ICCJ. Decizia nr. 1039/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1039/2013
Dosar nr. 1339/121/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434/2012 din 20 septembrie 2012, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul M.N.M. la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) din C. pen.
Inculpatul M.N.A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) din C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 din C. pen.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a şi b din C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului M.N.A. şi conform art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, durata executată de la 28 decembrie 2011 la zi respectiv 20 septembrie 2012.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14 din C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumei de 15 000 (cincisprezece) mii lei RON, cu titlu de daune morale către partea civilă P.E. şi la suma de 2.606,49 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenţii civile solicitate în cauză.
în baza art. 169 din C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor ridicate în faza de urmărire penală, la rămânerea definitivă a hotărârii şi conform dispoziţiilor art. 189 şi 191 din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 400 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că partea vătămată P.E. şi inculpaţii M.N.M. şi M.N.A., locuiesc în corn. Fârţăneşti jud. Galaţi şi la data de 3 decembrie 2011, au mers la discoteca din localitate însoţiţi de alţi tineri.
Inculpatul M.N.M. nu este rudă cu inculpatul M.N.A. şi între acesta şi partea vătămată au existat neînţelegeri generate de un împrumut de 500 lei, nerestituit părţii vătămate de inculpatul M.N.M.
După terminarea programului de la discotecă, partea vătămată şi inculpaţii au plecat spre casă, iar la un moment dat partea vătămată P.E. i-a reproşat inculpatului M.N.M. că încă nu i-a restituit împrumutul de 500 RON.
Inculpatul M.N.M. i-a spus părţii vătămate că nu îi va restitui banii niciodată, moment în care între cei doi s-a iscat o ceartă.
Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul M.N.M., timp în care a intervenit şi inculpatul M.N.A., acesta lovind cu pumnii şi picioarele partea vătămată, trântind-o la pământ.
După ce a căzut, partea vătămată P.E. a fost lovită în continuare de inculpatul M.N.A.. Inculpatul M.N.M. a luat cuţitul ce-l avea în buzunar şi a lovit-o pe partea vătămată de aproximativ 8-9 ori cu cuţitul în. zona toracică şi abdominală.
Lama cuţitului s-a îndoit, dar inculpatul M.N.M. a îndreptat lama cuţitului şi a continuat să-i aplice lovituri de cuţit părţii vătămate P.E.
În urma intervenţiei mai multor tineri, printre care martorii A.N. şi D.F., inculpatul M.N.M. a încetat să lovească pe partea vătămată şi a fugit împreună cu inculpatul M.N.A..
Întrucât partea vătămată sângera abundent, martorii aflaţi la faţa locului au chemat salvarea, victima fiind transportată la Spitalul Judeţean Galaţi.
Raportul de constatare medico-legală a relevat multiple leziuni pe corpul părţii vătămate P.E., produse prin loviri active cu corp dur, inclusiv prin lovire de cuţit.
Loviturile au fost foarte grave, sunt datate din 3 decembrie 2011, au necesitat pentru vindecare circa 30 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate P.E. prin plăgile înţepat tăiate de la nivelul zonei toracice şi a plămânilor, dar şi din celelalte zonele ale corpului unde au fost aplicate.
În faza de urmărire penală, inculpatul M.N.A. a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar inculpatul M.N.M., după audierea sa a părăsit ţara sustrăgându-se urmăririi penale şi judecăţii.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.N.M., care la data de 3 decembrie 2012, în timpul unui conflict spontan, a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate P.E.,inclusiv în zone vitale ale corpului, punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C. pen, rap la art. 174-175 lit. i) din C. pen (loc public - şosea).
Fapta inculpatului M.N.A.,care, în acelaşi împrejurări şi în acelaşi timp, a aplicat părţii vătămate P.E. lovituri puternice cu pumnii şi picioarele,punând în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 20 C. pen în ref. la art. 174 -175 lit. i) din C. pen (loc public).
La individualizarea pedepsi au fost luate în considerare criteriile generale prev. de art. 72 din C. pen, privind pericolul social al faptei, modul de comitere, consecinţele acestei fapte, dar şi persoana fiecărui inculpat.
În faza dezbaterilor judiciare pentru inculpatul M.N. s-a solicitat reţinerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) din C. pen şi aplicarea unei pedepse reduse, iar în privinţa inculpatului M.N.A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu reţinerea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen,în loc de tentativă la omor şi aplicarea unei pedepse reduse cu reţinerea de circumstanţe atenuante conf. art. 74 din C. pen.
Instanţa a reţinut că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul M.N.M. nu a fost provocat sub nicio formă de partea vătămată, mai mult decât atât, tot conflictul a pornit de la acest inculpat, care a reproşat părţii vătămate că nu îi va restitui acesteia niciodată împrumutul de 500 lei RON,după care inculpatul M.N. a devenit violent fizic la adresa părţii vătămate .
Totodată, prima instanţă a considerat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului M.N.M., deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras judecăţii şi urmării penale, este o persoană extrem de violentă aşa cum rezultă din situaţia de fapt expusă mai sus dar şi din antecedenţa sa penală din care rezultă că a fost arestat şi condamnat anterior(2006-2007) pentru infracţiuni de lovire cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din C. pen (f.71-74).
În privinţa inculpatului M.N.A. prima instanţă a apreciat că încadrarea juridică legală este cea reţinută prin rechizitoriu, respectiv tentativă la omor calificat şi nicidecum loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen. In cauză s-a reţinut că inculpatul M.N.A. a tras victima la pământ (la şosea ) pentru a fi lovită de către inculpatul M.N.M. şi în timp ce victima P.E. era căzută pe şosea,a aplicat acesteia cel puţin 3-4 lovituri cu picioarele în zona capului,ori zona capului - a cutiei craniene care este o zonă vitală şi orice agresiune puternică cu corpuri contondente ar putea să pună în primejdie viaţa victimei. Din declaraţia dată de inculpatul M.M.N. (f. 66 u.p.) rezultă că între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere şi un „imbold" comun pentru agresarea victimei,inculpatul M.N.A. (f. 66) informând pe prietenul său „vezi că vrea să te bată P.E. ” .
Pe de altă parte prima instanţă a considerat că se impune a fi reţinute largi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului M.N.A. conf. art. 74 C. pen, deoarece aceasta a aplicat totuşi lovituri de intensitate mai redusă victimei, nu are antecedente penale, este foarte tânăr, avea un loc de muncă la momentul arestării preventive,provine dintr-o familie bine închegată, a recunoscut şi regretat cele întâmplate,iar martorii audiaţi şi caracterizările depuse la dosar dovedesc că acesta era un model de conduită anterior datei de 3 decembrie 2011, iar prezenta faptă nu reprezintă decât un „accident nefericit ” în viaţa sa.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că Spitalul Judeţean Galaţi s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 2.606,49 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar partea vătămată P.E. a solicitat despăgubiri civile de 30.000 lei RON, cu titlu de daune morale de la ambii inculpaţii (f. 47-48). Având în vedere că victima P.E. a fost spitalizată mai mult timp şi i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate,iar pretenţiile solicitate de spital sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar (f.20-21) instanţa a obligat în solidar pe ambii inculpaţi la plata acestor pretenţii către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi.
Despăgubirile morale solicitate de partea civilă P.E., au fost aduse în parte în limita de 15.000 lei RON, deoarece acesta a suferit în mod evident o traumă fizică şi psihică ca efect al agresiunii de către inculpaţii M.N.A. şi M.N., aceştia urmând să fie obligaţi la plata despăgubiri de 15.000 lei daune morale către partea civilă/vătămată P.E.
Împotriva sentinţei penale nr. 434/2012 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii M.N.M. şi M.N.A. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.N.A., pedeapsă care a fost stabilită sub limita minimă specială, redusă până la o treime, conform prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. A invocat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului M.N.M., susţinând că, chiar în condiţiile reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai aspre, de natură să îndeplinească scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Inculpatul M.N.A., a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală în ceea ce priveşte încadrarea juridică şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 referitor la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ţinându-se cont de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor pe care el le-a cauzat părţii vătămate. în ceea ce priveşte latura civila a cauzei, inculpatul M.N.A. a solicitat reducerea sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile, până la un cuantum de 5 %, atât cât reprezenta, în opinia sa, propria culpă cu privire la prejudiciile cauzate părţii vătămate.
Inculpatul M.N.A., care a declarat apel peste termen, în condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., a solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată. De asemenea a solicitat să ia act că termenul cu care au avut loc dezbaterile în apel este primul termen când este prezent în faţa instanţei şi că recunoaşte în întregime săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, astfel că în opinia sa, se impune aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 434 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la latura penală a cauzei şi numai în ce priveşte pe inculpatul M.N.A. şi în rejudecare a majorat de la 2 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M.N.A. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 74 alin. (2), ref. La art. 76 alin. (2) C. pen.
A aplicat inculpatului M.N.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.A. şi apelul peste termen declarat de inculpatul M.N.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.A. şi a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 28 decembrie 2011 şi până la zi - 19 decembrie 2012.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. perioada executată începând cu data de 10 octombrie 2012 şi până la zi - 19 decembrie 2012şi a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat A reţinut instanţa de apel că hotărârea primei instanţe este nelegală, în ce-l priveşte pe inculpatul M.N.A., sub aspectul individualizării pedepsei principale, care a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege: A constatat că, deşi a reţinut în mod corect în favoarea inculpatului M.N.A., drept circumstanţe atenuante judiciare, conform prevederilor art. 74 alin. (1), lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., în speţă, minimul special al pedepsei este de 7 ani şi 6 luni închisoare, astfel că, potrivit textului de lege mai sus menţionat, pedeapsa putea fi redusă până la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Cu privire la inculpatul M.N.A., ţinând cont de gradul de pericol social al infracţiunii, de împrejurările în care a fost săvârşită, de contribuţia concretă a inculpatului în derularea activităţii infracţionale, precum şi de circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. pot fi îndeplinite prin aplicarea unei pedepse principale de 3 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul M.N.M., a constatat sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, deoarece inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, iar apelul a fost declarat în mai puţin de 10 zile după începerea executării pedepsei.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului, de a se face aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., a constatat că nu poate fi însă primită favorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Având în vedere că prima instanţă a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 21 februarie 2012, iar cercetarea judecătorească a început la termenul de judecată din 09 aprilie 2012 şi a fost efectuată în lipsa inculpatului M.N.M., care a fost legal citat, dar s-a sustras judecăţii.
Potrivit prevederilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate poate fi formulată până la începutul cercetării judecătoreşti, astfel că, în cauză, formularea de către inculpatul M.N.M. a unei astfel de cereri rn cursul judecăţii în apel a constatat că este inadmisibilă.
Referitor la reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât chiar dacă din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacţie violentă a fost provocată de inculpat, care i-a adus părţii vătămate injurii, ca răspuns la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.N.M., instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N.M. şi a invocat cazul de casare prev. de art. 3849 pct. 14 C. proc. pen. solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., respectiv reţinerea stării de provocare, întrucât partea vătămata a fost cea care a lovit primul cu pumnul. A solicitat reducerea pedepsei arătând ca a recunoscut si regretat săvârşirea faptei.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.N.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia tardivităţii recursului invocată de reprezentantul parchetului, Înalta Curte constată că este o eroare de consemnare, întrucât comunicarea deciziei în apel nu se putea face la data de 3 decembrie 2012, întrucât decizia a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2012, chiar la acea dată fiind emisă (fila 85). Astfel, cum dovada de comunicare a deciziei din apel din acelaşi dosar a fost primită de inculpatul M.N.A. aflat în Penitenciarul Galaţi, ca şi inculpatul M.N.M., Înalta Curte apreciază că este o eroare de consemnare, întrucât nu putea fi comunicată decizia la data de 3 decembrie 2012, decizia fiind pronunţată la data de 19 decembrie 2013, astfel că va respinge că neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Cu privire la recursul inculpatului, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În urma administrării probatoriului, instanţele au reţinut în mod corect că fapta inculpatului M.N.M., care în ziua de 03 decembrie 2011, în loc public, pe fondul unui conflict mai vechi, precum şi al consumului de alcool, a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu un cuţit, inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni înţepat-tăiate care i-au pus în primejdie viaţa, interval de timp în care, concomitent, partea vătămată a fost lovită cu pumnii şi cu picioarele de către inculpatul M.N.A.
Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, de 9 ani închisoare, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, natura şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii, circumstanţele reale de săvârşire a faptei, dar şi urmarea produsă, concretizată în lezarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică al părţii vătămate.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere violenta cu care a acţionat inculpatul asupra victimei căreia, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate P.E., care a căzut la pământ, inculpatul luând cuţitul care îl avea în buzunar şi lovind partea vătămată de 8-9 ori cu cuţitul în zona toracică şi abdominală. Totodată, are în vedere urmarea produsă - loviturile aplicate părţii vătămate au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, comportamentul inculpatului care după săvârşirea faptei s-a sustras de la urmărirea penală, în sensul că părăsit ţara, cât şi antecedentele sale penale, acesta fiind anterior condamnat pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, aflată la fila 111 dosar urmărire penală.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este justificată şi este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acesteia, în raport de împrejurările faptelor săvârşite.
Astfel, se constată ca a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului M.N.M. este corect individualizată şi reflectă o individualizare temeinică.
Pe de altă parte, pedeapsa trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului M.N.M., de 9 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie. Cu privire la reţinerea stării de provocare şi aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte are în vedere că a fost analizată starea de provocare şi în mod corect au reţinut instanţele că din probele administrate nu rezultă existenţa unei conduite ilicite culpabile a victimei, întrucât chiar dacă partea vătămată P.E. este cea care i-a aplicat mai întâi o lovitură cu pumnul inculpatului M.N.M., această reacţie violentă a fost provocată de inculpat, care i-a adus părţii vătămate injurii, ca răspuns la solicitările acesteia, de a-i fi plătită o datorie mai veche. Astfel, la solicitarea părţii vătămate de a i se restitui banii, inculpatul M.N.M. a precizat că nu îi va da banii înapoi niciodată, moment în care între cei doi s-a iscat o ceartă.
Astfel, nu se poate considera că acţiunea violentă a părţii vătămate, care a fost provocată chiar de inculpat, constituie o acţiune ilicită gravă, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1064/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
