ICCJ. Decizia nr. 1161/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1161/2013
Dosar nr. 746/59/2008
Şedinţa publică din 03 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 56/ PI din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului P.M.A. - fost ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiş, în prezent pensionar, studii superioare, căsătorit, doi copii minori, la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă calificată şi continuată.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, respectiv:
- 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.
În baza art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., respectiv dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus obligarea inculpatului la restituirea către denunţătorul F.S. a două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, aparatură pentru bucătărie şi mobilier în valoare de 2.500 euro, iar în cazul în care aceste bunuri nu se mai regăsesc, obligarea inculpatului la plata contravalorii acestora către denunţătorul F.S..
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunţătorul F.S. a două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aflate la Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Timişoara.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 855 lei către expert contabil B.M.J. reprezentând diferenţă onorariu expert.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 15 iulie 2008 în Dosarul nr. 31/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimis în judecată inculpatul P.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită în formă calificată şi continuată, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; trafic de influenţă în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-au reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 26 mai 2008 emisă în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale faţă de inculpatul P.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă în formă continuată şi în concurs real, fapte prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 257 rap. la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2004-2007, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiş - S.I.F., în timp ce efectua cercetări în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara pentru infracţiunile de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals faţă de numitul F.S., cât şi după ce a terminat cercetările şi dosarul a fost înaintat Serviciului Cercetări Penale şi ulterior la D.I.I.C.O.T., a pretins şi primit diverse bunuri, servicii şi foloase materiale necuvenite de la acesta, în scopul de a-l favoriza, reţinându-i infracţiuni mai puţin grave şi ulterior, promiţându-i că-l va ajuta prin influenţa pe care lăsa să se înţeleagă că o are asupra procurorilor care supravegheau urmărirea penală.
- La data de 21 februarie 2008, numita U.M. s-a prezentat la Direcţia Generală Anticorupţie - Biroul Anticorupţie al Judeţului Timiş, unde a formulat un denunţ prin care sesiza că are indicii cu privire la posibila săvârşire a unor fapte de corupţie de către sub. cms. P.A. de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat faţă de numitul F.S., fostul ei concubin, care săvârşise infracţiuni de fals, spălare de bani şi evaziune fiscală, în legătură cu societăţile comerciale cu profil farmaceutic pe care le administra în numele ei. Pe baza denunţului s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara lucrarea nr. 71/VIII/1/2008. Fiind audiată, martora U.M. nu a putut oferi amănunte concrete cu privire la faptele de corupţie pe care le suspiciona, având doar o serie de indicii şi bănuieli deduse din discuţiile purtate cu F.S.
Numitul F.S., care la data respectivă era inculpat în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara, a declarat că nu ştie nimic în legătură cu cele denunţate de U.M. şi nu are nimic de declarat cu privire la numitul P.A. Acesta din urmă a fost şi el audiat de către procuror, prilej cu care a declarat că nu a primit nimic de la F.S. sau de la alte persoane, el făcându-şi datoria în mod corect şi legal şi devenind prieten bun cu F.S., chiar dacă a început faţă de el urmărirea penală, iar ulterior dosarul ajungând la D.I.I.C.O.T. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există indicii temeinice privind săvârşirea unor infracţiuni, astfel încât Dosarul nr. 71/VIII/1/2008 s-a soluţionat cu rezoluţie de clasare.
- La data de 03 aprilie 2008 numitul F.S. s-a prezentat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, unde a formulat un denunţ împotriva sub. cms. P.M.A., declarând că, în perioada 2004-2007 acesta i-a pretins bani, servicii şi alte foloase necuvenite pentru a-l favoriza în cercetările ce le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar ulterior promiţându-i că îşi va folosi influenţa pentru a obţine o încadrare juridică mai uşoară, fapt care nu s-a realizat, astfel încât a devenit inculpat într-un dosar al D.I.I.C.O.T. pentru fapte a căror pedeapsă este de la 10 la 20 de ani închisoare, urmând ca în data de 11 aprilie 2008 să i se prezinte materialul de urmărire penală.
Din analiza actelor dosarului în care a fost cercetat F.S. de către sub. cms. P.M.A. şi ulterior de către alte organe de urmărire penală, rezultă următoarele:
- În data de 07 iulie 2004 sub. cms. P.M.A. din cadrul I.P.J. Timiş S.I.F., pe baza informaţiilor primite de la numita U.M., a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din care rezultă că se autosesizează cu privire la faptele săvârşite de numitul F.S., care în calitate de administrator la SC A. SRL Timişoara, firmă cu profil farmaceutic, în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL din SUA, în contul căreia a virat importante sume de bani într-o bancă din localitatea Szeged, Ungaria, iar în anul 2001 a înfiinţat SC I. SRL depunând la O.R.C. o autorizaţie falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic. Pe baza acestui proces-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara. De menţionat că în registrele de evidenţă ale I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în dreptul dosarului respectiv au fost înregistrate menţiunile, la rubrica infracţiuni, „art. 288, 291 C. pen. şi Legea nr. 87/1994 cu un prejudiciu de peste 2 miliarde lei” (vol. 1, fila 130), iar în celălalt registru s-a menţionat procesul-verbal de sesizare din oficiu al ofiţerului P. având conţinutul „F.S. administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanţă, prejudiciu 27.000 dolari SUA”. Astfel, cauza a fost trecută în evidenţa „dosarelor importante”, adică cu prejudicii mari, considerate a fi complexe.
La data de 05 august 2004 sub. cms. P.M.A. s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiş la sediul SC I. SRL, dar nu au găsit acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.
- Sub. cms. P.M.A. a redactat şi transmis adrese la Ministerul Sănătăţii pentru a verifica dacă F.S. deţine autorizaţie de liberă practică în domeniul farmaceutic şi la Oficiul Registrului Comerţului, pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înfiinţării societăţii comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit şi folosit un act fals.
- În 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiş, prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL şi SC A. SRL Timişoara, stabilind totodată, o tematică de control pentru a clarifica realitatea şi legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăţilor comerciale, mai ales raportat la relaţiile comerciale cu alte societăţi, printre care şi S.B.C. SUA. La data de 15 aprilie 2005, constatând că D.G.F.P. Timiş nu a înaintat actul de control, sub. cms. P.M.A. a întocmit o adresă de revenire solicitând urgentarea controlului. Prin procesul - verbal de control din 16 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, efectuat la SC A. SRL Timişoara se concluzionează că societatea comercială a prezentat în copie acte din care rezultă raporturile economice cu S.B.C. SUA, constând în desfăşurarea unor cursuri de pregătire „on-line” în domeniul managementului farmaceutic şi al serviciilor de comerţ „on-line” cu produse farmaceutice, cursuri realizate prin intermediul unor „chaturi video şi voce, fiind prezentate soluţii existente în managementul unor companii similare din SUA, soluţii găsite viabile şi pentru piaţa românească”. Prin procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, întocmit cu prilejul controlului efectuat la SC I. SRL s-au constatat o serie de contravenţii şi s-a concluzionat că nu există elemente privind săvârşirea unor infracţiuni economice.
- În 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol prin care solicita să se verifice la autorităţile SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL şi ce date deţin în legătură cu aceasta. La data de 15 aprilie 2005 sub. cms. P.M.A. a redactat o revenire la prima adresă, întrucât nu ar fi primit răspuns. De menţionat că la dosarul întocmit de învinuit nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la B.N. - Interpol.
- La data de 24 iunie 2005 sub. cms. P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale faţă de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990. Din acest proces-verbal rezultă că există indicii cu privire la săvârşirea de către învinuitul F.S. a unor infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, lipsind astfel un eventual prejudiciu. Acest proces-verbal intră în contradicţie cu înregistrările iniţiale ale cauzei în evidenţele I.P.J. Timiş – S.I.F., din care rezultă că numitul F.S. ar fi săvârşit infracţiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală cu prejudiciu de peste 2 miliarde lei), cauza fiind catalogată ca „importantă” sau „complexă”.
După începerea urmăririi penale şi confirmarea acesteia, prin rezoluţie de către procuror, sub. cms. P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, moment în care nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.
- În data de 22 august 2005 Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş a trimis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol, solicitând informaţii în legătură cu SC S.B.C. SRL - SUA şi relaţiile acestei firme cu SC A. SRL Timişoara. În 12 septembrie 2005 Serviciul Cercetări Penale a revenit cu o adresă în completarea celor anterioare. Prin adresa nr. 87252 din 05 octombrie 2005 a B.N. - Interpol se comunică, urmare a adreselor I.P.J. Timiş - Cercetări Penale, faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiş - S.I.F., prin adresele din 01 noiembrie 2004 şi 04 mai 2005, anexând cele două răspunsuri din care rezultă că în urma verificărilor la autorităţile SUA, prin Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel încât se deduce că ar fi o firmă fictivă.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate la autorităţile din Ungaria, s-a stabilit că în data de 13 iulie 2004 (la o săptămână de la întocmirea de către sub. cms. P.M.A. a procesului-verbal de sesizare din oficiu în cauză) s-a solicitat la „Căpitănia Principală de Poliţie a Judeţului Csongrad” din Szeged, să facă verificări cu privire la firma SC S.B.C. SRL şi sumele virate în contul acesteia de către F.S.. Prin adresa din 21 iulie 2004 autorităţile din Szeged au răspuns că pe teritoriul Republicii Ungaria nu au fost identificate nici societatea economică SC S.B.C. SRL şi nici numele de F.S., iar privitor la sumele virate pentru această firmă nu se pot obţine informaţii, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare, putând fi solicitate ca urmare a asistenţei juridice internaţionale de procedură penală.
- În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe înv. F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiş - Serviciul Cercetări Penale, constatându-se că învinuitul a săvârşit infracţiunea de spălare de bani, astfel încât, prin referatul din 02 decembrie 2005 s-a propus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Biroului de Combatere a Crimei Organizate şi Terorism Timiş, sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor. În temeiul art. 21 alin. (1) rândul 23 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, pe baza acestui referat, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara prin Ordonanţa nr. 6090/P/2004 din 17 februarie 2006 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Timiş - Biroul Teritorial Timişoara, apreciindu-se că învinuitul F.S., în anul 2001, cu ocazia înfiinţării SC I. SRL, a folosit o autorizaţie de liberă practică falsă, încheind contracte cu SC S.B.C. SRL SUA, societate care nu există, şi însuşindu-şi suma de 43.220 dolari SUA
După înregistrarea dosarului la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, s-au efectuat acte de urmărire penală faţă de învinuitul F.S., sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, precum şi spălare de bani.
Cu prilejul cercetărilor şi urmăririi penale efectuate în dosarul menţionat, au fost audiaţi martori şi au fost efectuate expertize financiar-contabile şi alte acte de urmărire penală care au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.S. pentru infracţiunile săvârşite.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, cu privire la cele afirmate în denunţul şi declaraţiile date de către F.S., s-au constatat următoarele:
A. Privitor la infracţiunile de dare şi luare de mită, care s-au comis în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când inculpatul P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6060/P/2004, în care efectua acte premergătoare faţă de numitul F.S., faţă de afirmaţiile făcute de acesta, s-au stabilit pe baza probelor administrate următoarele:
1. Aşa cum rezultă din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară - Secţia Caraş-Severin, cu prilejul controlului operativ tematic efectuat ca urmare a solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara la SC T.G. SRL, firmă administrată de numita P.C., soţia inculpatului P.M.A., între această societate comercială şi firmele patronate de F.S. şi de familia acestuia au avut loc raporturi comerciale, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri cum ar fi: detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, astfel:
- în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL, administrată de F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 de facturi fiscale, preţurile fiind achitate cu chitanţele aferente, în valoare de aproximativ 400 milioane lei;
- în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL, administrată de părinţii denunţătorului F.S., a achiziţionat de la SC T.G. SRL detergenţi şi produse cosmetice pentru spălătorie auto, în baza a 14 facturi fiscale, cu o valoare totală de aproximativ 27 milioane lei.
În procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară se menţionează că SC T.G. SRL are calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăţi comerciale menţionate mai sus.
Din declaraţiile denunţătorului F.S. rezultă că raporturile comerciale cu SC T.G. SRL, de la care a achiziţionat mărfuri pe care le-a revândut fără să obţină vreun profit, s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis că îl favorizează în cursul cercetărilor pe care le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reţine infracţiuni mai uşoare şi de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare mai gravă a faptelor pe care le-a săvârşit. În acest context, cumpărarea de mărfuri de către denunţător şi familia sa de la firma soţiei inculpatului P.M.A., este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, ca element al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită.
2. La data de 05 octombrie 2004 a avut loc la Liceul „J.L.C.” o licitaţie organizată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş pentru închirierea unui spaţiu cu destinaţia „bufet incintă”. Inculpatul P.M.A., care avea în acea perioadă în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 privindu-l pe F.S., i-a cerut acestuia să participe fictiv cu cele două societăţi comerciale ale sale, la licitaţia la care era înscrisă şi SC T.G. SRL, administrată de soţia sa, P.S.C., pentru a o ajuta pe aceasta să obţină închirierea spaţiului la un preţ cât mai avantajos. Din denunţul şi declaraţiile lui F.S. rezultă că a participat la licitaţie în mod formal, ca „mână moartă”, împreună cu SC K. SRL şi SC R. SRL, pe care a reprezentat-o prietenul său, M.M. (în prezent plecat în Anglia). La licitaţie s-a pornit de la o chirie de 2 milioane lei vechi pe lună şi după cinci strigări, firmele SC R. SRL şi SC K. SRL au renunţat, astfel încât SC T.G. SRL şi-a adjudecat licitaţia cu o chirie de 4.700.000 lei pe lună, echivalent a 114 euro, un preţ deosebit de avantajos pentru un spaţiu de 46,16 m.p. cu destinaţia bufet. S-a încheiat, ca urmare a licitaţiei, contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.
Pe baza autorizaţiei dată în temeiul art. 911 din C. proc. pen. a fost înregistrată în data de 16 mai 2008 o convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. şi inculpatul P.M.A., prilej cu care inculpatul a afirmat următoarele:
„Să vedem dacă nu s-or băgat şi la licitaţie acolo. Lui nevastă-mea i-am zis: Tu atunci l-ai cunoscut, cu ocazia licitaţiei, nu ştiai de problemele care le are cu mine în raport de serviciu, nu nimic, iar la licitaţie a zis altceva, că pe moment sub impulsul acela, aşa, nu te-a interesat cât era, ai vrut ca să licitezi ca să intri tu. Să nu luăm. Şi după aia, când ţi s-a prezentat acolo despre ce spaţiu e vorba, la demisol, nu ştiu ce (…) te-ai lipsit. Dar esenţial e să vorbim aceeaşi limbă” (vol. 3, fila 112-113).
Din această convorbire rezultă cu claritate faptul că inculpatul P.M.A. l-a învăţat pe F.S. ce ar trebui să declare în legătură cu participarea la licitaţie, dacă va fi întrebat de organele de urmărire penală, în acel moment ştiind că este cercetat într-un dosar penal ca urmare a denunţului făcut de numitul T., fost director la SC P. SA.
S-a considerat că participarea la licitaţia de la Liceul „J.L.C.” a denunţătorului F.S. cu cele două societăţi comerciale pe care le patrona, ca un act material de dare de mită inculpatului P.M.A., căruia i-a oferit astfel un serviciu, constând în sprijinul pentru câştigarea licitaţiei de către firma soţiei sale, cu un preţ extrem de avantajos, acesta în schimb favorizându-l pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care-l avea în lucru în acea perioadă.
Din denunţul formulat şi din declaraţiile date de numitul F.S. au rezultat şi alte acte materiale de dare şi luare de mită, care acesta a afirmat că au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada în care inculpatul P.M.A. efectua acte premergătoare în dosarul în care era cercetat denunţătorul.
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, aceste fapte nu s-au putut proba, astfel:
a.) afirmaţiile denunţătorului F.S. că înainte de Crăciunul anului 2004, învinuitul P.M.A. i-ar fi cerut trei telefoane celulare N., pe care el le-a cumpărat şi i le-a dat, nu s-au putut proba, neexistând acte de achiziţie a acestor telefoane şi nici probe din care să rezulte justeţea afirmaţiilor făcute de denunţător. De altfel, F.S. nu-şi mai aminteşte cu exactitate când şi în ce împrejurări i-ar fi dat învinuitului cele trei telefoane celulare, contrazicându-se în declaraţii, în denunţul olograf afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a ţine legătura cu învinuitul, iar în declaraţia dată la procuror afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a fi date cadou unor şefi;
b.) în data de 07 februarie 2005, cu factura fiscală X, SC R. SRL, firmă a părinţilor lui F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.S.C., un autoturism S.S. cu suma de 44.500.000 lei. Denunţătorul F.S. a declarat că ar fi plătit în realitate 4.000 euro şi ar fi vândut-o unei persoane fizice al cărei nume nu îl ştie, cu suma de 2.000 euro, diferenţa fiind de fapt mită acordată inculpatului P.M.A. Această faptă nu a putut fi probată, întrucât denunţătorul nu a putut prezenta acte cu privire la această tranzacţie, iar simpla sa afirmaţie nu constituie o probă pertinentă, de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpatului. De altfel, din înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunţător şi inculpatul P.M.A. nu rezultă că pe factura de cumpărare a autoturismului s-a trecut un preţ mai mic decât cel plătit în realitate, inculpatul afirmând că tranzacţia s-a făcut între firme şi există factură pe care s-a trecut preţul din contabilitate, iar denunţătorul nu a insistat cu privire la clarificarea acestei tranzacţii.
În legătură cu aceste fapte, faţă de care s-a început urmărirea penală, fiind reţinute ca acte materiale ale infracţiunilor de dare şi luare de mită, în formă continuată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.M.A., întrucât este aplicabil principiul „in dubio pro reo” şi art. 65, 66 C. proc. pen., neexistând probe apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpatului.
În schimbul serviciilor pe care i le-a oferit ca mită F.S., inculpatul P.M.A., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară şi având gradul de subcomisar la I.P.J. Timiş – S.I.F., l-a favorizat pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua faţă de acesta în Dosarul nr 6090/P/2004, după cum urmează:
- deşi sesizarea din oficiu a fost efectuată de inculpatul P.M.A. faţă de numitul F.S. sub aspectul unor infracţiuni de pericol, cu un prejudiciu stabilit iniţial la peste 2 miliarde lei, cercetările au fost îndreptate spre reţinerea unor infracţiuni mai uşoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerţului. În data de 07 iulie 2004 în Registrul I.P.J. Timiş s-a înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de sub. cms. P.M.A. faţă de „F.S., administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanţă prejudiciu 27.000 dolari SUA”. După ce s-a atribuit număr unic la parchet în Registrul de evidenţă apare înscris la 945 din 05 august 2004 Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, având ca obiect „F.S. SC I. SRL art. 289, 291 din C. pen., Legea nr. 87/1994, prejudiciu 2 miliarde lei”;
- la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către sub. cms. P.M.A., însoţit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL, dar nu s-au găsit documente contabile şi nu s-a insistat pentru finalizarea controlului. În perioada următoare au fost verificate actele pe care F.S. le-a prezentat la O.R.C., îndeosebi autorizaţia de liberă practică în domeniul farmaceutic care era falsă;
- în 19 octombrie 2004 sub. cms. P.M.A. a solicitat D.G.F.P. Timiş să se efectueze verificări financiar contabile de specialitate la SC I. SRL şi SC A. SRL, precum şi relaţiile dintre aceasta şi SC S.B.C. SRL S.U.A., stabilindu-se o tematică de control. În 15 aprilie 2005 s-a făcut o revenire la D.G.F.P. Timiş, iar în 16 mai 2005, prin procesul-verbal - D.G.F.P. Timiş a stabilit că nu se poate finaliza un control fiscal, întrucât actele contabile au fost preluate de un expert, constatându-se astfel o contravenţie. Actul de control a reţinut ca fiind corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptând nota explicativă dată de F.S. care era administrator în acea perioadă (vol. 4 filele 53 - 57). Procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, încheiat cu prilejul controlului tematic la SC I. SRL, a concluzionat că s-au săvârşit o serie de contravenţii, fiind acceptate justificările şi actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care rezultă că societatea comercială ar fi făcut plăţi pentru obiective de investiţii înscrise în ante-contracte de vânzare-cumpărare, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei (ROL), sumă care s-a plătit prin casierie, dispoziţiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidenţa contabilă (vol. 4 filele 35-39, vol. 5 filele 59 - 61). Inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă înregistrările s-au făcut „pro causa” şi dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control, în sensul că nu s-au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală. Apare evidentă tendinţa învinuitului de a nu extinde cercetările şi de a reţine în sarcina lui F.S. infracţiuni mai uşoare;
- inculpatul P.M.A. a efectuat cercetări superficiale şi cu privire la posibile infracţiuni de spălare de bani, rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă „off-shore” căreia i s-au făcut plăţi pentru o aşa zisă „consultanţă” într-o bancă din Szeged, Ungaria. Deşi s-au solicitat relaţii de la autorităţile din Ungaria cu privire la existenţa SC S.B.C. SRL SUA încă din data de 13 iulie 2004, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei Principale de Poliţie a judeţului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C.Ş., nu se regăseşte la dosarul cauzei. De asemenea, s-a constatat că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol în datele de 19 octombrie 2004 şi 15 aprilie 2005 pentru a se verifica la autorităţile SUA dacă există SC S.B.C. SRL şi ce relaţii a avut cu SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Biroul Naţional Interpol nu se regăsesc la dosarul cauzei. Abia în data de 05 octombrie 2005, urmare a solicitării de către Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, prin adresa nr. 87252, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că a răspuns în două rânduri la adresele IPJ Timiş - S.I.F. în datele de 01 noiembrie 2004 şi 04 mai 2005, în sensul că firma SC S.B.C. SRL nu există, adresele fiind anexate răspunsului. Totodată, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor din Bucureşti cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL USA, deşi în una din convorbirile purtate cu F.S. a afirmat că ar fi făcut o asemenea înştiinţare. Dacă ar fi făcut înştiinţarea respectivă, învinuitul ar fi trebuit să aprofundeze cercetările faţă de F.S. şi sub aspectul unor infracţiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor, lucru pe care nu l-a realizat. Abia la data de 12 septembrie 2005, Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş a redactat o adresă către O.N.P.C.S.B. Bucureşti prin care a înştiinţat despre suspiciunile care există cu privire la plăţile externe efectuate printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL şi însuşită de administratorul firmei;
- din declaraţiile lui F.S. rezultă că la începutul cercetărilor, în luna iulie 2004, inculpatul P.M.A. a încercat să-l intimideze, afirmând că situaţia este gravă, dar după ce s-au apropiat mai mult şi a început să îi presteze diferite servicii, învinuitul a schimbat tonul şi a devenit amabil. Astfel, din conţinutul dosarului rezultă că în 06 august 2004 F.S. a dat o declaraţie olografă în faţa sub. cms. P.M.A., arătând că refuză să răspundă la întrebări atâta timp cât nu este asistat de avocatul său ales, L.G., angajându-se să se prezinte la audieri însoţit de acesta în 11 august 2004, la orele 9,00. În data de 17 august 2004 şi în 15 iunie 2005, F.S. a dat declaraţii olografe, sumare, la ultima din ele renunţând a fi asistat de avocat, din acestea rezultând că acelaşi ofiţer de poliţie l-a audiat într-un mod mai relaxat, acceptând explicaţiile vădit nesincere ale făptuitorului în legătură cu raporturile cu firma „off-shore” şi rezumându-se la recunoaşterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizaţia de liberă practică. După aceste cercetări superficiale, în data de 24 iunie 2005, sub. cms. P.M.A. a întocmit referatul de începere a urmăririi penale faţă de învinuitul F.S. numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face nici o menţiune despre posibile infracţiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală şi spălarea de bani. Din acel moment, dosarul a fost preluat de Serviciul Cercetări Penale, care a aprofundat cercetările, iar la data de 02 decembrie 2005 a propus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, fapt acceptat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, care a dispus prin ordonanţă declinarea competenţei.
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, prin punerea în executare a autorizaţiilor emise în temeiul art. 911 C. proc. pen. pentru înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpatul P.M.A. şi denunţătorul F.S., au rezultat discuţii în legătură cu actele de favorizare pe care inculpatul le-a efectuat faţă de F.S. în perioada în care îl cerceta pe acesta. La discuţia purtată între cei doi din data de 19 martie 2008 (vol. 3, f. 16 - 17), denunţătorul F.S. a provocat o discuţie în legătură cu contractele externe, cu firma S., iar inculpatul P.M.A. a confirmat că în dosar se cerceta şi situaţia cu „contractele alea” prin care s-au scos banii din firmă şi a confirmat că denunţătorul i-a predat şi actele originale, spunând textual:
P.: „Da (…) şi la revedere! Alea au fost puse la dispoziţie de tine, alte mijloace n-aveam să… am făcut adresă la Oficiul de Spălare a Banilor.”
F.: „Ştiu că nu ţi-a venit. Ai solicitat de vreo două trei ori.”
P.: „Da. Mi-a venit (…) au luat în considerare aspectele care le-am (…) şi am zis: mersi de răspunsul ăla (…) după aia nu mai ştiu cine a mai făcut de a venit totuşi ceva.”
Învinuitul a mai afirmat că: „oricum solicitările alea trebuiau avizate sau făcute de procuror, pentru că sunt comisii rogatorii internaţionale. Nu puteam să le fac eu de la mine”, la care F. a întrebat dacă: „nu poate să meargă cineva per pedes şi să facă (…) ?”, iar învinuitul P.M.A. a răspuns: „da de unde, prin Centrul Naţional Local, (…) e complicat, nu e aşa (…) Per pedes a trimis M. pe C. deci a trimes şi mi-a venit cu o notiţă scrisă de mână (…). De la bancă, în ungureşte şi mi-a tradus-o acolo, şti, că sunt date confidenţiale (…) (…) Şi să mă adresez (…) cutare şi nu ştiu ce (…) şi aia (…) Atâta mi-a zis că (…) ceva de cont, nu mai ştiu ceva cu contul, dar nu mai ţin minte. În orice caz nu se putea stabili nimic (…) şi alea nu le-am lăsat la dosar, să nu dau idei (…) am (…) ce, era o aia de mână”.
În convorbirea din 16 aprilie 2008, denunţătorul F.S. i-a reproşat inculpatului P.M.A. că ar fi pus la dosar acea hârtie de mână: „de la banca din Ungaria, pentru că n-ai mai pus-o pe aia”, la care învinuitul i-a răspuns: Nu. Înseamnă că i-a dat C. şi ei una. A făcut o copie. Păi eu cred că o mai şi am, dacă n-oi fi rupt-o atunci. Nu mai ştiu unde am pus-o! A, nu, stai, am dat de ea anul acesta, e pe undeva, dar nu mai ţin minte, ori astăzi, mi se pare că am dat. Nu, am dat-o sigur, e scrisă cu stilou albastru” (vol. 3, fila 42).
În convorbirea purtată în data de 25 aprilie 2008 s-a abordat din nou discuţia despre adresa din Ungaria pe care inculpatul susţinea cu tărie că nu a pus-o la dosar intenţionat, rezultând următoarele:
P.: „Da de ce te-ai supărat?
F.: de la fals a ajuns ditamai dosarul. Ştii?
P.: Păi, bun! Dar nu este aportul meu! Deci nu (…)
F.: Există hârtie, m-am uitat la hârtie (…) Tu când ai pus hârtia aia?
P.: Ce hârtie?
F.: De la Ungaria! (…) În perioada ta e pusă acolo.
P.: Scrisă de mână? (…) Aşa, e un scris mărunt, aşa? (…) Nu e copie? (…) Mie o copie mi s-a dat, eu n-am avut originalul! Da, dar nu scrie nimic, nu rezultă nimic din aia.
F.: N-am mai stat!. m-am enervat de numai! Ştii?
P.: Puteai să te uiţi! Că nu, nu rezultă, nu se trage nici o concluzie! Scrie să te adresezi pe… pe… corpului diplomatic (…) şi acesta (…) nu scrie nimic (…) Păi şi dacă aveam aia şi era ceva, nu începeam pe mai multe? Io cum am pus acolo aia?!” (vol. 3, fila 51).
La aceeaşi dată, din convorbiri mai rezultă următoarele aspecte în legătură cu adresa din Ungaria şi cu alte acte pe care inculpatul P.M.A. nu le-a pus la dosar, pentru a-l favoriza pe F.S., astfel:
P.: „Da, nu, hârtia, uite, îmi pare rău! O să mă uit dacă o mai am! Dar eu ţin minte că am rupt-o! o să mă uit dacă o mai am! am avut-o mult timp! dar dacă nu s-a întâmplat repede, ce dracu să ţin alea trei ani?
F.: Şi nu erau nici hârtiile care le-ai semnat să mi le pui la dosar alea cu o firmă. Alea nu mai erau acolo!
P.: Le-am scos! (…) Păi pentru ce p (…) le-am cerut? Ca să…
F.: Ca să mă ajuţi! Clar! Nu?
P.: Păi şi (…) să motivez că a existat colaborarea aia, nu?” (vol. 3, fila 53).
La sfârşitul convorbirii din aceeaşi dată s-a discutat din nou despre adresa venită de la Szeged, astfel:
F.: „Adresa locaţiei din Szeged şi că banii au fost ridicaţi de F.S.!
P.: Nu, acolo spunea că S.B. are cont (…) da! Că are cont aşa, dar pentru informaţii spunea să te adresezi (…)
F.: nu, nu, aicea scria de mână numele meu.
P.: Deci n-a zis că au fost ridicaţi! O să caut să văd dacă mai e! (…) Nici nu-mi amintesc exact momentul când am rupt-o! Ştiu că am dat mult timp după aia peste ea şi nu ştiu dacă nu în fişet” (vol. 3, fila 56).
Din convorbirea purtată în mediu ambiental din data de 29 aprilie 2008, între inculpat şi denunţătorul F.S. s-a discutat din nou despre adresa venită din Ungaria, iar inculpatul P.M.A. a afirmat următoarele:
P.: „Am căutat azi după alea şi mi-am amintit când le-am rupt. Când l-au schimbat pe G., aveam tot felul de…
F.: Ţi-ai făcut curăţenie?
P.: Am luat toate alea la rând, bă, poate, poate, e, să-ţi arăt ceva (…)” (vol. 3, fila 92).
Din această discuţie s-a dedus că inculpatul P.M.A. şi-a amintit că nu a depus la dosarul lui F.S. mai multe acte ce aveau legătură cu acesta, atunci când şi-a făcut curăţenie în fişet, după ce a fost schimbat din funcţie şeful S.I.F. pe care îl numeşte „G.”, prilej cu care a afirmat că a rupt documentele respective.
B. Sub aspectul actelor materiale din componenţa infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite şi serviciile pe care denunţătorul F.S. a afirmat că i le-ar fi dat inculpatului P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, întrucât acesta i-ar fi promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor, îl va ajuta în continuare să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, iniţial Dosarul nr. 6090/P/2004, respectiv începând cu 28 august 2006, Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara, în cursul urmăririi penale s-au stabilit următoarele:
1. Denunţătorul F.S. a afirmat că inculpatul P.M.A. l-a vizitat la restaurantul E.G. şi a văzut pe perete un televizor tip plasmă, solicitând să îi facă şi lui rost de un astfel de televizor. Acesta nu şi-a mai amintit cu exactitate date la care i-a dat televizorul învinuitului şi a declarat că nu l-a cumpărat din comerţ, nu deţine acte pe el şi nu are nici o serie sau semn distinctiv, dar poate fi identificat prin faptul că era de tip monitor şi avea separat un adaptor pentru a putea fi vizionate programele TV.
Prin încheierea nr. 1 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a eliberat autorizaţia nr. 1 din aceeaşi dată prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziţii domiciliare, conform art. 100 şi urm. din C. proc. pen. la domiciliul inculpatului P.M.A. În urma percheziţiei domiciliare efectuată în 27 mai 2008 a fost identificat un monitor TV (L.C.D.) care se afla în sufragerie, despre care învinuitul a declarat verbal că îl are de la F.S., de la care l-a cumpărat în urmă cu aproximativ 1 an - 1 an şi jumătate, cu suma de 450 euro, fără a se încheia vreun document. Monitorul este de culoare gri, având diagonala de 109 cm şi are boxe de culoare neagră. Acest monitor are un adaptor T.V. marca A. (vol. 1 filele 80-81).
Martora T.S.L., care a fost angajată ca administrator al rotiseriei E.G., aparţinând de SC K. SRL a declarat că inculpatul P.M.A. venea destul de des la localul respectiv, iar patronul F.S. i l-a prezentat ca fiind prietenul lui, că era ofiţer de poliţie şi poate să servească mâncare din fondul de protocol, fără să plătească. Martora a afirmat că rotiseria a fost închisă la sfârşitul anului 2005, întrucât nu era rentabilă, spaţiul fiind închiriat unei alte firme, care circa şase luni au folosit şi bunurile şi obiectele rămase. În legătură cu televizorul tip plasmă care avea un „modem” (adaptor) fără de care nu funcţiona, martora şi-a amintit că în cursul anului 2007 a aflat de la F.S. că i l-a dat lui P.M.A., dar nu i-a spus dacă i l-a dat cadou sau i l-a vândut. Din această declaraţie rezultă că televizorul a fost înstrăinat de F.S. în cursul anului 2006 sau 2007.
Martorul H.D., fost angajat ca şi conducător auto la SC R. SRL şi-a amintit că administratorul firmei, F.S., în urmă cu circa un an (prima parte a anului 2007) i-a solicitat să îl ajute să ducă un televizor tip plasmă la cineva acasă. Martorul a declarat că a mers cu autoturismul tip Jeep de culoare neagră, condus de F.S., la el acasă, de unde l-a ajutat să transporte un televizor până în zona M. - Sinaia, aproape de casieria E.N.E.L., în faţa imobilului i-a aşteptat un domn pe care nu-l cunoştea şi care nu i-a fost prezentat, iar el a luat televizorul şi a urcat cu el scările, punându-l în sufrageria unui apartament, pe o masă (vol. 1, fila 72). Şi din această declaraţie rezultă că televizorul tip plasmă i-a fost dat inculpatului P.M.A. în cursul anului 2007.
Tot din denunţul şi din declaraţiile lui F.S. mai rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul P.M.A. i-a cerut să îi facă rost de un televizor tip plasmă, iar el i-a dat televizorul cu diagonala de 120 cm, care se afla la părinţii săi, televizor care s-ar afla în restaurantul soţiei învinuitului. Nici pentru acest televizor nu deţine acte de provenienţă, iar aparatul nu are semne distinctive, denunţătorul susţinând că valoarea lui era de circa 2.000 euro. În urma controlului efectuat în 05 iunie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare la restaurantul administrat de P.C.S., a fost identificat un televizor tip plasmă, pentru care a fost prezentată o factură fiscală de la magazinul M., din care rezultă că a fost achiziţionat în data de 11 mai 2007 de către SC T.G. SRL. De altfel, martorul H.D. a afirmat că a dus un televizor la apartamentul din zona M. - Sinaia (unde locuieşte inculpatul), iar denunţătorul F.S. a afirmat că televizorul l-a dus împreună cu H.D. la învinuit acasă. Se constată că denunţătorul se află în confuzie cu privire la datele la care i-a dat cele două televizoare învinuitului, datorită trecerii timpului, dar este indubitabil că acestea au fost remise învinuitului în cursul anilor 2006, 2007, aşa cum rezultă şi din înregistrările unor convorbiri purtate în mediu ambiental de către cei doi.
Astfel, în convorbirea purtată în data de 17 martie 2008, denunţătorul F.S. a afirmat că a fost chemat la D.G.A. şi a fost întrebat de o plasmă, la care inculpatul P.M.A. a exclamat: „A, deci şi despre alea te-a întrebat! (…) Te-or fi văzut când ai venit la mine”, continuând că: „la o adică se poate motiva şi cu alea (…) cu plasmele”, spunând că: „am plătit şi tu le-ai luat de la unul care vindea în piaţă, ieftine” (vol. 3, fila 7). De aici rezultă că învinuitul l-a învăţat pe F.S. să declare că i-ar fi vândut cele două plasme. În convorbirea purtată între cei doi la data de 19 martie 2008, tot cu privire la cele două plasme, s-au afirmat următoarele:
P.: „Da. Şi vis-a-vis de plasmă (…) dar cine ţi-a zis de plasmă că n-apare nicăieri?
F.: Acela îmi spunea că sunt poze cu televizoarele pe care ţi le-am vândut (…) ceva (…) sau înregistrări, când ai cerut tu un televizor, sau ceva, sau când ţi-am făcut rost de alea.
P.: Da, am rezolvat cu (…) plasma. A. a luat plasma. (…) Deci A. a dorit un televizor din acela …) că am şi vorbit cu el şi eu ştiam că lichidezi de la punctul de lucru alea (…) că vrei să închizi (…)
F.: A, deci i-ai vândut-o lui plasma?
P.: Da! Şi a venit la mine să probeze televizorul. Deci pot să aibă (…) că se descarcă televizorul, că el nu se pricepe, mi-a zis, zice (…)
F.: Care televizor? Ăla de acasă? Sau ăla de la restaurant? Şi ăla era (…) al meu? Nu mai ştiu (…)
P.: Acela de la restaurant e la A. (…) Da că nu se vede tipul. (…) Dacă e vorba de plasmă şi ridică cineva problema, eu o să-i spun: da, un prieten de-al meu m-a întrebat dacă ştiu, ştiam că lichidezi punctul de lucru şi vrei să vinzi tot, na şi atunci l-a cumpărat, că A. a zis că vine şi spune: eu i-am dat banii pe ea, dar nu mă pricepeam, fiind folosit, m-a rugat pe mine: bă ţine-l la tine o zi-două, vezi cum merge nu ştiu ce (…) şi-am fost cu nevastă-mea lângă mine!
F.: Ai fost, ai fost cu un pas înainte!
P.: Şi de (…) o aduc şi pe M. dacă trebuie, doar am fost cu ea la tine şi ne-am uitat la televizor şi după aia a venit domnul Nelu, şoferul lui (…) şi l-a luat de la tine de acasă (…) aşa s-a întâmplat (…)
F.: Eşti bun mă! (…)
P.: Deci aia-i povestea cu plasma.
F.: Şi ailaltă? Ai vândut-o şi pe ailaltă?
P.: Da.
F.: Că au fost două plasme. Dar n-ai vândut-o atunci, repede?
P.: Nu, una o am.
F.: A, da, oricum nu se ştie care-i seria… şi tot…
P.: Nu mai are serie că-s date jos (…) Nu. Deci am plasma (…) (…) Dacă vorbim de o plasmă vorbim de plasma lui A. (…) Ale mele (…) care sunt, eu le-am luat de la piaţă (…) tu cum le-ai luat pe alea, pe acte?
F.: Da eu mai ştiu, n-am avut acte pe ele, de unde să am?
P.: De unde le-ai luat?
F.: De la unul care mi-a oferit plasma. Păi nu? Ăia îmi dădeau acte, ce-s nebuni? Nu, că seria nu apare nicăieri. Deci dacă n-ai serie (…) poţi s-o uiţi.
P.: Şi se poate vedea că punctul acela de lucru s-a închis, nu mai este (…) (…) că vorbesc de plasmă, care plasmă? Probabil de aia-i vorba (…) şi aia-i o confuzie (…) nu zic că n-a fost la mine plasma. A fost. Că A. zice: bă, dar cât i-am dat pe plasma aia, 600? Bă aia nu mai ştiu nici eu. Că ştiu că ţi-a dat banii pe ea dar nu mai ştiu câţi bani ţi-a dat” (vol. 3, fila 15).
În convorbirea purtată în mediu ambiental în 29 aprilie 2008 între denunţătorul F.S. şi inculpatul P.M.A. se abordează din nou subiectul celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:
F.: „Da, de mult se ţin de tine, sunt poze când am descărcat plasma la tine în faţă.
P.: Una.
F.: Amândouă sunt şi prima din 2004 - 2005 (…) aia când a fost. Deci (…) înseamnă că o mai are de atunci (…)
P.: Bine mă, dar puteam să-ţi dau bani, să le plătesc. Le-am cumpărat, care-i problema? (…) Să le luăm aşa, bun. Să fie alea, da? Plasmele pot fi plătite. A. vine şi vorbeşte despre una. (…) Deci ideea este, cu A. am vorbit şi a zis că nu e nici o problemă, vine şi el, şi M. şi acesta. A căutat ceva mai ieftin, a ştiut de la mine că lichidezi dincolo (…) (…)
F.: Cine identifică plasma aia ca fiind de la mine? Te întreb eu pe tine?
P.: A nimeni! (…) Dacă te-a întrebat eu spun altceva. Că sunt luate de la persoane din astea care aduceau pe vremuri, pe vremea respectivă din Germania, că-şi recuperau TVA-ul şi era mai ieftin. Nu zic că persoana şi-a adus ţie şi tu mi-ai dat mie. (…) Dacă se ajunge la asta o să-i zic: da, am dat banii şi chiar sunam în perioada aia că nu mai veneau ăia. Am dat banii şi nimic! (…) I-am dat banii că ştiu că, cunoştea pe cineva de aducea. Şi A. confirmă pentru una şi-ţi spun eu că confirmă că i-am cerut bani împrumut ca să-mi iau şi eu.” (vol. 3, f. 68 şi 79-80).
Într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental în data de 16 mai 2008 de către denunţătorul F.S. cu inculpatul P.M.A., apare o nouă discuţie în legătură cu cele două televizoare tip plasmă, din care rezultă că acestea au fost date pe gratis, iar cei doi se pun de acord ce să declare dacă vor fi întrebaţi. Astfel:
P.: „Tu plasmele alea de unde le-ai luat?
F.: De la unul de pe (…) din Aradului.
P.: Publitim!
F.: Publitim, da.
P.: Da, na una-i la A. şi una am cumpărat-o.
F.: Una-i la tine?
P.: Da, îi la mine.
F.: Bun.
P.: Deci ţi-am dat 450 de euro, o să-ţi găsesc (…)
F.: Da, cumpărător.
P.: Un televizor, la preţul acela ai reuşit să găseşti numai un monitor nu un televizor, că-i acela cu cutiuţă…
F.: Dar cu A. ai vorbit?
P.: Hm? Da.
F.: Nu de alta, dar s-ar putea să ajungă şi pe la el.
P.: Da, păi dar nu, că eu îl menţionez dacă e cazul.
F.: Şi pe mine poţi să mă menţionezi dacă e nevoie, nu-i nici o problemă, merg până-n pânzele albe!
P.: O să mergem, să se ştie suma 450, la preţul acela n-a fost decât monitor căruia îi trebuia o adaptare (…)” (vol. 3, fila 109).
La data de 20 mai 2008, într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. şi P.M.A., a fost abordată din nou problema celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:
P.: „Eu spun că, dacă vin, o să spun că acela din sufragerie e monitor, e de la tine.
F.: Domne, aia pot să spun şi eu. Pot să spun cum mi-ai spus tu. Că acela (…) 450 de euro, aşa ai spus.
P.: Da, la 450 (…)
F.:(…) ca să fie aceeaşi sumă (…)
P.: (…) n-am găsit televizor, am luat monitor care se poate conecta, aia îi explic eu. Pe celălalt l-am luat din Flavia, dacă ei o să zică, sunt două.”
Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă fără tăgadă că denunţătorul F.S. i-a dat cele două televizoare tip plasmă inculpatului P.M.A., acesta din urmă căutând justificări pentru situaţia în care va fi anchetat în legătură cu acestea şi pregătind cu denunţătorul posibile apărări cum că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul fiind cumpărat de o cunoştinţă comună, numită A., cu care învinuitul a şi vorbit ca să declare că a cumpărat una din plasme.
A fost identificat numitul „A.” în persoana cetăţeanului turc O.A., patron al bijuteriei R.G. şi prieten comun, atât cu învinuitul, cât şi cu denunţătorul. Martorul a declarat că în toamna anului 2005 i-a spus lui P.A. că l-ar interesa să cumpere o plasmă, iar acesta a afirmat că are un prieten care vinde un astfel de televizor „second-hand”, mai ieftin. Mergând acasă la P.A., acesta i-a arătat un televizor L.C.D., care avea un adaptor pentru a putea funcţiona, dar i s-a părut prea mare. P.A. i-a spus că are un prieten pe nume F.S. care mai deţine un televizor de acest fel, ceva mai mic, la barul E.G. Martorul afirmă că a mers la barul E.G. şi a văzut plasma marca T. cu margini argintii. După circa două zile, martorul afirmă că P.A. i-a făcut cunoştinţă cu F.S. şi i-a spus că vrea să cumpere plasma, negociind un preţ de circa 600 - 700 euro. După două-trei zile P.A. i-a spus lui „A.” că F.S. a adus acasă la el plasma respectivă, iar acesta l-a trimis pe şoferul său S.I. ca să ia plasma şi să o aducă la apartamentul unde locuia. Martorul „A.” a mai declarat că nu-şi aminteşte cui i-a plătit preţul plasmei, lui P.A. sau lui F.S., dar cu acesta din urmă s-a mai întâlnit de atunci de cel puţin 15 ori, dar nu s-a plâns că n-ar fi primit banii. Martorul a mai declarat că televizorul tip plasmă se află la el acasă şi l-a reparat în urmă cu 7 - 8 luni, iar P.M.A. i-a spus că dacă va fi chemat să fie audiat în legătură cu televizorul pe care l-a cumpărat, să declare realitatea (vol. 1, filele 57-59).
Martorul S.I., angajat ca şi conducător auto la societatea comercială patronată de O.A. („A.”) a declarat că în primăvara anului 2005 patronul l-a trimis să transporte un televizor de la un bar aflat în Complexul Studenţesc, a constatat că televizorul era montat pe perete şi avea un adaptor exterior, fără de care nu putea să funcţioneze. Martorul a reţinut că televizorul era marca S. şi l-a transportat la locuinţa patronului său, dar nu cunoaşte nimic în legătură cu plata vreunei sume de bani pentru televizorul respectiv (vol. 1, filele 64 - 65).
Analizând declaraţiile celor doi martori audiaţi, în legătură cu unul dintre televizoarele tip plasmă pe care F.S. le-a dat ca folos necuvenit învinuitului P.M.A., s-a ajuns la concluzia că afirmaţiile martorilor sunt contradictorii şi nu au relevanţă în cauză, urmând a fi înlăturate. Deşi din convorbirile înregistrate şi redate mai sus, rezultă cu claritate că învinuitul a primit două televizoare tip plasmă de la denunţătorul F.S., aceştia punându-se de acord să declare, când vor fi întrebaţi, că ar fi fost cumpărate. La percheziţia domiciliară făcută la inculpat, a fost găsit doar televizorul cu adaptor, celălalt nefiind găsit. Este cert că a fost dat inculpatului şi cel de-al doilea televizor, iar din convorbiri rezultă că ar fi fost înstrăinat în favoarea martorului O.A., zis „A.”, care ar fi achitat o sumă de bani, dar nu-şi aminteşte cui anume. Denunţătorul F.S. a afirmat că el nu a primit bani pentru acest televizor, astfel încât concluzia logică este că inculpatul P.M.A. a vândut televizorul lui „A.”. De altfel, nu mai are relevanţă ce s-a întâmplat ulterior cu unul dintre cele două televizoare, întrucât este probat faptul că acestea au fost date de F.S. inculpatului P.M.A. ca foloase necuvenite, pentru traficul de influenţă pe care acesta i-a promis că-l va exercita în dosarul în care era cercetat denunţătorul.
2. Din denunţul formulat şi din declaraţiile numitului F.S. mai rezultă că acesta, la solicitarea inculpatului P.M.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale de trafic de influenţă, i-a dat acestuia din urmă componente electronice pentru calculatoarele pe care le deţinea la domiciliu, în valoare totală de 1.002,32 lei. În sprijinul afirmaţiilor sale, denunţătorul F.S. a depus la dosar factura fiscală din 19 decembrie 2005 din care rezultă că a cumpărat pe SC R. SRL Timişoara de la SC K.T.E. SRL două bucăţi D.D.R. (memorii electronice pentru calculator) cu seriile din factură şi o placă video V.C.A. cu seria respectivă, toate în valoare de 1.002,32 lei (vol. 1, filele 99 - 100). Pentru identificarea acestor piese electronice, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului P.M.A., au fost ridicate două calculatoare electronice în vederea verificării componentelor acestora (vol. 1, filele 80-81). Prin rezoluţia motivată din 03 iunie 2008 s-a dispus în temeiul art. 112, 113 şi 115 C. proc. pen. efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către un ofiţer de poliţie specialist din cadrul B.C.C.O. Timiş, în vederea identificării pieselor electronice componente ale calculatoarelor şi compararea seriilor acestora cu cele din factura fiscală prezentată de denunţător. Prin procesul-verbal din 10 iunie 2008, încheiat în urma efectuării verificării dispuse prin rezoluţie, în prezenţa inculpatului P.M.A., s-a constatat că placa video din factura menţionată nu s-a identificat în componenţa calculatoarelor, în schimb cele două memorii marca P., capacitate 512 MB, având seria X, având aplicate fiecare câte un autocolant, unul cu seria X, iar celălalt Z, figurează pe factură la pct. 1, seriile fiind corespunzătoare.
Cele două componente de calculator au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor şi înregistrate ca şi corpuri delicte, care vor urma dosarul cauzei. Valoarea din factură a celor două componente este de 322,44 lei. Inculpatul P.M.A., care a participat la demontarea, identificarea şi ridicarea pieselor electronice menţionate, nu a avut de făcut obiecţiuni şi a semnat procesul-verbal întocmit cu acest prilej. S-au efectuat fotografii judiciare ale componentelor identificate (vol. 1, filele 102 - 113).
3. Denunţătorul F.S. a afirmat în denunţul său şi în declaraţiile date ulterior că inculpatul P.M.A. l-a menţinut şi pe parcursul anilor 2005 - 2006, în convingerea că îl va ajuta în continuare prin influenţa pe care o are asupra procurorilor şi ofiţerilor de poliţie care vor instrumenta dosarul de urmărire penală în care era învinuit, cerându-i pentru aceasta în mod repetat diferite bunuri şi servicii. În contextul acestei rezoluţii infracţionale, după lichidarea rotiseriei E.G. din Complexul Studenţesc, care aparţinea SC K. SRL, numitul F.S., căruia îi rămăseseră mai multe utilaje de bucătărie, mese şi scaune, i le-a dat, la solicitarea acestuia, inculpatului P.M.A., pentru a le folosi la restaurantul familiei sale, aflat în incinta Hotelului P. 3. Denunţătorul a declarat că i-a dat inculpatului, la sfârşitul anului 2005 sau la începutul anului 2006, mai multe utilaje de bucătărie, constând în: fripteuză electrică cu două ochiuri, aparat de menţinut mâncarea caldă, toate din inox, industriale, precum şi mobilierul de terasă, adică 10 scaune inox şi 4 - 5 mese de exterior din tablă, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.
S-a solicitat Gărzii Financiare - secţia Caraş-Severin din cadrul M.E.F. - A.N.A.F., să efectueze un control operativ tematic la SC T.G. SRL din Peciu Nou, jud. Timiş, cu punct de lucru cu profil restaurant în incinta Hotelului P. 3 din Timişoara, administrat de P.C.S., soţia inculpatului P.M.A.. Din procesul - verbal de constatare, încheiat în 05 iunie 2008 de către Garda Financiară (vol. 2, filele 2-8), rezultă că a fost identificată în bucătăria restaurantului „una bucată fripteuză utilizată şi una bucată plită electrică pentru încălzit defectă”, pentru care societatea comercială nu deţine documente legale de provenienţă, iar administratoarea firmei a menţionat că acestea provin de la persoana fizică F.S. Prin acelaşi act de constatare s-au identificat pe terasa restaurantului: „6 mese ce au blatul din fibră de sticlă cu imitaţie textură şi colorit tablă şi 20 scaune din ţeavă inox cu spătar şi şezut din folii metalice, pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de provenienţă”. Toate aceste bunuri au fost indisponibilizate de către comisarii Gărzii Financiare până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Din declaraţia martorei T.S., care administra rotiseria E.G., aparţinând de SC K. SRL, rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul P.M.A. şi a înţeles că e prieten bun cu F.S., care în cursul anului 2007 i-a relatat că i-a dat învinuitului obiectele rămase după lichidarea rotiseriei. Obiectele pe care martora îşi aminteşte că au rămas la sfârşitul anului 2005, când au lichidat rotiseria şi au închiriat-o unei alte persoane, constau în: rotisor, o fripteuză mare pentru cartofi prăjiţi, o plită de gaz încorporată în mobilier, o masă de inox de bucătărie, circa 10 mese în interior (sală) fiecare cu câte 3 scaune şi circa 10 - 12 mese din aluminiu cu câte patru scaune pe terasă. La circa 6 luni de la închiderea rotiseriei şi închirierea acesteia unei alte societăţi comerciale, toate aceste bunuri au fost luate şi transportate de către F.S. într-un loc pe care martora nu îl cunoaşte, acesta relatându-i ulterior că o parte din bunuri i le-a dat lui P.M.A., fără să precizeze dacă le-a vândut sau le-a dat inculpatului şi pentru ce anume (vol. 1, filele 61 - 62).
A fost audiat în cauză şi martorul H.D. care a declarat că în cursul anului 2007, patronul său F.S. l-a trimis cu o maşină a firmei, împreună cu colegul R.F., la un imobil, vis-a-vis de depoul de troleibuze, unde se aflau bunuri constând în aparate de fast-food, chiuvetă, plită şi alte scule de inox, depozitate într-o magazie, şi care au fost transportate la Hotelul P., în zona Bălcescu, la un restaurant, unde l-a recunoscut pe cel căruia îi dusese în urmă cu 2 - 3 luni, acasă, un televizor tip plasmă. Martorul l-a văzut la restaurantul respectiv şi pe F.S., dar acesta nu i-a oferit amănunte cu privire la motivele pentru care au transportat obiectele în locaţia respectivă şi nu i-a spus dacă le-a vândut sau nu (vol. 1, filele 72 - 73).
Martorul R.F., care este văr cu H.D., a declarat că în anul 2007, în toamnă, mai spre sfârşitul anului, vărul său l-a rugat să-l ajute să transporte nişte bunuri. Acesta a mers cu autoturismul Ford Tranzit tip camionetă, condus de H.D. şi însoţiţi de F.S. pe strada Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze. Dintr-o magazie a unui imobil, cei trei au luat o chiuvetă de inox şi două fripteuze mari tip fast-food, pe care le-au încărcat în camionetă, după care s-au deplasat la Hotelul P. din zona Bălcescu, unde au descărcat bunurile la un restaurant (vol. I, fila 71).
În baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 911 C. proc. pen., au fost înregistrate mai multe convorbiri purtate în mediu ambiental de către denunţătorul F.S. cu inculpatul P.M.A.. Din procesele - verbale de redare ale acestor convorbiri a rezultat, fără echivoc, modul în care au fost remise bunurile descrise mai sus.
Astfel:
- în convorbirea purtată în data de 29 aprilie 2008 a fost abordată discuţia privitor la utilajele de bucătărie, după cum urmează:
F.: „Şi cu sculele astea, spunem că, domnule am, (…)
P.: Îţi dai seama dacă ştie şi de scule (…)
F.: Dar nu are ce, mă, mă întreabă, scris, domnule, am primit bani, nu ştiu câţi vani, trebuie să stabilim noi câţi bani. Nu spun că le-am dat gratis. (…) Păi, stai eu nu le-am vândut, domnule, le-am luat (…) nu, că n-am avut acte nici eu pe ele.
P.: Aşa le-am luat şi eu din piaţă sau din ziar şi le-am vândut mai departe. Provin de acolo de unde s-a lichidat (…)
F.: Păi da! N-o să spun că le-am dat cad (…) le-am dat aşa, ţi le-am dat ţie şi tu nu mi-ai dat bani! Nu domnule, am primit banii ăştia şi gata.
P.: Păi, da, îţi dai seama la explicaţii din astea, că le explodează venele” (vol. 3, filele 81-82).
- în convorbirea din data de 16 mai 2008 în mediu ambiental, purtată între cei doi, se afirmă următoarele:
P.: „Au început să se mişte. (…) A fost Garda ieri, de la Caraş (…). A stat şapte ore (…) la restaurant, pentru mijloacele fixe, alea ştii, scaune, mese.
F.: Ţi-am spus că m-o întrebat pe mine atunci, mai de mult. (…) Bă da ce, ce căutau frate?
P.: Mijloacele fixe. (…) Probabil zicea că le-ai adus, le-ai nu ştiu ce (…) şi na, a zis de fripteuză şi de (…) că tot i-a interesat, inclusiv televizorul. Televizorul e de la M., cumpărat.
F.: Băiat deştept. (râde)
P.: A zis, nevastă-mea lucra: fripteuza şi plita electrică sunt de la F.S.
F.: Păi poate să mă cheme să declar mă, că nu-i problemă, declar (…)
P.: Dar le-am luat defecte, cu condiţia că dacă pot să le repar, găsim o formă să le cumpăr sau nu, dar dacă nu, când am văzut cât costă reparaţiile, zice, utilaţi-le acolo nu se folosesc. (…) Şi au menţionat în nota de constatare că sunt defecte. (…)Trebuie să facem un act de custodie, acum, am fost la K., am vorbit cu el (…) K. dacă e cazul merge cu mine, zice: nu vânzare-cumpărare, nu nimic… un act de custodie între persoane fizice.
F.: Păi nu le am pe firmă.
P.: Nu le ai pe firmă, între persoane fizice, le lasă în custodie pentru a le folosi pe o perioadă de un an.
F.:(…) antedatată (…)
P.: Nu trecem data.
F.: Fără dată?
P.: Da fără dată şi scris de mână de tine, pentru că reprezintă mijlocul tău de garanţie vis-a-vis de utilaje, nu pe calculator, să zică: a le-au făcut ăştia, sau na (…) trebuia să-ţi iei o măsură că nu şti ce fac cu ele, nu vânzare, nu nimic, custodie, pentru că ai fost nevoit să eliberezi spaţiul lui ăla. Că eu i-am povestit tot, i-am zis: au fost depozitate undeva şi pot să susţin că i-am dat bani, lasă tu banii că nu ştii tu statutul juridic al lor, îs pe firmă nu sunt pe firmă, poate să se ducă ăia la firmă şi să i le caute în capital, asta-i va interesa, fripteuza dacă ai pe vreo firmă.
F.: N-am. Da nu-i suficient dacă declar eu, custodie (…) cu K., nu-i suficient dacă declar eu?
P.: Noi (…) noi avem acel act, nu ne amintim exact data când s-a încheiat că de aia nu-l datăm (…) el s-a întocmit la data respectivă nu acum. Că orice act, când se demonstrează chestia asta, poţi să dai declaraţie la notar acum, se consideră că sunt făcute în apărarea…
F.: Bun, dar dacă îl faci fără dată, nu-i fals? (…)
P.: Dar cum (…) dacă nu (…) dar tu nu eşti notar măi. (…) Nu trebuie să scrii data, nu că asta i-am spus eu şi a zis că nu, a zis că nu. Nu. În schimb se poate comenta dacă-i pe calculator. A l-aţi făcut acum, nu ştiu ce (…) şi nu dăm originalul.
F.: Îhm, copie.
P.: Copie, originalul îl rupem noi, o să fim amândoi când rupem originalul şi copie, nu se poate face test pe copie la nimic, e soluţia cea mai bună. Că mi-au indisponibilizat bunurile, scaunele.
(…)
P.: Faptul că eu oricum nu mai aveam acces la dosar, că ei asta vor să scoată în evidenţă, că mi-ai dat alea să influenţez soluţia, dar comodatul nu-i de vânzare, există un act de garanţie pentru tine, că dacă pune problema: bine măi dar tu dai aşa şi dacă ţi le strică (…) trebuie menţionat că sunt defecte, o să fie două acte de custodie pe 10 scaune, 3 mese, ele sunt 20 de scaunele, dar unele am spus că mi le-a adus de la P. 1, aşa şi de o fripteuză cu menţiunea că e defectă, iar în cazul înstrăinării lor (…)
F.: Fripteuza şi cu acela, a fost şi bain-marie-ul acela.
P.: Fripteuza e.
F.: Păi vezi că mai era de încălzit.
P.: Grătarul (…) Fripteuza şi plita şi frigidere au săltat şi se pare că după tine (…)
(…)
P.: Nevastă-mea o să te sune, ca să audă discuţia şi aşa (…)
F.: A, foarte bine!
P.: (…) şi o să zică: băi S. noi am făcut un proces-verbal de custodie atunci, nu ştiu ce (…) eu nu mai găsesc (…) tu o să spui bă ştiu că am avut.
F.: Am înţeles, stai să-l caut eu, o copie, o copie sau ceva, şti?
P.: Da, cred că am o copie, dar lasă-mă o zi două să-l caut că na…
F.: (râde) La toate te-ai gândit!
P.: Păi da, am analizat problema la rece cu K. (…) f (…i) în fură, zice cum să-ţi facă aşa ceva, eu chiar te ştiu de 20 de ani, tu n-ai avut probleme, n-au avut nu ştiu ce (…) eh!
(…)
P.: Deci (…) pentru că eu m-am gândit, zic bă stai un pic, că zic poate omului îi e frică să scrie să (…)
F.: Dacă-i fără dată (…)
P.: Sunteţi prieteni, nu punem dată, că zice că (…)
F.: N-ar cum să mă acuze nimeni de fals.
P.: S-ar putea să puneţi dată şi să fie imaginile datate. (…) Nu! Fără dată; el nu e notar, el nu ştie, el din cunoştinţele care le are, să aibă şi el o hârtie semnată, că vezi Doamne dacă e ceva (…) Dar mi-a spus exact cum facem: subsemnatul, tu, aşa, las în custodie următoarele bunuri doamnei aşa, domiciliată aşa, în cazul înstrăinării lor sau aşa, aceasta îmi va achita suma de 200 de euro. (…) Şi (…) originalul, ştii? O zis: dar ce n (…) păi zice se poate face testul vechimii hârtiei, o arde, o nu ştiu ce (…) Da prin ardere se face, deşi poţi să te opui că fiind un original: stai domne că mie nu-mi distrugi originalul. Deci pe copie.
(…)
F.: Da, păi asta-i să coincidă declaraţiile.
P.: Că zice: le va fi ciudă, dar nu vor avea argumente împotrivă, da şi zic şi vor căuta altele, păi da, gen T., vor mai căuta altele, dar măcar rămâne pe partea mea să se termine cu (…) şi zice K. (…)” (vol. 3, filele 102 - 106, 108, 110 - 112).
Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă indubitabil faptul că denunţătorul F.S. i-a dat ca foloase materiale necuvenite inculpatului P.M.A., mai multe bunuri pe care acesta le-a folosit în cadrul restaurantului familiei sale, iar în momentul în care a aflat că de bunurile în cauză se interesează Garda Financiară şi D.N.A., a încercat să-l convingă pe F.S. să încheie contracte de custodie false, ca să justifice deţinerea bunurilor respective. Primirea acestor bunuri de către inculpatul P.M.A. constituie un act material al infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată. Întrucât, cu prilejul prezentării învinuirilor în data de 27 mai 2008, inculpatul P.M.A. s-a prezentat însoţit de avocatul ales K.F., acest fapt a fost coroborat cu cele rezultate din convorbirile înregistrate, în care învinuitul afirma că s-ar fi consultat cu „K.” care vine cu el dacă e cazul şi care l-a sfătuit să încheie contractele de custodie cu F.S.
Întrucât s-a apreciat că ar putea exista o situaţie de conflict de interese, a fost citat şi audiat ca martor avocatul K.F., care a refuzat să depună mărturie, întrucât deţine calitatea de apărător ales al învinuitului, prevalându-se şi de secretul profesional (vol. 1, fila 75).
4. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale specifică infracţiunii de trafic de influenţă, după data de 24 iunie 2005, când s-a început urmărirea penală şi s-a predat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, inculpatul P.M.A. a pretins şi primit de la denunţătorul F.S. servicii, constând în achiziţionarea de către acesta, prin firmele sale, a unor mărfuri de la SC T.G. SRL, aparţinând familiei P., inculpatul creându-i convingerea lui F.S. că îl va ajuta în continuare prin relaţiile şi influenţa pe care le deţine, să obţină o încadrare juridică mai uşoară în dosarul penal aflat în lucru.
Astfel, din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare Caraş Severin rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005, SC K. SRL Timişoara, administrată de F.S., a achiziţionat de la SC T.G. SRL produse specifice comerţului cu ridicata, cum ar fi: detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, fiind întocmite 3 facturi în datele de 19, 20 şi 21 decembrie 2005, în valoare totală de 54.778 lei. În aceeaşi perioadă de timp, SC R. SRL Timişoara, societate aparţinând părinţilor lui F.S., a achiziţionat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL (o singură factură fiscală). În perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, societate patronată de F.S., a achiziţionat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale, în valoare totală de aproximativ 23.500 lei (vol. 2, filele 2-8).
Denunţătorul F.S. a susţinut că raporturile comerciale derulate între firmele sale şi societatea comercială a familiei P. au constat în realitate în servicii pe care i le-a oferit învinuitului la solicitarea acestuia, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofiţerii C.P. şi ulterior la procurori. Din denunţul formulat şi din declaraţiile date de denunţător rezultă că mărfurile achiziţionate în modul arătat mai sus, le-a revândut la acelaşi preţ sau chiar la un preţ inferior, întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine en-gros, fapt care nu a putut fi verificat întrucât între timp societăţile comerciale au fost înstrăinate şi nu au mai fost găsite documente contabile.
Afirmaţiile făcute de denunţătorul F.S., conform cărora bunurile, serviciile şi foloasele necuvenite pe care i le-a oferit în repetate rânduri inculpatului P.M.A., ar fi ca urmare a traficului de influenţă exercitat de acesta, se coroborează şi cu unele concluzii desprinse din convorbirile purtate în mediu ambiental de către cei doi şi înregistrate conform art. 911 C. proc. pen., după cum urmează:
- din înregistrarea convorbirii purtate în 19 martie 2008 între denunţător şi inculpat, în care aceştia discută despre dosarul aflat în lucru la procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T., inculpatul P.M.A. îi întăreşte convingerea lui F.S. că ar fi vorbit cu procurorul, aşa cum i-a promis, astfel:
P.: „Or vrea să vadă dosarul de bază, ce s-a făcut, cum s-a făcut (…) şi poate n-o fi suficient! Poate (…)
F.: Oricum, ai văzut B., ce nesimţit, că tu ai vorbit cu el, dacă nu mă înşel, după (…) martie (…) atunci?
P.: Era primăvară.
F.: Da.
P.: (…) că era rece (…)
F.: Martie, aprilie da.
P.: Era rece, da (…)” (vol. 3, fila 8).
- în convorbirea din 27 martie 2008, inculpatul P.M.A. discutând cu F.S. despre dosarul în care acesta era cercetat de procurorul B. de la D.I.I.C.O.T. îl sfătuieşte pe acesta, în legătură cu modul în care trebuie să facă cereri de probaţiune şi să dea declaraţii şi afirmă că: „dacă se ajunge în faza de instanţă alta este soluţia dacă nu există ce ceri tu. (…) Deci fără asta n-o să se pronunţe nimeni. Tu, trebuie lucrat la schimbarea încadrării” (vol. 3, fila 30);
- din convorbirea din 25 aprilie 2008 rezultă următoarele afirmaţii, din care se poate concluziona că inculpatul P.M.A. îi întăreşte convingerea lui F.S. că-l poate ajuta prin cunoştinţele şi relaţiile pe care le are chiar şi atunci când dosarul va ajunge la instanţa de judecată:
F.: „Domnule, în capul meu, senzaţia mea (…) zic, mă, uite frate, am făcut aia, aia, aia şi zic acesta mă face (…) m-o făcut de am vorbit singur şti, de vineri ştii?
P.: Păi, da stai puţin (…) după atâta timp, aşa pui problema?
F.: Nu, că, dacă făceai, o făceai atunci, nu?
(…)
P.: La instanţă, stai să mă gândesc cum vin (…) Gabi poate să afle la cine pică?
F.: Nu ştiu că-i aleatoriu! Se trage la sorţi!
P.: Îi aleatoriu da (…
F.: Nu-s foarte mulţi, da.
P.: Am pe, pe S., pe prietenul acesta al meu, dacă nu ştie în p (…) la judecători şi la nevastă-sa, a fost acolo, deci nu-i (…) chiar aşa! Păi altele stau câte 3-4 ani în instanţă!” (vol. 3, filele 54, 58)
(…)
P.: „Acesta o făcut o rezoluţie, o nu ştiu ce! Da (…) mutaţi procesul!
F.: Asta-i ideea!
P.: Mutaţi-l în Moldova!
F.: Bucureşti!
P.: Da? Uite, io am discutat şi posibilitatea asta, să încerc să ajut (…) am discutat cu ai noştri şi mi s-a sugerat să fie mutat în Moldova, la Iaşi. Că avem, nu ştiu pe cine, judecător (…)
F.: Da, da!
P.: Că eu am ridicat problema şi vis-a-vis de tine, că vor să te facă, inclusiv la S.R.I., să ştii!” (vol. 3, fila 59)
- în mai multe discuţii, P.M.A. i-a sugerat lui F.S. să ceară strămutarea dosarului după ce va fi trimis de procurorul D.I.I.C.O.T. la instanţa de judecată, cu rechizitoriu, lăsând să se înţeleagă că ar putea să îl ajute.
În vederea completării materialului probator administrat, a fost audiată şi martora U.M., fostă concubină a denunţătorului F.S. Din declaraţiile acesteia şi din denunţul care l-a formulat la D.G.A. Timiş (vol. 1, filele 50 - 56) a rezultat că în cursul anului 2004 şi-a dat seama de faptul că F.S., în care a avut încredere şi căruia i-a dat în grijă administrarea societăţilor sale comerciale cu profil farmaceutic (avea la acea dată 4 farmacii), şi-a însuşit în mod necuvenit sume de bani, a făcut plăţi externe nejustificate, astfel încât a suspicionat săvârşirea de către acesta a unor infracţiuni. Martora a arătat că nu a vrut ca F.S. să ştie că l-a reclamat la poliţie, astfel încât a rugat pe ofiţerii de poliţie Ungureanu M. şi P.M.A. să se autosesizeze. Urmare acestui fapt, sub. cms. P.M.A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu, de la care au pornit cercetările în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara. Ulterior, martora a mai purtat discuţii cu F.S. şi a observat că acesta devenise foarte apropiat de sub. cms. P.M.A., dar nu i-a relatat fapte din care să rezulte indicii privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie. Cu toate acestea, U.M. a relatat că F.S. s-a plâns uneori de faptul că P.M.A., despre care spunea că este un tip „ca lumea”, îl chema destul de des la întâlniri, dar numai când avea nevoie de el pentru anumite servicii. F.S. i-a vorbit lui U.M. despre intenţia sa de a înregistra convorbirile pe care le purta cu P.M.A., în ideea de „a-l avea cu ceva la mână”. Martora U.M. a menţionat că nu a luat cunoştinţă în mod direct de fapte de corupţie şi nu a văzut ca F.S. să îi dea inculpatului P.M.A. sume de bani sau alte foloase, dar a avut suspiciuni cu privire la astfel de fapte, întrucât dosarele în care au fost cercetaţi atât ea cât şi F.S., nu i s-au părut a fi instrumentate corect şi nu a primit nici un răspuns cu privire la cele sesizate de ea.
În cauză a fost audiat în calitate de martor şi procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, care a avut în lucru dosarul privind pe învinuitul F.S. Denunţătorul a declarat că inculpatul P.M.A. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra procurorului în cauză, care este vecin cu el, şi cu care urma să discute pentru a-l favoriza în dosarul în care era cercetat. Din declaraţia procurorului B.G. (vol. 1, fila 74) rezultă că îl cunoaşte pe P.M.A., care locuieşte aproape de el, dar nu se vizitează şi nu au relaţii, iar acesta nu l-a abordat niciodată şi nu i-a solicitat să-l ajute cu ceva pe F.S., pe care îl cerceta.
Faptele săvârşite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de subcomisar la I.P.J. Timiş – S.I.F., în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, privind pe făptuitorul F.S., a pretins şi a primit de la acesta ca mită, în scopul de a-l favoriza în instrumentarea dosarului, servicii necuvenite, constând în cumpărarea de mărfuri de către firmele denunţătorului de la societatea comercială SC T.G. SRL, aparţinând familiei sale, precum şi participarea la o licitaţie, în mod fictiv de către denunţător cu firmele sale, în scopul de a ajuta societatea comercială menţionată să câştige la un preţ mai mic un spaţiu comercial, fapte descrise la pct. 1. lit. a) parag. 1 şi 2 din rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive a două acte materiale de luare de mită în formă continuată, fapte prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele săvârşite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de subcomisar la I.P.J. Timiş - S.I.F., în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, perioadă în care denunţătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, aflat la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiş, a pretins şi primit foloase materiale necuvenite de la acesta, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de circa 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie şi mobilier (mese şi scaune) în valoare totală de 2.500 euro şi servicii constând în cumpărarea de către firmele denunţătorului de la societatea comercială administrată de soţia învinuitului, a unor mărfuri, în schimbul cărora învinuitul a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor procurori, ofiţeri de poliţie şi judecători, pentru a-i determina să îl favorizeze pe acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, cu patru acte materiale descrise la punctul I lit. b) paragrafele 1, 2, 3 şi 4 din rechizitoriu, fapte prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real cu cele descrise la paragraful anterior, ambele fiind cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul P.M.A. a fost cercetat în stare de libertate. Fiind audiat în cauză, inculpatul a refuzat să dea declaraţii detaliate şi nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc, afirmând că nu a săvârşit aceste fapte şi înţelege să îşi formuleze apărarea în faţa instanţei de judecată.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală din 15 iulie 2008, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, tip vocogramă, asupra înregistrărilor audio ale convorbirilor purtate în mediu ambiental şi telefonic, întrucât consideră că anumite expresii nu îi aparţin, iar prin Ordonanţa nr. 31/P/2008 din 15 iulie 2008 cererea de probaţiune formulată de inculpat a fost respinsă, conform prev. art. 252 C. proc. pen., ca nefiind pertinentă şi utilă cauzei.
În cauză au fost luate măsuri asigurătorii în vederea restituirii, în conformitate cu art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (4) C. pen., prin indisponibilizarea bunurilor identificate, instanţa urmând a se pronunţa cu privire la restituirea acestora către denunţătorul F.S., iar în cazul în care nu se vor găsi, urmând ca acestuia să-i fie restituite sumele de bani corespunzătoare. Bunurile care au fost date ca foloase necuvenite, urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, sunt: două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, 2 memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie şi mobilier în valoare de 2.500 euro, iar serviciile care au fost oferite ca foloase materiale necuvenite în cadrul infracţiunii de luare de mită nu sunt cuantificabile în bani.
Pe parcursul procesului penal a fost audiat inculpatul, martorii F.S., U.M., T.S.L., R.F., H.D., O.A., S.I., Ş.R., S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. şi T.D., respectiv a fost efectuată o expertiză parţială contabilă de către expert B.M.J., care se află depusă la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Inculpatul P.M.A. a lucrat până în luna octombrie 2008 în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de subcomisar la I.P.J. Timiş - S.I.F.
La data de 07 iulie 2004 inculpatul pe baza informaţiilor primite de la numita U.M., audiată în prezentul dosar în calitate de martor, a întocmit un proces - verbal de sesizare din oficiu cu privire la anumite fapte săvârşite de numitul F.S., care a avut calitatea de administrator la SC A. SRL Timişoara, firmă cu caracter farmaceutic, fiind acuzat că în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL SUA în contul căreia a virat sume importante de bani într-o bancă din localitatea Szeged din Ungaria, iar în anul 2001 a înfiinţat SC I. SRL, depunând la Oficiul Registrului Comerţului o autorizaţie falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic, pe baza acestui proces-verbal fiind înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Din probele dosarului a rezultat că la data de 05 august 2004 inculpatul s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiş la sediul firmei SC I. SRL, însă nu au fost găsite acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.
În acelaşi dosar inculpatul a redactat şi transmis adrese la Ministerul Sănătăţii pentru a verifica dacă numitul F.S. deţine autorizaţie de liberă practică în domeniul farmaceutic, şi la Registrul Oficiului Comerţului pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înfiinţării societăţii comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit şi folosit un act fals.
La data de 19 octombrie 2004, P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiş prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL şi SC A. SRL Timişoara, stabilind totodată o tematică de control pentru a clarifica realitatea şi legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăţilor comerciale.
La 19 octombrie 2004, inculpatul a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol prin care a solicitat să se verifice la autorităţile din S.U.A. dacă există firma SC S.B.C. SRL şi ce date deţin în legătură cu aceasta, la data de 15 aprilie 2005 redactând încă o adresă în acelaşi sens, însă la dosarul cauzei nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la Interpol.
La data de 24 iunie 2005 inculpatul P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale faţă de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, din acest proces - verbal rezultând că există indicii cu privire la săvârşirea de către învinuitul F.S. a unor infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, proces - verbal care intră în contradicţie cu înregistrările iniţiale ale cauzei în evidenţele I.P.J. Timiş, evidenţe în care cauza respectivă a fost catalogată ca importantă sau complexă.
După începerea urmăririi penale şi confirmarea acesteia prin rezoluţie de către procuror, numitul P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul de cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş, moment din care inculpatul nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.
Din datele existente rezultă că la data de 22 august 2005 Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş a solicitat Biroului Naţional Interpol informaţii în legătură cu firma SC S.B.C. SRL SUA, care a comunicat faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiş - S.I.F., anexând cele două răspunsuri, din care rezultă că în urma verificărilor la autorităţile SUA prin intermediul Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel că s-ar deduce că aceasta ar fi o firmă fictivă.
Din probe rezultă că în urma verificărilor efectuate la autorităţile din Ungaria s-a constatat că pe teritoriul Republicii Ungare nu a fost identificată nici societatea SC S.B.C. SRL şi nici numele de F.S., iar cu privire la sumele virate de acesta din urmă pentru firma amintită, nu se pot obţine informaţii, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare.
În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiş - Serviciul cercetări penale, iar constatându-se că învinuitul ar fi săvârşit infracţiunea de spălare de bani, s-a propus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, unde s-a înregistrat dosarul, au fost administrate probe şi ulterior inculpatul a fost trimis în judecată, fiind condamnat de Tribunalul Timiş prin sentinţa penală nr. 1/ PI din 06 ianuarie 2010 în Dosarul nr. 3858/30/2008, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.
Prezentul dosar a fost format ca urmare a denunţului formulat de denunţătorul F.S. la data de 03 aprilie 2008, fiind audiat în acest sens la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara cu privire la posibilele fapte de corupţie săvârşite de subcomisarul P.M.A., organul de urmărire penală administrând apoi alte probe în dosarul cauzei, înregistrări de convorbiri telefonice, de convorbiri ambientale, audierea unor martori, efectuarea unei percheziţii domiciliare la domiciliul inculpatului, probe care au condus în final la dovedirea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului P.M.A. pot fi clasificate în două categorii: prima categorie se referă la infracţiunile de luare de mită comise în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005 când inculpatul P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004, în care efectua acte premergătoare faţă de numitul F.S., respectiv a doua categorie la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite şi serviciile pe care denunţătorul F.S. le-ar fi dat inculpatului în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 întrucât acesta din urmă i-ar fi promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare pe F.S. să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat (iniţial Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, apoi Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara).
Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei rezultă că în perioada 07 iulie 2004 - 14 iunie 2005 inculpatul P.M.A. a săvârşit două acte materiale de luare de mită în formă continuată, acestea constituind infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL administrată de F.S. a cumpărat de la SC T.G. SRL administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 facturi fiscale, preţurile fiind achitate cu chitanţe în valoare de aproximativ 400 milioane lei vechi; în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL administrată de părinţii denunţătorului F.S. a achiziţionat de la SC T.G. SRL detergenţi şi produse cosmetice pentru o spălătorie auto în baza a 14 facturi fiscale cu o valoare totală de 27 milioane lei vechi.
În procesul - verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, care se află ataşat la dosarul cauzei, s-a menţionat că SC T.G. SRL a avut calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăţi comerciale arătate mai sus.
Din probele dosarului a rezultat că aceste operaţiuni comerciale s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis denunţătorului F.S. că îl va favoriza în cursul cercetărilor care au fost efectuate în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reţine infracţiuni mai uşoare şi de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare juridică mai gravă a faptelor pe care le-a săvârşit.
Instanţa a apreciat că achiziţionarea de mărfuri de către denunţător prin firma SC K. SRL sau a familiei sale, SC R. SRL administrată de părinţii săi, de la firma soţiei inculpatului este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, fiind întrunite elementele laturii obiective ale infracţiunii de luare de mită.
Chiar dacă denunţătorul F.S. a invocat faptul că nu a obţinut vreun profit din revânzarea bunurilor prin SC T.G. SRL - fapt contrazis de expertiza parţială contabilă efectuată în cauză şi existentă la dosar din care a rezultat contrariul - nu are importanţă în aprecierea existenţei infracţiunii dacă în aceste raporturi comerciale denunţătorul sau firma SC R. SRL a avut un profit sau nu, ci faptul că aceste raporturi comerciale s-au născut ca urmare a solicitării inculpatului P.M.A. de a fi achiziţionate bunuri de către denunţătorul F.S. prin intermediul societăţii SC K. SRL, respectiv de către firma administrată de părinţii săi SC R. SRL de la firma administrată de soţia inculpatului SC T.G. SRL, fiind de notorietate că aceasta din urmă prin vânzarea bunurilor a obţinut un venit.
În practica judiciară sfera noţiunii de foloase este foarte largă, ea incluzând orice avantaj de natură patrimonială, iar aceste foloase trebuie să fie primite, pretinse cu titlu de contra echivalent pentru conduita pe care inculpatul o are pentru îndeplinirea, neîndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, starea de fapt prezentată mai sus intrând în această sferă a ilicitului penal.
Cealaltă acuzaţie, referitoare la infracţiunea de luare de mită, se referă la faptul că la data de 05 octombrie 2004 a avut loc o licitaţie organizată la Liceul J.L.C. Timişoara, organizată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş pentru închirierea unui spaţiu cu destinaţia bufet incintă, inculpatul cerându-i denunţătorului F.S. să participe fictiv cu cele două societăţi comerciale ale sale la care era înscrisă şi SC T.G. SRL administrată de soţia sa P.S.C., pentru a ajuta pe aceasta din urmă să obţină închirierea spaţiului la un preţ cât mai avantajos.
Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei (declaraţia martorului F.S., înregistrarea convorbirilor telefonice şi cele din mediul ambiental, înscrisuri) rezultă că societăţile SC K. SRL şi SC R. SRL au participat la licitaţie în mod formal, iar la un moment dat, după cinci strigări, aceste două firme au renunţat încât SC T.G. SRL şi-a adjudecat licitaţia cu o chirie avantajoasă pentru un spaţiu de 46,16 mp cu destinaţia bufet, fiind încheiat contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.
Instanţa de fond a statuat că participarea la licitaţie de la Liceul J.L.C. a denunţătorului F.S. cu cele două societăţi comerciale pe care le patrona, SC K. SRL şi SC R. SRL, i-a oferit inculpatului P.M.A. un serviciu constând în sprijinul pentru câştigarea licitaţiei de către firma soţiei sale, SC T.G. SRL, ca urmare încheind un contract de închiriere a spaţiului comercial la un preţ foarte avantajos, inculpatul favorizându-l pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care îl avea în lucru în acea perioadă.
Aceeaşi instanţă a apreciat că a fost probată şi contraprestaţia inculpatului P.M.A. raportat la cercetările pe care le-a efectuat în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Timiş - S.I.F., constând în favorizarea denunţătorului în Dosarul nr. 6090/P/2004, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Astfel, deşi sesizarea din oficiu a inculpatului P.M.A. faţă de numitul F.S. s-a făcut sub aspectul unor infracţiuni de pericol cu un prejudiciu stabilit iniţial de peste de 2 miliarde lei vechi, cercetările au fost îndreptate spre reţinerea unor infracţiuni mai uşoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerţului; la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către ofiţerul P.M.A. însoţit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL dar nu au fost găsite documente contabile, însă nici nu s-a insistat pentru finalizarea controlului.
S-a mai constatat că în 19 octombrie 2004 inculpatul a solicitat D.G.F.P. Timiş să efectueze verificări de specialitate la firmele SC I. SRL şi SC A. SRL, precum şi relaţiile dintre acestea şi SC S.B.C. SRL SUA, stabilindu-se o tematică de control, iar în actul de control s-au reţinut a fi corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptându-se nota explicativă dată de F.S., care era administrator în acea perioadă, iar cu privire la SC I. SRL s-a concluzionat că s-au săvârşit o serie de contravenţii, fiind acceptate justificările şi actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care a rezultat că societatea comercială ar fi făcut plăţi pentru obiective de investiţii, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei vechi, sumă care s-a plătit prin casierie, dispoziţiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidenţa contabilă, însă inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă aceste verificări s-au făcut pro causa, dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control în sensul că nu s-au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală.
În acelaşi sens s-a constatat că inculpatul P.M.A. a efectuat cercetări superficiale cu privire la posibilele infracţiuni de spălare de bani rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă off shore căreia i s-au făcut plăţi într-o bancă din Szeged, Ungaria, şi deşi s-au solicitat relaţii de la autorităţile din Ungaria, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei principale de poliţie a judeţului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C. Ş. nu se regăseşte la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a stabilit că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către Biroul Naţional Interpol la data de 19 octombrie 2004 şi 15 aprilie 2005 pentru a verifica la autorităţile din SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL şi ce relaţii a avut cu firma SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Interpol nu s-au regăsit la dosarul cauzei şi abia solicitării ulterioare a Serviciului cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş s-a comunicat faptul că la datele solicitate s-a răspuns în două rânduri, în sensul că firma SC S.B.C. SRL SUA nu există, adresele fiind anexate răspunsului.
În aceeaşi ordine de idei, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a spălării banilor cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA, pentru că într-o asemenea situaţie trebuiau aprofundate cercetările faţă de F.S. şi sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani, lucru pe care nu l-a făcut, ulterior Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş redactând o adresă la O.N.P.C.S.B. Bucureşti prin care înştiinţează despre suspiciunile care planează cu privire la o plată externă efectuată printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL şi însuşită de administratorul firmei.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul P.M.A. l-a audiat pe inculpatul F.S., dând două declaraţii olografe la 17 august 2004 şi 15 iunie 2005, acesta din urmă dând declaraţii sumare, acceptându-se de către P.M.A., la acea dată ofiţer de poliţie, explicaţiile vădit nesincere ale lui F.S. în legătură cu raporturile cu firma off shore şi rezumându-se la recunoaşterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizaţia de liberă practică.
Din coroborarea pieselor dosarului rezultă că inculpatul P.M.A. după aceste cercetări superficiale, la 24 iunie 2005 a întocmit referatul de începere a urmăririi penale faţă de inculpatul F.S. numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 fără a mai face vreo menţiune despre posibile infracţiuni de rezultat cum ar fi evaziunea fiscală şi spălarea de bani.
Aceste aspecte rezultă din conţinutul dosarului întocmit cu privire la inculpatul F.S., dar şi din interpretarea şi coroborarea acestora cu înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental care au existat în mai multe rânduri şi care de altfel au fost contestate pe parcursul procesului penal, în întregime, însă instanţa a respins ca nefondată cererea de expertizare a tuturor înregistrărilor ambientale, respectiv telefonice, pentru că nu exista nici un indiciu cu privire la caracterul lor nereal.
Astfel, din coroborarea pieselor dosarului rezultă că inculpatul P.M.A., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Timiş – S.I.F., l-a favorizat pe numitul F.S. în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat în Dosarul nr. 6090/P/2004 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, în modalităţile arătate mai sus, iar în schimbul acestor servicii a solicitat, aşa cum a fost descris în starea de fapt, achiziţionarea de către firma SC K. SRL patronată de denunţătorul F.S. şi de către firma SC R. SRL patronată de părinţii denunţătorului, a unor produse de la firma patronată de soţia inculpatului SC T.G. SRL, respectiv a solicitat participarea la licitaţia organizată la Liceul J.L.C. din Timişoara pentru un spaţiu comercial al firmelor patronate de denunţătorul F.S. SC K. SRL şi SC R. SRL pentru a ajuta la adjudecarea licitaţiei de către firma patronată de soţia inculpatului SC T.G. SRL, fapte care s-au produs, această din urmă firmă câştigând licitaţia şi apoi s-a încheiat contractul de închiriere pentru spaţiul comercial în cauză.
Este adevărat că nu se poate stabili cu certitudine contravaloarea exactă a prestaţiilor, însă este evident că inculpatul a beneficiat de un avantaj de natură patrimonială cu titlu de contra echivalent a conduitei pe care inculpatul P.M.A. a avut-o în timpul cercetărilor pe care le-a efectuat cu privire la denunţătorul F.S., îndeplinindu-şi aşa cum s-a arătat mai sus, defectuos, sarcinile de serviciu, încercând să-l favorizeze pe numitul F.S. pentru a fi acuzat doar de anumite infracţiuni pedepsite mai uşor de legislaţia penală.
Conform art. 254 C. pen. infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Instanţa a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus se încadrează în prevederile disp. art. 254 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă calificată, deoarece inculpatul a avut calitatea de ofiţer de poliţie responsabil cu constatarea infracţiunilor, ea fiind săvârşită în formă continuată potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen.
Din probele dosarului a rezultat că în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 inculpatul P.M.A. a beneficiat de primirea unor bunuri din partea denunţătorului F.S., întrucât primul i-a promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, săvârşind astfel infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată.
Astfel, din coroborarea convorbirilor în mediu ambiental cu procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, cu declaraţiile martorilor F.S., T.S.L., H.D. rezultă că inculpatul P.M.A. a primit de la denunţătorul F.S. două televizoare tip plasmă, apreciate ca fiind în valoare totală de 5.000 euro, unul dintre acestea fiind identificat în locuinţa inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în cauză pe baza autorizaţiei eliberată de Curtea de Apel Timişoara, celălalt televizor neputând fi identificat în prezent.
Din convorbirile purtate în mediu ambiental rezultă că inculpatul a încercat să caute justificări pentru situaţia în care va fi anchetat în legătură cu aceste bunuri, pregătind denunţătorul cu posibile apărări în sensul că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul dintre acestea fiind cumpărat de o cunoştinţă comună, numitul A. identificat în persoana cetăţeanului turc O.A., patron al Bijuteriei R.G., prieten comun atât cu inculpatul cât şi cu denunţătorul, instanţa înlăturând declaraţia acestui martor, cât şi a martorului S.I., angajat ca şi conducător auto la societatea comercială patronată de O.A., deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Tot în legătură cu cele două televizoare au fost audiaţi şi martorii S.P. şi P.M., ambii propuşi de către inculpat, foşti colegi de serviciu cu inculpatul, prin declaraţia cărora s-a dorit dovedirea faptului că inculpatul a luat un împrumut în cuantum de 600 euro pentru achiziţionarea unui televizor color de la numitul F.S., însă aceste probe urmează a fi înlăturate ca nefiind în concordanţă cu celelalte probe de la dosar, aceşti martori fiind propuşi doar în faţa instanţei de judecată, cu mult timp după acuzaţiile aduse de către organele de urmărire penală şi sunt apreciate ca fiind pro causa.
Din probele dosarului a rezultat că la solicitarea inculpatului P.M.A., numitul F.S. i-a dat inculpatului două componente electronice pentru calculator, respectiv două memorii electronice, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, iar ca urmare a efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice s-a ajuns la concluzia că cele două memorii marca P. capacitate 512 MB sunt cele pentru care s-a prezentat de către denunţător factura fiscală, valoarea acestora fiind de 322,44 lei.
Tot din coroborarea tuturor probelor de la dosar a rezultat că după lichidarea Rotiseriei E.G. din Complexul Studenţesc din Timişoara, care aparţinea de SC K. SRL, numitul F.S. i-a dat inculpatului P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, o fripteuză electrică cu două ochiuri, un aparat de menţinut mâncarea caldă, toate din inox industrial, precum şi mobilier de terasă constând în 10 scaune din inox şi 4-5 mese de exterior, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.
Declaraţia martorului F.S. se coroborează cu procesul - verbal de constatare încheiat de Garda Financiară - Secţia Caraş - Severin, în incinta Hotelului P. 3 din Timişoara fiind identificată o fripteuză şi o plită electrică pentru încălzit defectă, pentru care societatea comercială nu deţinea documente legale de provenienţă, iar administratoarea firmei, P.C. a menţionat că acestea provin de la persoana fizică F.S., prin acelaşi act de constatare identificându-se 6 mese şi 20 scaune din ţeavă de inox pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de provenienţă.
Probele arătate mai sus se coroborează cu declaraţiile martorilor T.S., H.D., R.F. dar şi cu convorbirile purtate în mediu ambiental între inculpat şi denunţător din data de 29 aprilie 2008 şi 16 mai 2008, din care rezultă în mod indubitabil remiterea de către numitul F.S. către inculpatul P.M.A. a mobilierului de terasă, respectiv a celor două aparate de bucătărie profesionale.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul P.M.A. a pretins şi a primit de la denunţătorul F.S. servicii constând în achiziţionarea de către acesta a unor mărfuri de la SC T.G. SRL aparţinând numitei P.C., iar din procesul-verbal de constatare al Gărzii Financiare Caraş-Severin depus la dosar, rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005 SC K. SRL Timişoara administrată de F.S. a achiziţionat de la SC T.G. SRL produse specifice comerţului cu ridicata, respectiv detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, fiind întocmite trei facturi în datele de 19, 20 şi 21 decembrie 2005 în valoare de 54.778 lei, iar în aceeaşi perioadă de timp SC R. SRL Timişoara, societate aparţinând părinţilor lui F.S., a achiziţionat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL; în perioada 18 iulie 2006 – 22 decembrie 2006 SC R. SRL, patronată de denunţătorul F.S. a achiziţionat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale în valoare totală de 23.500 lei.
Denunţătorul indicat F.S. a susţinut că raporturile comerciale derulate între firmele sale şi societatea comercială SC T.G. SRL nu au fost profitabile, în sensul că produsele achiziţionate au fost revândute la acelaşi preţ sau chiar la un preţ inferior întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine, însă această susţinere trebuie analizată sub rezerva că din expertiza contabilă parţială efectuată în cauză rezultă tocmai contrariul, fiind verificată de către expert doar relaţia comercială dintre SC K. SRL Timişoara şi SC T.G. SRL, cu privire la celelalte raporturi comerciale neputându-se stabili existenţa vreunui profit.
Instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara a apreciat că existenţa sau inexistenţa profitului societăţilor comerciale cumpărătoare de mărfuri nu are nici o relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, fiind relevantă doar solicitarea inculpatului de a cumpăra denunţătorul prin firmele sale sau cea deţinută de părinţii denunţătorului, a unor mărfuri de la societatea patronată de soţia inculpatului, SC T.G. SRL, fiind de notorietate că vânzarea de bunuri prin intermediul unei societăţi comerciale este producătoare de profit în cele mai multe situaţii.
Din întregul material probator existent în cauză rezultă că serviciile arătate mai sus, respectiv remiterea bunurilor menţionate s-a făcut de către denunţătorul F.S. către inculpatul P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofiţerii de la Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş şi ulterior la procuror, acest lucru fiind probat fără putinţă de tăgadă cu convorbirile efectuate în mediu ambiental dintre inculpat şi denunţător coroborate cu celelalte probe existente la dosarul cauzei, înscrisuri dar şi probe testimoniale, declaraţia martorilor F.S. şi U.M.
Infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Instanţa de fond a statuat că în prezenta speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, deoarece inculpatul P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, în perioada în care denunţătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiş, a pretins şi primit foloase materiale necuvenite de la denunţător, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie şi mobilier de terasă în valoare totală de 2.500 euro şi servicii constând în cumpărarea de către firmele denunţătorului de la societatea comercială administrată de soţia inculpatului a unor mărfuri, bunuri şi servicii în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor ofiţeri de poliţie, procurori pentru a-i determina să-l favorizeze pe denunţător în sensul de a i se reţine infracţiuni mai uşoare din punct de vedere al încadrării juridice.
Aceeaşi instanţă a stabilit că sunt întrunite toate condiţiile pentru a fi calificate faptele inculpatului în cea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, starea de fapt încadrându-se în prevederile definiţiei date pentru infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul comiţând fapta prin modalitatea pretinderii şi a primirii bunurilor, respectiv a serviciilor, inculpatul acţionând sub forma intenţiei directe, neavând relevanţă dacă intervenţia promisă de inculpat la organele judiciare a avut loc sau nu, existenţa infracţiunii subzistă în ambele forme.
S-a conchis prin hotărârea recurată că infracţiunea de trafic de influenţă a fost comisă în formă continuată deoarece inculpatul menţionat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi a primit de la denunţătorul F.S. bunuri şi servicii în schimbul promisiunii că îl va ajuta pe denunţător prin intervenţia sa la organele judiciare, în vederea soluţionării dosarului privind pe F.S. în mod favorabil, fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen.
În aceste condiţii, instanţa a statuat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.M.A., respectiv luarea de mită în formă calificată şi continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost dovedite chiar dacă inculpatul pe parcursul întregului proces penal a negat cu vehemenţă săvârşirea acestor infracţiuni, nerecunoscând nici un act material din conţinutul întregii activităţi infracţionale, încercând să acrediteze ideea, în declaraţia sa dată la ultimul termen de judecată, că este victima denunţătorului cu care a fost prieten începând din anul 2001, care s-a răzbunat pe el deoarece nu l-a ajutat în dosarul în care a fost cercetat de către organele judiciare.
De altfel, inculpatul pe parcursul procesului penal nu a avut o atitudine de recunoaştere, de sinceritate, ci din contră, a încercat să adopte o poziţie care să-i permită înlăturarea răspunderii penale, contestând în primul rând înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv a celor purtate în mediu ambiental, probe care l-au incriminat substanţial în coroborare cu declaraţiile martorului F.S. şi care în bună parte sunt în concordanţă cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
În aceste condiţii, a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat inculpatul susindicat pe parcursul întregului proces penal, în opinia instanţei faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind pe deplin probate, iar probele care au fost încuviinţate la solicitarea inculpatului, audierea martorilor S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. şi T.D., respectiv expertiza contabilă parţială efectuată în cauză de expert B.J., nu au fost de natură să conducă la înlăturarea probelor administrate împotriva inculpatului, unele din ele contribuind însă la circumstanţierea inculpatului, respectiv la dovedirea personalităţii acestuia, atât din punct de vedere al vieţii personale, cât şi a activităţii profesionale.
Instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara a apreciat ca fiind dovedite infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte, infracţiuni care sunt considerate relativ grave, făcând parte din categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, cele două infracţiuni privind relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere condiţiile prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea de săvârşire a faptelor, forma continuată a infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă conform disp. art. 41 alin. (2) C. pen., concursul de infracţiuni, forma calificată a infracţiunilor, respectiv inculpatul având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară cu atribuţii de constatare a infracţiunilor, valoarea ridicată a bunurilor şi serviciilor.
Instanţa de fond a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a beneficiat de o caracterizare favorabilă prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune Timiş, concluzionându-se că nu au fost identificaţi factori de natură să favorizeze comportamentul infracţional al inculpatului, fiind identificaţi factori de natură să inhibeze comportamentul antisocial, constând în suportul din partea familiei, asumarea responsabilităţilor familiale, seriozitatea şi corectitudinea cu care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu potrivit afirmaţiilor celor doi comisari folosiţi ca sursă de informare (T.D. şi C.P.), de asemenea fiind caracterizat de către martorii P.M., T.D. ca fiind o persoană corectă atât în viaţa privată cât şi în activitatea profesională, dar şi atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, care nu a recunoscut nici o acuzaţie adusă de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, considerând că este o victimă a răzbunării fostului său prieten, persoana denunţătorului F.S.
Văzând aceste circumstanţe, instanţa de fond a aplicat pedeapsa minimă pentru fiecare infracţiune în parte, respectiv 3 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită în formă calificată şi continuată, prev. de art. 254 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracţiuni, pedeapsa inculpatului a fost contopită în cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare fără să fie aplicat vreun spor.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, aceeaşi instanţă a apreciat că nu se impune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă stabilită de către instanţă în regim penitenciar, raportat la toate circumstanţele cauzei, atât cele reale cât şi cele personale, fiind îndeplinite în speţa de faţă toate condiţiile tehnice ca inculpatului P.M.A. să-i fie aplicate dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen., fiind îndeplinită condiţia cu privire la cuantumul pedepsei în caz de concurs de infracţiuni, de maxim 3 ani, cu privire la lipsa unei condamnări anterioare dar şi cu privire la convingerea instanţei că pentru realizarea scopului pedepsei nu este nevoie de efectuarea pedepsei în regim de deţinere.
Pentru a alege această modalitate de executare a pedepsei, instanţa Curţii de Apel Timişoara a avut în vedere că între denunţător şi inculpat a existat o relaţie de prietenie la un moment dat, că inculpatul este familist, are doi copii minori în întreţinere, nu are antecedente penale, iar experienţa unui proces penal şi riscul ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să fie revocată sunt elemente care sunt de natură să conducă la ideea că scopul pedepsei, aşa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi realizat în modalitatea prev. de art. 861 şi urm. C. pen., respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind necesară introducerea inculpatului în mediul penitenciar, urmând a fi fixate pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere obligatorii prev. de art. 863 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a stabilit că se impune conform dispoziţiilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 obligarea inculpatului la restituirea către denunţătorul F.S. a două televizoare tip plasmă în valoare de 5.000 euro, aparatură pentru bucătărie şi mobilier în valoare de 2.500 euro, iar în cazul în care aceste bunuri nu se mai regăsesc, să fie obligat inculpatului la plata contravalorii acestora către denunţătorul F.S.
Concomitent, în baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunţătorul F.S. a două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aflate la Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Timişoara, bunuri care nu se află în posesia inculpatului.
În ceea ce priveşte celelalte servicii de care a beneficiat inculpatul cu ocazia săvârşirii infracţiunii de luare de mită, precum şi a infracţiunii de trafic de influenţă, cea descrisă prin rechizitoriu la pct. 1 lit. b) parag. 4, nu sunt cuantificabile în bani, astfel că instanţa nu a putut dispune restituirea sau confiscarea unei sume de bani.
II.Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.M.A.
În recursul declarat de procuror, hotărârea atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a adus două critici hotărârii recurate: pe de o parte, greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului atât din punctul de vedere al cuantumului cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare, iar pe de altă parte omisiunea aplicării pedepsei complementare prev. de disp. art. 64 lit. c) C. pen.
Cu privire la prima critică, respectiv greşita individualizare a pedepsei, reprezentantul parchetului a apreciat că prin hotărârea instanţei de fond s-au aplicat inculpatului pedepse minime, într-un cuantum prin care nu se realizează o corectă şi justă individualizare prin raportare la disp. art. 72 C. pen. În acest sens, a apreciat că instanţa nu a dat eficienţă formelor agravante prevăzute de lege cu referire la disp. art. 254 alin. (2) C. pen., formei continuate a infracţiunilor şi nici concursului de infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului - luare de mită şi trafic de influenţă. S-a mai indicat că nu s-a avut în vedere nici gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat, faptul că aceste infracţiuni au fost comise în calitatea pe care o avea la acel moment de ofiţer de poliţie judiciară, cu atribuţii în combaterea infracţionalităţii şi că împrejurarea că inculpatul nu avea antecedente penale la acel moment nu poate constitui un argument suficient, ţinând cont de faptul că lipsa antecedentelor penale era o condiţie minimă pentru a putea desfăşura activitatea de poliţist.
În ceea ce priveşte critica referitoare la modalitatea de executare a pedepsei în condiţiile prev. de art. 861 C. proc. pen., consideră că această modalitate nu realizează scopul pedepsei reglementat în disp. art. 52 C. pen.
Reprezentantul parchetului a mai arătat că instanţa de fond nu a dat eficienţă atitudinii procesuale a inculpatului, deşi la dosarul cauzei există un material probator din care rezultă săvârşirea faptelor, inclusiv înregistrări ale convorbirilor telefonice şi ambientale, iar prin faptele comise, s-a adus o atingere importantă actului de justiţie.
Cu referire la a doua critică, reprezentantul parchetului a apreciat că în cauză erau aplicabile disp. art. 64 lit. c) C. pen., deoarece pedeapsa principală stabilită este de 3 ani închisoare, iar inculpatul s-a folosit de calitatea sa pentru săvârşirea infracţiunilor.
Pentru considerentele expuse mai sus s-a solicitat admiterea recursului formulat de D.N.A., casarea în parte a sentinţei penale recurate şi, în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei, înlăturarea disp. art. 861 C. pen. şi aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen.
În recursul declarat de inculpatul P.M.A., aceeaşi hotărâre recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv eroarea gravă de fapt săvârşită de prima instanţă, constând în condamnarea sa.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut că probele constând în înregistrările ambientale şi telefonice au fost obţinute în mod nelegal, cu înfrângerea principiului loialităţii prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
În acest sens, s-a referit la disp. art. 911 alin. (1) C. proc. pen., text în baza căruia au fost autorizate aceste interceptări şi care prevede că, acestea se pot efectua numai dacă există date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni şi numai dacă această probă poate asigura stabilirea situaţiei de fapt prin identificarea sau localizarea participanţilor. Or, prin rechizitoriu s-a reţinut că faptele au fost săvârşite în perioada 2004 - 2007, iar autorizările susmenţionate sunt date în anul 2008, deci după comiterea presupuselor infracţiuni ceea ce determină concluzia că toate aceste interceptări - care constituie fundamentul pe care instanţa de fond şi-a bazat soluţia de condamnare - au fost obţinute în mod nelegal prin înfrângerea principiului loialităţii, precum şi a principiului legalităţii procesului penal, având în vedere că participanţii erau cunoscuţi, iar la momentul respectiv nu se pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni.
În al doilea rând, s-a mai menţionat că o altă probă pe care se fundamentează soluţia de condamnare sunt declaraţiile martorului denunţător F.S., denunţul acestuia fiind făcut în anul 2008, la circa trei ani de la momentul consumării presupusei infracţiuni continuate de luare de mită.
S-a mai arătat şi că într-un prim dosar, care a fost soluţionat de acelaşi procuror care a emis rechizitoriul în cauza de faţă şi care a fost format în urma denunţului formulat de concubina martorului denunţător deja indicat cu privire la aceleaşi fapte, s-a dispus prin rezoluţia din 28 martie 2008 o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, în rezoluţia respectivă arătându-se că la data de 14 martie 2008 a fost audiat F.S., care a declarat că nu cunoaşte amănunte despre activitatea comisarului de poliţie, inculpat P.M.A.; ulterior, martorul denunţător a revenit, a formulat denunţul şi a făcut declaraţiile care stau la baza soluţiei de condamnare. Se indică în consecinţă nesinceritatea martorului denunţător, precum şi interesul acestuia ca prin formularea denunţului respectiv să-şi asigure o situaţie juridică favorabilă în dosarul în care a fost condamnat iniţial la o pedeapsă de 10 ani, iar în apelul său la o pedeapsă de 5 ani, reducerea operându-se tocmai în baza denunţului formulat împotriva inculpatului P.M.A.
Se apreciază, de asemenea, că declaraţiile martorului denunţător nu se coroborează cu alte mijloace de probă şi nu pot fundamenta o soluţie de condamnare.
În legătură cu prima infracţiune de luare de mită în formă continuată, s-a arătat că situaţia de fapt ce a fost reţinută este reală, dar interpretarea dată de parchet şi însuşită de instanţa de fond nu corespunde realităţii. Astfel, în legătură cu primul act material, s-a susţinut că prin cumpărarea de mărfuri de către denunţător şi familia sa de la firma soţiei inculpatului, nu s-a obţinut niciun folos de către inculpat, indirect prin societatea administrată de către soţia sa; aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, mărfurile respective au fost cumpărate pentru că societatea vânzătoare oferea un discount important; iar în urma vânzării acestora de către societăţile martorului denunţător s-a obţinut prin practicarea unui adaos comercial de 10 % un profit brut în valoare de 2.000 lei, ceea ce înseamnă că martorul denunţător era cel interesat în această operaţiune comercială din care a obţinut un profit.
În legătură cu celălalt act material al infracţiunii de luare de mită, s-a mai arătat că societatea martorului denunţător a participat la licitaţie, dar societatea comercială a soţiei inculpatului a prezentat anumite preţuri care au fost considerate ca favorabile şi în aceste condiţii licitaţia a fost finalizată prin adjudecarea serviciului respectiv către societatea soţiei inculpatului.
Astfel se solicită ca la analiza laturii obiective a presupusei infracţiuni de luare de mită săvârşită de inculpat să fie avute în vedere îndatoririle de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să le îndeplinească în mod necorespunzător, să nu le îndeplinească sau să amâne efectuarea lor.
Din această perspectivă, s-a reţinut că inculpatul l-ar fi favorizat pe martorul denunţător în primul rând prin întocmirea referatului cu propunere de începere a urmăririi penale numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. şi art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face extindere şi asupra altor fapte. În acest context, un aspect paradoxal care nu a fost reţinut de instanţa de fond este acela că acest referat cu propunere de începere a urmăririi penale este avizat de procurorul M.F., acelaşi care ulterior a întocmit rechizitoriul prin care inculpatul P.M.A. a fost trimis în judecată în cauza de faţă. Se consideră că aprecierea parchetului, în sensul că ar fi fost vorba de infracţiunea de favorizare, este lipsită de rigoare juridică, deoarece la momentul începerii urmăririi penale încadrarea juridică este provizorie, ea putând fi schimbată pe parcursul procesului penal, ceea ce s-a şi întâmplat în cauza respectivă; iar ulterior a fost extinsă urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti s-a mai operat o schimbare a încadrării juridice.
Se susţine că este un precedent extrem de periculos dacă o încadrare juridică făcută la începutul unor cercetări ar fi considerată ca nelegală de către un organ de urmărire penală. În acest sens, s-a arătat că aceste încadrări juridice sunt verificate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, iar modul în care un poliţist, respectiv un magistrat aplică un text de drept penal sau de procedură penală nu poate fi asimilat unei îndatoriri de serviciu; este periculos să se reţină că un magistrat sau un poliţist îşi îndeplineşte în mod defectuos atribuţiile de serviciu constând în reţinerea unei anumite încadrări juridice.
Cu referire la al doilea act material care ar alcătui latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, respectiv efectuarea la 5 august 2004 împreună cu comisari ai Gărzii Financiare a unui control la societatea SC I. SRL a denunţătorului, s-a arătat că în cauză au fost audiaţi trei martori ai apărării şi prin aceste probe s-a stabilit dincolo de orice îndoială că inculpatul nu a încercat niciun moment să favorizeze firma controlată şi de asemenea, prin acel control s-au constatat exact acele nereguli care existau în realitate.
Se conchide ca fiind lipsită de sens susţinerea parchetului că nu s-a insistat pentru finalizarea controlului şi astfel societatea martorului denunţător ar fi fost favorizată întrucât, dimpotrivă, acel control a fost finalizat, s-au solicitat toate actele de contabilitate, inculpatul îndeplinindu-şi în mod corespunzător îndatoririle de serviciu şi că nu există probe certe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii continuate de luare de mită, astfel încât a solicitat achitarea sa.
Referitor la actul material reţinut în sarcina inculpatului ca element al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, constând în aceea că ar fi efectuat în mod superficial cercetările cu privire la posibila infracţiune de spălare de bani, s-a arătat că acesta nu avea competenţa legală de a derula o anchetă sub aspectul acestei infracţiuni, care este de competenţa D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.
În ceea ce priveşte infracţiunea continuată de trafic de influenţă, s-a apreciat că parchetul a făcut o construcţie juridică lipsită de rigoare în sensul că operaţiunile de vânzare de mărfuri de la societatea soţiei inculpatului către societăţile comerciale ale martorului denunţător au fost interpretate, pentru perioada în care dosarul penal era în lucru la inculpat, ca act material al infracţiunii de luare de mită; iar vânzările ulterioare, după ce dosarul a fost preluat de alte structuri, au fost încadrate ca trafic de influenţă şi s-a reţinut, de asemenea, că inculpatul i-ar fi promis martorului denunţător că va interveni pentru ca acesta să obţină o soluţie favorabilă, aspecte care însă nu sunt probate în niciun fel prin actele aflate la dosar.
Cu privire la actul material constând în remiterea către inculpat a două televizoare tip plasmă, se arată că s-a stabilit prin probe certe faptul că unul dintre aceste televizoare a fost achiziţionat de la martorul denunţător şi s-a achitat preţul; iar celălalt a fost achiziţionat din reţeaua comercială de către societatea aparţinând soţiei inculpatului şi există factură în acest sens şi de asemenea, s-a dovedit că numitul O.A. a achiziţionat de la denunţătorul F.S. un televizor, fără însă ca inculpatul să fie implicat în această operaţiune.
În continuare, privitor la actul material constând în remiterea unor componente electronice, s-a arătat că, în baza relaţiilor de prietenie pe care le aveau, inculpatul şi martorul denunţător au făcut schimb de astfel de componente, neputând fi vorba despre infracţiunea de trafic de influenţă.
Cu privire la actul material constând în remiterea unor utilaje de bucătărie, s-a indicat că martorul denunţător a rugat-o pe soţia inculpatului să i le depoziteze pentru o anumită perioadă şi ulterior a luat o parte din ele; iar mesele şi scaunele despre care face vorbire martorul denunţător nu sunt cele găsite cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară.
Totodată, se apreciază că nu s-a făcut dovada dincolo de orice îndoială că inculpatul ar fi promis martorului denunţător că va face anumite intervenţii, astfel că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi cere achitarea sa.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs mai sus expuse invocate de procuror şi inculpatul P.M.A. şi de cazurile de casare susindicate, iar pe al acestuia şi în raport de toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul nominalizat se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
B. Cu referire la unicul motiv de critică din recursul declarat de inculpatul P.M.A. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. prin care se tinde la achitarea sa pentru ambele infracţiuni imputate în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.
Cu titlu de premisă, se are în vedere că potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Astfel cum s-a statuat şi prin decizia în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 3859 alin. (4) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.
Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Pornind de la aceste explicaţii din considerentele deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.
Cu această proiecţie, Înalta Curte reţine că prima din criticile iterate de recurentul inculpat nominalizat subsumată acestui motiv de casare prin care se pretinde că probele constând în înregistrările ambientale şi telefonice au fost obţinute în mod nelegal, cu înfrângerea principiului loialităţii prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. este nefondată.
Astfel, susţinerea aceluiaşi recurent inculpat deja indicat că întrucât prin rechizitoriu s-a reţinut că faptele au fost săvârşite în perioada 2004 - 2007, iar întrucât autorizările interceptării convorbirilor telefonice sunt date în anul 2008, deci după comiterea presupuselor infracţiuni rezultă că toate aceste interceptări - care constituie fundamentul pe care instanţa de fond şi-a bazat soluţia de condamnare - au fost obţinute în mod nelegal prin înfrângerea principiului loialităţii, precum şi a principiului legalităţii procesului penal, având în vedere că participanţii erau cunoscuţi, iar la momentul respectiv nu se pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni este lipsită de orice întemeiere, deoarece dispoziţiile art. 911 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora „interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată” nu prevăd vreo limită de timp pentru obţinerea lor în condiţiile legii.
Din examinarea logico-formală şi teleologică a dispoziţiilor normative suscitate rezultă fără echivoc că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor electronice trebuie să îndeplinească cumulativ exclusiv cele trei condiţii imperativ impuse de dispoziţiile art. 911 alin. (1) C. proc. pen.: 1) să fie formulată pentru cazurile prevăzute de lege; 2) să existe indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; 3) interceptarea şi înregistrarea să se impună pentru aflarea adevărului.
Prin urmare, în raport de datele concrete ale speţei se constată preeminenţa dreptului în materia în discuţie, iar textul dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. nu este incident, întrucât probele constând în înregistrările telefonice şi ambientale nu au fost obţinute - pentru raţiunile deja expuse - în mod ilegal, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale ale art. 911 C. proc. pen. şi nici nu au făcut obiectul unei administrări neregulate, care să genereze consecinţa invalidării lor.
Având în vedere premisele metateoretice mai sus expuse, Înalta Curte reţine că prima instanţă printr-un examen coroborat al totalităţii mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale şi aflate după cum urmează:
În Vol. 1 dos. urm. pen.
- rezoluţia de începere a urmăririi penale (filele 1 - 4);
- adrese, încheieri şi autorizaţii ale Curţii de Apel Timişoara, prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi mediul ambiental, conform art. 911 C. proc. pen. (filele 5 - 14, 17 - 19);
- încheierea şi autorizaţia Curţii de Apel Timişoara privind efectuarea percheziţiei domiciliare (filele 15 - 16);
- denunţul şi declaraţiile numitului F.S. (filele 20 - 49);
- declaraţii de martori (filele 50 - 75);
- proces - verbal de prezentare a învinuirilor (filele 76 - 77);
- proces - verbal de percheziţie domiciliară şi planşa foto (filele 80 - 93);
- procese - verbale, rezoluţie şi planşe foto privind identificarea unor piese electronice în calculatoarele învinuitului P.M.A. (filele 99 - 113);
- copii de pe Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara (filele 124 - 123);
- copii de pe registrele I.P.J. Timiş şi S.I.F. (filele 130 - 137);
- acte privind verificarea societăţilor comerciale implicate în cauză (filele 146 - 163, 249 - 269);
- procese - verbale privind punerea în aplicare a autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Timişoara (filele 164 - 168);
- copii de pe lucrare nr. 71/VIII/1/2008 a D.N.A. – S.T.T. (filele 173 - 187);
- copii din Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiş (filele 188 - 248)
- Dosarul nr. 34/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara care a fost conexat la nr. 31/P/2008 (filele 270 - 281)
- copii de pe adresele şi notele autorităţilor din Ungaria privind verificarea SC SC S.B.C. SRL USA (filele 299 - 302);
- acte privind licitaţia unui spaţiu pentru bufet şcolar la Liceul J.L.C. din 05 octombrie 2004 şi contractele încheiate (filele 303 - 372);
- procese - verbale, citaţii şi acte privind citarea învinuitului şi apărătorului ales la audieri (filele 374 - 385);
- declaraţiile inculpatului şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 396 - 399).
În Vol. 2 dos. urm. pen.
- proces - verbal de constatare din 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare - Secţia Caraş-Severin la SC T.G. SRL şi anexe (filele 2 - 131);
- acte de cercetare privind faptele denunţate de T.R.A. în Dosar nr. 34/P/2008 (filele 211 - 332).
În Vol. 3 dos. urm. pen.
- autorizaţiile emise de Curtea de Apel Timişoara conform art. 911 C. proc. pen. (filele 1 - 3);
- ordonanţe de delegare (filele 4 - 5);
- proces - verbal din 10 aprilie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 17 martie 2008, 19 martie 2008 şi 27 martie 2008 (filele 6 - 31);
- proces - verbal din 26 iunie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 10 aprilie 2008 şi 16 aprilie 2008 (filele 32 - 48);
- proces - verbal din 12 mai 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 25 aprilie 2008 (filele 49 - 65);
- proces - verbal din 14 mai 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 29 aprilie 2008 (filele 66 - 93);
- proces - verbal din 19 mai 2008 de redare în formă scrisă, rezumativă, a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 16 mai 2008 (filele 94 - 101);
- proces - verbal din 17 iunie 2008 de redare în formă scrisă, definitivă, a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 16 mai 2008 (filele 102 - 115);
- proces - verbal din 26 iunie 2008 de redare în formă scrisă a înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 20 mai 2008 (filele 116 - 130);
- proces - verbal din 03 iunie 2008 de redare integrală, în formă scrisă a 33 de convorbiri telefonice, purtate între inculpat şi denunţător (filele 131 - 178).
În Vol. 4 dos. urm. pen.
- copii de pe Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, privind pe înv. F.S. (filele 1 - 182).
În Vol. 5 dos. urm. pen.
- copii de pe Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, privind pe înv. F.S. (filele 1 - 398) precum şi corpurile delicte constând în două piese (componente) electronice D.D.R., ridicate din calculatoarele inculpatului P.M.A. şi înregistrate la poziţia nr. 5/2008, cât şi celor administrate direct şi nemijlocit de instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara, respectiv declaraţiile martorilor F.S., U.M., T.S.L., R.F., H.D., O.A., S.I., Ş.R., S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. şi T.D., incluzând şi concluziile expertizei contabile de către expertul B.M.J., toate coroborate şi cu depoziţiile inculpatului P.M.A., a reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina acestuia.
În acest punct de analiză, se are în vedere că, în fapt, la data de 21 februarie 2008, numita U.M. s-a prezentat la D.G.A. - Biroul Anticorupţie al Judeţului Timiş, unde a formulat un denunţ prin care sesiza că are indicii cu privire la posibila săvârşire a unor fapte de corupţie de către sub. cms. P.A. de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - S.I.F., în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat faţă de numitul F.S., fostul ei concubin, care săvârşise infracţiuni de fals, spălare de bani şi evaziune fiscală, în legătură cu societăţile comerciale cu profil farmaceutic pe care le administra în numele ei. Pe baza denunţului s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara lucrarea nr. 71/VIII/1/2008, dar fiind audiată, martora U.M. nu a putut oferi amănunte concrete cu privire la faptele de corupţie pe care le suspiciona, având doar o serie de indicii şi bănuieli deduse din discuţiile purtate cu F.S.
Numitul F.S., care la data respectivă era inculpat în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara, a declarat că nu ştie nimic în legătură cu cele denunţate de U.M. şi nu are nimic de declarat cu privire la numitul P.A., iar acesta din urmă a fost şi el audiat de către procuror, prilej cu care a declarat că nu a primit nimic de la F.S. sau de la alte persoane, el făcându-şi datoria în mod corect şi legal şi devenind prieten bun cu F.S., chiar dacă a început faţă de el urmărirea penală, iar ulterior dosarul ajungând la D.I.I.C.O.T.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există indicii temeinice privind săvârşirea unor infracţiuni, astfel încât Dosarul nr. 71/VIII/1/2008 s-a soluţionat cu rezoluţie de clasare.
Ulterior la data de 03 aprilie 2008 numitul F.S. s-a prezentat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, unde a formulat un denunţ împotriva sub. cms. P.M.A., declarând că, în perioada 2004 - 2007 acesta i-a pretins bani, servicii şi alte foloase necuvenite pentru a-l favoriza în cercetările ce le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar ulterior promiţându-i că îşi va folosi influenţa pentru a obţine o încadrare juridică mai uşoară, fapt care nu s-a realizat, astfel încât a devenit inculpat într-un dosar al D.I.I.C.O.T. pentru fapte a căror pedeapsă este de la 10 la 20 de ani închisoare, urmând ca în data de 11 aprilie 2008 să i se prezinte materialul de urmărire penală.
Din analiza actelor dosarului în care a fost cercetat denunţătorul F.S. de către sub. cms. de poliţie P.M.A. şi ulterior de către alte organe de urmărire penală, rezultă următoarele:
- În data de 07 iulie 2004 sub. cms. de poliţie P.M.A. din cadrul I.P.J. Timiş S.I.F., pe baza informaţiilor primite de la numita U.M., a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu din care rezultă că se auto sesizează cu privire la faptele săvârşite de numitul F.S., care în calitate de administrator la SC A. SRL Timişoara, firmă cu profil farmaceutic, în anul 2002 a întocmit contracte fictive cu SC S.B.C. SRL din SUA, în contul căreia a virat importante sume de bani într-o bancă din localitatea Szeged, Ungaria, iar în anul 2001 a înfiinţat SC I. SRL depunând la Oficiul Registrului Comerţului o autorizaţie falsă de liberă practică în domeniul farmaceutic.
Pe baza acestui proces-verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara dar în registrele de evidenţă ale I.P.J. Timiş - S.I.F., în dreptul dosarului respectiv au fost înregistrate menţiunile, la rubrica infracţiuni, „art. 288, 291 C. pen. şi Legea 87/1994 cu un prejudiciu de peste 2 miliarde lei” (vol.1, fila 130), iar în celălalt registru s-a menţionat procesul-verbal de sesizare din oficiu al inculpatului având conţinutul „F.S. administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanţă, prejudiciu 27.000 dolari SUA”.
Astfel, cauza a fost trecută în evidenţa „dosarelor importante” cu prejudicii mari, considerate a fi complexe.
- La data de 05 august 2004 sub. cms. de poliţie P.M.A. s-a deplasat cu o echipă de control a Gărzii Financiare Timiş la sediul SC I. SRL, dar nu au găsit acte contabile pentru a efectua un control de specialitate.
- Sub. cms. de poliţie P.M.A. a redactat şi transmis adrese la Ministerul Sănătăţii pentru a verifica dacă susnumitul F.S. deţine autorizaţie de liberă practică în domeniul farmaceutic şi la Oficiul Registrului Comerţului, pentru a verifica actele depuse de acesta cu prilejul înfiinţării societăţii comerciale, stabilindu-se în cele din urmă că F.S. a întocmit şi folosit un act fals.
- În 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliţie P.M.A. a transmis o adresă la D.G.F.P. Timiş, prin care a solicitat efectuarea unor controale de specialitate la SC I. SRL şi SC A. SRL Timişoara, stabilind totodată, o tematică de control pentru a clarifica realitatea şi legalitatea înregistrărilor făcute în contabilitatea societăţilor comerciale, mai ales raportat la relaţiile comerciale cu alte societăţi, printre care şi SC S.B.C. SRL SUA.
La data de 15 aprilie 2005, constatând că D.G.F.P. Timiş nu a înaintat actul de control, sub. cms. de poliţie P.M.A. a întocmit o adresă de revenire solicitând urgentarea controlului.
Prin procesul - verbal de control nr. 3119 din 16 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, efectuat la SC A. SRL Timişoara se concluzionează că societatea comercială a prezentat în copie acte din care rezultă raporturile economice cu SC S.B.C. SRL SUA, constând în desfăşurarea unor cursuri de pregătire „on-line” în domeniul managementului farmaceutic şi al serviciilor de comerţ „on-line” cu produse farmaceutice, cursuri realizate prin intermediul unor „chaturi video şi voce, fiind prezentate soluţii existente în managementul unor companii similare din SUA, soluţii găsite viabile şi pentru piaţa românească”.
Prin procesul - verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, întocmit cu prilejul controlului efectuat la SC I. SRL s-au constatat o serie de contravenţii şi s-a concluzionat că nu există elemente privind săvârşirea unor infracţiuni economice.
La data de 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliţie P.M.A. a transmis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol prin care solicita să se verifice la autorităţile SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL şi ce date deţin în legătură cu aceasta, iar la data de 15 aprilie 2005 a redactat o revenire la prima adresă, întrucât nu ar fi primit răspuns cu menţiunea că la dosarul întocmit de recurentul inculpat nu există nici un răspuns la cele două adrese transmise la Biroul Naţional Interpol.
- La data de 24 iunie 2005 sub. cms. de poliţie P.M.A. a întocmit un proces-verbal de începere a urmăririi penale faţă de învinuitul F.S. în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 pentru motivul că există indicii cu privire la săvârşirea de către învinuitul F.S. a unor infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, lipsind astfel un eventual prejudiciu.
Acest proces - verbal intră în contradicţie cu înregistrările iniţiale ale cauzei în evidenţele I.P.J. Timiş - SIF, din care rezultă că numitul F.S. ar fi săvârşit infracţiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală cu prejudiciu de peste 2 miliarde lei, cauza fiind catalogată ca „importantă” sau „complexă”.
După începerea urmăririi penale a numitului F.S. şi confirmarea acesteia, prin rezoluţie de către procuror, sub. cms. de poliţie P.M.A. a înaintat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, moment în care nu a mai avut nici o responsabilitate în legătură cu acesta.
- În data de 22 august 2005 Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş a trimis o adresă la I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol, solicitând informaţii în legătură cu SC S.B.C. SRL SUA şi relaţiile acestei firme cu SC A. SRL Timişoara, iar la data de 12 septembrie 2005 Serviciul Cercetări Penale a revenit cu o adresă în completarea celor anterioare.
Prin adresa din 05 octombrie 2005 a B.N. Interpol se comunică, urmare a adreselor I.P.J. Timiş - Cercetări Penale, faptul că s-a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiş - S.I.F., prin adresele din 01 noiembrie 2004 şi 04 mai 2005, anexând cele două răspunsuri din care rezultă că în urma verificărilor la autorităţile SUA, prin Interpol, s-a stabilit că SC S.B.C. SRL nu există, astfel încât se deduce că ar fi o firmă fictivă.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate la autorităţile din Ungaria, s-a stabilit că la data de 13 iulie 2004 (la o săptămână de la întocmirea de către sub. cms. de poliţie P.M.A. a procesului-verbal de sesizare din oficiu în cauză) s-a solicitat la „Căpitănia Principală de Poliţie a Judeţului Csongrad” din Szeged, să facă verificări cu privire la firma SC S.B.C. SRL şi sumele virate în contul acesteia de către F.S.
Prin adresa din 21 iulie 2004 autorităţile judiciare din Szeged au răspuns că pe teritoriul Republicii Ungaria nu au fost identificate nici societatea economică SC S.B.C. SRL şi nici numele de F.S.; iar privitor la sumele virate pentru această firmă nu se pot obţine informaţii, întrucât acestea sunt calificate ca secrete bancare, putând fi solicitate ca urmare a asistenţei juridice internaţionale de procedură penală.
- În perioada 24 iunie 2005 - 02 decembrie 2005 dosarul privind pe învinuitul F.S. a fost în lucru la I.P.J. Timiş - Serviciul Cercetări Penale, constatându-se că acesta a săvârşit infracţiunea de spălare de bani, astfel încât, prin referatul din 02 decembrie 2005 s-a propus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea B.C.C.O.T. Timiş, sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor.
Astfel, în temeiul art. 21 alin. (1) rândul 23 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, pe baza acestui referat, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara prin Ordonanţa nr. 6090/P/2004 din 17 februarie 2006 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Timiş - Biroul Teritorial Timişoara, apreciindu-se că învinuitul F.S., în anul 2001, cu ocazia înfiinţării SC I. SRL, a folosit o autorizaţie de liberă practică falsă, încheind contracte cu SC S.B.C. SRL SUA, societate care nu există, şi însuşindu-şi suma de 43.220 dolari SUA.
După înregistrarea dosarului la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, s-au efectuat acte de urmărire penală faţă de învinuitul F.S., sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, precum şi spălare de bani.
Cu prilejul cercetărilor şi urmăririi penale efectuate în dosarul menţionat, au fost audiaţi martori şi au fost efectuate expertize financiar-contabile şi alte acte de urmărire penală care au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.S. pentru infracţiunile săvârşite.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, cu privire la cele afirmate în denunţul şi declaraţiile date de către F.S., s-au constatat următoarele:
Privitor la infracţiunile de dare şi luare de mită, care s-au comis în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când inculpatul recurent P.M.A. avea în lucru Dosarul nr. 6060/P/2004, în care efectua acte premergătoare faţă de numitul F.S., Înalta Curte are în vedere că s-au stabilit pe baza probelor administrate următoarele:
1. Aşa cum rezultă din procesul - verbal de constatare din 05 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară - Secţia Caraş - Severin, cu prilejul controlului operativ tematic efectuat ca urmare a solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara la SC T.G. SRL, firmă administrată de numita P.C., soţia recurentului inculpat P.M.A., între această societate comercială şi firmele patronate de F.S. şi de familia acestuia au avut loc raporturi comerciale, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri cum ar fi: detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, astfel:
- în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL, administrată de F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 de facturi fiscale, preţurile fiind achitate cu chitanţele aferente, în valoare de aproximativ 400 milioane lei;
- în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL, administrată de părinţii denunţătorului F.S., a achiziţionat de la SC T.G. SRL detergenţi şi produse cosmetice pentru spălătorie auto, în baza a 14 facturi fiscale, cu o valoare totală de aproximativ 27 milioane lei.
În procesul - verbal de constatare întocmit de Garda Financiară se menţionează că SC T.G. SRL are calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăţi comerciale menţionate mai sus.
Din declaraţiile denunţătorului F.S. rezultă că raporturile comerciale cu SC T.G. SRL, de la care a achiziţionat mărfuri pe care le-a revândut fără să obţină vreun profit, s-au datorat cererii exprese a inculpatului P.M.A., care i-a promis că îl favorizează în cursul cercetărilor pe care le efectua în Dosarul nr. 6090/P/2004, în sensul de a-i reţine infracţiuni mai uşoare şi de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare mai gravă a faptelor pe care le-a săvârşit. În acest context, s-a statuat justificat de către instanţa de fond că achiziţia de mărfuri de către denunţător şi familia sa de la firma soţiei inculpatului P.M.A., este considerată ca un folos necuvenit oferit acestuia, ca element al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită.
2. Pe de altă parte, deoarece la data de 05 octombrie 2004 a avut loc la Liceul „J.L.C.” o licitaţie organizată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş pentru închirierea unui spaţiu cu destinaţia „bufet incintă”, inculpatul recurent P.M.A., care avea în acea perioadă în lucru dosarul nr. 6090/P/2004 privindu-l pe F.S., i-a cerut acestuia să participe fictiv cu cele două societăţi comerciale ale sale, la licitaţia la care era înscrisă şi SC T.G. SRL, administrată de soţia sa, P.S.C., pentru a o ajuta pe aceasta să obţină închirierea spaţiului la un preţ cât mai avantajos. În acest sens, din denunţul şi declaraţiile numitului F.S. rezultă că a participat la licitaţie în mod formal, ca „mână moartă”, împreună cu SC K. SRL şi SC R. SRL, pe care a reprezentat-o prietenul său, M.M. (în prezent plecat în Anglia).
La această licitaţie s-a pornit de la o chirie de 2 milioane lei vechi pe lună şi după cinci strigări, SC R.K. SRL au renunţat, astfel încât SC T.G. SRL şi-a adjudecat licitaţia cu o chirie de 4.700.000 lei pe lună, echivalent a 114 euro, un preţ deosebit de avantajos pentru un spaţiu de 46,16 mp cu destinaţia bufet, în final fiind încheiat contractul de închiriere din 15 octombrie 2004.
Pe baza autorizaţiei dată în temeiul art. 911 din C. proc. pen. a fost înregistrată în data de 16 mai 2008 o convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. şi inculpatul recurent P.M.A., prilej cu care inculpatul a afirmat următoarele:
„Să vedem dacă nu s-or băgat şi la licitaţie acolo. Lui nevastă-mea i-am zis: Tu atunci l-ai cunoscut, cu ocazia licitaţiei, nu ştiai de problemele care le are cu mine în raport de serviciu, nu nimic, iar la licitaţie a zis altceva, că pe moment sub impulsul acela, aşa, nu te-a interesat cât era, ai vrut ca să licitezi ca să intri tu. Să nu luăm. Şi după aia, când ţi s-a prezentat acolo despre ce spaţiu e vorba, la demisol, nu ştiu ce (…) te-ai lipsit. Dar esenţial e să vorbim aceeaşi limbă” (vol.3 dos.urm.pen., fila 112 - 113).
Astfel, din această convorbire rezultă faptul că inculpatul P.M.A. l-a învăţat pe F.S. ce ar trebui să declare în legătură cu participarea la licitaţie, dacă va fi întrebat de organele de urmărire penală, în acel moment ştiind că este cercetat într-un dosar penal ca urmare a denunţului făcut de numitul T., fost director la SC P. SA.
Din această perspectivă se are în vedere că participarea la licitaţia de la Liceul „J.L.C.” a denunţătorului F.S. cu cele două societăţi comerciale pe care le patrona, ca un act material de dare de mită inculpatului P.M.A., căruia i-a oferit astfel un serviciu, constând în sprijinul pentru câştigarea licitaţiei de către firma soţiei sale, cu un preţ extrem de avantajos, acesta în schimb favorizându-l pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care-l avea în lucru în acea perioadă.
Pe de altă parte, din denunţul formulat şi din declaraţiile date de numitul F.S. au rezultat şi alte acte materiale de dare şi luare de mită, pretins a fi fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada în care inculpatul P.M.A. efectua acte premergătoare în dosarul în care era cercetat denunţătorul.
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, aceste fapte nu s-au putut proba, astfel:
a). afirmaţiile denunţătorului F.S. că înainte de Crăciunul anului 2004, inculpatul P.M.A. i-ar fi cerut trei telefoane celulare N., pe care el le-a cumpărat şi i le-a dat, nu s-au putut proba, neexistând acte de achiziţie a acestor telefoane şi nici alte probe din care să rezulte justeţea afirmaţiilor făcute de denunţător. De altfel, F.S. a fost în imposibilitate de a indica cu exactitate când şi în ce împrejurări i-ar fi dat acestuia cele trei telefoane celulare, contrazicându-se în declaraţii, în denunţul olograf afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a ţine legătura cu recurentul inculpat, iar în declaraţia dată la procuror afirmând că telefoanele i-au fost cerute pentru a fi date cadou unor şefi;
b). în data de 07 februarie 2005, cu factura fiscală, SC R. SRL, administrată de părinţii denunţătorului F.S., a cumpărat de la SC T.G. SRL, administrată de P.S.C., un autoturism cu suma de 44.500.000 lei.
Denunţătorul F.S. a declarat că ar fi plătit în realitate 4.000 euro şi ar fi vândut-o unei persoane fizice al cărei nume nu îl ştie, cu suma de 2.000 euro, diferenţa fiind de fapt mită acordată inculpatului P.M.A.. Nici această faptă nu a putut fi probată, întrucât denunţătorul nu a putut prezenta acte cu privire la această tranzacţie, iar din înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunţător şi inculpatul P.M.A. nu rezultă că pe factura de cumpărare a autoturismului s-a trecut un preţ mai mic decât cel plătit în realitate, recurentul inculpat afirmând că tranzacţia s-a făcut între firme şi există factură pe care s-a trecut preţul din contabilitate.
În legătură cu aceste fapte, faţă de care s-a început urmărirea penală, fiind reţinute ca şi acte materiale ale infracţiunilor de dare şi luare de mită, în formă continuată prin rechizitoriul emis de procuror s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului P.M.A., neexistând probe apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a învinuitului.
Înalta Curte are în vedere că în schimbul serviciilor pe care i le-a oferit ca mită F.S., inculpatul recurent P.M.A., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară şi având gradul de subcomisar la I.P.J. Timiş - S.I.F., l-a favorizat pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua faţă de acesta în Dosarul nr 6090/P/2004, după cum urmează:
- deşi sesizarea din oficiu a fost efectuată de inculpatul P.M.A. faţă de numitul F.S. sub aspectul unor infracţiuni de pericol, cu un prejudiciu stabilit iniţial la peste 2 miliarde lei, cercetările au fost îndreptate spre reţinerea unor infracţiuni mai uşoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerţului.
În data de 07 iulie 2004 în Registrul I.P.J. Timiş s-a înregistrat procesul - verbal de sesizare din oficiu întocmit de sub. cms. de poliţie P.M.A. faţă de „F.S., administrator SC A. SRL, a folosit contract fictiv de consultanţă prejudiciu 27.000 dolari SUA”. După ce s-a atribuit număr unic la parchet în Registrul de evidenţă din 05 august 2004 Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, având ca obiect „F.S. SC I. SRL art. 289, 291 din C. pen., Legea 87/1994, prejudiciu 2 miliarde lei”;
- la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către acelaşi sub. cms. de poliţie P.M.A., însoţit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL, dar nu s-au găsit documente contabile şi nu s-a insistat pentru finalizarea controlului. În perioada următoare au fost verificate actele pe care F.S. le-a prezentat la O.R.C., îndeosebi autorizaţia de liberă practică în domeniul farmaceutic care era falsă;
- în 19 octombrie 2004 sub. cms. de poliţie P.M.A. a solicitat D.G.F.P. Timiş să se efectueze verificări financiar contabile de specialitate la SC I. SRL şi SC A. SRL, precum şi relaţiile dintre aceasta şi SC S.B.C. SRL USA, stabilindu-se o tematică de control, iar la data de 15 aprilie 2005 s-a făcut o revenire la D.G.F.P. Timiş, pentru ca la data de 16 mai 2005, prin procesul - verbal, D.G.F.P. Timiş a stabilit că nu se poate finaliza un control fiscal, întrucât actele contabile au fost preluate de un expert, constatându-se astfel o contravenţie.
Actul de control a reţinut ca fiind corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptând nota explicativă dată de F.S. care era administrator în acea perioadă (vol. 4 filele 53-57).
Procesul-verbal de control din 30 mai 2005 al D.G.F.P. Timiş, încheiat cu prilejul controlului tematic la SC I. SRL, a concluzionat că s-au săvârşit o serie de contravenţii, fiind acceptate justificările şi actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, acte din care rezultă că societatea comercială ar fi făcut plăţi pentru obiective de investiţii înscrise în ante-contracte de vânzare-cumpărare, din care rezultă plata unei sume de 3.250.000.000 lei (ROL), sumă care s-a plătit prin casierie, dispoziţiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidenţa contabilă (vol. 4 filele 35-39, vol. 5 filele 59-61). Inculpatul recurent P.M.A. nu a mai verificat dacă înregistrările s-au făcut „pro causa” şi dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control, în sensul că nu s-au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală.
- inculpatul recurent P.M.A. a efectuat cercetări superficiale şi cu privire la posibile infracţiuni de spălare de bani, rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă „off-shore” căreia i s-au făcut plăţi pentru o aşa zisă „consultanţă” într-o bancă din Szeged, Ungaria.
Deşi s-au solicitat relaţii de la autorităţile din Ungaria cu privire la existenţa SC SC S.B.C. SRL USA încă din data de 13 iulie 2004, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei Principale de Poliţie a judeţului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C.Ş., nu se regăseşte la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către I.G.P.R. - Biroul Naţional Interpol în datele de 19 octombrie 2004 şi 15 aprilie 2005 pentru a se verifica la autorităţile SUA dacă există SC S.B.C. SRL şi ce relaţii a avut cu SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Biroul Naţional Interpol nu se regăsesc la dosarul cauzei şi doar la data de 05 octombrie 2005, urmare a solicitării de către Serviciul Cercetări Penale al IPJ Timiş, prin adresa nr. X, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că a răspuns în două rânduri la adresele I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor la datele de 01 noiembrie 2004 şi 04 mai 2005, în sensul că firma SC S.B.C. SRL nu există, adresele fiind anexate răspunsului.
Totodată, inculpatul P.M.A. nu a sesizat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor din Bucureşti cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL USA, deşi în una din convorbirile purtate cu F.S. a afirmat că ar fi făcut o asemenea înştiinţare.
De altfel, doar data de 12 septembrie 2005, Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş a redactat o adresă către O.N.P.C.S.B. prin care a înştiinţat despre suspiciunile care există cu privire la plăţile externe efectuate printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari SUA scoasă din conturile SC A. SRL şi însuşită de administratorul firmei;
- din declaraţiile denunţătorului F.S. rezultă că la începutul cercetărilor, în luna iulie 2004, inculpatul recurent P.M.A. a încercat să-l intimideze, afirmând că situaţia este gravă, dar după ce s-au apropiat mai mult şi a început să îi presteze diferite servicii, ultimul a schimbat tonul şi a devenit amabil.
Astfel, din conţinutul dosarului rezultă că în 06 august 2004 F.S. a dat o declaraţie olografă în faţa sub. cms. de poliţie P.M.A., arătând că refuză să răspundă la întrebări atâta timp cât nu este asistat de avocatul său ales, L.G., angajându-se să se prezinte la audieri însoţit de acesta la data de 11 august 2004, la orele 9,00.
Ulterior la data de 17 august 2004 şi în 15 iunie 2005, F.S. a dat declaraţii olografe, sumare, la ultima din ele renunţând a fi asistat de avocat, din acestea rezultând că acelaşi ofiţer de poliţie l-a audiat într-un mod mai relaxat, acceptând explicaţiile vădit nesincere ale făptuitorului denunţător în legătură cu raporturile cu firma „off-shore” şi rezumându-se la recunoaşterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizaţia de liberă practică.
După aceste cercetări superficiale, în data de 24 iunie 2005, sub. cms. de poliţie P.M.A. a întocmit referatul de începere a urmăririi penale faţă de denunţătorul F.S. numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990, fără a mai face nici o menţiune despre posibile infracţiuni de rezultat, cum ar fi evaziunea fiscală şi spălarea de bani. Din acel moment, dosarul a fost preluat de Serviciul Cercetări Penale, care a aprofundat cercetările, iar la data de 02 decembrie 2005 a propus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, sens în care procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, care a dispus prin ordonanţă declinarea competenţei.
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, prin punerea în executare a autorizaţiilor emise în temeiul art. 911 C. proc. pen. pentru înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpatul recurent P.M.A. şi denunţătorul F.S., au fost purtate convorbiri în legătură cu actele de favorizare pe care inculpatul le-a efectuat faţă de F.S. în perioada în care îl cerceta pe acesta.
Astfel, în discuţia purtată între cei doi din data de 19 martie 2008 (vol. 3, f. 16-17), denunţătorul F.S. a provocat o discuţie în legătură cu contractele externe, cu firma S., iar inculpatul recurent P.M.A. a confirmat că în dosar se cerceta şi situaţia cu „contractele alea” prin care s-au scos banii din firmă şi a confirmat că denunţătorul i-a predat şi actele originale, spunând textual:
P.: „Da… şi la revedere! Alea au fost puse la dispoziţie de tine, alte mijloace n-aveam să… am făcut adresă la Oficiul de Spălare a Banilor.”
F.: „Ştiu că nu ţi-a venit. Ai solicitat de vreo două trei ori.”
P.: „Da. Mi-a venit… au luat în considerare aspectele care le-am… şi am zis: mersi de răspunsul ăla… după aia nu mai ştiu cine a mai făcut de a venit totuşi ceva.”
Totodată inculpatul recurent nominalizat a mai afirmat că: „oricum solicitările alea trebuiau avizate sau făcute de procuror, pentru că sunt comisii rogatorii internaţionale. Nu puteam să le fac eu de la mine”, la care F. a întrebat dacă: „nu poate să meargă cineva per pedes şi să facă…?”, recurentul deja indicat P.M.A. a răspuns: „da de unde, prin Centrul Naţional Local, … e complicat, nu e aşa… Per pedes a trimis M. pe C. deci a trimes şi mi-a venit cu o notiţă scrisă de mână […]. De la bancă, în ungureşte şi mi-a tradus-o acolo, şti, că sunt date confidenţiale… […] Şi să mă adresez… cutare şi nu ştiu ce… şi aia… Atâta mi-a zis că… ceva de cont, nu mai ştiu ceva cu contul, dar nu mai ţin minte. În orice caz nu se putea stabili nimic […]şi alea nu le-am lăsat la dosar, să nu dau idei… am… ce, era o aia de mână”.
În convorbirea din 16 aprilie 2008, denunţătorul F.S. i-a reproşat inculpatului recurent P.M.A. că ar fi pus la dosar acea hârtie de mână: „de la banca din Ungaria, pentru că n-ai mai pus-o pe aia”, la care învinuitul i-a răspuns: Nu. Înseamnă că i-a dat C. şi ei una. A făcut o copie. Păi eu cred că o mai şi am, dacă n-oi fi rupt-o atunci. Nu mai ştiu unde am pus-o! A, nu, stai, am dat de ea anul acesta, e pe undeva, dar nu mai ţin minte, ori astăzi, mi se pare că am dat. Nu, am dat-o sigur, e scrisă cu stilou albastru” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 42).
În convorbirea purtată la data de 25 aprilie 2008 s-a abordat din nou discuţia despre adresa din Ungaria pe care inculpatul recurent susţinea cu tărie că nu a pus-o la dosar intenţionat, rezultând următoarele:
P.: „Da de ce te-ai supărat?
F.: de la fals a ajuns ditamai dosarul. Ştii?
P.: Păi, bun! Dar nu este aportul meu! Deci nu…
F.: Există hârtie, m-am uitat la hârtie […]Tu când ai pus hârtia aia?
P.: Ce hârtie?
F.: De la Ungaria! […] În perioada ta e pusă acolo.
P.: Scrisă de mână? […] Aşa, e un scris mărunt, aşa? […] Nu e copie? […] Mie o copie mi s-a dat, eu n-am avut originalul! Da, dar nu scrie nimic, nu rezultă nimic din aia.
F.: N-am mai stat!. m-am enervat de numai! Ştii?
P.: Puteai să te uiţi! Că nu, nu rezultă, nu se trage nici o concluzie! Scrie să te adresezi pe… pe… corpului diplomatic… şi acesta… nu scrie nimic… Păi şi dacă aveam aia şi era ceva, nu începeam pe mai multe? Io cum am pus acolo aia?!” (vol. 3, fila 51).
La aceeaşi dată, din convorbirile deja menţionate mai rezultă următoarele aspecte în legătură cu adresa din Ungaria şi cu alte acte pe care inculpatul P.M.A. nu le-a pus la dosar, pentru a-l favoriza pe F.S., astfel:
P.: „Da, nu, hârtia, uite, îmi pare rău! O să mă uit dacă o mai am! Dar eu ţin minte că am rupt-o! o să mă uit dacă o mai am! am avut-o mult timp! dar dacă nu s-a întâmplat repede, ce dracu să ţin alea trei ani?
F.: Şi nu erau nici hârtiile care le-ai semnat să mi le pui la dosar alea cu o firmă. Alea nu mai erau acolo!
P.: Le-am scos! […] Păi pentru ce p… le-am cerut? Ca să…
F.: Ca să mă ajuţi! Clar! Nu?
P.: Păi şi… să motivez că a existat colaborarea aia, nu?” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 53).
La sfârşitul convorbirii din aceeaşi dată s-a discutat din nou despre adresa venită de la Szeged, astfel:
F.: „Adresa locaţiei din Szeged şi că banii au fost ridicaţi de F.S.!
P.: Nu, acolo spunea că SANTON BUSINESS are cont… […] da! Că are cont aşa, dar pentru informaţii spunea să te adresezi…
F.: nu, nu, aicea scria de mână numele meu.
P.: Deci n-a zis că au fost ridicaţi! O să caut să văd dacă mai e! […] Nici nu-mi amintesc exact momentul când am rupt-o! Ştiu că am dat mult timp după aia peste ea şi nu ştiu dacă nu în fişet” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 56).
Din convorbirea purtată în mediu ambiental din data de 29 aprilie 2008, între inculpat şi denunţătorul F.S. s-a discutat din nou despre adresa venită din Ungaria, iar inculpatul P.M.A. a afirmat următoarele:
P.: „Am căutat azi după alea şi mi-am amintit când le-am rupt. Când l-au schimbat pe G., aveam tot felul de…
F.: Ţi-ai făcut curăţenie?
P.: Am luat toate alea la rând, bă, poate, poate, e, să-ţi arăt ceva…” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 92).
Din această discuţie se deduce că inculpatul P.M.A. şi-a amintit că nu a depus la dosarul lui F.S. mai multe acte ce aveau legătură cu acesta, atunci când şi-a făcut curăţenie în fişet, după ce a fost schimbat din funcţie şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor pe care îl numeşte „G.”, prilej cu care a afirmat că a rupt documentele respective.
Sub aspectul actelor materiale din componenţa infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite şi serviciile pe care denunţătorul F.S. a afirmat că i le-ar fi dat inculpatului recurent P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, întrucât acesta i-ar fi promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor, îl va ajuta în continuare să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, iniţial Dosarul nr. 6090/P/2004, respectiv începând cu 28 august 2006, Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara, Înalta Curte mai reţine următoarele:
1. Denunţătorul F.S. a afirmat că inculpatul recurent P.M.A. l-a vizitat la restaurantul E.G. şi a văzut pe perete un televizor tip plasmă, solicitând să îi facă şi lui rost de un astfel de televizor deşi nu şi-a mai amintit cu exactitate data la care i-a dat televizorul acestuia şi a declarat că nu l-a cumpărat din comerţ, nu deţine acte pe el şi nu are nici o serie sau semn distinctiv, dar poate fi identificat prin faptul că era de tip monitor şi avea separat un adaptor pentru a putea fi vizionate programele TV.
În consecinţă, prin încheierea nr. 1 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a eliberat autorizaţia nr. 1 din aceeaşi dată prin care s-a autorizat efectuarea unei percheziţii domiciliare, conform art. 100 şi urm. din C. proc. pen. la domiciliul inculpatului P.M.A.
În urma percheziţiei domiciliare efectuată în 27 mai 2008 a fost identificat un monitor TV (LCD) care se afla în sufragerie, despre care recurentul inculpat a declarat că îl are de la F.S., de la care l-a cumpărat în urmă cu aproximativ 1 an - 1 an şi jumătate, cu suma de 450 euro, fără a se încheia vreun document. Monitorul este de culoare gri, având diagonala de 109 cm şi are boxe de culoare neagră şi un adaptor TV marca A. (vol. 1 dos.urm.pen., filele 80-81).
Martora T.S.L., care a fost angajată ca administrator al rotiseriei E.G., aparţinând de SC K. SRL a declarat că inculpatul recurent P.M.A. venea destul de des la localul respectiv, iar patronul F.S. i l-a prezentat ca fiind prietenul lui, că era ofiţer de poliţie şi poate să servească mâncare din fondul de protocol, fără să plătească. Aceeaşi martoră a relatat că rotiseria a fost închisă la sfârşitul anului 2005, întrucât nu era rentabilă, spaţiul fiind închiriat unei alte firme, care circa şase luni au folosit şi bunurile şi obiectele rămase. În legătură cu televizorul tip plasmă care avea un „modem” (adaptor) fără de care nu funcţiona, martora a indicat că în cursul anului 2007 a aflat de la F.S. că i l-a dat lui P.M.A., dar nu i-a spus dacă i l-a dat cadou sau i l-a vândut.
Martorul H.D., fost angajat ca şi conducător auto la SC R. SRL a declarat că administratorul firmei, F.S., în urmă cu circa un an (prima parte a anului 2007) i-a solicitat să îl ajute să ducă un televizor tip plasmă la cineva acasă, sens în care a mers cu autoturismul tip Jeep de culoare neagră, condus de F.S., la el acasă, de unde l-a ajutat să transporte un televizor până în zona M.a-Sinaia, aproape de casieria E., în faţa imobilului i-a aşteptat un domn pe care nu-l cunoştea şi care nu i-a fost prezentat, iar el a luat televizorul şi a urcat cu el scările, punându-l în sufrageria unui apartament, pe o masă (vol.1 dos.urm.pen., fila 72). Astfel în propriul său demers analitic Înalta Curte reţine că din depoziţiile ambilor martori susindicaţi rezultă că televizorul tip plasmă i-a fost dat inculpatului P.M.A. în cursul anului 2007, iar din denunţul şi din declaraţiile lui F.S. mai rezultă că în cursul anului 2006, inculpatul recurent P.M.A. i-a cerut să îi facă rost de un televizor tip plasmă, iar el i-a dat televizorul cu diagonala de 120 cm, care se afla la părinţii săi, televizor care s-ar afla în restaurantul soţiei învinuitului şi nici pentru acest televizor nu deţine acte de provenienţă, iar aparatul nu are semne distinctive, denunţătorul susţinând că valoarea lui era de circa 2.000 euro.
În urma controlului efectuat la data de 05 iunie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare la restaurantul administrat de P.C.S., a fost identificat un televizor tip plasmă, pentru care a fost prezentată o factură fiscală de la magazinul M., din care rezultă că a fost achiziţionat în data de 11 mai 2007 de către SC T.G. SRL.
De altfel, martorul H.D. a afirmat că a dus un televizor la apartamentul din zona M. - Sinaia (unde locuieşte inculpatul), iar denunţătorul F.S. a afirmat că televizorul l-a dus împreună cu martorul H.D. la recurentul inculpat acasă.
Or, se constată că denunţătorul se află în confuzie cu privire la datele la care i-a dat cele două televizoare inculpatului nominalizat, datorită trecerii timpului, dar este indubitabil că acestea au fost remise învinuitului în cursul anilor 2006, 2007, aşa cum rezultă şi din înregistrările unor convorbiri purtate în mediu ambiental purtate de către cei doi.
Astfel, în convorbirea purtată în data de 17 martie 2008, denunţătorul F.S. a afirmat că a fost chemat la DGA şi a fost întrebat de o plasmă, la care inculpatul P.M.A. a exclamat: „A, deci şi despre alea te-a întrebat! […] Te-or fi văzut când ai venit la mine”, continuând că: „la o adică se poate motiva şi cu alea […] cu plasmele”, spunând că: „am plătit şi tu le-ai luat de la unul care vindea în piaţă, ieftine” (vol.3 dos.urm.pen., fila 7). De aici rezultă că învinuitul l-a învăţat pe F.S. să declare că i-ar fi vândut cele două plasme.
Concomitent în convorbirea purtată între cei doi la data de 19 martie 2008, tot cu privire la cele două plasme, s-au afirmat următoarele:
P.: „Da. Şi vis-a-vis de plasmă… dar cine ţi-a zis de plasmă că n-apare nicăieri?
F.: Acela îmi spunea că sunt poze cu televizoarele pe care ţi le-am vândut… ceva… sau înregistrări, când ai cerut tu un televizor, sau ceva, sau când ţi-am făcut rost de alea.
P.: Da, am rezolvat cu… plasma. A. a luat plasma. […] Deci A. a dorit un televizor din acela… că am şi vorbit cu el şi eu ştiam că lichidezi de la punctul de lucru alea… că vrei să închizi…
F.: A, deci i-ai vândut-o lui plasma?
P.: Da! Şi a venit la mine să probeze televizorul. Deci pot să aibă… că se descarcă televizorul, că el nu se pricepe, mi-a zis, zice…
F.: Care televizor? Ăla de acasă? Sau ăla de la restaurant? Şi ăla era… al meu? Nu mai ştiu…
P.: Acela de la restaurant e la A.. […] Da că nu se vede tipul. […] Dacă e vorba de plasmă şi ridică cineva problema, eu o să-i spun: da, un prieten de-al meu m-a întrebat dacă ştiu, ştiam că lichidezi punctul de lucru şi vrei să vinzi tot, na şi atunci l-a cumpărat, că A. a zis că vine şi spune: eu i-am dat banii pe ea, dar nu mă pricepeam, fiind folosit, m-a rugat pe mine: bă ţine-l la tine o zi-două, vezi cum merge nu ştiu ce… şi-am fost cu nevastă-mea lângă mine!
F.: Ai fost, ai fost cu un pas înainte!
P.: Şi de… o aduc şi pe M. dacă trebuie, doar am fost cu ea la tine şi ne-am uitat la televizor şi după aia a venit domnul Nelu, şoferul lui… şi l-a luat de la tine de acasă… aşa s-a întâmplat…
F.: Eşti bun mă! […]
P.: Deci aia-i povestea cu plasma.
F.: Şi ailaltă? Ai vândut-o şi pe ailaltă?
P.: Da.
F.: Că au fost două plasme. Dar n-ai vândut-o atunci, repede?
P.: Nu, una o am.
F.: A, da, oricum nu se ştie care-i seria… şi tot…
P.: Nu mai are serie că-s date jos […] Nu. Deci am plasma… […] Dacă vorbim de o plasmă vorbim de plasma lui A.. […] Ale mele… care sunt, eu le-am luat de la piaţă… tu cum le-ai luat pe alea, pe acte?
F.: Da eu mai ştiu, n-am avut acte pe ele, de unde să am?
P.: De unde le-ai luat?
F.: De la unul care mi-a oferit plasma. Păi nu? Ăia îmi dădeau acte, ce-s nebuni? Nu, că seria nu apare nicăieri. Deci dacă n-ai serie… poţi s-o uiţi.
P.: Şi se poate vedea că punctul acela de lucru s-a închis, nu mai este… […] că vorbesc de plasmă, care plasmă? Probabil de aia-i vorba… şi aia-i o confuzie… nu zic că n-a fost la mine plasma. A fost. Că A. zice: bă, dar cât i-am dat pe plasma aia, 600? Bă aia nu mai ştiu nici eu. Că ştiu că ţi-a dat banii pe ea dar nu mai ştiu câţi bani ţi-a dat” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 15).
În convorbirea purtată în mediu ambiental la data de 29 aprilie 2008 între denunţătorul F.S. şi inculpatul recurent P.M.A. se abordează din nou subiectul celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:
F.: „Da, de mult se ţin de tine, sunt poze când am descărcat plasma la tine în faţă.
P.: Una.
F.: Amândouă sunt şi prima din 2004-2005… aia când a fost. Deci… înseamnă că o mai are de atunci…
P.: Bine mă, dar puteam să-ţi dau bani, să le plătesc. Le-am cumpărat, care-i problema? […] Să le luăm aşa, bun. Să fie alea, da? Plasmele pot fi plătite. A. vine şi vorbeşte despre una. […] Deci ideea este, cu A. am vorbit şi a zis că nu e nici o problemă, vine şi el, şi M. şi acesta. A căutat ceva mai ieftin, a ştiut de la mine că lichidezi dincolo… […]
F.: Cine identifică plasma aia ca fiind de la mine? Te întreb eu pe tine?
P.: A nimeni! […] Dacă te-a întrebat eu spun altceva. Că sunt luate de la persoane din astea care aduceau pe vremuri, pe vremea respectivă din Germania, că-şi recuperau TVA-ul şi era mai ieftin. Nu zic că persoana şi-a adus ţie şi tu mi-ai dat mie. […] Dacă se ajunge la asta o să-i zic: da, am dat banii şi chiar sunam în perioada aia că nu mai veneau ăia. Am dat banii şi nimic! […] I-am dat banii că ştiu că, cunoştea pe cineva de aducea. Şi A. confirmă pentru una şi-ţi spun eu că confirmă că i-am cerut bani împrumut ca să-mi iau şi eu.” (vol. 3, f. 68 şi 79-80).
Într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental în data de 16 mai 2008 de către denunţătorul F.S. cu inculpatul recurent P.M.A., apare o nouă discuţie în legătură cu cele două televizoare tip plasmă, din care rezultă că acestea au fost date pe gratis, iar cei doi se pun de acord ce să declare dacă vor fi întrebaţi. Astfel:
P.: „Tu plasmele alea de unde le-ai luat?
F.: De la unul de pe… din Aradului.
P.: Publitim!
F.: Publitim, da.
P.: Da, na una-i la A. şi una am cumpărat-o.
F.: Una-i la tine?
P.: Da, îi la mine.
F.: Bun.
P.: Deci ţi-am dat 450 de euro, o să-ţi găsesc…
F.: Da, cumpărător.
P.: Un televizor, la preţul acela ai reuşit să găseşti numai un monitor nu un televizor, că-i acela cu cutiuţă…
F.: Dar cu A. ai vorbit?
P.: Hm? Da.
F.: Nu de alta, dar s-ar putea să ajungă şi pe la el.
P.: Da, păi dar nu, că eu îl menţionez dacă e cazul.
F.: Şi pe mine poţi să mă menţionezi dacă e nevoie, nu-i nici o problemă, merg până-n pânzele albe!
P.: O să mergem, să se ştie suma 450, la preţul acela n-a fost decât monitor căruia îi trebuia o adaptare…” (vol. 3, fila 109).
La data de 20 mai 2008, într-o altă convorbire purtată în mediu ambiental între F.S. şi P.M.A., a fost abordată din nou problema celor două televizoare tip plasmă, după cum urmează:
P.: „Eu spun că, dacă vin, o să spun că acela din sufragerie e monitor, e de la tine.
F.: Domne, aia pot să spun şi eu. Pot să spun cum mi-ai spus tu. Că acela… 450 de euro, aşa ai spus.
P.: Da, la 450…
F.:… ca să fie aceeaşi sumă…
P.: … n-am găsit televizor, am luat monitor care se poate conecta, aia îi explic eu. Pe celălalt l-am luat din Flavia, dacă ei o să zică, sunt două.”
Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă fără echivoc că denunţătorul F.S. i-a dat cele două televizoare tip plasmă inculpatului recurent P.M.A., acesta din urmă căutând justificări pentru situaţia în care va fi anchetat în legătură cu acestea şi pregătind cu denunţătorul posibile apărări precum că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul fiind cumpărat de o cunoştinţă comună, numită „A.”, cu care inculpatul susindicat a vorbit ca să declare că a cumpărat una din plasme.
Se mai are în vedere în acelaşi sens că a fost identificat numitul „A.” în persoana cetăţeanului turc O.A., patron al bijuteriei R.G. şi prieten comun, atât cu inculpatul, cât şi cu denunţătorul. Martorul ultim indicat a declarat că în toamna anului 2005 i-a spus inculpatului recurent P.A. că l-ar interesa să cumpere o plasmă, iar acesta a afirmat că are un prieten care vinde un astfel de televizor „second-hand”, mai ieftin şi că mergând acasă la P.A., acesta i-a arătat un televizor LCD, care avea un adaptor pentru a putea funcţiona, dar i s-a părut prea mare. Totodată ultimul susnumit a susţinut că P.A. i-a spus că are un prieten pe nume F.S. care mai deţine un televizor de acest fel, ceva mai mic, la barul E.G.
Martorul deja menţionat a relatat că a mers la barul E.G. şi a văzut plasma marca T. cu margini argintii, iar după circa două zile, inculpatul P.A. i-a făcut cunoştinţă cu F.S. şi i-a spus că vrea să cumpere plasma, negociind un preţ de circa 600-700 euro.
În fine martorul a mai indicat că după două-trei zile P.A. i-a spus lui „A.” că F.S. a adus acasă la el plasma respectivă, iar acesta l-a trimis pe şoferul său S.I. ca să ia plasma şi să o aducă la apartamentul unde locuia, dar că nu-şi aminteşte cui i-a plătit preţul plasmei, lui P.A. sau lui F.S., iar cu acesta din urmă s-a mai întâlnit de atunci de cel puţin 15 ori, dar nu s-a plâns că n-ar fi primit banii. Martorul a mai declarat că televizorul tip plasmă se află la el acasă şi l-a reparat în urmă cu 7-8 luni, iar P.M.A. i-a spus că dacă va fi chemat să fie audiat în legătură cu televizorul pe care l-a cumpărat, să declare realitatea (vol. 1 dos. urm. pen., filele 57-59).
Martorul S.I., angajat ca şi conducător auto la societatea comercială patronată de O.A. („A.”) a declarat că în primăvara anului 2005 patronul l-a trimis să transporte un televizor de la un bar aflat în Complexul Studenţesc, a constatat că televizorul era montat pe perete şi avea un adaptor exterior, fără de care nu putea să funcţioneze. Martorul susmenţionat a reţinut că televizorul era marca S. şi l-a transportat la locuinţa patronului său de pe str. Lebedei, dar nu cunoaşte nimic în legătură cu plata vreunei sume de bani pentru televizorul respectiv (vol.1 dos.urm.pen., filele 64-65).
Analizând declaraţiile celor doi martori audiaţi, în legătură cu unul dintre televizoarele tip plasmă pe care F.S. le-a dat ca folos necuvenit inculpatului recurent P.M.A., rezultă că afirmaţiile martorilor sunt contradictorii şi nu au relevanţă în cauză.
Aceasta deoarece convorbirile înregistrate şi redate mai sus, atestă că inculpatul recurent a primit două televizoare tip plasmă de la denunţătorul F.S., cei doi martori punându-se de acord să declare că ar fi fost cumpărate.
Aşadar deşi la percheziţia domiciliară făcută la locuinţa inculpatului, a fost găsit doar televizorul cu adaptor, celălalt nefiind găsit, este cert că a fost dat inculpatului şi cel de-al doilea televizor, iar din convorbirile interceptate rezultă că ar fi fost înstrăinat în favoarea martorului O.A., zis „A.”, care ar fi achitat o sumă de bani.
Denunţătorul F.S. a afirmat că el nu a primit bani pentru acest televizor, astfel încât, concluzia logică este că inculpatul P.M.A. a vândut televizorul lui „A.” şi în consecinţă, nu mai are relevanţă ce s-a întâmplat ulterior cu unul dintre cele două televizoare, întrucât este probat faptul că acestea au fost date de F.S. inculpatului P.M.A. ca foloase necuvenite, pentru traficul de influenţă pe care acesta i-a promis că-l va exercita în dosarul în care era cercetat denunţătorul.
2. Din denunţul formulat şi din declaraţiile numitului F.S. mai rezultă că acesta, la solicitarea inculpatului P.M.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale de trafic de influenţă, i-a dat acestuia din urmă componente electronice pentru calculatoarele pe care le deţinea la domiciliu, în valoare totală de 1.002,32 lei (RON).
În sprijinul afirmaţiilor sale, denunţătorul F.S. a depus la dosar factura fiscală seria din data de 19 decembrie 2005 din care rezultă că a cumpărat pe SC R. SRL Timişoara de la SC K.T.E. SRL două bucăţi DDR (memorii electronice pentru calculator) cu seriile din factură şi o placă video VCA cu seria respectivă, toate în valoare de 1.002,32 lei (RON) (vol.1, filele 99-100).
Pentru identificarea acestor piese electronice, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului P.M.A., au fost ridicate două calculatoare electronice în vederea verificării componentelor acestora (vol. 1, filele 80-81) iar prin rezoluţia motivată din 03 iunie 2008 s-a dispus în temeiul art. 112, 113 şi 115 C. proc. pen. efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către un ofiţer de poliţie specialist din cadrul B.C.C.O. Timiş, în vederea identificării pieselor electronice componente ale calculatoarelor şi compararea seriilor acestora cu cele din factura fiscală prezentată de denunţător.
Prin procesul-verbal din 10 iunie 2008, încheiat în urma efectuării verificării dispuse prin rezoluţie, în prezenţa inculpatului recurent P.M.A., s-a constatat că placa video din factura menţionată nu s-a identificat în componenţa calculatoarelor, în schimb cele două memorii marca P., capacitate 512 MB, având seria X, având aplicate fiecare câte un autocolant, unul cu seria X, iar celălalt X, figurează pe factură la punctul 1, seriile fiind corespunzătoare.
Cele două componente de calculator au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor şi înregistrate ca şi corpuri delicte, iar valoarea din factură a celor două componente este de 322,44 lei (RON).
Inculpatul recurent P.M.A., care a participat la demontarea, identificarea şi ridicarea pieselor electronice menţionate, nu a avut de făcut obiecţiuni şi a semnat procesul-verbal întocmit având ataşate fotografiile judiciare ale componentelor identificate (vol. 1 dos. urm. pen., filele 102-113).
3. Denunţătorul F.S. a relatat în denunţul său şi în declaraţiile date ulterior că inculpatul P.M.A. pentru convingerea că îl va ajuta în continuare prin influenţa pe care o are asupra procurorilor şi ofiţerilor de poliţie care vor instrumenta dosarul de urmărire penală în care era învinuit, a solicitat pentru aceasta în mod repetat diferite bunuri şi servicii. Aşa fiind, după lichidarea rotiseriei E.G. din Complexul Studenţesc, care aparţinea SC K. SRL, numitul F.S., căruia îi rămăseseră mai multe utilaje de bucătărie, mese şi scaune, le-a dat inculpatului recurent P.M.A., pentru a le folosi la restaurantul familiei sale, aflat în incinta Hotelului P.
Denunţătorul nominalizat a mai declarat că i-a dat inculpatului, la sfârşitul anului 2005 sau la începutul anului 2006, mai multe utilaje de bucătărie, constând în: fripteuză electrică cu două ochiuri, aparat de menţinut mâncarea caldă, toate din inox, industriale, precum şi mobilierul de terasă, adică 10 scaune inox şi 4-5 mese de exterior din tablă, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.
S-a solicitat Gărzii Financiare - Secţia Caraş-Severin din cadrul MEF – A.N.A.F., să efectueze un control operativ tematic la SC T.G. SRL din Peciu Nou, jud. Timiş, cu punct de lucru cu profil restaurant în incinta Hotelului P. 3 din Timişoara, administrat de P.C.S., soţia inculpatului P.M.A., iar din procesul-verbal de constatare, încheiat în 05 iunie 2008 de către Garda Financiară (vol. 2 dos.urm.pen., filele 2-8), rezultă că a fost identificată în bucătăria restaurantului „una bucată fripteuză utilizată şi una bucată plită electrică pentru încălzit defectă”, pentru care societatea comercială nu deţine documente legale de provenienţă, iar administratoarea firmei a menţionat că acestea provin de la persoana fizică F.S.
Prin acelaşi act de constatare s-au identificat pe terasa restaurantului: „6 mese ce au blatul din fibră de sticlă cu imitaţie textură şi colorit tablă şi 20 scaune din ţeavă inox cu spătar şi şezut din folii metalice, pentru care aceeaşi societate nu a putut prezenta documente legale de provenienţă”.
Toate aceste bunuri au fost indisponibilizate de către comisarii Gărzii Financiare până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Din declaraţia martorei T.S., care administra rotiseria E.G., aparţinând de SC K. SRL, rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul P.M.A. şi a înţeles că e prieten bun cu F.S., care în cursul anului 2007 i-a relatat că i-a dat recurentului inculpat obiectele rămase după lichidarea rotiseriei şi obiectele pe care martora îşi aminteşte că au rămas la sfârşitul anului 2005, când au lichidat rotiseria şi au închiriat-o unei alte persoane, constau în: rotisor, o fripteuză mare pentru cartofi prăjiţi, o plită de gaz încorporată în mobilier, o masă de inox de bucătărie, circa 10 mese în interior (sală) fiecare cu câte 3 scaune şi circa 10-12 mese din aluminiu cu câte patru scaune pe terasă precum şi că la circa 6 luni de la închiderea rotiseriei şi închirierea acesteia unei alte societăţi comerciale, toate aceste bunuri au fost luate şi transportate de către F.S. într-un loc pe care martora nu îl cunoaşte, acesta relatându-i ulterior că o parte din bunuri i le-a dat lui P.M.A., fără să precizeze dacă le-a vândut sau pentru ce anume (vol. 1 dos.urm.pen., filele 61-62).
Se mai reţine că a fost audiat în cauză şi martorul H.D. care a declarat că în cursul anului 2007, patronul său F.S. l-a trimis cu o maşină a firmei, împreună cu colegul R.F., la un imobil de pe str. Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze, unde se aflau bunuri constând în aparate de fast-food, chiuvetă, plită şi alte scule de inox, depozitate într-o magazie, şi care au fost transportate la Hotelul P., în zona Bălcescu, la un restaurant, unde l-a recunoscut pe cel căruia îi dusese în urmă cu 2-3 luni, acasă, un televizor tip plasmă.
Martorul deja menţionat l-a văzut la restaurantul respectiv şi pe F.S., dar acesta nu i-a oferit amănunte cu privire la motivele pentru care au transportat obiectele în locaţia respectivă şi nu i-a spus dacă le-a vândut sau nu (vol. 1 dos. urm. pen., filele 72-73).
Martorul R.F., care este vărul martorului H.D., a declarat că în anul 2007, în toamnă, mai spre sfârşitul anului, vărul său l-a rugat să-l ajute să transporte nişte bunuri, sens în care a mers cu autoturismul F.T. tip camionetă, condus de H.D. şi însoţiţi de F.S. pe strada Banatul, vis-a-vis de depoul de troleibuze şi dintr-o magazie a unui imobil, cei trei au luat o chiuvetă de inox şi două fripteuze mari tip fast-food, pe care le-au încărcat în camionetă, după care s-au deplasat la Hotelul P. din zona Bălcescu, unde au descărcat bunurile la un restaurant (vol. I dos.urm.pen., fila 71).
În acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 911 C. proc. pen., au fost înregistrate mai multe convorbiri purtate în mediu ambiental de către denunţătorul F.S. cu inculpatul P.M.A., iar din procesele-verbale de redare ale acestor convorbiri a rezultat, fără echivoc, modul în care au fost remise bunurile descrise mai sus.
Astfel în convorbirea purtată în data de 29 aprilie 2008 a fost abordată discuţia privitor la utilajele de bucătărie, după cum urmează:
F.: „Şi cu sculele astea, spunem că, domnule am, …
P.: Îţi dai seama dacă ştie şi de scule… […]
F.: Dar nu are ce, mă, mă întreabă, scris, domnule, am primit bani, nu ştiu câţi vani, trebuie să stabilim noi câţi bani. Nu spun că le-am dat gratis. […] Păi, stai eu nu le-am vândut, domnule, le-am luat… nu, că n-am avut acte nici eu pe ele.
P.: Aşa le-am luat şi eu din piaţă sau din ziar şi le-am vândut mai departe. Provin de acolo de unde s-a lichidat…
F.: Păi da! N-o să spun că le-am dat cad… le-am dat aşa, ţi le-am dat ţie şi tu nu mi-ai dat bani! Nu domnule, am primit banii ăştia şi gata.
P.: Păi, da, îţi dai seama la explicaţii din astea, că le explodează venele” (vol. 3, filele 81-82).
- în convorbirea din data de 16 mai 2008 în mediu ambiental, purtată între cei doi, se afirmă următoarele:
P.: „Au început să se mişte. […] A fost Garda ieri, de la Caraş […]. A stat şapte ore […] la restaurant, pentru mijloacele fixe, alea ştii, scaune, mese.
F.: Ţi-am spus că m-o întrebat pe mine atunci, mai de mult. […] Bă da ce, ce căutau frate?
P.: Mijloacele fixe. […] Probabil zicea că le-ai adus, le-ai nu ştiu ce… şi na, a zis de fripteuză şi de… că tot i-a interesat, inclusiv televizorul. Televizorul e de la M., cumpărat.
F.: Băiat deştept. (râde)
P.: A zis, nevastă-mea lucra: fripteuza şi plita electrică sunt de la F.S.
F.: Păi poate să mă cheme să declar mă, că nu-i problemă, declar…
P.: Dar le-am luat defecte, cu condiţia că dacă pot să le repar, găsim o formă să le cumpăr sau nu, dar dacă nu, când am văzut cât costă reparaţiile, zice, utilaţi-le acolo nu se folosesc. […] Şi au menţionat în nota de constatare că sunt defecte. […]Trebuie să facem un act de custodie, acum, am fost la K., am vorbit cu el… K. dacă e cazul merge cu mine, zice: nu vânzare-cumpărare, nu nimic… un act de custodie între persoane fizice.
F.: Păi nu le am pe firmă.
P.: Nu le ai pe firmă, între persoane fizice, le lasă în custodie pentru a le folosi pe o perioadă de un an.
F.:… antedatată…
P.: Nu trecem data.
F.: Fără dată?
P.: Da fără dată şi scris de mână de tine, pentru că reprezintă mijlocul tău de garanţie vis-a-vis de utilaje, nu pe calculator, să zică: a le-au făcut ăştia, sau na… trebuia să-ţi iei o măsură că nu şti ce fac cu ele, nu vânzare, nu nimic, custodie, pentru că ai fost nevoit să eliberezi spaţiul lui ăla. Că eu i-am povestit tot, i-am zis: au fost depozitate undeva şi pot să susţin că i-am dat bani, lasă tu banii că nu ştii tu statutul juridic al lor, îs pe firmă nu sunt pe firmă, poate să se ducă ăia la firmă şi să i le caute în capital, asta-i va interesa, fripteuza dacă ai pe vreo firmă.
F.: N-am. Da nu-i suficient dacă declar eu, custodie… cu K., nu-i suficient dacă declar eu?
P.: Noi… noi avem acel act, nu ne amintim exact data când s-a încheiat că de aia nu-l datăm… el s-a întocmit la data respectivă nu acum. Că orice act, când se demonstrează chestia asta, poţi să dai declaraţie la notar acum, se consideră că sunt făcute în apărarea…
F.: Bun, dar dacă îl faci fără dată, nu-i fals? […]
P.: Dar cum… dacă nu… […] dar tu nu eşti notar măi. […] Nu trebuie să scrii data, nu că asta i-am spus eu şi a zis că nu, a zis că nu. Nu. În schimb se poate comenta dacă-i pe calculator. A l-aţi făcut acum, nu ştiu ce… şi nu dăm originalul.
F.: Îhm, copie.
P.: Copie, originalul îl rupem noi, o să fim amândoi când rupem originalul şi copie, nu se poate face test pe copie la nimic, e soluţia cea mai bună. Că mi-au indisponibilizat bunurile, scaunele.
[…]
P.: Faptul că eu oricum nu mai aveam acces la dosar, că ei asta vor să scoată în evidenţă, că mi-ai dat alea să influenţez soluţia, dar comodatul nu-i de vânzare, există un act de garanţie pentru tine, că dacă pune problema: bine măi dar tu dai aşa şi dacă ţi le strică… trebuie menţionat că sunt defecte, o să fie două acte de custodie pe 10 scaune, 3 mese, ele sunt 20 de scaunele, dar unele am spus că mi le-a adus de la P. 1, aşa şi de o fripteuză cu menţiunea că e defectă, iar în cazul înstrăinării lor…
F.: Fripteuza şi cu acela, a fost şi bain-marie-ul acela.
P.: Fripteuza e.
F.: Păi vezi că mai era de încălzit.
P.: Grătarul… […] Fripteuza şi plita şi frigidere au căltat şi se pare că după tine…
[…]
P.: Nevastă-mea o să te sune, ca să audă discuţia şi aşa…
F.: A, foarte bine!
P.: … şi o să zică: băi Seba noi am făcut un proces-veral de custodie atunci, nu ştiu ce… eu nu mai găsesc… tu o să spui bă ştiu că am avut.
F.: Am înţeles, stai să-l caut eu, o copie, o copie sau ceva, şti?
P.: Da, cred că am o copie, dar lasă-mă o zi două să-l caut că na…
F.: (râde) La toate te-ai gândit!
P.: Păi da, am analizat problema la rece cu K.… f…i în fură, zice cum să-ţi facă aşa ceva, eu chiar te ştiu de 20 de ani, tu n-ai avut probleme, n-au avut nu ştiu ce… eh!
[…]
P.: Deci… pentru că eu m-am gândit, zic bă stai un pic, că zic poate omului îi e frică să scrie să…
F.: Dacă-i fără dată…
P.: Sunteţi prieteni, nu punem dată, că zice că…
F.: N-ar cum să mă acuze nimeni de fals.
P.: S-ar putea să puneţi dată şi să fie imaginile datate. […] Nu! Fără dată; el nu e notar, el nu ştie, el din cunoştinţele care le are, să aibă şi el o hârtie semnată, că vezi Doamne dacă e ceva… […] Dar mi-a spus exact cum facem: subsemnatul, tu, aşa, las în custodie următoarele bunuri doamnei aşa, domiciliată aşa, în cazul înstrăinării lor sau aşa, aceasta îmi va achita suma de 200 de euro. […] Şi… originalul, ştii? O zis: dar ce… păi zice se poate face testul vechimii hârtiei, o arde, o nu ştiu ce… Da prin ardere se face, deşi poţi să te opui că fiind un original: stai domne că mie nu-mi distrugi originalul. Deci pe copie.
[…]
F.: Da, păi asta-i să coincidă declaraţiile.
P.: Că zice: le va fi ciudă, dar nu vor avea argumente împotrivă, da şi zic şi vor căuta altele, păi da, gen Tizzanini, vor mai căuta altele, dar măcar rămâne pe partea mea să se termine cu… şi zice K.…” (vol. 3 dos.urm.pen., filele 102-106, 108, 110-112).
Din analiza convorbirilor redate mai sus rezultă indubitabil faptul că denunţătorul F.S. i-a dat ca foloase materiale necuvenite inculpatului recurent P.M.A., mai multe bunuri pe care acesta le-a folosit în cadrul restaurantului familiei sale, iar în momentul în care a aflat că de bunurile în cauză se interesează Garda Financiară şi DNA, a încercat să-l convingă pe susnumitul F.S. să încheie contracte de custodie false, ca să justifice deţinerea bunurilor respective.
Se conchide că primirea acestor bunuri de către inculpatul P.M.A. constituie un act material al infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
Pe de altă parte, întrucât, cu prilejul prezentării învinuirilor în data de 27 mai 2008, inculpatul P.M.A. s-a prezentat însoţit de avocatul ales K.F., acest fapt a fost coroborat cu cele rezultate din convorbirile înregistrate, în care inculpatul afirma că s-ar fi consultat cu „K.” care vine cu el dacă e cazul şi care l-a sfătuit să încheie contractele de custodie cu F.S.
4. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale specifică infracţiunii de trafic de influenţă, după data de 24 iunie 2005, când s-a început urmărirea penală şi s-a predat dosarul la Serviciul Cercetări Penale al IPJ Timiş, inculpatul P.M.A. a pretins şi primit de la denunţătorul F.S. servicii, constând în achiziţionarea de către acesta, prin firmele sale, a unor mărfuri de la SC T.G. SRL, aparţinând familiei P., inculpatul creându-i convingerea lui F.S. că îl va ajuta în continuare prin relaţiile şi influenţa pe care le deţine, să obţină o încadrare juridică mai uşoară în dosarul penal aflat în lucru.
Astfel, din procesul-verbal de constatare nr. 501278/ 05 iunie 2008 al Gărzii Financiare Caraş-Severin rezultă că în perioada 24 iunie 2004 – 31 decembrie 2005, SC K. SRL Timişoara, administrată de F.S., a achiziţionat de la SC T.G. SRL produse specifice comerţului cu ridicata, cum ar fi: detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, fiind întocmite 3 facturi în datele de 19, 20 şi 21 decembrie 2005, în valoare totală de 54.778 lei (RON).
În aceeaşi perioadă de timp, SC R. SRL Timişoara, societate aparţinând părinţilor denunţătorului F.S., a achiziţionat marfă în valoare de 1.040,64 lei (RON) de la SC T.G. SRL (o singură factură fiscală).
În perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, societate patronată de denunţătorul F.S., a achiziţionat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale, în valoare totală de aproximativ 23.500 lei (RON) (vol. 2 dos.urm.pen., filele 2-8).
Denunţătorul F.S. a susţinut că raporturile comerciale derulate între firmele sale şi societatea comercială a familiei P. au constat în realitate în servicii pe care i le-a oferit inculpatului la solicitarea acestuia, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofiţerii Serviciului Cercetări Penale al F.P.J. Timiş şi ulterior la procurorii D.I.I.C.O.T. Astfel, din denunţul formulat şi din declaraţiile date de denunţătorul F.S. rezultă că mărfurile achiziţionate în modul arătat mai sus, le-a revândut la acelaşi preţ sau chiar la un preţ inferior, întrucât erau mai scumpe decât în marile magazine en-gros, fapt care nu a putut fi verificat întrucât între timp societăţile comerciale au fost înstrăinate şi nu au mai fost găsite documente contabile.
Afirmaţiile făcute de denunţătorul F.S., conform cărora bunurile, serviciile şi foloasele necuvenite pe care i le-a oferit în repetate rânduri inculpatului recurent P.M.A., ca urmare a traficului de influenţă exercitat de acesta, se coroborează şi cu cele desprinse din convorbirile purtate în mediu ambiental de către cei doi şi înregistrate conform art. 911 C. proc. pen., după cum urmează:
- din înregistrarea convorbirii purtate în 19 martie 2008 între denunţător şi inculpat, în care aceştia discută despre dosarul aflat în lucru la procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T., inculpatul P.M.A. îi întăreşte convingerea lui F.S. că ar fi vorbit cu procurorul, aşa cum i-a promis, astfel:
P.: „Or vrea să vadă dosarul de bază, ce s-a făcut, cum s-a făcut… şi poate n-o fi suficient! Poate…
F.: Oricum, ai văzut B., ce nesimţit, că tu ai vorbit cu el, dacă nu mă înşel, după… martie… atunci?
P.: Era primăvară.
F.: Da.
P.: … că era rece…
F.: Martie, aprilie da.
P.: Era rece, da…” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 8).
- în convorbirea din 27 martie 2008, inculpatul P.M.A. discutând cu F.S. despre dosarul în care acesta era cercetat de procurorul B. de la D.I.I.C.O.T. îl sfătuieşte pe acesta, în legătură cu modul în care trebuie să facă cereri de probaţiune şi să dea declaraţii şi afirmă că: „dacă se ajunge în faza de instanţă alta este soluţia dacă nu există ce ceri tu. […] Deci fără asta n-o să se pronunţe nimeni. Tu, trebuie lucrat la schimbarea încadrării” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 30);
- din convorbirea din 25 aprilie 2008 rezultă că inculpatul recurent P.M.A. îi întăreşte convingerea lui F.S. că-l poate ajuta prin cunoştinţele şi relaţiile pe care le are chiar şi atunci când dosarul va ajunge la instanţa de judecată:
F.: „Domnule, în capul meu, senzaţia mea… zic, mă, uite frate, am făcut aia, aia, aia şi zic acesta mă face… m-o făcut de am vorbit singur şti, de vineri ştii?
P.: Păi, da stai puţin… […] după atâta timp, aşa pui problema?
F.: Nu, că, dacă făceai, o făceai atunci, nu?
[…]
P.: La instanţă, stai să mă gândesc cum vin… Gabi poate să afle la cine pică?
F.: Nu ştiu că-i aleatoriu! Se trage la sorţi!
P.: Îi aleatoriu da…
F.: Nu-s foarte mulţi, da.
P.: Am pe, pe Secară, pe prietenul acesta al meu, dacă nu ştie în p… la judecători şi la nevastă-sa, a fost acolo, deci nu-i… chiar aşa! Păi altele stau câte 3-4 ani în instanţă!” (vol. 3, filele 54, 58)
[…]
P.: „Acesta o făcut o rezoluţie, o nu ştiu ce! Da… mutaţi procesul!
F.: Asta-i ideea!
P.: Mutaţi-l în Moldova!
F.: Bucureşti!
P.: Da? Uite, io am discutat şi posibilitatea asta, să încerc să ajut… am discutat cu ai noştri şi mi s-a sugerat să fie mutat în Moldova, la Iaşi. Că avem, nu ştiu pe cine, judecător…
F.: Da, da!
P.: Că eu am ridicat problema şi vis-a-vis de tine, că vor să te facă, inclusiv la SRI, să ştii!” (vol. 3 dos.urm.pen., fila 59).
- în mai multe discuţii recurentul inculpat P.M.A. i-a sugerat lui F.S. să ceară strămutarea dosarului după ce va fi trimis de procurorul D.I.I.C.O.T. la instanţa de judecată, cu rechizitoriu, lăsând să se înţeleagă că ar putea să îl ajute.
Din depoziţiile martorei U.M., fostă concubină a denunţătorului F.S. şi din denunţul care l-a formulat la D.G.A. Timiş (vol. 1 dos. urm. pen.,filele 50-56) a rezultat că în cursul anului 2004 şi-a dat seama de faptul că F.S., în care a avut încredere şi căruia i-a dat în grijă administrarea societăţilor sale comerciale cu profil farmaceutic (avea la acea dată 4 farmacii), şi-a însuşit în mod necuvenit sume de bani, a făcut plăţi externe nejustificate, astfel încât a suspicionat săvârşirea de către acesta a unor infracţiuni. Martora indicată a arătat că nu a vrut ca F.S. să ştie că l-a reclamat la poliţie, astfel încât a rugat pe ofiţerii de poliţie Ungureanu M. şi P.M.A. să se autosesizeze. Urmare acestui fapt, sub. cms. de poliţie P.M.A. a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu, de la care au pornit cercetările în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Ulterior, martora a mai purtat discuţii cu F.S. şi a observat că acesta devenise foarte apropiat de sub. cms. P.M.A., dar nu i-a relatat fapte din care să rezulte indicii privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie. Cu toate acestea, martora U.M. a relatat că F.S. s-a plâns uneori de faptul că inculpatul P.M.A., despre care spunea că este un tip „ca lumea”, îl chema destul de des la întâlniri, dar numai când avea nevoie de el pentru anumite servicii şi i-a vorbit despre intenţia sa de a înregistra convorbirile pe care le purta cu P.M.A., în ideea de „a-l avea cu ceva la mână”. Martora U.M. a menţionat că nu a luat cunoştinţă în mod direct de fapte de corupţie şi nu a văzut ca F.S. să îi dea inculpatului P.M.A. sume de bani sau alte foloase, dar a avut suspiciuni cu privire la astfel de fapte, întrucât dosarele în care au fost cercetaţi atât ea cât şi F.S., nu i s-au părut a fi instrumentate corect şi nu a primit nici un răspuns cu privire la cele sesizate de ea.
În cauză a fost audiat în calitate de martor şi procurorul B.G. de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş, care a avut în lucru dosarul privind pe învinuitul F.S., având în vedere că denunţătorul a declarat că inculpatul P.M.A. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra procurorului în cauză, care este vecin cu el, şi cu care urma să discute pentru a-l favoriza în dosarul în care era cercetat.
Din declaraţia procurorului B.G. (vol. 1 dos. urm. pen., fila 74) rezultă că îl cunoaşte pe P.M.A., care locuieşte aproape de el, dar nu se vizitează şi nu au relaţii, iar acesta nu l-a abordat niciodată şi nu i-a solicitat să-l ajute cu ceva pe F.S., pe care îl cerceta.
Înalta Curte, răspunzând criticilor distincte în raport de cele două infracţiuni imputate în sarcina recurentului - inculpat P.M.A. din memoriul scris al acesteia, are în vedere că faptele reţinute în sarcina inculpatului recurent P.M.A. pot fi clasificate în două categorii: prima se referă la infracţiunile de luare de mită comise în perioada 07 iulie 2004 – 24 iunie 2005 când inculpatul P.M.A. avea în lucru dosarul nr. 6090/P/2004, în care efectua acte premergătoare faţă de numitul F.S.; respectiv a doua categorie la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată cu privire la bunurile, foloasele materiale necuvenite şi serviciile pe care denunţătorul F.S. le-ar fi dat inculpatului în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 întrucât acesta din urmă i-ar fi promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare pe F.S. să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat (iniţial Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, ulterior Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara).
Astfel, din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei rezultă că în perioada 07 iulie 2004-14 iunie 2005 inculpatul recurent P.M.A. a săvârşit două acte materiale de luare de mită în formă continuată, acestea constituind infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În acest sens, în perioada 04 septembrie 2004 - 28 aprilie 2005 SC K. SRL administrată de denunţătorul F.S. a cumpărat de la SC T.G. SRL administrată de P.C., mărfuri în baza a 22 facturi fiscale, preţurile fiind achitate cu chitanţe în valoare de aproximativ 400 milioane lei vechi; în perioada 04 septembrie 2004 - 20 ianuarie 2005 SC R. SRL administrată de părinţii denunţătorului F.S. a achiziţionat de la SC T.G. SRL detergenţi şi produse cosmetice pentru o spălătorie auto în baza a 14 facturi fiscale cu o valoare totală de 27 milioane lei vechi.
În procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, care se află ataşat la dosarul cauzei, s-a menţionat că SC T.G. SRL a avut calitatea de furnizor, nefiind beneficiar al celor două societăţi comerciale arătate mai sus.
Or, din probele dosarului a rezultat că aceste operaţiuni comerciale s-au datorat cererii exprese a inculpatului recurent P.M.A., care i-a promis denunţătorului F.S. că îl va favoriza în cursul cercetărilor care au fost efectuate în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, în sensul de a-i reţine infracţiuni mai uşoare şi de a înlătura actele care ar fi condus la o încadrare juridică mai gravă a faptelor pe care le-a săvârşit.
În speţă achiziţionarea de mărfuri de către denunţător prin firma SC K. SRL sau a familiei sale, SC R. SRL administrată de părinţii săi, de la firma soţiei inculpatului este un folos necuvenit oferit recurentului inculpat, fiind întrunite elementele laturii obiective ale infracţiunii de luare de mită.
Chiar dacă denunţătorul F.S. a invocat faptul că nu a obţinut vreun profit din revânzarea bunurilor prin SC T.G. SRL - fapt contrazis de expertiza contabilă efectuată în cauză şi existentă la dosar din care a rezultat contrariul - nu are importanţă în aprecierea existenţei infracţiunii dacă în aceste raporturi comerciale denunţătorul sau S.C. SC R. SRL SRL a avut un profit sau nu, ci faptul că aceste raporturi comerciale s-au născut ca urmare a solicitării inculpatului recurent P.M.A. de a fi achiziţionate bunuri de către denunţătorul F.S. prin intermediul societăţii SC K. SRL, respectiv de către firma administrată de părinţii săi SC R. SRL de la firma administrată de soţia inculpatului SC T.G. SRL, fiind de notorietate că aceasta din urmă prin vânzarea bunurilor a obţinut un venit.
Aceasta întrucât sfera noţiunii de foloase este largă incluzând orice avantaj de natură patrimonială, iar aceste foloase trebuie să fie primite, pretinse cu titlu de contra echivalent pentru conduita pe care inculpatul o are pentru îndeplinirea, neîndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, starea de fapt prezentată deja mai sus subsumându-se în această sferă a ilicitului penal.
Cu referire la infracţiunea de luare de mită, constând în aceea că la data de 05 octombrie 2004 a avut loc o licitaţie organizată la Liceul J.L.C. Timişoara, organizată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş pentru închirierea unui spaţiu cu destinaţia bufet incintă, inculpatul recurent nominalizat cerându-i denunţătorului F.S. să participe fictiv cu cele două societăţi comerciale ale sale la care era înscrisă şi SC T.G. SRL administrată de soţia sa P.S.C., pentru a ajuta pe aceasta din urmă să obţină închirierea spaţiului la un preţ cât mai avantajos, Înalta Curte are în vedere din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei (declaraţia martorului F.S., înregistrarea convorbirilor telefonice şi cele din mediul ambiental, înscrisuri) că societăţile SC K. SRL şi SC R. SRL au participat la licitaţie în mod formal, iar la un moment dat, după cinci strigări, aceste două firme au renunţat încât SC T.G. SRL şi-a adjudecat licitaţia cu o chirie avantajoasă pentru un spaţiu de 46,16 m.p. cu destinaţia bufet, fiind încheiat contractul de închiriere nr. 15 din 15 octombrie 2004.
Aşadar participarea la licitaţie de la Liceul J.L.C. a denunţătorului F.S. cu cele două societăţi comerciale pe care le patrona, SC K. SRL şi SC R. SRL, i-a oferit inculpatului recurent P.M.A. un serviciu constând în sprijinul pentru câştigarea licitaţiei de către firma soţiei sale, SC T.G. SRL, ca urmare încheind un contract de închiriere a spaţiului comercial la un preţ avantajos, în schimb inculpatul recurent nominalizat favorizându-l pe denunţător în cursul cercetărilor pe care le efectua în dosarul pe care îl avea în lucru în acea perioadă.
Concomitent se mai reţine că a fost probată şi contraprestaţia inculpatului P.M.A. raportat la cercetările pe care le-a efectuat în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, constând în favorizarea denunţătorului în Dosarul nr. 6090/P/2004, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Astfel, deşi sesizarea din oficiu făcută de P.M.A. faţă de numitul F.S. s-a făcut sub aspectul unor infracţiuni de pericol cu un prejudiciu stabilit iniţial de peste de 2 miliarde lei vechi, cercetările au fost îndreptate spre reţinerea unor infracţiuni mai uşoare, cum ar fi cele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi folosirea de acte inexacte la Oficiul Registrului Comerţului; la data de 05 august 2004 s-a efectuat un control de către inculpatul P.M.A. însoţit de comisari ai Gărzii Financiare la SC I. SRL dar nu au fost găsite documente contabile, însă nici nu s-a insistat pentru finalizarea controlului respectiv.
În acelaşi sens se reţine că în 19 octombrie 2004 inculpatul susindicat a solicitat D.G.F.P. Timiş să efectueze verificări de specialitate la firmele SC I. SRL şi SC A. SRL, precum şi relaţiile dintre acestea şi SC S.B.C. SRL SUA, stabilindu-se o tematică de control, iar în actul de control s-au reţinut a fi corecte contractele de prestări servicii încheiate între SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA în anul 2002, acceptându-se nota explicativă dată de F.S., care era administrator în acea perioadă, iar cu privire la SC I. SRL s-a concluzionat că s-au săvârşit o serie de contravenţii, fiind acceptate justificările şi actele prezentate de F.S. pentru avansurile ridicate, din care a rezultat că societatea comercială ar fi făcut plăţi pentru obiective de investiţii, precum şi plata unei sume de 3.250.000.000 lei vechi, care s-a plătit prin casierie, dispoziţiile de plată fiind înregistrate cu întârziere în evidenţa contabilă; însă inculpatul P.M.A. nu a mai verificat dacă aceste verificări s-au făcut pro causa, dacă aceste acte justificative nu sunt false, rezumându-se la acceptarea concluziilor desprinse din procesele-verbale de control în sensul că nu s-au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală.
Totodată în acelaşi punct de analiză se mai reţine că inculpatul recurent P.M.A. a efectuat cercetări superficiale cu privire la posibilele infracţiuni de spălare de bani rezultate din raporturile administratorului F.S. prin SC A. SRL cu o firmă off shore căreia i s-au făcut plăţi într-o bancă din Szeged, Ungaria, şi deşi s-au solicitat relaţii de la autorităţile din Ungaria, răspunsul intitulat „Nota Căpităniei principale de poliţie a judeţului Csongrad din Szeged” din 21 iulie 2003, tradusă olograf de către numitul C. Ştefan nu se regăseşte la dosarul cauzei.
De asemenea, se mai are în vedere că inculpatul P.M.A. a redactat două adrese către Biroul Naţional Interpol la data de 19 octombrie 2004 şi 15 aprilie 2005 pentru a verifica la autorităţile din SUA dacă există firma SC S.B.C. SRL şi ce relaţii a avut cu firma SC A. SRL, dar răspunsurile expediate de Interpol nu s-au regăsit la dosarul cauzei şi abia solicitării ulterioare a Serviciului cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş s-a comunicat faptul că la datele solicitate s-a răspuns în două rânduri, în sensul că firma SC S.B.C. SRL SUA nu există, adresele fiind anexate răspunsului.
Concomitent, inculpatul recurent P.M.A. nu a sesizat Oficiul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor cu privire la suspiciunile care existau în legătură cu raporturile dintre SC A. SRL şi SC S.B.C. SRL SUA, pentru că într-o asemenea situaţie trebuiau aprofundate cercetările faţă de F.S. şi sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani, lucru pe care nu l-a făcut, ulterior Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş redactând o adresă la O.N.P.C.S.B. cu privire la suspiciunile care planează cu privire la o plată externă efectuată printr-o bancă din Ungaria a unei sume de 43.220 dolari scoasă din conturile SC A. SRL şi însuşită de administratorul firmei.
Din probele dosarului mai rezultă că inculpatul recurent P.M.A. l-a audiat pe învinuitul F.S., dând două declaraţii olografe la datele de 17 august 2004 şi 15 iunie 2005, acesta din urmă dând declaraţii sumare, acceptându-se de către inculpatul P.M.A., la acea dată ofiţer de poliţie, explicaţiile vădit nesincere ale lui F.S. în legătură cu raporturile cu firma off shore şi rezumându-se la recunoaşterea de către acesta a faptului că a falsificat autorizaţia de liberă practică.
De altfel inculpatul recurent P.M.A. după aceste cercetări superficiale, la 24 iunie 2005 a întocmit referatul de începere a urmăririi penale faţă de învinuitul F.S. numai sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 288, 291 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 fără a face vreo menţiune despre posibile infracţiuni de rezultat cum ar fi evaziunea fiscală şi spălarea de bani.
Astfel, din coroborarea probelor dosarului cauzei rezultă că inculpatul P.M.A., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, l-a favorizat pe numitul F.S. în cursul cercetărilor pe care le-a efectuat în Dosarul nr. 6090/P/2004 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, în modalităţile arătate mai sus, iar în schimbul acestor servicii a solicitat (aşa cum a fost descris în starea de fapt) achiziţionarea de către firma SC K. SRL patronată de denunţătorul F.S. şi de către firma SC R. SRL SRL patronată de părinţii denunţătorului, a unor produse de la firma patronată de soţia inculpatului SC T.G. SRL; respectiv a solicitat participarea la licitaţia organizată la Liceul J.L.C. din Timişoara pentru un spaţiu comercial al firmelor patronate de denunţătorul F.S. SC K. SRL şi SC R. SRL pentru a ajuta la adjudecarea licitaţiei de către firma patronată de soţia inculpatului SC T.G. SRL, fapte care s-au produs, această din urmă firmă câştigând licitaţia şi ulterior încheind contractul de închiriere pentru spaţiul comercial în cauză.
Deşi, este real că nu se poate stabili cu certitudine contravaloarea exactă a prestaţiilor, este evident că inculpatul recurent nominalizat a beneficiat de un avantaj de natură patrimonială cu titlu de contra echivalent a conduitei pe care acesta a avut-o în timpul cercetărilor pe care le-a efectuat cu privire la denunţătorul F.S., îndeplinindu-şi defectuos, sarcinile de serviciu, încercând să-l favorizeze pe numitul F.S. pentru a fi acuzat doar de anumite infracţiuni pedepsite mai uşor de legislaţia penală.
În acest punct de analiză, cu titlu de premisă se are în vedere că infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Or, în speţă starea de fapt descrisă mai sus se încadrează în prevederile disp. art. 254 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă calificată, deoarece inculpatul recurent a avut calitatea de ofiţer de poliţie responsabil cu constatarea infracţiunilor, ea fiind săvârşită în formă continuată potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen.
Din probele dosarului a rezultat fără dubiu că în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007 inculpatul P.M.A. a beneficiat de primirea unor bunuri din partea denunţătorului F.S., întrucât primul i-a promis că prin influenţa pe care o are asupra procurorilor îl va ajuta în continuare să obţină o încadrare juridică favorabilă în dosarul în care era cercetat, săvârşind astfel infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată.
Astfel, din coroborarea convorbirilor în mediu ambiental cu procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi cu declaraţiile martorilor F.S., T.S.L., H.D. rezultă că inculpatul recurent P.M.A. a primit de la denunţătorul F.S. două televizoare tip plasmă, apreciate ca fiind în valoare totală de 5.000 euro; unul dintre acestea fiind identificat în locuinţa inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în cauză pe baza autorizaţiei eliberată de Curtea de Apel Timişoara, celălalt televizor neputând fi identificat în prezent.
Pe de altă parte, din convorbirile purtate în mediu ambiental a mai rezultat că inculpatul deja indicat a încercat să caute justificări pentru situaţia în care va fi anchetat în legătură cu aceste bunuri, pregătind denunţătorul cu posibile apărări în sensul că cele două televizoare ar fi fost plătite, unul dintre acestea fiind cumpărat de o cunoştinţă comună, numitul A. identificat în persoana cetăţeanului turc O.A., patron al Bijuteriei R.G., prieten comun atât cu inculpatul cât şi cu denunţătorul, sens în care în mod judicios instanţa de fond a înlăturat declaraţia acestui martor, cât şi a martorului S.I., angajat ca şi conducător auto la societatea comercială patronată de O.A., deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, în legătură cu cele două televizoare au fost audiaţi şi martorii S.P. şi P.M., ambii propuşi de către inculpat, foşti colegi de serviciu cu acesta, prin declaraţia cărora s-a dorit dovedirea faptului că inculpatul a luat un împrumut în cuantum de 600 euro pentru achiziţionarea unui televizor color de la numitul F.S., însă şi aceste probe justificat au fost înlăturate ca nesincere nefiind în concordanţă cu celelalte probe de la dosar, aceşti martori fiind propuşi doar în faţa instanţei de fond a Curţii de Apel Timişoara, cu mult timp după consumarea faptelor imputate.
În final din probele dosarului a rezultat că la solicitarea inculpatului recurent P.M.A., numitul F.S. i-a dat acestuia două componente electronice pentru calculator, respectiv două memorii electronice, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, iar ca urmare a efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice s-a ajuns la concluzia că cele două memorii marca PQI capacitate 512 Mb sunt cele pentru care s-a prezentat de către denunţător factura fiscală, valoarea acestora fiind de 322,44 lei.
Tot din coroborarea tuturor probelor de la dosar a rezultat că după lichidarea Rotiseriei E.G. din Complexul Studenţesc din Timişoara, care aparţinea de SC K. SRL, numitul F.S. i-a dat inculpatului recurent P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, o friteuză electrică cu două ochiuri, un aparat de menţinut mâncarea caldă, toate din inox industrial, precum şi mobilier de terasă constând în 10 scaune din inox şi 4-5 mese de exterior, toate fiind evaluate la aproximativ 2.500 euro.
Or, declaraţia martorului denunţător F.S. se coroborează esenţialmente cu procesul-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară - Secţia Caraş-Severin, în incinta Hotelului P. 3 din Timişoara fiind identificată o friteuză şi o plită electrică pentru încălzit defectă, pentru care societatea comercială nu deţinea documente legale de provenienţă, iar administratoarea firmei, P.C., soţia inculpatului, a menţionat că acestea provin de la persoana fizică F.S., prin acelaşi act de constatare identificându-se 6 mese şi 20 scaune din ţeavă de inox pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de provenienţă.
Astfel, probele arătate mai sus se coroborează cu declaraţiile martorilor T.S., H.D., R.F. dar şi cu convorbirile purtate în mediu ambiental între inculpat şi denunţător din data de 29 aprilie 2008 şi 16 mai 2008, din care rezultă în mod indubitabil remiterea de către numitul F.S. către inculpatul P.M.A. a mobilierului de terasă, respectiv a celor două aparate de bucătărie profesionale.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul recurent P.M.A. a pretins şi a primit de la denunţătorul F.S. servicii constând în achiziţionarea de către acesta a unor mărfuri de la SC T.G. SRL aparţinând numitei P.C., iar din procesul-verbal de constatare al Gărzii Financiare Caraş-Severin depus la dosar, rezultă că în perioada 24 iunie 2004 - 31 decembrie 2005 SC K. SRL Timişoara administrată de F.S. a achiziţionat de la SC T.G. SRL produse specifice comerţului cu ridicata, respectiv detergenţi, cosmetice şi produse alimentare, fiind întocmite trei facturi în datele de 19, 20 şi 21 decembrie 2005 în valoare de 54.778 lei, iar în aceeaşi perioadă de timp SC R. SRL Timişoara, societate aparţinând părinţilor lui F.S., a achiziţionat marfă în valoare de 1.040,64 lei de la SC T.G. SRL; în perioada 18 iulie 2006 - 22 decembrie 2006 SC R. SRL, patronată de denunţătorul F.S. a achiziţionat mărfuri de la SC T.G. SRL în baza a 8 facturi fiscale în valoare totală de 23.500 lei.
Se conchide că din întregul material probator existent în cauză a rezultat că serviciile arătate mai sus, respectiv remiterea bunurilor menţionate s-a făcut de către denunţătorul F.S. către inculpatul recurent P.M.A., la solicitarea acestuia din urmă, având în vedere promisiunile de ajutor făcute de acesta pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal aflat în lucru la ofiţerii de la Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Timiş şi ulterior la procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timişoara.
Infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Din acest punct de vedere a rezultat că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, deoarece inculpatul recurent P.M.A. în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, în perioada în care denunţătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiş, a pretins şi primit foloase materiale necuvenite de la denunţător, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator în valoare de 322,44 lei, aparatură pentru bucătărie şi mobilier de terasă în valoare totală de 2.500 euro şi servicii constând în cumpărarea de către firmele denunţătorului de la societatea comercială administrată de soţia inculpatului a unor mărfuri, bunuri şi servicii în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor ofiţeri de poliţie, procurori pentru a-i determina să-l favorizeze pe denunţător în sensul de a i se reţine infracţiuni mai uşoare din punct de vedere al încadrării juridice.
În acest sens se are în vedere că în mod legal instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara a statuat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, starea de fapt descrisă încadrându-se în prevederile definiţiei legale suscitată, inculpatul recurent nominalizat comiţând fapta prin modalitatea pretinderii şi a primirii bunurilor, respectiv a serviciilor şi acţionând sub forma intenţiei directe, neavând relevanţă dacă intervenţia promisă de inculpat la organele judiciare a avut loc sau nu, existenţa infracţiunii subzistă în ambele forme.
Din acelaşi punct de vedere al încadrării juridice se are în vedere că infracţiunea de trafic de influenţă a fost comisă în formă continuată deoarece inculpatul recurent, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi a primit de la denunţătorul F.S. bunuri şi servicii în schimbul promisiunii că îl va ajuta pe denunţător prin intervenţia sa la organele judiciare, în vederea soluţionării dosarului privind pe F.S. în mod favorabil, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte are în vedere că în cauza de faţă a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat inculpatul recurent susindicat întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost pe deplin probate; iar probele care au fost încuviinţate la solicitarea inculpatului, audierea martorilor S.P., D.A.N., P.M., P.S.C., I.G. şi T.D., respectiv expertiza contabilă parţială efectuată în cauză de expert Bejan Jeanina, nu au fost de natură să conducă la înlăturarea probelor administrate împotriva inculpatului, unele din ele contribuind însă la circumstanţierea personalităţii acestuia.
În acest punct al demersului analitic de faţă, se mai reţine că inculpatul recurent P.M.A. pe parcursul procesului penal nu a avut o atitudine sinceră de recunoaştere, ci a adoptat o poziţie de înlăturare a răspunderii sale penale, contestând înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv pe cele purtate în mediu ambiental, probe care l-au incriminat substanţial prin coroborare cu declaraţiile martorului denunţător F.S.
Astfel, în virtutea efectului devolutiv total, în fapt şi în drept al recursului de faţă promovat de inculpatul P.M.A. prin conformare la dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 23 mai 2012 la cererea inculpatului nominalizat s-a dispus, cu privire la 6 înregistrări audio aflate pe suporturi optice, efectuarea unei expertize criminalistice având ca obiective să se stabilească dacă:
1.înregistrările/interceptările sunt autentice;
2.înregistrările/interceptările conţin eventuale contrafaceri, intervenţii (ştersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze).
În consecinţă, au fost expertizate de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul Ministerului Justiţiei suporturile optice ataşate la dosarul cauzei de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, individualizate după cum urmează:
L1 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunile olografe „D.N.A. Timişoara. 31/P/2008” şi „20 mai 2008 ambiental P.A - F.S. COPIE”;
L2 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunile olografe „31/P/2008” şi „înregistrări telefonice = COPIE”;
L3 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunea olografă „31/P/2008 ambientale 10 aprilie 08, 16 aprilie 08. COPIE D.N.A. Timişoara.”;
L4 - suport optic tip CD-R, marca „V.”, 700MB, 52x, 80min., cod CD-R-80;
L5 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunea olografă „COPIE = 25 aprilie 2008, 29 aprilie 2008. - 31/P/2008” - pe carcasa scrie „copie ambientale 25.04 + 29 aprilie 2008”;
L6 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunea olografă „D.N.A. Timişoara. 16 mai 2008 ambiental 31/P/2008 mijloace fixe COPIE” - pe carcasa scrie „pt. definitivă.”;
L7 - suport optic tip CD-RW, marca „R.”, 4-12x, 80min./700MB, purtând menţiunile olografe „31/P/2008.” şi „16 mai 2008.” - pe carcasa scrie 31/P/2008. - 16 mai 08 - „mijloace fixe.”, pe interior carcasă scrie „orig. - 16 mai 2008 - 31/P/2008 - reportofon PA („mijloace fixe”)”.
Aşa fiind, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 65 din 26 februarie 2013 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (filele 268-278 dos. recurs I.C.C.J.) s-a concluzionat că:
1. În condiţiile speţei, prin examinarea unor înregistrări puse la dispoziţie în copie şi fără a avea la dispoziţie echipamentele tehnice cu care se susţine că au fost realizate, înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cerinţele necesare pentru a fi autentificate. Evenimentele acustice conţinute în acestea nu sunt în mod necesar false, însă în cazul înregistrărilor din categoriile A şi D (în format MP3 şi respectiv WAV), procesările prin care au trecut acestea fac imposibilă autentificarea lor, nefiind exclusă posibilitatea ca înregistrările din categoriile B şi C să reprezinte clone ale unor înregistrări originale.
2. În urma analizei cu echipamentele şi sistemele din dotarea INEC nu au fost depistate în înregistrările examinate eventuale urme de contrafacere sau intervenţii tehnice prin care să li se modifice conţinutul (ştersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze).
Aşa fiind, se conchide că instanţa de fond a Curţii de Apel Timişoara a statuat în mod judicios că faptele săvârşite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în perioada 07 iulie 2004 - 24 iunie 2005, când avea în lucru Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, privind pe făptuitorul F.S., a pretins şi primit de la acesta ca mită, în scopul de a-l favoriza în instrumentarea dosarului, servicii necuvenite, constând în cumpărarea de mărfuri de către firmele denunţătorului de la societatea comercială SC T.G. SRL, aparţinând familiei sale, precum şi participarea la o licitaţie, în mod fictiv de către denunţător cu firmele sale, în scopul de a ajuta societatea comercială menţionată să câştige un preţ mai mic un spaţiu comercial (fapte descrise la punctul 1 lit. a) paragrafele 1 şi 2 din rechizitoriu) întrunesc elementele constitutive a două acte materiale de luare de mită în formă continuată, fapte prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Faptele săvârşite de inculpatul P.M.A., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în perioada 24 iunie 2005 - 31 decembrie 2007, perioadă în care denunţătorul F.S. era cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6090/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, aflat la Serviciul Cercetări Penale al I.P.J. Timiş, iar ulterior în Dosarul nr. 47/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Timiş, a pretins şi primit foloase materiale necuvenite de la acesta, constând în două televizoare tip plasmă în valoare totală de cca. 5.000 euro, două memorii electronice pentru calculator, în valoare de 322, 44 lei (RON), aparatură pentru bucătărie şi mobilier (mese şi scaune) în valoare totală de 2.500 euro şi servicii constând în cumpărarea de către firmele denunţătorului de la societatea comercială administrată de soţia inculpatului, a unor mărfuri, în schimbul cărora inculpatul a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor procurori, ofiţeri de poliţie şi judecători, pentru a-i determina să îl favorizeze pe acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (patru acte materiale descrise la punctul I. lit. b) paragrafe 3 şi 4 din rechizitoriu) fapte prev. şi ped. de art. 257 C. pen. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C.pen aflate în concurs real cu cele descrise la paragraful anterior, ambele fiind cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A.1. Este nefondată prima din criticile din recursul declarat de procuror prin care se tinde la majorarea cuantumului pedepsei rezultante aplicată de instanţa de fond, respectiv trei ani închisoare, precum şi la modificarea modalităţii de executare prin înlăturarea suspendării executării acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen. şi dispunerea executării în regim de detenţie.
Aceasta, întrucât cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului recurent P.M.A. şi modalitatea neprivativă de libertate a executării acesteia sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definitive prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni de corupţie.
Concomitent, pedeapsa stabilită de prima instanţă a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea de săvârşire a faptelor, forma continuată a infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă conform dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., concursul real de infracţiuni, forma calificată a infracţiunilor, întrucât inculpatul avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară cu atribuţii de constatare a infracţiunilor şi valoarea ridicată a bunurilor şi serviciilor.
Totodată se are în vedere că prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului recurent nominalizat, care nu are antecedente penale, a beneficiat de o caracterizare favorabilă prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, concluzionându-se că nu au fost identificaţi factori de natură să favorizeze comportamentul infracţional al inculpatului, fiind identificaţi factori de natură să inhibeze comportamentul antisocial, constând în suportul din partea familiei, asumarea responsabilităţilor familiale, seriozitatea şi corectitudinea cu care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu potrivit afirmaţiilor celor doi comisari de poliţie folosiţi ca sursă de informare (numiţii T.D. şi C.P.), de asemenea fiind caracterizat de către martorii P.M., T.D. ca fiind o persoană corectă atât în viaţa privată cât şi în activitatea profesională; dar şi atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, considerând că este o victimă a răzbunării fostului prieten, denunţătorul F.S.
Se conchide că în mod justificat, aceeaşi instanţă de fond a Curţii de Apel Timişoara a stabilit că întrucât între denunţător şi inculpat a existat o relaţie de relativă amiciţie la un moment dat, că are familie şi doi copii minori în întreţinere, nu are antecedente penale, iar riscul ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei să fie revocată sunt elemente de natură să genereze aprecierea că scopul pedepsei, aşa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi realizat în modalitatea prev. de art. 861 şi urm. C. pen., respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
A.2. De asemenea, este lipsită de pertinenţă şi critica secundă din recursul procurorului, prin care se tinde la aplicarea faţă de inculpatul P.M.A. şi a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. în raport de calitatea de subcomisar de poliţie - ofiţer de poliţie judiciară - cu atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare şi urmărire a infracţiunilor, conform fişei postului aflată la dosarul de urmărire penală.
Astfel, într-adevăr inculpatul recurent P.M.A. - a deţinut calitatea de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de subcomisar la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar în prezent este pensionar de boală.
Pe de altă parte, se are în vedere că pedeapsa complementară constă în interzicerea unuia sau unora din drepturile prevăzute în alin. (1) lit. a)-e), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori ele a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator; iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsa complementară poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În speţă, se conchide că întrucât, inculpatul P.M.A., s-a arătat deja, fiind în prezent pensionar nu mai poate ocupa în condiţiile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, funcţii precum aceea de la data comiterii faptelor imputate şi în consecinţa de care să se poată folosi pentru a interveni pe lângă persoane desemnate a asigura actul de justiţie, în mod justificat prima instanţă nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie similară cu cea ocupată la data comiterii faptelor, sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit acesta pentru săvârşirea infracţiunii.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 56/ PI din 01 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1170 lei reprezentând contravaloarea expertizei criminalistice, sumă ce a fost avansată din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi la plata sumei de 300 lei cu titlu acelaşi titlu, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1164/2013. Penal → |
|---|
