ICCJ. Decizia nr. 3578/2012. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 3578/2012

Dosar nr. 8056/2/2012

Şedinţa publică din 3 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 155 şi urm. C. proc. pen. a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei.

A prelungit măsura arestării preventive a inculpaţilor G.G., J.A.F., C.M., P.D.E. şi S.F.D., pe o durată de 30 zile, de la 05 noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv.

S-a reţinut că la data de 29 octombrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în temeiul art. 155 şi urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 148 alin. l C. proc. pen., de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.G., C.D., J.A.F., S.F.D. şi C.M., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005, Legea nr. 39/2003, Legea nr. 78/2000 în forma autoratului, respectiv a complicităţii.

S-a solicitat prelungirea arestării preventive a fiecărui inculpat pentru o perioadă de 30 de zile de la 05 noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv, pentru motivele care au fost dezvoltate în referatul Parchetului.

S-a arătat în referat că la 04 iulie 2012 s-a început urmărirea penală a inculpaţilor după cum urmează:

G.G. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.D., J.A.F., P.D.E. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a). b şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, fapte prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M., B.N. şi B.M. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. şi ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) clin Legea nr. 241/2005 şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, fapte prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 239/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi S.F.D. pentru complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, sprijinirea unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Acestora li se mai adaugă alţi 14 inculpaţi şi mai multe societăţi comerciale vizate pentru evaziune fiscală - SC E.R.G. SRL Nicolae Bălcescu, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi complicitate la evaziune fiscală pentru alte 17 societăţi.

La 01 martie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a sesizat din oficiu cu privire la constituirea unei grupări infracţionale coordonată, între alţii, de inculpaţii C.D., J.A.F.

A reţinut instanţa de fond că inculpaţii au fost arestaţi preventiv la data de 10 iulie 2012 pe o durată de 29 de zile, măsura fiind pentru fiecare prelungită succesiv. Ei au fost cercetaţi pentru infracţiuni de evaziune fiscală, în forma autoratului şi respectiv a complicităţii, constituire şi respectiv sprijinire grup infracţional organizat şi permisiunea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.F.D.

Instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune prelungirea arestării preventive a inculpaţilor, arătând că măsura arestării preventive dispusă s-a luat în mod legal, iar temeiurile subzistă, neintervenind cel puţin până la acest moment, elemente de fapt care să o infirme.

Având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al părţilor implicate şi al actelor ce trebuiesc instrumentate nu s-a putut susţine că a fost depăşită o durată rezonabilă a măsurii.

A constatat că în cauză sunt îndeplinite în continuare cerinţele art. 143 C. proc. pen., în sensul că au existat indicii temeinice şi probe că toţi cei 6 inculpaţi au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi, astfel cum au fost arătate, în esenţă, şi cum sunt pe larg descrise în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării.

Instanţa de fond a reţinut existenta acestor indicii temeinice din mijloacele de probă administrate până la acest moment, respectiv notă de constatare întocmită de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (filele 292-366), procese verbale conţinând convorbiri telefonice interceptate, aflate în volumele 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 30, 33, declaraţiile numitului I.L.F. (vol. 2 fi. 169), declaraţiile unora dintre inculpaţi (C.M. vol. 33, f. 43), declaraţiile martorilor din vol. 33, declaraţia învinuitei P.E., documentele ridicate şi cuprinse în volumele 20-32, percheziţiile, alte înscrisuri depuse la dosarul de urmărire penală.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă enumerate, instanţa de fond a reţinut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, respectiv evaziune fiscală, ori complicitate la această infracţiune, constituire ori sprijinire a unui grup infracţional organizat, iar pentru inculpatul S.F.D. şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

A mai reţinut instanţa că până în prezent, inculpaţii fie şi-au exercitat dreptul la tăcere, fie au dat unele declaraţii, arătând că nu au fost vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, fără a propune până la acest moment probe în apărare, care să pună la îndoială afirmaţiile acuzării.

Cu privire la aspectele învederate de apărare, respectiv că nu s-a stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului, nefiind efectuată o expertiză contabilă în cauză, instanţa a apreciat că această împrejurare nu prezintă relevanţă, la acest moment procesual. în acest sens, a reţinut că există probe şi indicii temeinice că s-a produs un prejudiciu bugetului general consolidat, după cum a reieşit şi din nota de constatare financiar-contabilă întocmită în cauză, estimat provizoriu ca fiind de 65.174.405,10 lei, întinderea exactă a acestui prejudiciu urmând a fi stabilită printr-o expertiză financiar-contabilă.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că în continuare sunt îndeplinite în cauză şi cerinţele art. 148 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. cu privire la fiecare dintre cei 6 inculpaţi, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi fiind mai mari de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Sub un prim aspect, instanţa a constatat că infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii din prezenta cauză sunt sever sancţionate de lege, fiind apreciate de legiuitor ca având un ridicat pericol social.

În concret, instanţa de fond a constatat că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor îl prezintă rezultă din modalitatea de săvârşire a infracţiunilor de care sunt acuzaţi, acţionând organizat, colaborând pe mai multe paliere pentru asigurarea reuşitei activităţilor infracţionale.

În acest mod, inculpaţii, prin acţiunile lor cumulate, au produs un prejudiciu bugetului general consolidat evaluat provizoriu în cuantum de 65.174.405,10 lei (aproximativ 15.000.000 euro), o sumă foarte mare.

Cu privire la inculpaţii C.M., G.G., P.D.E., C.D. şi J.A.F., instanţa de fond a reţinut că aceştia au acţionat o perioadă mare de timp, săvârşind infracţiuni de evaziune fiscală, obţinând venituri însemnate din desfăşurarea activităţii, fără a se opri până la intervenţia organelor de urmărire penală. Analizând actele de urmărire penală, instanţa a apreciat că obţinerea de venituri prin prejudicierea bugetului general consolidat reprezenta un adevărat mod de viaţă pentru cei 5 inculpaţi menţionaţi, aceştia acţionând constant în acest mod, dovedind perseverenţă infracţională.

De asemenea, instanţa a mai constatat şi că societăţile comerciale controlate direct sau prin interpuşi de către cei 5 inculpaţi, prin intermediul cărora aceştia au săvârşit infracţiunile, există în continuare, nefiind desfiinţate; mai mult, înainte de intervenţia organelor de urmărire penală, inculpaţii intenţionau să înfiinţeze şi alte firme, pentru continuarea activităţii infracţionale.

Prin urmare, instanţa a apreciat că există riscul crescut ca inculpaţii C.M., G.G., P.D.E., C.D. şi J.A.F. să săvârşească şi alte infracţiuni de evaziune fiscală, ori alte infracţiuni economice, pentru a obţine venituri, lăsarea lor în libertate prezentând pericol concret şi sub acest aspect. In acelaşi sens, instanţa a constatat că participaţia inculpatei C.M. la săvârşirea infracţiunilor, prin serviciile de contabilitate prestate, este una extrem de importantă pentru derularea circuitului fiscal evazionist, neputând fi apreciată ca minoră.

Totodată, relevantă cu privire la periculozitatea inculpaţilor C.D., J.A.F. şi G.G. a fost şi preocuparea constantă a acestora de racolare a unor persoane fără posibilităţi materiale şi fără studii cu intenţia de a le folosi pentru înfiinţarea de societăţi comerciale, persoane ce serveau ca „paravan” pentru inculpaţi. Cu privire la inculpatul S.F.D., şi lăsarea acestuia în libertate a prezentat pericol concret pentru ordinea publică, a constatat instanţa că acesta a acţionat repetat în vederea sprijinirii grupului infracţional organizat, ajutând în acest mod la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prin oferirea de informaţii unora dintre inculpaţii din prezenta cauză (în concret inculpatului N.R., arestat în lipsă). Astfel, inculpatul, încălcând obligaţia de păstrare a secretului de serviciu, esenţială pentru un ofiţer D.G.I.P.I., a oferit lui N.R. tocmai informaţii ce erau legate de activitatea grupului infracţional, a firmelor implicate, a societăţilor comerciale interpuse, intermediare sau fantomă.

Este evident, în acest sens, că astfel de fapte au produs o tulburare însemnată în rândul opiniei publice, afectând grav încrederea cetăţenilor în desfăşurarea activităţii judiciare şi înfăptuirea justiţiei, mai ales când sunt săvârşite de o persoană ce are obligaţia de a veghea asupra respectării legii, astfel a constatat că lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol concret sub acest aspect.

Prelungirea măsurii arestării preventive faţă de cei 6 inculpaţi a fost necesară şi sub aspectul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal. Astfel, instanţa a apreciat că există indicii temeinice la dosar că inculpaţii, lăsaţi în libertate, vor încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influenţarea unor martori ori chiar a altor inculpaţi.

În acest sens. instanţa a reţinut din declaraţiile administratorilor de firme „fantomă”, că după reţinerea inculpaţilor C.D. şi G.G. au fost vizitaţi de alte persoane care le-au solicitat documente privind activitatea societăţilor implicate în cauză şi le-au dat indicaţii să părăsească localităţile de domiciliu. Mai mult, instanţa a apreciat că aceşti martori pot fi lesne influenţaţi de către inculpaţi, o dată lăsaţi în libertate, deoarece martorii sunt persoane modeste, fără posibilităţi materiale şi fără studii, susceptibili prin urmare de a fi influenţaţi.

De asemenea, în cauză au existat 3 inculpaţi arestaţi în lipsă, respectiv N.R., M.C.A. şi N.D.M., care nu au fost găsiţi până în prezent, existând date că se sustrag urmăririi penale. Instanţa a apreciat că există riscul crescut ca o dată lăsaţi în libertate, inculpaţii C.D., J.A.F., C.M., G.G., P.D.E. şi S.F.D. să intre în legătură cu inculpaţii aflaţi în libertate, pentru a stabili modalitatea de apărare în proces, existând posibilitatea clară a denaturării adevărului.

Instanţa a constatat că în cauză măsura arestării preventive luată faţă de cei 6 inculpaţi este justificată şi este proporţională şi cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunităţii împotriva unor astfel de infracţiuni grave, evaziune fiscală săvârşită de un grup organizat în acest scop. In acest sens, instanţa a reţinut că prin activităţile infracţionale desfăşurate inculpaţii au prejudiciat un număr nedeterminat de persoane, diminuând bugetul comunităţii într-o perioadă foarte grea din punct de vedere economic, animaţi de dorinţa de a realiza câştiguri materiale ilicite; după cum s-a arătat, prejudiciul estimativ creat bugetului general consolidat este extrem de ridicat.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. şi au solicitat, în esenţă, admiterea recursurilor şi în principal revocarea măsurii arestării preventive şi în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.

Prin rezoluţia din 4 iulie 2012 din dosarul nr. 54/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de:

- G.G. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.F.D. pentru complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, sprijinirea unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- C.M. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. şi ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, fapte prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 239/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.D., pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, fapte prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.A.F. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b şi c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, fapte prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.D.E. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat fapte prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. sunt fondate pentru următoarele considerente:

S-a reţinut în cuprinsul referatului parchetului cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor următoarele:

Inculpatul J.A.F., subordonat şi coordonat de P.D.E., coordona la rândul său, prin intermediul lui C.D.G.V., activitatea societăţii SC C.L. SRL care prelua autocisternele de la SC D.E. SRL.

S-a reţinut că inculpatul J.A.F. este cel care la 1 iunie 2011 a mandatat prin procură pe T.M. şi D.A. să efectueze formalităţile înfiinţării SC P.O.D. SRL. Se mai susţine că, telefonic Ia 15 februarie 2012, inculpatul J. a cerut numitului V. copii de pe documente care să ateste că SC P.O.D. SRL a achitat acciza şi TVA şi certificatul de calitate pentru achiziţionarea de către aceasta a motorinei.

Inculpatul J.A.F. a participat la diverse întâlniri cu P.D.E., G., l. (5 martie 2012) sau cu M.O.I. (mai 2012) ocazionate de întârzierea operaţiunilor de transport a motorinei aflate sub controlul lui J. şi B.

Între societăţile comerciale implicate şi aflate sub controlul inculpatului J.A.F., au fost nominalizate SC B.G.L. SRL, SC D.O.L. SRL, interpusă la jumătatea lunii martie 2012 în circuitul de comercializare a motorinei provenite de la SC E.R.G. SRL şi cu privire la care acesta a dispus la 12 martie 2012 efectuarea de plăţi. Intre societăţile controlate se evidenţiază şi SC R.T.C. SRL în raport cu care inculpatul, de altfel, nu avea nicio relaţie juridică şi cu toate acestea „dirija” şoferii de control în trafic, îi redirecţiona împreună cu G.G. pentru a se sustrage controlului vamal.

În sarcina inculpatului J.A.F. s-a mai reţinut că urmărea introducerea SC C.L. SRL în regim de urgenţă (29 iunie 2012) în registrul Operatorilor intracomunitari pentru a realiza achiziţii intracomunitare de mărfuri.

În eşafodajul structural al grupului, inculpatul J.A.F. colecta sumele de bani proveniţi din comercializarea ilegală a carburanţilor distribuiţi de SC E.R.G. SRL, comunica numitei P.E. modul de repartizare către membrii grupării a sumelor cuvenite, iar aceasta îi raporta periodic despre efectuarea plăţilor, soldul conturilor (convorbiri telefonice din 5, 12, 13, 19 martie 2012).

În cuprinsul referatului, parchetul precizează că probatoriile atestă că inculpatul J.A.F. a primit 1,2 milioane lei din prestarea de servicii pentru SC E.R.G. SRL, SC R.T.C. SRL, SC B.O. SRL.

Inculpatul P.D.E. controla SC C.T.P. SRL, beneficiară a motorinei livrate de SC E.R.G. SRL şi realiza sustragerea de la plata accizei aferente, folosindu-se şi de o firmă fantomă SC G.I.S. SRL; inculpatul se ocupa de remedierile disfuncţionalităţilor apărute în activitatea de transport, coordona transportul motorinei de la SC E.R.G. SA la doi beneficiari finali, regla întârzierile unor cisterne cu motorină ce trebuiau să ajungă la depozitele de pe raza mun. Sibiu (discuţii P. cu M.O.I. în 25, 26, 27 aprilie 2012) şi coordona activitatea derulată de finul său, J.A.F.

S-a mai reţinut, totodată, că inculpatul P.D.E. avea dese întâlniri între alţii cu finul său, cu G.P.D., I.L.F. (asociat la SC „D.O.L. SRL - firmă introdusă, afirmă Parchetul, la sfârşitul lunii martie 2012 în circuitul evazionist) - întâlnire în data de 05 martie 2012; alte întâlniri apreciate ca relevante de parchet sunt cele din 15 martie 2012 când Preda se întâlneşte cu M.O.I., J.A.F. şi N.A., asociat la SC E. SRL - societate ce achiziţiona motorină de la SC B.O. SRL, unde era asociat M., întâlnirea din 31 martie 2012, 11 aprilie 2012 dintre P.D.E., M. şi J., din 09 iunie 2012 când M. îi spune că nu are capacitatea de descărcare în ritmul aprovizionării şi îi cere lui P. să tempereze transporturile pentru a putea rezolva problemele de încărcare a autocisternelor conform programului stabilit cu SC A. SRL.

Din alte discuţii consemnate la dosar s-a reţinut că o parte însemnată din sumele obţinute în urma operaţionalizării mecanismului evazionist reveneau inculpatului P.D.E., care utiliza pentru sine un autoturism ce aparţinea SC E.R.G. SRL, cu care nu avea raporturi juridice (a se vedea discuţiile din 21 iunie 2012).

Inculpatul C.D. coordona firma SC I.J. SRL şi urma la nivel operaţional indicaţiile lui G.G., coordonează împreună cu acesta din urmă SC A.P. SRL în numele lui N.R., stabilea împreună cu O.V. de la SC O.T. SRL cantitatea de motorină livrată către societate prin facilităţile deţinute de SC O.T. SRL, coordona prin P.E. SC R.T.C. SRL, având un rol determinat în organizarea transportului de motorină, întocmirea documentelor, recuperarea banilor de la utilizatorii finali ai combustibililor livraţi fără plata accizelor, stabilind în colaborare cu G.G. destinaţia sumelor de bani provenite din valorificarea combustibililor şi coordona zilnic siguranţa transporturilor prin inculpatul G. societatea SC P.N. SRL Constanta.

Pe de altă parte, inculpatul C.D. împreună cu inculpatul J. se ocupau, de modalităţile de deschidere de conturi bancare, identificau persoane angrenate apoi în activitatea infracţională - plăţi interbancare între societăţile tip fantomă, luau măsuri în situaţia verificărilor vamale a societăţilor interpuse în circuitul infracţional (18 martie 2012)

Se mai arată că în noiembrie 2012, C.D., N.R. şi G.G. au făcut demersuri pentru ca o altă entitate economică SC G.O.P. SRL M. Kogălniceanu să îndeplinească lângă alte societăţi comerciale rolul de intermediar în preluarea produselor petroliere din incinta SC O.T. SA, pentru aprovizionarea cu motorină a SC E.R.G. SRL. Aceasta din urmă înregistra doar scriptic circuitul produselor livrate din antrepozitul fiscal controlat de N. şi G.

Probatoriile atestă, între altele, (30 martie 2012) că inculpatul C., iniţial prin P.E. şi ulterior personal, trimitea diverse sume de bani numitei L.G. pentru interpunerea sa formală în cadrul SC C.D. SRL, înfiinţată în septembrie 2011. C. întreţinerea legături cu numita M.M. de la A.F.P, Năvodari care îl sfătuia asupra unor metode de remediere a problemelor de evidenţă contabilă de la SC E.R.G. SRL şi SC I.J. SRL.

Se mai relevă relaţia inculpatului C. cu M.C. care-i transmitea prin inculpatul G. documentele pentru instituţiile fiscale locale, îi remitea ordine de plată (data de 03 mai 2012), iar la rândul ei, la cererea inculpatului (17 mai 2012) opera corelarea declaraţiilor fiscale aferente anului 2011 pentru cele două societăţi SC E.R.G. SRL şi SC I.J. SRL. Deşi nu avea nicio funcţie în SC I.J. SRL, C.M. a fost solicitată de C. să dea explicaţii autorităţilor fiscale locale, care făceau verificări şi să modifice declaraţiile fiscale privind relaţiile comerciale cu alte societăţi pe care acestea nu le mai declaraseră (SC R.G. SRL, SC D.Z. SRL).

Inculpatul G.G. asociat cu soţii N. la SC E.R.G. SRL se ocupa cu stabilirea în mod direct a perioadei de încărcare a cisternelor, a cantităţii preluate, cu livrarea către antrepozitul fiscal. Totodată, coordona activitatea lui C. referitoare la SC I.J. SRL care prelua motorină de la SC O.T. SA Constanţa, urmărea transporturile pe cale rutieră asigurate de SC R.T.C. SRL, SC D.E. SRL, SC C.L. SRL, stabilea întâlniri ale lui N. cu oameni de afaceri (decembrie 2011, 21 iunie 2012) şi dădea indicaţii lui C.M. în emiterea facturilor.

Se mai susţine că împreună cu C. şi alţi inculpaţi, în noiembrie 2011, a făcut demersuri să interpună în circuitul de aprovizionare cu motorină a SC E.R.G. SRL, pe SC G.O.P. SRL cu rol de intermediar alături de SC I.J. SRL, de preluare de la SC O.T. SRL.

În 2011, inculpatul G.G. a fost implicat în interpunerea firmei SC B.G.L. SRL, controlată de J., în circuitul de aprovizionare a SC B.O. SRL, unde motorina provenea de la antrepozit SC A.P. SRL, coordonat de inculpatul Nemeş prin G. şi C. Există material probator care evidenţiază relaţia dintre G.G. şi N.R., care la 06 aprilie 2012 îl informează pe cel dintâi de controlul, verificările instituţiilor vamale şi a S.I.F Constanta ce urmau să aibă loc la SC E.R.G. SRL.

Inculpata C.M. fără a avea o calitate oficială în cadrul firmei se ocupa cu elaborarea de documente contabile aferente operaţiunilor comerciale cu combustibili realizate de SC E.R.G. SRL, N. Bălcescu. Activitatea inculpatei C. implica, în cadrul serviciilor de contabilitate prestate, să elaboreze un set de acte iniţial care însoţeau motorina EURO 5, venită de la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept CLG, uşor accizabil) pe circuitul real către staţiile de distribuţie a combustibilului din judeţul Sibiu. Acestea ajungeau la inculpatul G. care le distrugea, primind prin e-mail un nou set de documente emis tot de inculpata C., aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor în care sunt angrenate formal firmele intermediare/fantomă. Acestea din urmă, erau evidenţele contabile aferente tranzacţiilor şi care stăteau la baza declaraţiilor către organele fiscale.

Din actele contabile, astfel întocmite de inculpata C.M., rezultă că SC E.R.G. SRL furniza produse petroliere de calitate inferioară lui SC M.E. SRL care Ie vindea către SC G.I.S. SRL şi care ajungeau la beneficiarul SC C.D. SRL, ultima entitate către care se facturează CLG şi care emite facturi către SC B.O. SRL în care e scrisă din nou motorina EURO 5.

Din actele dosarului rezultă că inculpata C. era în cunoştinţă de cauză când disimula implicarea coordonatorilor grupării în mecanismul evazionist, întocmea împuterniciri legalizate astfel încât N. şi G. să ridice sume de bani încasate de societăţile comerciale controlate de ei prin persoane interpuse. Discuţiile din 30 noiembrie 2011 dintre acestea şi G., relevă că înregistrările contabile nu ţineau cont de realitatea tranzacţiilor, se urmărea reducerea artificială a obligaţiilor bugetare prin neînregistrarea unor acte care ar fi dus la majorarea TVA la plată.

Inculpata C.M. întocmea facturi la cererea inculpatului G., împreună cu acesta a operaţionalizat un mecanism evazionist prin sustragerea de la verificările organelor fiscale. Inculpata C. primea dispoziţii de la N.R. dar numai prin G.G., întocmind situaţiile contabile pentru întreg grupul de firme coordonate de Nemeş, astfel încât acesta să plătească taxe cât mai reduse la bugetul consolidat al statului, cheltuielile să fie artificial ajustate pentru a egaliza cuantumul veniturilor şi a rezulta un TVA ori impozit pe profit la plată redus.

Inculpatul S.F.D. se află într-o relaţionare directă cu inculpatul N.R., iar în lipsa lui comunica prin B.M. căruia îi cererea să-l anunţe că doreşte să-l contacteze.

În referatul parchetului se precizează că inculpatul S.F.D., în calitatea sa de ofiţer D.G.I.P.I., a folosit unele informaţii pe care le primea direct sau se străduia să le obţină de la alte surse din instituţie, pentru a. i le comunica lui N.R.. Aceste informaţii erau legate de activitatea grupului infracţional, a firmelor implicate, a societăţilor comerciale interpuse/intermediare/ fantomă.

În acest sens sunt indicate ca fiind relevante discuţiile telefonice din 05 martie 2012, sms-urile transmise sau primite în 06 martie 2012, 12 martie 2012, 19 martie 2012, 30 martie 2012, 09 aprilie 2012.

Inculpatul S.F.D. l-a înştiinţat pe N. de controalele care se prefigurează, că acestea pornesc de jos în sus, spre beneficiari, că nu există o ţintă vizată, că s-au solicitat 20 de persoane pentru percheziţii, că e o acţiune pe urmele „mineralelor”, etc. în felul acesta, inculpatul Secăreanu a dat în vileag informaţii care nu erau de natură a fi date publicităţii. Aşa fiind, din succinta expunere a faptelor comise, rezultă existenţa de indicii şi probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. şi prin încheierea din 30 octombrie 2012, constatând că îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. relativă a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor pe o durată de 30 de zile.

În jurisprudenţă Curţii Europene s-au dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventiva a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, par. 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, par. 14), să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, par. 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, par. 51, şi Hendriks împotriva Olandei (dec), nr. 43.701/04, 5 iulie 2007).

Pericolul de împiedicare a bunei desfăşurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice cauza Becciev împotriva Moldovei, nr. 9.190/03, par. 59, 4 octombrie 2005, la fel fiind şi cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuţie din perspectiva art. 5 în aceste circumstanţe excepţionale şi în măsura în care dreptul intern recunoaşte această noţiune, el nu poate fi considerat ca relevant şi suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deţinutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier, citata anterior, par. 51).

Totodată, Curtea Europeană a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanţii în ceea ce priveşte prezentarea sa la proces.

Plecând de Ia jurisprudenţă Curţii Europene instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existentei „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul personal al acestuia.

Totodată, instanţele naţionale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o noua infracţiune sau de reacţia publica declanşată de faptele comise. Rezonanţa în opinia publică, o anumită stare de nesiguranţă generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidenţiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publica, noţiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise.

Astfel, semnificaţia libertăţii şi a privării de libertate se poate realiza în concret şi în mod efectiv scopul esenţial al reglementării dreptului ia libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Aşadar, în raport de dispoziţiile legale menţionate, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, trebuie să fie întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., în sensul de a exista probe sau indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar acestea să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În cauză, există indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de prevederile art. 68¹ C. proc. pen., de natură a convinge că este posibil ca inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. să fi săvârşit faptele de care sunt acuzaţi.

Prin urmare, indiciile existente până la acest moment procesual justifică o măsură preventivă fiind întrunite condiţiile art. 143 C. proc. pen., dar nu impun o măsură privativă de libertate prin o nouă prelungire a duratei arestării preventive a inculpaţilor.

Referitor la cea de-a doua condiţie impusă de dispoziţiile art. 148 lit. f) teza II şi anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se constată că un asemenea motiv nu poate fi considerat relevant şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea inculpatului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (cauza Letellier împotriva Franţei, 26 iunie 1991).

Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reţine că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi impune, totodată, existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen.

Normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nici o persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv.

Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod şi de orice intensitate a substanţei dreptului imprimă acestuia drept fundamental un caracter relativ.

Aşa fiind, cazurile în care legea naţională şi normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative şi exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative şi exhaustive.

În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea recurată, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei şi a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpaţilor G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. pentru o durată de 30 zile de Ia data de 5 noiembrie 2012 Ia 4 decembrie 2012.

Înalta Curte, analizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 148 Iit. f) C. proc. pen., constată că în cauză cea de-a doua condiţie, care vizează pericolul concret pentru ordinea publică, care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancţiunii privative de libertate, nu este îndeplinită în sensul că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Se constată că motivele reţinute de prima instanţă în sensul îndeplinirii acestei condiţii, prin raportare Ia complexitatea cauzei, numărul mare al părţilor implicate şi al actelor care trebuie instrumentate, nedepăşirea duratei rezonabile a măsurii, riscul ca inculpaţii să săvârşească şi alte infracţiuni sau să influenţeze buna desfăşurare a procesului penal, sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru a se concluziona în sensul realizării cerinţelor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Comiterea de infracţiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura şi cuantumul sancţiunii, nu constituie, prin ea însăşi temei pentru privarea de libertate a inculpaţilor în forma detenţiei preventive.

Existenţa pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcţie de criteriile reţinute, dar şi de elemente ce ţin de persoana inculpaţilor, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

În cauză nu există probe certe în sensul că inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. reprezintă, în stare de libertate, un pericol concret pentru ordinea publică.

Legiuitorul nu defineşte pericolul concret pentru ordinea publică şi în pofida lipsei unei jurisprudenţe naţionale constante în materie, instanţele au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente necesare examinării existenţei „pericolului pentru ordinea publică,, între care reacţia publică declanşată ca urmare a faptelor comise, starea de nesiguranţă susceptibilă a fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a inculpatului.

Raportând cele expuse la cauza dedusă judecăţii, se constată că nu există nicio dovadă că ordinea publică ar fi efectiv ameninţată prin lăsarea inculpaţilor G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. în stare de libertate, după cum la dosar nu există probe că inculpaţii s-au sustras urmăririi penale, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi din proces sau a unui martor sau că vor exercita presiuni asupra acestora. In acest sens, trebuie avut în vedere că inculpaţii sunt necunoscuţi cu antecedente penale, cu vârste cuprinse între 28 şi 47 de ani, au familii organizate şi în întreţinere copii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale constituind criterii ce trebuiesc avute în vedere la alegerea măsurii ce urmează a fi luată faţă de o persoană,, astfel cum impun prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Apreciem, de asemenea că, gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpaţi şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni nu pot constitui prin ele însele singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului concret pentru ordine publică, atâta vreme cât nu se identifică fapte concrete de tulburare a ordinii publice, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpaţii sunt arestaţi preventiv de aproximativ 3 luni, iar prin trecerea acestui interval de timp finalitatea măsurii preventive s-a estompat, iar în prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este real şi actual, nefiind de natură a genera un impact negativ asupra relaţiilor sociale.

În cauza Calmanovici împotriva României, Curtea europeană a statuat că autorităţile nu au oferit motive „relevante şi suficiente „pentru a justifica necesitatea menţinerii inculpatului în arest preventiv timp de aproximativ 3 luni şi jumătate (2 august 2002 - 19 noiembrie 2002), având în vedere că nu au prezentat fapte concrete în raport cu riscurile asumate în caz de punere în libertate a persoanei în cauză, că instanţele nu au examinat individual situaţia inculpatului şi că nu au ţinut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative pentru detenţie. Prin urmare, a constatat încălcarea art. 5 paragraful 3 din Convenţie. în acelaşi sens, Curtea europeană s-a pronunţat şi în cauzele T. (nr. 3.584/02 din 24 februarie 2009), M. ( nr. 13.275/03 din 31 martie 2009), S. (nr. 10.193/02 din 2 februarie 2010) şi J. (nr. 14352/04 din 16 martie 2010), toate pronunţate împotriva României. S-a motivat de fiecare dată că instanţele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesată cu privire la profilul său personal şi la situaţia sa familială, nemotivând suficient respingerile cererilor de punere în libertate ale inculpaţilor şi nu au oferit nicio explicaţie pentru a justifica cum ar fi putut punerea în libertate a inculpatului să aibă un impact negativ asupra societăţii sau cum ar fi împiedicat ancheta.

Individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea rezonabilă că au comis infracţiuni, se dispun astfel încât acestea să asigure atât un climat de calm, de securitate şi echilibru în societate cât şi încrederea acesteia în reacţia autorităţilor, dar fără a se încălca dreptul la libertate al individului.

Practica instanţei europene a reţinut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia (cauza Witold Litwa vs. Polonia).

În speţă, instanţa va ţine seama de posibilitatea aplicării inculpaţilor unor măsuri alternative detenţiei, preventive dar neprivative de libertate, pentru considerentele expuse, în cadrul măsurilor preventive prev. de art. 145 şi 145¹ C. proc. pen., legiuitorul prevăzând suficiente obligaţii în sarcina inculpaţilor de natură să garanteze buna desfăşurare a procesului penal precum şi sancţiunea neîndeplinirii acestor obligaţii care este aceea a luării din nou a măsurii arestării preventive.

Potrivit dispoz. art. 156 alin. (1) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În raport de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D., respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 145¹ raportat la art. 145 C. proc. pen. şi art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice privind comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi.

- Se apreciază, totodată, că obligaţiile pe care, potrivit art. 145 alin. (1)¹ lit. a)-d) şi alin. (2) lit. c) C. proc. pen., inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. vor fi obligaţi să le respecte (să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; să nu comunice între ei, cu ceilalţi inculpaţi, cu părţile şi martorii din cauză, direct sau indirect) sunt apte a asigura normala desfăşurare a procesului penal, nerespectarea acestora cu rea credinţă dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că recursurile formulate sunt fondate, cu motivarea anterior expusă, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., acestea vor fi admise,, va fi casată încheierea atacată şi, în rejudecare, va fi respinsă propunerea de arestare preventivă şi se va dispune, potrivit art. 139 alin. (1) şi (3)⁵ C. proc. pen. raportat la art. 145¹alin. (1) şi art. 145 alin. (1) C. proc. pen., faţă de inculpaţi luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile de la data 5 noiembrie 2012 până la 4 decembrie 2012, inclusiv, cu obligarea acestora să se supună obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)¹ lit. a)-d) şi alin. (2) C. proc. pen., potrivit dispozitivului, atrăgându-li-se atenţia potrivit art. 145 alin. (2)² C. proc. pen., că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau obligaţiilor impuse de organul judiciar se poate lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile declarate de inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8056/2/2012. Casează încheierea atacată şi, rejudecând:

Respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D., pe o durată de 30 de zile, respectiv în perioada 05 noiembrie 2012 - 04 decembrie 2012, inclusiv.

In baza art. 139 alin. (1) şi (3)⁵C. proc. pen. raportat la art. 145¹ alin. (1) şi art. 145 alin. (1) C. proc. pen., dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 05 noiembrie 2012 până la 04 decembrie 2012, inclusiv, faţă de inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D.

Pe durata măsurii inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D. sunt obligaţi să respecte obligaţiile prevăzute de art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1)¹ lit. a)-d) C. proc. pen.:

- să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliţie de Ia domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1)² C. proc. pen., pe aceeaşi durată, inculpaţii au obligaţia să nu comunice între ei, cu ceilalţi inculpaţi, cu părţile şi martorii din cauză, direct sau indirect.

În baza art. 145 alin. (2)²C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de nerespectare a obligaţiilor şi de încălcare cu rea-credinţă a măsurii, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Dispune punerea în libertate a inculpaţilor la expirarea prelungirii măsurii arestării preventive dispusă anterior prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din data de 2 octombrie 2012.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. şi C.D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 03 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 195/2012. Penal. Conflict de competenţă...		ICCJ. Decizia nr. 1226/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 13/2012. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 18/2012. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1874/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 195/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1226/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1354/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1357/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1622/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond