi temeiniciei acesteia fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată, conform art. 2781 C. proc. pen., iar din actele dosarului rezultă că petenta a urmat această procedură legală, plângerea acesteia formând obiectul Dosarului nr. 324/59/2012 al Curţii de Apel Timişoara.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.E.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.E. împotriva rezoluţiei din 5 aprilie 2012, dispusă în Dosarul nr. 204/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1155/2012. Penal → |
|---|
