ICCJ. Decizia nr. 1064/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1064/2013
Dosar nr. 3507/1/2013
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 7 iunie 2012, sub nr. 228/P/2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, plângerea penală formulată de numitul B.Ş. împotriva procurorului B.M., plângere prin care se solicita cercetarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., şi de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Întrucât magistratul B.M. avea calitatea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi începând cu data de 15 iulie 2012, în cauză, la 7 august 2012, a fost întocmit un referat prin care s-a propus sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a decide:
- fie preluarea cauzei spre soluţionare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 209 alin. (41) C. proc. pen.;
- fie trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, conform art. 2171 C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 693/C2/2012 din 4 noiembrie 2012, prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus preluarea Dosarului nr. 228/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. 922/P/2012, avându-se în vedere calitatea făptuitorului (aceea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi).
S-a reţinut că obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de B.Ş., împotriva magistratului procuror B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi favorizarea infractorului, fapte comise de intimat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, mai exact, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 2019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi unde, susţine petentul că procurorul "a afirmat ironic în fals" în Rezoluţia nr. 2019/P din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi că împotriva sa a fost formulată o plângere penală, plângere semnată de B.A."
Prin Rezoluţia nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 264 C. pen.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul de caz a reţinut că B.Ş. a fost angajat la SC M. SA ca pompier civil, iar în ziua de 1 septembrie 2004, acesta a fost surprins în timp ce secţiona un cablu electric, care nu era sub tensiune, dar care urma să alimenteze o secţie din cadrul societăţii, motiv pentru care conducerea societăţii a hotărât sesizarea organelor ele cercetare penală (Dosar nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi).
În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii, societatea a suspendat contractul de muncă al angajatului B.Ş. până la soluţionarea plângerii penale.
Întrucât B.Ş. a acţionat în justiţie SC M. SA (cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 599 din 3 septembrie 2009 şi reintegrarea sa în funcţie), societatea a formulat întâmpinare în care a menţionat motivul emiterii deciziei de suspendare a contractului de muncă (Dosar nr. 7546/2004 al Tribunalului Iaşi), respectiv plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi (nr. 6184/P/2004).
B.Ş. a apreciat conţinutul întâmpinării ca fiind fals şi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi cu plângere prin care a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva directorului societăţii - B.A. - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 2019/P/2007 a procurorului B.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor (art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.).
În temeiul art. 278 şi urm. C. proc. pen., persoana vătămată B.Ş. a formulat plângeri care au fost respinse de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi de instanţa de judecată.
După trecerea unui interval de 5 ani şi 3 luni, B.Ş. a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva procurorului B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi favorizare a infractorului, motivat de faptul că soluţia de netrimitere în judecată a directorului SC M. SA Iaşi reprezintă un ajutor dat infractorului, iar consemnările procurorului B.M. cuprinse în Rezoluţia nr. 2019/P/2007 (menţiuni în care magistratul identifică dosarul penal în care B.Ş. a fost cercetat pentru tentativă de furt) sunt false.
În adoptarea soluţiei procurorul a reţinut că precizarea menţionată în Rezoluţia nr. 2019/P/2007, referitoare la existenţa Dosarului nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, privind plângerea formulată împotriva lui B.Ş. este reală, iar împrejurarea că organele de parchet, în speţă, procurorul B.M., au dispus faţă de B.A. o altă soluţie decât cea aşteptată de persoana care a făcut sesizarea - B.Ş. - nu poate fi apreciată ca fiind infracţiunea prev. de art. 264 C. pen.
Aşadar, tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni are loc numai dacă din mijloacele de probă administrate rezultă probe certe privind existenţa faptei şi, respectiv, săvârşirea ei de făptuitorul reclamat sau de altă persoană.
Rezoluţia nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost comunicată petentului B.Ş. la 12 decembrie 2012.
La 17 decembrie 2012 (data poştei), petentul B.Ş. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost îndreptată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, unde a fost înregistrată sub nr. 8132/1/2012, fără a formula plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.
Prin Sentinţa penală nr. 417 pronunţată la data de 17 aprilie 2013 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8132/1/2012, s-a trimis plângerea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare, procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Rezoluţia nr. 1039/H/2/2013 din 20 mai 2013 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012, a aceleiaşi unităţi de parchet.
Nemulţumit, petentul B.Ş. s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., cu plângere instanţei de judecată.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2013, s-a pus în discuţie excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona cauza de faţă.
Examinând excepţia invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., "După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Potrivit art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.
Analizând rezoluţia atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., care, potrivit Adresei nr. 1/9400/1154/2013 din 15 aprilie 2013, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, este procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, având grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.
Or, în raport cu textele de lege mai sus menţionate, plângerile împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale în speţa de faţă se soluţionează la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aceasta fiind Curtea de Apel Iaşi.
Pentru considerentele evocate anterior, urmează ca plângerea formulată de petiţionarul B.Ş. împotriva Rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, să fie trimisă spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul B.Ş. împotriva Rezoluţiei nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Iaşi, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1039/2013. Penal → |
|---|
