ICCJ. Decizia nr. 1123/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1123/2013

Dosar nr. 4852/120/2010

Şedinţa publică din 1 aprilie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 415 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., art. 41 - 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul B.C.M., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul B.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30 şi s-a luat act că inculpatul B.C.M. este arestat în altă cauză.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul I.G., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul I.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul Ş.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul sa fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul Ş.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 19 octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul Ş.N., a fost condamnat la o pedeapsă de la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată şi 2 ani termenul prevăzut de lege.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul D.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul H.C.L. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul H.C.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată şi 2 ani termenul prevăzut de lege şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul C.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 C. pen. a fost stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată şi 2 ani termenul prevăzut de lege şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.I. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, şi s-a dispus ca inculpata B.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul B.C.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., inculpata B.S.E. a fost condamnată, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata B.S.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, iar în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată şi 2 ani termenul prevăzut de lege şi s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.R., cu sediul în Bucureşti, Bd. R., sector 3, împotriva inculpaţilor, obligându-i după cum urmează: inculpaţii H.C.L., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 25.052,70 RON, D.G., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 24.919,21 RON, M.M., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 22.570, 18 RON, C.V., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 25.140,89 RON, S. (S.) S., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 22.724, 41 RON, G.Ş., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 27.955,33 RON, T.V., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 42.595,51 RON, M.I., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 19.274, 56 RON, N. (V.) A., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 25.923, 1 RON.

În baza art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC C.F.S. SRL, cu sediul în Calea Ş., sector 4, Bucureşti, în calitate de mandatar al D.E.A. Elveţia, împotriva inculpaţilor, obligându-i după cum urmează: inculpaţii B.C.M. pentru suma de 22586, 54 RON, C.G., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 26.465,65 RON, D.A. pentru suma de 46.765, 19 RON, G.G., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 46.520, 45 RON, B. (H.) I. pentru suma de 24.920, 70 RON, S.B.M., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 30.711,71 RON, M.M., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 36.759, 23 RON, D.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 39.204, 13 RON.

În temeiul art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda, împotriva inculpaţilor, obligându-i după cum urmează: inculpaţii B.C.M. pentru suma de 33.021, 16 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 5 decembrie 2006, B.C.I., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 31.814,23 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 21 februarie 2007, C.M., în solidar cu inculpatul Ş.P., pentru suma de 56.295,77 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 30 iulie 2007, M.G., în solidar cu I.G., pentru suma de 41.136, 79 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 23 iulie 2007, L.V.D., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 33.921, 59 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 13 iulie 2007, S.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 35.356, 53 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 28 decembrie 2006, B.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 53.621,28 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 23 februarie 2007, B.C.C., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 26.884, 98 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 2 martie 2007, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 42.369,9 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 26 iulie 2006, M.I., în solidar cu I.G., pentru suma de 22.883,41 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 29 iunie 2007.

În baza art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al E.F.G. Germania, împotriva inculpaţilor, obligându-i după cum urmează: inculpaţii L.V.D., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 30.197,63 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploieşti, la data de 13 iulie 2007, S.I., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploieşti, la data de 28 decembrie 2006, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploieşti, la data de 28 decembrie 2006.

În temeiul art. 14, 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda, împotriva inculpatului I.A.C. pentru suma de 23.232,95 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenţia Dâmboviţa Moreni la 27 iulie 2006, acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL Bucureşti în calitate de mandatar al E.F.G. Germania împotriva inculpatului I.A.C. pentru suma de 29.105,95 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploieşti, la data de 28 iulie 2006 şi acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL Bucureşti în calitate de creditor cesionar împotriva inculpaţilor A.I.C. pentru suma de 46.000,93 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploieşti, la data de 7 martie 2006 şi A.I. pentru suma de 6.403,02 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu R.B. SA - Agenţia Târgovişte la data de 2 noiembrie 2005.

În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen., au fost desfiinţate înscrisurile false folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor, după cum a urmat:

- contract individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de către SC L. SRL Moreni pe numele inculpatului B.C.M.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei C.M.;

- contractul individual de muncă, cu acte adiţionale, şi adeverinţele de salariu emise de către SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei B.I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului B.C.C.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei C.G.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei D.G.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC S.C. SRL Târgovişte pe numele inculpatului D.A.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatei S.B.M.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatului H.C.L.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC R.I. SRL Târgovişte pe numele inculpatei M.M.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC N.C. SRL Târgovişte pe numele inculpatului D.I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe numele inculpatului C.V.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului M.G.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei M.I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC R.I. SRL Târgovişte pe numele inculpatei S. (S.) S.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatului L.V.D.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC R.I. SRL Târgovişte pe numele inculpatei G.Ş.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC E. SRL Teiş pe numele inculpatului G.G.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei S.I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului M.I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei N. (V.) A.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatului S.F.C.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC O.I.E. SRL Târgovişte pe numele inculpatei B. (H.) I.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţă de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe numele inculpatei T.V.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele B.S.E.;

- contractul individual de muncă şi adeverinţa de salariu emise de SC M.C. SRL Târgovişte pe numele inculpatei B.C.

S-a luat act că B.G.G. SA, cu sediul în Bucureşti, Bd. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, s-a luat act că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.F.C. şi B.C. instituţiile financiare nu s-au constituit părţi civile împotriva lor, urmând ca în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. să dispună confiscarea sumelor de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează: 18.000 RON de la S.F.C., obţinuţi în baza contractului de credit nr. 390 din 29 martie 2007, încheiat cu B.R. Moreni şi 20.000 RON de la B.C., obţinuţi în baza contractului de credit nr. 2162 din 4 septembrie 2007 încheiat cu B.R. Moreni.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, probe în baza cărora inculpaţii B.C.C., G.G., B.C.M., I.G., I.A.C., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B. (H.) I., T.V., L.V.D., M.M., G.Ş., M.I., M.I., B.C., B.C.I., A.I.C., S.I., A.I., D.A., S.P., M.M., M.G., R. (S.) B. şi N. (V.) A. au solicitat să fie judecaţi conform art. 320¹ C. proc. pen., că în perioada 2006 - 2007, inculpaţii I.G., în calitate de administrator al SC B.P., B.C.M. în calitate de administrator al SC L.M. SRL şi Ş.P. în calitate de administrator al SC C.C. SRL au indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul B.R. Moreni şi B.R. Ploieşti, prin întocmirea de documente false respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de salariu, încredinţate spre folosire altor inculpaţi, care au obţinut în baza lor credite bancare în suma de 855 350 RON, parte din bani revenindu-le celor trei inculpaţi.

De asemenea, s-a reţinut că, inculpatul I.A.C., în perioada 2006 - 2007, a racolat mai multe persoane ce au obţinut credite de la B.R. Moreni şi B.R. Ploieşti, folosind documente false respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de salariu procurate de acesta, însuşindu-şi parte din sumele obţinute de la unităţile bancare de către inculpaţii racolaţi şi de asemenea a instigat pe inculpaţii B.C.M., I.G. şi Ş.P. să întocmească documentele false folosite la obţinerea creditelor.

În aceeaşi perioadă, inculpaţii A.I.C. şi A.I. au racolat alte persoane ce au obţinut credite de la B.R. Moreni şi B.R. Ploieşti, folosind documente false respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de salariu, procurate de cei doi inculpaţi, însuşindu-şi parte din sumele obţinute de la unităţile bancare de către inculpaţii racolaţi.

De asemenea, inculpaţii B.C.C., G.G., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B. (H.) I., T.V., L.V.D., M.M., G.Ş., M.I., M.I., B.C., B.C.I., S.I., D.A., M.M., M.G., R. (S.) B.M. şi N. (V.) A. au obţinut în perioada 2006 - 2007 credite bancare, prin inducerea în eroare a funcţionarilor bancari din cadrul B.R. Moreni şi B.R. Ploieşti, folosind documente false respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de salariu, din care rezultă în mod nereal că sunt angajaţii ai unor societăţi comerciale cu un anumit salariu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.C.M., I.G., Ş.N., H.C.L., C.V., B.C.C., B.E.S., Ş.P., D.A., şi B.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul-inculpat D.A. a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., în sensul că s-ar afla în stare de recidivă. Este real faptul că a fost condamnat de două ori, din fişa de cazier judiciar constatându-se că în data de 24 septembrie 1997, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat. Pentru această primă condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare la 2003. Real este şi faptul şi că în anul 2003 a fost condamnat, din nou, de către Judecătoria Moreni la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost graţiată prin Legea nr. 243/2002. Raportat la această stare de fapt, instanţa de fond a greşit, preluând practic ceea ce s-a reţinut în rechizitoriu şi anume aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Şi cu privire la această a doua condamnare, din 24 septembrie 2002 s-a împlinit termenul de reabilitare, pentru că în raport de dispoziţiile art. 136 (3) C. pen., termenul de reabilitare, în caz de graţiere totală sau a restului de pedeapsă, curge de la data actului de graţiere, respectiv de la data de 1 octombrie 2002, la care se adaugă termenul de 4 ani şi 8 luni, termen prevăzut de lege, rezultă că termenul de reabilitare s-a împlinit la 01 iunie 2007, deci anterior datei săvârşirii faptei.

Fapta a fost săvârşită la 13 decembrie 2007, dată când s-a încheiat contractul de credit cu unitatea bancară. Ori, aplicarea acestei stări de recidivă a fost greşită şi nelegală şi a avut ca rezultat pronunţarea unei condamnări cu executarea efectivă a pedepsei. A recunoscut fapta, are în întreţinere 4 copii minori, provine dintr-un mediu social extrem de defavorizat şi anterior judecării cauzei acesta a fost plecat în Spania să muncească. În raport de această situaţie, are intenţia de a munci în continuare pentru a-şi întreţine familia şi pentru a începe să despăgubească partea civilă, înţelegând că fapta sa este una destul de reprobabilă.

Sub acest aspect, a considerat că, instanţa de control judiciar a fost datoare să verifice şi să înlăture dispoziţiile nelegal aplicate.

De asemenea, a susţinut că soluţia pronunţată este netemeinică pentru că a solicitat să beneficieze de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., iar instanţa de fond la individualizarea judiciară a pedepsei nu a ţinut seama de situaţia sa socială învederată (soţia nu realizează venituri, este bolnavă, are 4 copii în întreţinere). Sub acest aspect, a considerat că soluţionarea cauzei de către instanţa de fond apare ca deficitară şi incompletă, astfel că în temeiul disp. art. 379 pct. 2 C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, iar pe fond să fie înlăturate dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

După individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârşirea celor două fapte, a solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie executată conform art. 81 C. pen., în sensul de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea sub control judiciar în condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen.

În final acesta a solicitat ca, în raport de pedepsele pronunţate pentru ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză şi în spiritul echităţii, să se dispună ca pedeapsa ce i-a fost aplicată să nu fie executată în regim de detenţie, întrucât ar avea un efect dezastruos asupra lui şi asupra familiei sale.

Inculpatul I.G. a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei şi anume, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni cu executare, considerând că instanţa de fond nu a apreciat corect dispoziţiile prev. de art. 74 - 76 C. pen., respectiv nu a dat eficienţa corespunzătoare prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, s-a avut în vedere că încă de la primul act de urmărire penală acesta a recunoscut şi regretat faptele comise şi nu a încercat să ascundă aflarea adevărului. De asemenea, nu a fost recidivist şi nu a comis fapte antisociale. La dosar s-au depus acte în circumstanţiere, de unde rezultă în principal, că soţia a plecat din ţară, a intentat acţiune de divorţ şi a solicitat ca minorii rezultaţi din căsătorie să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare lui. La urmărirea penală s-au mai depus o serie de înscrisuri din care rezultă că şi imobilul în care acesta locuieşte a fost scos la vânzare de către C.C. datorită unor datorii neplătite, dar şi că în afară de copii minori mai are în întreţinere pe mama şi respectiv soacra, ambele în vârstă cu probleme de sănătate.

Tot la dosarul cauzei s-a depus o adeverinţă din partea unei societăţi comerciale care şi-a manifestat acordul ca în situaţia în care i se va admite cerere ca să execute pedeapsa la locul de muncă, în cadrul acestei societăţi.

A solicitat a se avea în vedere faptul că prezentul dosar este unul de prejudiciu, iar rezultatul final este că trebuie recuperat şi dacă va executa pedeapsa în regim de detenţie, recuperarea se va face foarte greu, în schimb dacă va fi lăsat în libertate, va putea achita acest prejudiciu.

În final, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare a acestei pedepse, să se dea eficienţă în primul rând dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., iar în subsidiar prevederilor art. 86⁷ C. pen.

Apelantul-inculpatul Ş.N. a solicitat admiterea apelului, pe fond achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) din 1 C. proc. pen.

În sarcina sa s-a reţinut că a racolat o singură persoană în cursul anului 2007, pe numita V.A. care a obţinut un credit cu acte false de la B.R. Consideră că, de fapt, nu a comis niciun fel de faptă antisocială. La dosar s-a depus o declaraţie notarială a concubinului acestei persoane şi anume N.P. (audiat la instanţa de fond) care a recunoscut că el i-a împrumutat o sumă de bani, în acest sens s-a întocmit un înscris notarial, dar că după ce numita V. a achitat acel împrumut i-a achitat şi inculpatului acea datorie. S-a observat că deşi această inculpată a dorit să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi nu a fost audiată pe fondul cauzei, chiar în declaraţia de la urmărirea penală, a afirmat că inculpatul Ş. i-a arătat care este magazinul unde îşi desfăşura activitatea I.G., care la rândul lui a recunoscut că Ş. nu a avut nici un amestec în obţinerea creditului.

Apelantul a arătat că în opinia sa, a făcut pe deplin dovada nevinovăţiei sale, iar la dosarul cauzei s-au depus o serie de înscrisuri în circumstanţiere din care a rezultat că acesta are 4 copii în întreţinere, este singurul întreţinător al familiei şi nu are antecedente penale.

De aceea, în principal, concluziile au fost de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar să se pronunţe această achitare având în vedere lit. b) din 1 C. proc. pen.

Apelantul-inculpat Ş.P., a susţinut că el a avut o poziţie de recunoaştere a faptei şi a înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., apărările sale fiind în sensul aprofundării circumstanţierii acordate de către instanţa de fond, solicitându-se coborârea pedepsei la 3 ani, pentru ca apoi, în urma concursului să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere sau de o pedeapsă cu executare la locul de muncă, existând în acest sens un acord la dosar.

S-a reţinut că a întocmit adeverinţele pe contracte de muncă vizate la I.T.M., puse la dispoziţie de un coinculpat, pentru un număr de 8 persoane. Acestea au fost faptele pentru care a dat declaraţii şi a precizat care este poziţia lui, însă în privinţa modalităţii în care s-a ajuns la acest dosar, din punctul său de vedere, sunt dubii pentru că s-au conexat, apoi s-au disjuns o serie de anchete care priveau un prejudiciu creat băncilor, creându-se mai multe dosare vis-a-vis de prejudiciu şi nu de fapte.

Prejudiciul reţinut la aceste infracţiuni, aşa cum a fost calculat, fără a exista o expertiză în acest dosar, este de 244.177 RON, dar două din aceste fapte, care privesc pe H. şi pe C. nu au produs prejudicii. Deci, dacă s-ar fi reţinut că nu au avut contracte de muncă şi că aceste acte au fost prezentate ca fiind false, aceştia au obţinut creditul dar l-au restituit conform contractului încheiat cu banca, în condiţiile de derulare şi nu au creat nici un prejudiciu. Atunci nu a putut exista infracţiune cu prejudiciu pe înşelăciune, drept pentru care prejudiciul săvârşit de acesta ar ajunge la 193.976 de RON şi în această situaţie nu mai sunt aplicabile dispoziţiile alin. (5). Nu s-a reţinut la încadrarea juridică existenţa unui grup infracţional, o înţelegere prealabilă, singura legătură, în afară de modul creierii prejudiciului, este că, la cele două persoane care aveau societăţi comerciale, mergea coinculpatul I. care propunea acest gen de afaceri. Nu rezultă şi nu s-a reţinut în sarcina nimănui că aceştia s-au înţeles să procedeze în acest mod.

Din punctul său de vedere, instanţa a constatat acest aspect, în sensul înlăturării de la încadrarea juridică a disp. art. 5 şi în condiţiile în care s-a apreciat că nu se mai impune, acordarea circumstanţelor atenuante mai ample pentru această infracţiune, reţinând exact acest cuantum, al prejudiciului, să fie coborâtă pedeapsa de 3 ani şi 6 luni şi în urma contopirii să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă, potrivit acordului depus la dosar.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a observat că H.L. şi C.V. nu au produs nici un prejudiciu, B.R. nu are prejudiciu pe aceste două persoane şi pe cale de consecinţă, apelantul Ş.P. a solicitat să fie modificată hotărârea în latură civilă, în sensul de a diminua prejudiciul şi a-l exonera de plata în solidar cu cei doi coinculpaţi pe acest aspect.

Apelanţii-inculpaţi H.C.L. şi C.V., au susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals.

La începutul anului 2007, cei doi se găseau într-un impas în ceea ce priveşte activitatea profesională şi atunci au apelat la un amic care avea o societate comercială, să desfăşoare anumite activităţi şi să se poată redresa. În acest mod ei au fost angrenaţi în activitatea desfăşurată la societatea patronată de Ş.P. Au lucrat o perioadă în acea societate (dovedindu-se aceasta cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză - D.G., C.G., B.S., ca şi de soţia lui Ş. şi chiar de Ş.P.). Nu este vina lor că Ş.P. nu a înregistrat contractele lor de muncă la I.T.M, pentru se practica stopajul la sursă, acesta încercând să se eschiveze de plata unor taxe către stat. Ei sunt singurii care au achitat ratele scadente la bancă şi până în momentul în care au intervenit organele de urmărire penală nu au prejudiciat B.R. şi de aceea nu pot fi traşi la răspundere penală, iar prejudiciul reţinut în sarcina lor nu este corect.

Nu lipsit de interes este că după ce şi-au creat propriile afaceri au continuat să colaboreze cu societatea lui Ş.P. în planul relaţiilor comerciale şi există dovezi din care rezultă că s-au făcut plăţi şi operaţiuni comerciale.

Pentru aceste considerente, a apreciat că în planul răspunderii penale nu a fost pusă în discuţie vinovăţia lor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi 291 C. pen., motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 345 alin. (3), rap. la art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au solicitat achitarea lor.

În subsidiar, dacă nu a fost împărtăşit acest punct de vedere, în măsura în care împrejurările reţinute ca circumstanţe sunt apreciate ca suficiente, au solicitat să li se dea o mai mare eficienţă şi faţă de situaţia de ansamblu a lor (cunoscuţi cu un comportament corespunzător, nu au antecedente penale) să se coboare în mod corespunzător pedepsele pentru cele două infracţiuni pentru care sunt trimişi în judecată. Apelanţii au mai precizat că şi circumstanţele atenuante au fost aplicate greşit pentru infracţiunea de uz de fals, neprocedându-se la reducerea pedepselor sub limita minimă, aşa cum era legal.

În final, au solicitat admiterea apelurilor, pe fond achitarea lor, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepselor.

Apelantul-inculpat B.C.M., a susţinut că deşi a avut o atitudine sinceră a recunoscut fapta, pedeapsa aplicată este totuşi mare, având în vedere că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat la instanţa de fond, nu are antecedente penale, are în întreţinere copii, situaţie în care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei.

Apelanta-inculpată B.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât pe tot parcursul cercetărilor, atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de fond nu a recunoscut săvârşirea faptei.

Cât priveşte apelul declarat de inculpatul B.C.C., acesta a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, întrucât pedeapsa aplicată era prea mare. Acesta susţinut că are o situaţie specială, în sensul că în mod greşit s-a făcut aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. considerându-se că ar fi recidivist. Potrivit fişei de cazier judiciar depusă la dosar, s-a constatat că s-a liberat la data de 02 august 2007 şi dintr-o eroare nu s-a reţinut că a intervenit reabilitarea. De aceea, în mod greşit instanţa de fond a considerat că este recidivist şi a dispus aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate.

Acesta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii ei cu consecinţa aplicării disp. art. 81 C. pen., iar în subsidiar, dacă se va aprecia că nu se impune a solicitat redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Apelanta inculpată B.E.S. a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există. Probele administrate nu au condus la vinovăţia sa, ea a susţinut că era încadrată, a contractat două credite, a avut contratul de muncă înregistrat la I.T.M., iar din 2007 nu a mai lucrat. Este adevărat că nu şi-a achitat creditele dar, nu se poate reţine că a încercat să înşele părţile civile.

Prin Decizia penală nr. 59 din 10 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii B.C.M., I.G., Ş.P., H.L., C.V., B.I. şi B.S., prin extinderea efectelor şi asupra inculpatelor C.G., D.G. şi C.M., s-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 415 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi în consecinţă:

S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate acestor inculpaţi în componentele lor.

S-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor B.C.M., I.G., Ş.P., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la câte o lună închisoare.

S-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor H.L., C.V., B.I. B.S., C.G., D.G. şi C.M. pentru infracţiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la câte o lună închisoare.

S-au recontopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate acestor inculpaţi pentru cealaltă infracţiune reţinută în sarcina fiecăruia dintre ei, menţinând pedepsele rezultante aplicate de prima instanţă.

S-a admis şi apelul inculpatului D.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, a desfiinţat în parte sentinţa, în privinţa lui, în sensul că a înlăturat din încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina sa dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată acestuia pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ş.N. şi B.C.C.

Pentru a decide astfel, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Pentru inculpatul D.A. s-a reţinut că susţinerile acestuia cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. sunt întemeiate, întrucât acesta a beneficiat de dispoziţiile Legii de graţiere nr. 543 din 4 octombrie 2002 şi de la această dată a început să curgă termenul de reabilitare care, în cazul său avea potrivit art. 135 lit. a) C. pen. o durată de 4 ani şi 9 luni (4 luni plus jumătate din pedeapsa de 1 an şi 6 luni) şi se împlinea în luna iulie 2007.

Fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost comisă de inculpat, potrivit actului de sesizare, începând cu luna decembrie 2007, deci după împlinirea termenului de reabilitare astfel că disp. art. 37 lit. b) C. pen. nu se justificau în încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de prima instanţă, având în vedere că starea de recidivă a fost singurul motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 57 C. pen., privind executarea în regim de detenţie a executării pedepsei.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.G., s-a reţinut că prima instanţă a greşit la aplicarea circumstanţelor atenuante pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., întrucât nu a redus cuantumul pedepsei aplicate pentru această infracţiune sub limita minimă prevăzută de textul legal incriminator şi redusă cu o treime în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la inculpatul Ş.N., curtea a apreciat, în raport de criticile formulate de acesta că nu are relevanţă pentru existenţa faptei, mobilul pentru care acest inculpat a dat ajutorul (de a-şi recupera un împrumut de la persoanele respective), împrejurarea invocată nu îl exonerează de participaţia sa la săvârşirea infracţiunii atâta timp cât a ştiut că V.A. nu avea cum să obţină împrumutul şi să-şi achite datoria decât prin mijloace frauduloase.

Referitor la inculpatul Ş.P. s-a reţinut că acesta a beneficiat de disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen., întrucât împrejurarea că acesta a achitat creditele contractate nu schimbă situaţia prejudiciului cauzat cu consecinţe favorabile asupra încadrării juridice a faptei comise de acest inculpat.

Pentru inculpaţii H.C.L. şi C.V. s-a reţinut, contrar susţinerilor acestora, vinovăţia ca element în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care aceştia au fost condamnaţi însă sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante judiciare reţinute în sarcina acestora în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., apelul acestora a fost admis în limitele prev. de art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.

Cu privire la inculpatul B.C.C. s-a reţinute că aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. este justă în raport de menţiunile înscrise în copia fişei de cazier judiciar a acestuia, iar pedeapsa stabilită este corect individualizată în raport cu criteriile menţionate în considerentele hotărârilor atacate, circumscrise disp. art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii I.G., Ş.P., H.C.L., C.V. şi B.C.C. formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

Recurentul inculpat I.G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., sens în care a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, precum şi al modalităţii de executare, pe care a le-a apreciat ca fiind prea aspre.

A susţinut că nu s-a acordat eficienţă prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., precizând că pedeapsa putea fi coborâtă până la minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, astfel încât să se poată face aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

A menţionat, de asemenea, că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., având în vedere că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, a recunoscut şi a regretat faptele comise, a colaborat cu organele de anchetă şi s-a prezentat la toate termenele de judecată.

A mai arătat că din ancheta socială au rezultat date care evidenţiază condiţiile în care acesta trăieşte, că munceşte cu ziua şi are în întreţinere doi copii minori şi două bătrâne.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, coborârea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Recurentul inculpat Ş.P. a arătat că, deşi acesta s-a judecat în baza procedurii simplificate, înţelege să invoce cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 12 C. proc. pen., sens în care a precizat că a recunoscut faptele, iar nu infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte forma de vinovăţie cerută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate, precizând că a recunoscut şi a regretat faptele, deţine o funcţie importantă la o societate de prestigiu şi are caracterizări foarte bune, care se află la dosarul cauzei.

Totodată, a menţionat că, din eroare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., în loc de art. 76 lit. b) din acelaşi cod, care ar fi condus la reducerea limitelor pedepsei, ceea ce ar fi permis o altă individualizare a acesteia, în sensul stabilirii unui cuantum care să permită stabilirea unei modalităţi de executare în regim neprivativ de libertate sau chiar prin muncă, la dosar existând acceptul unei societăţi la care inculpatul să-şi desfăşoare activitatea în situaţia în care instanţa s-ar orienta către o astfel de pedeapsă.

A solicitat admiterea recursului şi, rejudecând, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Recurentul inculpat H.C.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă.

A menţionat că, din probele administrate în cauză, rezultă că la începutul anului 2007, aflându-se în impas, a apelat la amicul său, Ş.P., care avea o societate comercială şi, pentru o perioadă îndelungată, a lucrat în cadrul societăţii respective, însă nu are nicio implicare în faptul că acesta nu a înregistrat contractul său de muncă la I.T.M, încercând să se sustragă de la plata taxelor legale datorate statului.

A mai susţinut că recurentul inculpat H.C.L. a achitat ratele scadente la bancă şi până în momentul în care au intervenit organele de urmărire penală, nu a prejudiciat B.R-ul, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală în sarcina sa.

În subsidiar, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, care este cunoscut cu un comportament corespunzător şi nu are antecedente penale, astfel încât se justifică reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat C.V. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen.

Cu referire la primele două cazuri de casare, acesta a susţinut că este nevinovat, că a achitat împrumutul pe care l-a făcut, în condiţiile stabilite de bancă, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals. Prin urmare, a apreciat că se impune pronunţarea unei soluţii de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale acestuia, care este cunoscut cu o comportare corespunzătoare în colectivitatea din care a făcut parte şi nu are antecedente penale, infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată reprezentând un eveniment izolat în viaţa sa.

Recurentul inculpat B.C.C. a susţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripţie, fapta fiind săvârşită în anul 2007.

Pe de altă parte, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei şi de circumstanţele sale personale, care are patru copii minori în întreţinere şi este unicul întreţinător al familiei, soţia acestuia nerealizând venituri.

Împotriva aceleiaşi decizii au mai declarat recurs inculpaţii Ş.N. şi B.I. care la termenul din 24 septembrie 2012 au solicitat a se lua act de retragerea căii de atac astfel exercitată.

Prin încheierea din data de 24 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii Ş.N. şi B.I. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de recurenţii inculpaţi în forma expusă în motivele de recurs şi dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

În ceea ce priveşte solicitarea reducere a pedepselor, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că recurenţii inculpaţi prezenţi în instanţă, cu excepţia lui B.C.C., care este recidivist, au beneficiat de clemenţă, o parte judecându-se în procedura simplificată, toţi însă beneficiind de reducerea pedepselor, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante.

Prin urmare, în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, a apreciat că nu se justifică a se acorda o mai mare eficienţă acestor circumstanţe atenuante, cu consecinţa unei noi reduceri a pedepselor.

Totodată, nu se justifică o altă modalitate de executare a pedepselor pentru inculpaţii I.G. şi Ş.P., pentru considerentele ce se vor arăta:

2. Referitor la criticile formulate de recurentul inculpat Ş.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acest inculpat a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor şi vinovăţia şi a solicitat acceptând să se judece pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Or, prin recursul de faţă, se constată că acesta contestă situaţia de fapt şi prejudiciul cauzat prin infracţiunea comisă - aceea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., susţinând, în esenţă, că de la calculul acestui prejudiciu trebuie excluşi coinculpaţii H.C.L. şi C.V. care şi-au achitat creditele.

Înalta Curte consideră că şi în condiţiile în care această apărare a inculpatului ar fi reală, deşi probele de la dosar nu o atestă, situaţia acestui inculpat nu s-a schimbat, după cum nu s-a schimbat nici încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune.

Probele administrate în cauză atestă că actele prezentate la bancă de inculpaţii H.C.L. şi C.V. nu reflectau realitatea, în sensul că aceştia nu erau angajaţii permanenţi ai societăţii inculpatului Ş. şi nici nu au obţinut vreodată salariul menţionat în adeverinţele eliberate de acesta, rezultă fără dubiu că banca respectivă, dacă ar fi cunoscut situaţia reală, nu ar fi încheiat contract de creditare celor doi şi nu le-ar fi eliberat sumele de 30.000 RON şi respectiv 31.000 RON.

Împrejurarea că aceşti coinculpaţi şi-ar fi achitat creditele contractate, cel puţin o perioadă de timp, nu are relevanţă în raport cu datele problemei prejudiciului penal al infracţiunii nici în privinţa inculpatului Ş., ci poate servi ca o circumstanţă favorabilă inculpaţilor H. şi C.

Ca atare, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor alin. (5) de la art. 215 C. pen., reţinut în sarcina inculpatului Ş.P., iar pedeapsa aplicată acestuia pentru această infracţiunea fiind stabilită în mod judicios de către prima instanţă.

Înalta Curte observă însă că, prima instanţă şi implicit instanţa de prim control judiciar, prin exercitarea controlului devolutiv, au stabilit o pedeapsă corespunzătoare atât gravităţii concrete a faptelor comise de inculpat care s-au materializat într-o infracţiune continuată de înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Minimul prevăzut de lege pentru această infracţiune, redus cu o treime, în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., era de 6 ani şi 8 luni închisoare, însă prima instanţă a reţinut în favoarea acestui inculpat circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., valorificând atât lipsa de antecedente penale a acestuia, cât şi sinceritatea şi cooperarea cu organele judiciare, astfel încât pedeapsa a fost coborâtă sub această limită minimă până la minimul posibil de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Este de precizat că, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., instanţele nu puteau coborî pedeapsa mai jos o treime din limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, astfel încât sancţiunea penală pentru această infracţiune este judicios stabilită şi nu se impune casarea deciziei sub acest aspect.

Este de menţionat că existenţa concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului nu permit o altă modalitate de executare, în afara celei privative de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 86¹ sau 86⁷ C. pen., invocate în recursul său.

Criticile formulate de recurentul inculpat Ş.P. cu referire la incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 12 C. proc. pen. sunt inadmisibile în contextul în care, aşa cum s-a arătat, acest inculpat a uzat de beneficiul disp. art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată şi, pe cale de consecinţă, ele nu pot fi examinate, în raport de dispoziţiile Legii nr. 202/2010 şi de data pronunţării deciziei penale recurate.

3. Criticile formulate de recurenţii inculpaţi H.C.L. şi C.V. sunt nefondate.

Recurenţii inculpaţi nu au solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că nu se consideră vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, deoarece situaţia lor este diferită de a altor inculpaţi din cauză, în sensul că în mod real au desfăşurat activităţi în cadrul societăţii inculpatului Ş.P.

Aşa cum s-a arătat şi la analiza recursului coinculpatului Ş.P., adeverinţele de salarizare şi contractele de muncă prezentate băncii de către cei doi inculpaţi, emise de SC C.C. SRL Moreni nu erau conforme cu realitatea, deoarece potrivit relaţiilor de la I.T.M aceştia nu au fost angajaţi în mod legal la această societate. Oricum, chiar şi în situaţia în care ar fi fost reală împrejurarea că aceştia au prestat muncă la societatea inculpatului Ş.P., salariul ce li se achita era mult inferior celui trecut pe adeverinţele respective, de 2.880 RON, şi nu le-ar fi permis accesul la credite în sume mari de 30.000 RON şi respectiv 31.000 RON, pe care banca nu le-ar fi acordat dacă ar fi cunoscut care este situaţia lor de "angajaţi".

Ca atare, faptele reţinute în sarcina acestora există şi au fost bine stabilite de instanţe, circumscrise unei încadrări juridice adecvate situaţiei de fapt descrisă mai sus.

Critica inculpatului referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei este nefondată.

La individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat instanţa a ţinut seama de disp. art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de urmarea produsă constând în prejudicierea instituţiilor bancare cu o sumă consistentă, prin comiterea înşelăciunilor aducându-se atingere relaţiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun încredere şi bună-credinţă a celor ce intră în astfel de raporturi, iar prin falsurile săvârşite aducându-se atingere relaţiilor sociale privitoare la încrederea pe care persoanele o au în înscrisurile cu semnătură privată de natura celor folosite de inculpaţi, persoana făptuitorilor, parte aflaţi la primul contact cu legea penală, iar alţii cu cazier - parte recunoscând comiterea faptelor în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi beneficiind de reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege cu o treime iar alţii aflaţi în împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante precum conduita bună avuta înainte de săvârşirea infracţiunii, motiv pentru care a reţinut în favoarea lor prevederile art. 74 lit. a) şi 76 C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite pentru parte din inculpaţi condiţiile cerute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiţionată a executării acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare pentru inculpaţii care nu sunt recidivişti şi împrejurarea ca scopul sau poate fi atins fără executare efectivă, astfel că va face aplicarea acestui text de lege, cu consecinţa stabilirii termenului de încercare reglementat de art. 82 C. pen.

4. Referitor la recursul formulat de inculpatul B.C.C., se constată că acesta este nefondat.

Critica acestui recurent inculpat a vizat individualizarea pedepsei aplicate, susţinând în esenţă că aceasta este prea aspră, că statutul de recidivist i-a fost reţinut în mod greşit şi că, în cazul său, ar fi intervenit reabilitarea, astfel încât putea prevede şi de prevederile art. 81 C. pen.

Înalta Curte constată însă că, potrivit fişei de cazier judiciar, aflată la dosar şi depusă de inculpat, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 540 din 30 aprilie 1998 a Judecătoriei Moreni, executată în perioada 28 octombrie 1998 - 12 decembrie 2000, fiind liberat condiţionat cu un rest de 493 zile închisoare, rămas neexecutat.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare pentru acest inculpat are durata de 5 ani şi 9 luni şi se calculează potrivit art. 136 alin. (1) C. pen. de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, adică când s-a împlinit durata integrală a pedepsei de executat, nu de la data liberării condiţionate.

Prin urmare, termenul de reabilitare începea să curgă din luna iulie 2002 şi având durata de 5 ani şi 9 luni, este clar că, în luna februarie 2007, când inculpatul a comis infracţiunile de care este acuzat şi pe care le-a recunoscut, termenul nu se împlinise.

Ca atare, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., în cazul acestui recurent sunt corect reţinute, iar pedepsele aplicate de instanţă sunt bine stabilite, în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, în favoarea acestuia operând doar reducerea cu o treime a acestor limite, conform art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că este justificat şi tratamentul sancţionator diferenţiat aplicat acestui inculpat, în ce priveşte executarea efectivă a pedepsei rezultante, deoarece instanţa a avut în vedere că acesta a dovedit perseverenţă infracţională, încercând să obţină beneficii patrimoniale în mod ilicit, faptele comise în antecedenţa penală fiind tot infracţiuni contra patrimoniului.

Susţinerea inculpatului B.C.C., potrivit căreia, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. s-a împlinit termenul de prescripţie, fapta fiind săvârşită în anul 2007 este neîntemeiată.

Aşa cum, în mod corect s-a stabilit, fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită în perioada 2006 - decembrie 2007.

În raport de disp. art. 124 cu referire la art. 122 C. pen., de infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, de limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale a inculpatului pentru această faptă, calculat începând cu luna decembrie 2007 este de 7 ani şi 6 luni şi s-ar fi împlinit în decembrie 2014.

Prin urmare recursul acestui inculpat urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1. În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul inculpat I.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Acest inculpat a criticat hotărârea instanţei sub aspectul individualizării pedepsei, susţinând în esenţă că nu s-a dat suficientă eficienţă prevederilor art. 74 - 76 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., pedeapsa aplicată acestuia fiind prea aspră.

Înalta Curte observă însă că, prima instanţă şi implicit instanţa de prim control judiciar prin exercitarea controlului devolutiv, au stabilit o pedeapsă corespunzătoare atât gravităţii concrete a faptelor comise de inculpat care s-a materializat într-o infracţiune continuată de înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cât şi modalităţii concretă în care acestea au fost săvârşite.

Este de menţionat că potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., instanţele nu puteau coborî pedeapsa mai jos o treime din limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, astfel încât sancţiunea penală pentru această infracţiune este judicios stabilită şi nu se impune casarea hotărârii sub acest aspect.

În aceste condiţii trebuie precizat că existenţa concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului nu permit o altă modalitate de executare, în afara celei privative de libertate, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 86¹ sau 86⁷ C. pen., pe care le-a invocat în recursul său.

Pentru considerentele arătate, cum din oficiu nu s-au intervenit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii atacate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.G., Ş.P., H.C.L., C.V. şi B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Urmează a constata că în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen., privind retragerea recursurilor declarate de inculpaţii Ş.N. şi B.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursurilor formulate de aceştia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G., Ş.P., H.C.L., C.V. şi B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată că prin încheierea din 24 septembrie 2012 s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii B.C.M. şi Ş.N. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi H.C.L. şi B.C.C. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.G., C.V. şi Ş.P. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.C.M. şi Ş.N. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1078/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1161/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... →

ICCJ. Decizia nr. 1123/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1123/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs