ICCJ. Decizia nr. 1078/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1078/2013

Dosar nr. 5803/101/2010

Şedinţa publică din 28 martie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin decizia penală nr. 183 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în Dosarul nr. 5803/101/2010 în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate în cauză de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpaţii M.F. şi M.S. împotriva sentinţei penale numărul 295/20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5803/101/2010, s-a desfiinţat în parte sentinţa sub aspectul laturii penale şi laturii civile şi rejudecând:

1) În cazul inculpatului M.F.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti şi prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., faţă de partea civilă SC O.M.T. SRL, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen. i-a aplicat inculpatului pentru aceste fapte o singură amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice data de prima instanţa faptei săvârşite în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL din infracţiunea prev. de 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. in infracţiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A fost înlăturată aplicarea art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul M.F. la 1 an închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului M.F. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A fost înlăturată aplicarea art. 65 C. pen. şi art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. în ceea ce îl priveşte.

2) În cazul inculpaţilor M.S. şi M.N. s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. în ceea ce priveşte soluţia de încetare a procesului penal.

3) În cazul inculpatului M.S.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. aplicata inculpatului M.S. - în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., fapta comisă faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti;

- 7 (şapte) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta comisă faţă de partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti;

- 2 (doi) ani închisoare pentru art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. fapta comisă faţă de partea civilă SC R.C. SRL Punghina

- de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen. - aplicate prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

A fost înlăturată aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în cazul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. comisă în dauna părţii civile SC F.R. SRL Bucureşti şi s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată de prima instanţă faptei săvârşite de acest inculpat în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A fost înlăturată aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul M.S. la 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite în dauna părţilor vătămate SC G.S.B. SRL Bucureşti si SC F.R. SRL Bucureşti.

A fost menţinută aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., fapta comisă faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti si pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta comisă faţă de partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen. - ambele aplicate prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 - in pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit această pedeapsă rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin prezenta decizie pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 (în relaţiile comerciale cu SC R.C. SRL), urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.

S-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 350 C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat.

A fost înlăturată obligaţia acestui inculpat de la plata sumei de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti şi 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată.

A fost respins ca nefondat apelul SC F.R. SRL Bucureşti.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 600 lei reprezentând onorarii avocaţi oficiu (delegaţiile nr. 1664/2012 şi 1665/2012) urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 295 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cinci infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 alin. (2), lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., faţă de partea civilă SC O.M.T. SRL.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. , a fost inculpatul M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. faţă de partea civilă SC T.L. SRL Albeşti.

În baza art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 (trei) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., coroborat cu art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 86 indice 3 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul M.F. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunţe, în prealabil, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului M.F. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În baza art. 356 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 29 iunie 2010, la zi.

În baza art. 140 alin. (2) şi (3), rap. la art. 350 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului M.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. , a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., faţă de partea civilă SC O.M.T. SRL Constanţa.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 140 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen. , s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. , s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , a fost încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de părţile civile SC T.L. SRL Albeşti şi SC O.M.T. SRL Constanţa.

În baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul M.N., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 140 alin. (1), lit. b), şi alin. (3) C. proc. pen. , s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dintr-o infracţiune de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în patru infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul M.S. pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 7 (şapte) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti.

În baza art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC R.C. SRL Punghina.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

Au fost descontopite pedepsele aplicate acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) şi de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat prin această sentinţă şi prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009 (de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen.), urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. , a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.S.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. , rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. au fost admise în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile SC G.S.B. SRL Bucureşti, SC F.R. SRL Bucureşti şi SC R.C. SRL Punghina faţă de inculpatul M.S.

A fost obligat inculpatul M.S. să plătească suma de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti; 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina şi de 13.954,79 lei către SC F.R. SRL Bucureşti.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.S. să restituie părţii civile SC F.R. SRL Bucureşti două platforme autoridicătoare, cu nr. intern X şi Y, precum şi un stivuitor telescopic, nr. intern X sau, în caz de imposibilitate de restituire, contravaloarea lor în lei, la momentul plăţii.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.F., către părţile civile SC T.L. SRL Albeşti, SC G.S.B.C. SRL, SC R.C. SRL, SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, SC O.M.T. SRL Constanţa.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.S. părţii civile SC O.M.T. SRL Constanţa.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpatul M.N. părţilor civile SC T.L. SRL Albeşti şi SC O.M.T. SRL Constanţa.

În baza art. 357 alin. (2), lit. c) şi e C. proc. pen. , s-a dispus ridicarea sechestrului şi restituirea autoturismelor M.S., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare albă şi L.R. Sport, cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare gri, către numita M.C.

În baza art. 192 alin. (1), pct. 3, lit. b) C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 400 lei către stat, din care 100 lei, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru acesta (R.A. - conform delegaţiilor din 26 iulie 2010 şi din 24 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinţi).

În baza art. 192 alin. (1), pct. 3, lit. b) C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 325 lei către stat, din care 25 lei, reprezentând 1/4 din onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru acesta (B.D. – conform delegaţiei din 26 iulie 2010 - emisă de Baroul Mehedinţi).

În baza art. 191 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.F. să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 400 lei, din care 100 lei, reprezentând ¼ din onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru acesta (25 lei - pentru avocat B.D. - conform delegaţiei din 26 iulie 2010 şi 75 lei - pentru avocat T.D. - conform delegaţiei din 24 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinţi).

În baza art. 191 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. , a fost obligat inculpatul M.S. să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 450 lei, din care 150 lei, reprezentând 1/4 din onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru acesta (75 lei - pentru avocat S.E. - conform delegaţiei din 24 septembrie 2010 şi 75 lei - pentru avocat C.A. - conform delegaţiei din 13 septembrie 2010 - emise de Baroul Mehedinţi).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin actul de sesizare al instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.F., M.S., M.N. şi M.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din acelaşi act normativ; de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33-34 C. pen.

În plus, inculpatul M.N. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a reţinut că toţi aceşti inculpaţi sunt acuzaţi de faptul că ar fi constituit un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2004; că scopul constituirii acestui grup ar fi comiterea unor infracţiuni de înşelăciune; că între anii 2006 - 2010 prin intermediul acestui grup ar fi fost comise mai multe astfel de infracţiuni, ce au avut consecinţe deosebit de grave, prejudiciul fiind estimat la aproximativ 20.000.000 lei; în plus că inculpatul M.N. ar mai fi comis şi două infracţiuni de spălare de bani, constând în achiziţia a două autoturisme cu sumele provenite din aceste infracţiuni, autoturisme ce au fost apoi revândute de acesta concubinei sale.

Întrucât existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2004, se poate dovedi, în cauza de faţă, în special prin raportare la anumite activităţi pe care cel puţin trei persoane le realizează la momentul pregătirii, al săvârşirii sau al tragerii foloaselor de pe urma săvârşirii infracţiunii de înşelăciune ce a produs consecinţe deosebit de grave, instanţa a analizat mai întâi această din urmă infracţiune.

A. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, s-a reţinut că prin actul de sesizare al instanţei inculpaţii M.F., M.S., M.N. şi M.S. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a menţionat că inculpatul M.F. ar fi efectuat 5 acte materiale ce ar intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune (în toamna anului 2006 - ar fi emis două bilete la ordin în valoare de 30.000 lei, în favoarea SC E. SRL - ce nu au fost apoi încasate datorită expirării termenului de depunere; în luna septembrie 2007 - ar fi lăsat garanţie un bilet la ordin cu avalizare pe numele său ca persoană fizică pentru un debit de 105.862 lei faţă de SC G.S.B. SRL - Bucureşti; primăvara anului 2009 - ar fi girat cu un cec în valoare de 15.039 lei o datorie a SC D.B. SRL faţă de SC O.M.T. SRL - Constanţa, iar apoi ar fi negociat încheierea unui nou contract între aceste societăţi; iulie 2009 - ar fi emis în favoarea SC T.L. SRL un bilet la ordin pentru o datorie de 232.006,89 lei, în care s-ar fi menţionat eronat doar 10% din valoare; în luna mai 2010 ar fi emis 4 file cec în favoarea SC R.C. SRL pentru o datorie de 233.362 lei).

În acelaşi act, s-a menţionat că inculpatul M.N. ar fi efectuat 2 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune (în aprilie 2009 ar fi emis o filă cec în valoare de 8.925 lei, cu prilejul încheierii unui contract cu SC O.M.T. SRL - Constanţa ce a fost refuzată la plată din lipsă totală disponibil în cont; iar în luna iunie 2009 ar fi emis un bilet la ordin cu scadenţă în 45 zile pentru o datorie în cuantum de 93.988,58 lei în favoarea SC T.L. SRL. şi ar fi prezentat drept garanţie aceleiaşi părţi vătămate un alt bilet la ordin emis de o altă societate pentru o datorie mai mare).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S., conform menţiunilor din actul de sesizare, coroborate şi cu probele de la dosarul cauzei, se pare că acesta, în calitate de administrator al SC D.B. SRL ar fi emis în toamna primăvara anului 2009 o filă cec pentru o datorie de 120.000 lei, în favoarea SC O.M.T. SRL - Constanţa, filă ce a fost refuzată la plată de bancă datorită completării eronate a unor rubrici.

Inculpatul M.S., conform menţiunilor din actul de sesizare, ar fi realizat 4 acte materiale ce intră în conţinutul constitutive al infracţiunii de înşelăciune, respectiv: în luna februarie 2007 (în calitate de administrator sau de cumnat al administratorului SC N. SRL - conform unor menţiuni din actul de sesizare) l-ar fi indus în eroare pe administratorul SC E. SRL (S.C.), cu prilejul încheierii unei convenţii civile, având ca obiect vânzarea unor mărfuri în valoare de 40.000 lei, a căror plată a efectuat-o cu un bilet la ordin, care nu avea acoperire în bancă la scadenţă, motiv pentru care a fost refuzat la plată; în calitate de administrator al SC S.C. SRL a indus în eroare pe administratorul SC G.S.B.C. SRL (S.G.) cu prilejul încheierii unui contract comercial, obţinând în mod injust bunuri în valoare de 78.675,07 lei, prin emiterea la data de 23 martie 2007 a unui bilet la ordin, ce a fost refuzat la plată cu menţiunea „clientul nu are cont deschis la B.T.; în calitate de administrator al SC M.G. SRL în luna octombrie 2009 a indus în eroare reprezentanţii SC F.R. SRL, cu prilejul contractului din 26 octombrie 2009, având ca obiect închirierea a trei utilaje, obţinând pentru sine bunuri în valoare de aproximativ 250.000 euro; în calitate de administrator al SC S. SRL în luna mai 2010 a indus în eroare pe administratorul SC R.C. SRL (M.L.) cu ocazia încheierii unor contracte având ca obiect vânzarea unor anvelope auto, pentru care a făcut iniţial o plată în numerar, apoi diferenţa s-a angajat să o efectueze prin emiterea a 4 file cec, cu scadenţe între 14 mai - 08 iulie 2010, ce nu au fost însă decontate din lipsă totală disponibil în cont.

Sintetizând, inculpatul M.F. ar fi săvârşit 5 acte materiale ce ar putea intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 616.269,89 lei faţă de 5 părţi vătămate; inculpatul M.N. ar fi săvârşit 2 acte materiale, ce ar putea intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 102.913,58 lei faţă de două părţi vătămate; inculpatul M.S. ar fi săvârşit un acte materiale ce ar putea intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, cauzând un prejudiciu în cuantum de aproximativ 120.000 lei faţă de o parte vătămată, iar inculpatul M.S. ar fi săvârşit 4 acte materiale ce ar putea intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, cauzând diferenţa până la prejudiciul total de aproximativ 20.000.000 lei.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reţinut că într-adevăr în situaţia în care se stabileşte că la diverse intervale de timp un inculpat a săvârşit mai multe acte materiale, ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică a infracţiunii se face în funcţie de totalul prejudiciilor cauzate, indiferent de numărul părţilor vătămate, dându-se astfel eficienţă şi dispoziţiei deciziei în interesul Legii nr. 14/2006 a Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pluralitatea de infractori, ce acţionează la diferite intervale de timp, în nume propriu, în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale şi cauzează unor diferite persoane juridice prejudicii mai mari de 2.000.000 lei, nu poate duce la concluzia că fapta fiecăruia dintre inculpaţi ar putea constitui infracţiunea de înşelăciune continuată ce a produs consecinţe deosebit de grave, deoarece nu există unitate de subiect activ şi de rezoluţie infracţională.

Ori, s-a reţinut că în cauza dedusă judecăţii cei patru inculpaţi sunt acuzaţi de comiterea în bloc a infracţiunii continuate de înşelăciune ce a produs consecinţe deosebit de grave, constând în aceea că între anii 2006 - 2010, în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale diferite, ar fi comis mai multe infracţiuni de înşelăciune în dauna a 6 părţi vătămate, cauzând un prejudiciu total de peste 20.000.000 lei.

Pe de altă parte, pentru a se putea reţine forma continuată a unei infracţiuni, este necesar ca acţiunile/inacţiunile să fie săvârşite la intervale de timp care să nu fie nici prea mari (deoarece astfel nu ar mai exista unitate de rezoluţie, ci o pluralitate de rezoluţii infracţionale, deci un concurs de infracţiuni) şi nici prea mici (deoarece astfel al fi vorba despre o infracţiune simplă).

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că luarea de către un inculpat a hotărârii de a comite cât mai multe infracţiuni, în dauna cât mai multor părţi vătămate, urmată de comiterea la intervale mari de timp (de câţiva ani) a unor asemenea fapte nu poate duce la concluzia existenţei unei singure infracţiuni în formă continuată, ci în acest caz se poate reţine doar un concurs de infracţiuni.

Chiar şi în situaţia în care s-ar reţine săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 (grupul infracţional), în baza art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ regulile concursului de infracţiuni s-ar putea aplica doar faţă de acei membrii ai grupului infracţional, care au avut vreun rol la săvârşirea efectivă a infracţiunii - scop.

Pentru considerentele ce au fost mai jos expuse, s-a reţinut, pe baza probelor de la dosarul cauzei, că nu toţi inculpaţii au avut vreo participaţie sau vreun rol la săvârşirea fiecărei fapte de înşelăciune în dauna fiecărei părţi vătămate.

Aşa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen. , instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune continuată ce a produs consecinţe deosebit de grave, pentru care este cercetat fiecare inculpat în parte în mai multe infracţiuni de înşelăciune, în funcţie de contribuţia personală a fiecăruia dintre aceştia la comiterea acestui gen de infracţiuni, după cum urmează:

1. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.F., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cinci infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (din toamna anului 2006 - în dauna părţii vătămate SC E.G. SRL), de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (din septembrie 2007 - în dauna părţii vătămate SC G.S.B. SRL Bucureşti); de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. (din februarie - martie 2009 - în dauna părţii vătămate SC O.M.T. SRL), de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (din septembrie 2009 - în dauna părţii vătămate SC T.L. SRL Albeşti) şi de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. (din mai 2010 - în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL).

1.1. Cu privire la fapta de înşelăciune săvârşită faţă de partea vătămată SC E.G. SRL de inculpatul M.F., prima instanţă a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2006 acea societate comercială a livrat SC S. SRL (al cărei asociat majoritar şi administrator era acest inculpat din luna august 2006) mărfuri în valoare de 48.624,01 lei, din care a fost stornată suma de 2.460,74 lei, rămânând mărfuri de achitat de 46.163,29 lei, din care s-a încasat suma de 6.427,14 lei, apoi s-a returnat marfă în valoare de 10.996,79 lei, iar restul debitului (28.739,36 lei la data scadenţei - 28 martie 2007) a fost achitat, împreună cu penalităţile de întârziere (de 15.000,64 lei) au fost achitate de familia acestui inculpat după luarea măsurii arestării preventive.

Conform menţiunilor expertizei contabile (fila 283 vol. II instanţă), susţinute şi de depoziţiile reprezentantului părţii vătămate, S.C., precum şi ale inculpatului M.F., pentru plata datoriei a fost emis un bilet la ordin în valoare de 30.000 lei, cu scadenţă la 28 martie 2007, despre care ultimele două persoane menţionate au afirmat că nu a fost decontat în bancă datorită expirării termenului de prezentare.

Din acest punct de vedere, s-a reţinut că potrivit art. 106 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 58/1974 posesorul unui bilet la ordin plătibil la o dată fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să îl prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare ce o urmează.

Deşi inculpatul M.F. s-a apărat în sensul că aceste operaţiuni comerciale au fost efectuate de numita T.V. (persoană care potrivit menţiunilor înscrisului de la filele 43-49 vol. VII d.u.p. a efectuat pentru SC S. SRL majoritatea operaţiunilor financiare derulate, prin contul deschis de această societate comercială la B.T., pe perioada 11 ianuarie 2006 - 25 iulie 2009), întrucât a fost internat în spital, înscrisul de la fila 35 vol. I instanţă confirmă doar parţial această susţinere - în sensul că într-adevăr cu câteva săptămâni înainte de scadenţa respectivului bilet la ordin (în perioada 17 februarie - 07 martie 2007 acest inculpat a fost internat la Secţia Ortopedie din Spitalul de Urgenţă Timişoara).

Starea de fapt sus menţionată a rezultat din coroborarea declaraţiilor date de reprezentantul părţii vătămate, S.C., precum şi ale inculpatului M.F., atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, din cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 27-37 vol. III d.u.p., din expertiza contabilă aflată la filele 279-337 vol. II dosar instanţă, din înscrisurile emanate de la partea vătămată - de la filele 53-57 vol. I dosar instanţă.

Faţă de faptul că inculpatul M.F. era administrator SC S. SRL atât la data încheierii tranzacţiilor comerciale sus menţionate cu SC E.G. SRL, cât şi la data scadenţei biletului la ordin sus menţionat, prima instanţă a apreciat că acest inculpat este cel care a emis respectivul bilet la ordin, a cărui veridicitate nu este contestată de nici una din părţi.

Dat fiind faptul că prejudiciul cauzat acestei părţi vătămate de aproximativ 28.739,36 lei (8534,33 euro), de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluţionarea cauzei în primă instanţă şi are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (nou introduse prin Legea nr. 202/2010) – existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen., va fi aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.2. Cu privire la fapta de înşelăciune săvârşită faţă de partea vătămată SC G.S.B. SRL de inculpatul M.F., prima instanţă a reţinut că în perioada 17 august - 17 septembrie 2007, în baza contractului nr. 3 din data de 16 august 2007 (aflat la fila 132 vol. V d.u.p.), această societate comercială a livrat către SC S. SRL mărfuri în valoare de 105.824,41 lei. Plata a fost garantată, conform susţinerilor administratorului părţii vătămate, S.G., cu un bilet la ordin (aflat la fila 108 vol. V d.u.p.) emis de societatea cumpărătoare în valoare de 106.932,09 lei, ce a fost şi avalizat pe persoană fizică - pe numele acestui inculpat, bilet la ordin ce a fost respins la plată pentru neconcordanţa semnăturii cu specimenul de semnătură din bancă. După arestarea preventivă a acestui inculpat, întregul prejudiciu a fost achitat.

S-a apreciat că în acest sens sunt concludente menţiunile din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, din declaraţiile administratorului părţii vătămate, S.G. şi ale inculpatului M.F. din cursul urmăririi penale (f. 63-64 vol. II) şi al judecăţii; din plângerea penală a reprezentantului părţii vătămate (de la filele 101-102 vol. V d.u.p.), din înscrisurile de la filele 108-119 şi 132 vol. V. d.u.p., de la filele 124-135, 202-203, 216-232 vol. I instanţă.

Dat fiind faptul că prejudiciul de aproximativ 105.824,41 lei (28.714,49 euro), la data scadenţei, cauzat acestei părţi vătămate de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluţionarea cauzei în primă instanţă şi are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispoziţiile art. 74/1 alin. (1) şi (2) C. pen. (nou introduse prin Legea 202/2010) - existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.3. Cu privire la fapta de înşelăciune săvârşită faţă de partea vătămată SC O.M.T. SRL de inculpatul M.F., prima instanţă a reţinut că la data de 11 februarie 2009 acest inculpat, în calitate de administrator al SC S.J. SRL, emite fila cec - X - în valoare de 15.039,6 lei (al cărei cotor se află la fila 90 vol. VI d.u.p., ce este dată în garanţie SC O.M.T. SRL pentru o datorie contractată de SC D. SRL. Ulterior, respectiva filă cec nu a mai fost folosită, dat fiind faptul că SC D. SRL emite o altă filă cec cu o valoare mai mare, iar până la soluţionarea cauzei în faţa primei instanţe a fost recuperat întregul prejudiciu cauzat acestei părţi civile de SC D. SRL.

Concludente în acest sens, s-a apreciat că sunt menţiunile din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, N.C., precum şi ale inculpatului M.F., din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, care s-au coroborat cu menţiunile din înscrisurile aflate la filele 90 vol. VI d.u.p. şi 154 vol. I d.u.p.

Dat fiind faptul că prejudiciul de aproximativ 15.039,6 lei (sub 4.000 euro), la data scadenţei, cauzat acestei părţi vătămate de către inculpatul M.F. a fost achitat integral până la soluţionarea cauzei în primă instanţă şi are valoare mai mică de 50.000 euro, devin incidente dispoziţiile art. 74/1 alin. (1) şi (2) C. pen. (nou introduse prin Legea nr. 202/2010) – existând deci o cauză de nepedepsire, astfel că în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de partea civilă SC O.M.T. SRL, iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen. a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.

1.4. Cu privire la fapta de înşelăciune săvârşită faţă de partea vătămată SC T.L. SRL Albeşti de inculpatul M.F., prima instanţă a reţinut că la 03 septembrie 2009 această societate comercială a livrat către SC S.J. SRL în baza facturii fiscale T. mărfuri în valoare de 232.006,89 lei, plata fiind convenită pentru data de 23 septembrie 2009. Prejudiciul cauzat acestei părţi vătămate a fost integral achitat până la soluţionarea cauzei în faţa primei instanţe conform menţiunilor de la fila 286 vol. II dosar instanţă.

Concludente în acest sens s-a apreciat că sunt în special depoziţiile inculpatului şi ale reprezentantului părţii civile din cursul judecăţii, care s-au coroborat cu menţiunile contractului din 09 iulie 2009 (de la filele 14-15 vol. V d.u.p.), şi a celorlalte înscrisuri de la filele 19 - 41 vol. V d.u.p., f. 91 - 115, 224 - 229 vol. I dosar instanţă.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că deşi iniţial părţile conveniseră ca plata să se efectueze cu o filă cec cu scadenţă la 30 zile, inculpatul M.F. ar fi emis un bilet la ordin cu o scadenţă la 03 septembrie 2009, dată la care reprezentantul părţii vătămate ar fi observat că de fapt valoarea debitului înscris în respectivul bilet la ordin era cu 10% mai mică decât valoarea debitului, motiv pentru care a convenit cu inculpatul să-i restituie respectivul bilet la ordin, urmând ca acesta din urmă s-i efectueze plata în numerar cu ordin de plată, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Acuzarea a avut în vedere depoziţia dată de reprezentantul părţii vătămate sus menţionată, C.C. (de la filele 1 -3 vol. V d.u.p.), în cursul urmăririi penale.

În cursul judecăţii, atât inculpatul M.F., cât şi reprezentantul părţii vătămate sus menţionată, C.C., au declarat însă că la momentul încheierii respectivei convenţii comerciale a fost stabilită plata eşalonată a datoriilor şi nu au fost emise documente bancare de plată (cec/ bilet la ordin).

La dosarul cauzei, la filele 38 şi 41 vol. V. d.u.p. s-a constatat că se află într-adevăr două bilele la ordin (seriile X - pentru 2.322,43 lei - şi Y - 2.3224,68 lei) ambele din data de 31 iulie 2009, cu scadenţă la 18 septembrie 2009, în care la emitent se menţionează SC S.J. SRL, iar la beneficiar SC T.L. SRL, însă ambele aceste bilete la ordin sunt anulate şi nu există nici o altă robă la dosarul cauzei că respectivele bilete la ordin au fost sau nu înmânate creditorului sus menţionat.

Chiar şi în situaţia în care ar fi reală susţinerea numitului C.C. din faza de urmărire penală, potrivit căreia i s-ar fi înmânat un bilet la ordin pe care ar fi fost menţionată o sumă cu 10% mai mică decât cea convenită, acest lucru nu poate duce la concluzia săvârşirii de către inculpatul M.F. a infracţiunii de înşelăciune, atâta vreme cât din cuprinsul biletului la ordin de la fila 38 vol. V d.u.p. a reieşit că suma reprezentând contravaloare factură a fost corect menţionată în cifre şi litere, astfel că prin diligenţe minime, orice persoană care ar fi citit acea filă cec ar fi observat conţinutul acesteia.

S-a constatat că există însă serioase dubii cu privire la eventuala înmânare către creditor a biletului la ordin sus menţionat, pentru o sumă cu 10% mai mică decât cea convenită, în condiţiile în care respectivul bilet la ordin poartă pe de o parte o dată a emiterii anterioară celei a facturării mărfii vândute, iar pe de altă parte o dată a scadenţei anterioară celei menţionate pe factura fiscală T.

Pe de altă parte, chiar şi prin raportare la declaraţiile date de numitul C.C. în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut că încă înainte de livrarea echipamentelor către SC S.J. SRL părţile au convenit modificarea clauzelor contractuale (cu privire la modalitatea de plată sau la scadenţa plăţii).

Din cuprinsul înscrisului de la fila 22 vol. V d.u.p. a reieşit că sunt reale susţinerile inculpatului M.F. şi ale reprezentantului părţii vătămate, C.C., potrivit cărora au încercat să stingă litigiul prin compensare cu alte mărfuri.

Pentru toate aceste considerente, prima instanţă a dat eficienţă doar declaraţiei reprezentantului părţii vătămate, C.C., din faza de judecată, care s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului M.F. din cursul judecăţii, precum şi cu menţiunile din celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, sus menţionate.

Din toate aceste probe, s-a concluzionat că deşi iniţial prin contractul transmis prin poştă de SC T.L. SRL Albeşti se convenise (la art. 7 din contractul din 09 iulie 2009) plata prin filă cec cu scadenţă la 30 zile, pe baza facturilor emise de vânzător şi semnate de cumpărător, ulterior la momentul predării mărfurilor şi al deplasării reprezentantului respectivei societăţi comerciale la domiciliul inculpatului M.F. (la 03 septembrie 2009 - cf. procesului verbal de la fila 19 vol. V d.u.p.) s-a convenit plata eşalonată a preţului acestor mărfuri. Ulterior, s-a arătat că inculpatul M.F. a dorit să restituie o parte din mărfurile cumpărate, însă această ofertă a fost refuzată pentru motivele indicate numitul C.C. în declaraţia dată în faţa instanţei, apoi în luna noiembrie 2009 i s-au propus acestuia din urmă modalităţi de compensare a datoriilor, însă acest lucru nu s-a mai realizat deoarece transportul mărfurilor nu a mai ajuns la destinaţie, întrucât drumul era înzăpezit.

Prima instanţă a mai reţinut şi că potrivit art. 1 din Protocolul 4 al Convenţiei europene a drepturilor omului „Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.”

Pentru aceste considerente s-a arătat că nu se poate reţine ca fiind îndeplinite nici din punct de vedere subiectiv şi nici din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. , dispunându-se achitarea inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. faţă de partea civilă SC T.L. SRL Albeşti.

1.5. Cu privire la fapta de înşelăciune săvârşită faţă de partea vătămată SC R.C. SRL de inculpatul M.F., prima instanţă a reţinut că în luna mai 2010 în baza contractelor din 08 mai 2010, din 10 mai 2010 şi din 13 mai 2010 această societate comercială a livrat către SC T.G. SRL (administrată de inculpatul M.F.) cauciucuri de autovehicule în valoare de 258.362,39 lei, fiind emise iniţial manual un număr de 4 facturi fiscale între 07 - 13 mai 2010. Ulterior, s-a arătat că pentru aceeaşi operaţiune comercială au fost emise în sistem electronic alte facturi fiscale.

Părţile au convenit plata unui avans în numerar, iar apoi prin file cec cu scadenţă la date diferite (între 14 mai - 08 iulie 2010).

A fost efectuată plata în numerar în cuantum de 25.000 lei, în perioada 07 mai - 15 mai 2010, iar pentru restul datoriei au fost emise de inculpatul M.F. un număr de 5 file cec.

S-a reţinut că în jurul datei de 13 mai 2010 (dată ce aparte pe două contracte de vânzare - cumpărare a unor cauciucuri de la SC R.C. SRL ) este livrată către de către SC T.G. SRL (administrator M.F.) şi SC S. SRL (administrator M.S.) cea mai mare cantitate de cauciucuri către aceste două societăţi comerciale.

Cele două contracte, conform declaraţiilor martorilor P.N. (de la filele 66-69 vol. VII d.u.p.) şi C.M. au fost încheiate la depozitul firmei vânzătoare de la R., însă potrivit ultimei martore menţionate (atât de la fila 95 vol. II d.u.p., cât şi de la filele 24-25 vol. II dosar instanţă), contractul cu SC S. SRL a fost încheiat la o dată ulterioară, după ce fuseseră livrate cauciucurile către SC T.G. SRL.

Contractele încheiate de părţi prevedeau că aceste file cec reprezintă garanţia plăţii.

Înainte de scadenţa primei file cec (probabil în jurul datei de 13 mai 2010), la iniţiativa inculpatului M.F., administratorii celor două societăţi comerciale sus menţionate au convenit ca SC T.G. SRL să livreze către SC R.C. SRL şnur de azbest, iar această din urmă societate să revândă această marfă către o firmă in Constanţa, indicată de acest inculpat. Potrivit martorei P.N., cu acea ocazie s-a încheiat un proces verbal de lăsare în custodie a şnurului de azbest, inculpatul M.F. îi dă aviz de însoţire a mărfii în original, iar administratorul nu este de acord cu emiterea facturilor până nu va fi găsit un cumpărător al acestor mărfuri, ci doar cu încheierea unui înscris sub semnătură privată.

Deşi la data primirii în depozit a acestor mărfuri martora C.M. se ocupa, potrivit declaraţiei date în faţa instanţei, de contabilitatea primară a SC R.C. SRL, nu a oferit nici o explicaţie rezonabilă pentru faptul că nu a întocmit note de recepţie pentru acea marfă, deşi a recunoscu că primirea şnurului de azbest în depozit s-a realizat cu acordul administratorului firmei la care era angajat.

Mai mult chiar, numai în situaţia în care marfa sus menţionată ar fi fost doar primită în custodie de a SC R.C. SRL, pe lângă notele de recepţie, trebuiau efectuate înregistrări extracontabile - eventual în contul X.

La plecare, inculpatul M.N. (cel care avea specimen de semnătură în bancă pentru firma tatălui său, SC T.G. SRL) i-a solicitat administratorului SC R.C. SRL, M.L., să nu introducă a doua zi fila cec în bancă, deoarece nu aveau disponibil în cont, însă acesta nu a fost de acord.

Pe 14 mai 2010 a fost introdusă prima filă cec în bancă, iar aceasta a fost refuzată la plată din lipsă disponibil în cont, iar la câteva minute martora P.N., în prezenţa administratorului M.L. au fost contactată telefonic de inculpatul M.N., care le-a solicitat din nou, pentru acelaşi motiv să nu introducă fila cec în bancă.

În aceeaşi zi, cei trei s-au întâlnit în zona Teatrului din Dr. Tr. Severin, M.N. le-a oferit suma de 18.000 lei (potrivit martorei P.N.) sau 17.000 lei (potrivit martorei C.M.) din totalul sumei scadente (20.000 lei), spunând că nu dispune de diferenţă deoarece avea soţia însărcinată, însă administratorul SC R.C. SRL, M.L., a refuzat plata parţială şi le-a relatat că nu mai poate restitui fila cec, deoarece a fost deja introducă în bancă.

După ce a fost scadent primul cec (de la fila 25 vol. I d.u.p.), întrucât aceasta fusese refuzat la plată din lipsă disponibil în cont, la iniţiativa administratorului SC R.C. SRL, M.L., pentru şnurul de azbest sus menţionat, probabil datorită faptului că nu fusese găsit un cumpărător al acestei mărfuri, s-a convenit încheierea unui contract de garanţie reală mobiliară (aflat între altele la filele 47 - 49 vol. IV d.u.p.), probabil în jurul datei de 20 mai 2010 (ce apare menţionată pe acel contract).

Obiectul garanţiei reale mobiliare l-au constituit 22 + 1/2 saci conţinând şnur de azbest, pentru plata datoriei contractate atât de SC T.G. SRL, cât şi de SC S. SRL.

S-a convenit astfel, ca în situaţia în care nu se va achita creanţa, creditorul să fie autorizat să vândă marfa constituită cu titlu de garanţie la orice preţ, păstrând un comision din vânzare de 40%, iar la îndestularea creanţei sale s-a angajat să restituie filele cec primite în garanţie.

Atât SC T.G. SRL, cât şi de SC S. SRL, au emis factură şi aviz de însoţire pentru marfa ce constituia obiectul garanţiei(acte aflate la filele 25-31 vol. I d.u.p.), însă SC R.C. SRL a restituit acea factură, a continuat să depună filele cec în bacă, file cec ce au fost pe rând refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Instanţa a reţinut că operaţiunea de emitere a unei facturi de debitor era firească, deoarece în lipsa acesteia, SC R.C. SRL nu avea cum să vândă unui eventual cumpărător marfa ce constituia obiectul graniţei.

Mai mult chiar, potrivit art. 5.6 din contractul de garanţie reală mobiliară după îndestularea creanţei, creditorul s-a angajat să restituie filele cec primite de la societăţile debitoare (în garanţie), iar potrivit art. 5.7 din acelaşi contract debitorii s-au obligat să emită facturile fiscale şi avizele, urmând ca apoi să se facă procesele verbale de compensare.

La 14 iunie 20101, prin intermediul B.E.J. - P.A., după consultarea cu juristul firmei, P.I., SC R.C. SRL restituie cele două facturi fiscale primite prin poştă de la societăţile debitoare, cu menţiunea că şnurul de azbest este primit în garanţie (notificare aflată la filele 2-3 vol. VI d.u.p.).

Cum din înscrisul de la fila 32 vol. I d.u.p. a reieşit că şnurul de azbest a fost cumpărat de SC T.G. SRL de la SC A.T. SRL la data de 08 martie 2010, iar din înscrisul de la filele 17 şi urm. vol. VII d.u.p. a reieşit că SC S. SRL a fost înfiinţată în luna aprilie 2004, faţă şi de depoziţiile martorei C.M. (potrivit căreia convenţia cu SC S. SRL - administrată de inculpatul M.S. - ce a venit la Recea însoţit de M.F. şi de M.N. - s-a realizat după ce fuseseră livrate cauciucurile către firma administrată de inculpatul M.F.) şi ale martorei P.N. (potrivit căreia M.L. a fost iniţial reticent cu privire la încheierea unui contract cu această nou înfiinţată societate), apare ca firească încheierea unui contract de garanţie reală mobiliară în care debitoare să figureze ambele societăţi comerciale sus menţionate.

Toate cele 286 cauciucuri cumpărate de la SC R.C. SRL, au fost vândute apoi de SC T.G. SRL către două societăţi comerciale cu suma de 303.276,26 lei, conform anexei 6 la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

După arestarea preventivă a acestui inculpat, a fost achitată întreaga datorie către SC R.C. SRL.

Concludente în acest sens s-a reţinut că sunt depoziţiile reprezentantului părţii civile SC R.C. SRL, M.L., din faza de urmărire penală şi de judecată, declaraţiile inculpatului din cele două faze, declaraţiile martorilor P.N. şi C.M., coroborate cu înscrisurile de la filele 4- 75 vol. I d.u.p.; 47-64 vol. IV d.u.p., 61-75 vol. I dosar instanţă şi cu menţiunile din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Declaraţiile martorilor M.G. (de la filele 63-64 vol. VII d.u.p.) şi P.F.N. (de la fila 78 vol. VII d.u.p. şi de la fila 82 vol. II dosar instanţă) au fost înlăturate ca neconcludente, deoarece - în privinţa primului martor menţionat - acesta a relatat aspecte ulterioare realizării acordurilor comerciale cu SC R.C. SRL, iar administratorul acestei societăţi a declarat în faţa instanţei că nu este adevărată susţinerea martorului din faza de urmărire penală că ar fi fost împuternicit de acesta să negocieze stingerea litigiului cu firmele administrate de inculpaţii M.F. şi M.S.

În privinţa celei de-a doua martore, s-a reţinut că depoziţia sa conţine date generice, în sensul că firma la care este angajată a refuzat oferta de cumpărare a unor cauciucuri de la SC R.C. SRL, deoarece pe de o parte ar fi avut o ofertă mai bună de la cetăţeni de etnie romă pentru astfel de anvelope, iar pe de altă parte deoarece nu lucraseră niciodată cu o astfel de marcă de cauciucuri (ce erau produse în China conform menţiunilor din procesul verbal de custodie de la fila 75 vol. VII d.u.p.).

Pentru toate aceste considerente, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului M.F. de a emite file cec cunoscând că nu dispune de fonduri băneşti în acest sens, în contul SC T.G. SRL, pe care o administra, faptă prin care s-a cauzat părţii vătămate SC R.C. SRL un prejudiciu de 229.455,46 lei (54.264,03 euro) constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen.

Nu s-a putut reţine săvârşirea unei alte infracţiuni (cea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934) deoarece fără inducerea în eroare a părţii vătămate, prin crearea iluziei bonităţii firmei, nu s-ar fi încheiat contractul dintre cele două societăţi comerciale sus menţionate. Ori, administratorul SC R.C. SRL a declarat în faţa instanţei că a înţeles la încheierea contractului că plata restului datoriei se va face prin prezentarea cecului în bancă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat instanţa a avut în vedere următoarele:

Limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru această infracţiune, care în cauza de faţă, date fiind achitarea integrală a prejudiciului şi incidenţa dispoziţiilor art. 741 alin. (1) C. pen., nou introdus prin Legea nr. 202/2010, s-au redus la jumătate (aceasta fiind o cauză legală de reducere a pedepsei), astfel limitele de pedeapsă în acest caz sunt între 5 şi 10 ani închisoare.

Pericolul social concret al faptei comise - constând în pierderea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relaţiile comerciale.

Urmarea produsă - prejudiciu de natură patrimonială în cuantum de 229.455,46 lei (54.264,03 euro).

Circumstanţa personală prevăzută de art. 741 alin. (2) C. pen. (nou introdus prin Legea 202/2010), potrivit căreia în cazul infracţiunii de înşelăciune ce a produs un prejudiciu între 50.000 şi 10.000 euro, prejudiciu ce a fost reparat integral, pe lângă pedeapsa închisorii i se poate aplica inculpatului amenda penală - al cărei cuantum este prevăzut de art. 63 alin. (3) teza finală (amenda între 500 şi 30.000 lei).

Conduita anterioară a inculpatului M.F. - ce nu este cunoscut cu antecedente penale - ce este apreciată ca fiind o circumstanţă atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Stăruinţa depusă de acesta pentru înlăturarea consecinţelor de natură patrimonială faţă de părţile vătămate, încă înainte de începerea urmăririi penale, prin încercarea de a găsi căi alternative de stingere acestui litigiu, iar apoi prin plata în numerar a datoriei, încă dinainte de modificarea Codului penal prin Legea nr. 202/2010 - ce este apreciată ca fiind o circumstanţă atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

Conduita din timpul procesului - constând în atitudinea cooperantă cu organele judiciare - acceptând să dea declaraţii cu privire la faptele pentru care era cercetat - ce este apreciată ca fiind o circumstanţă atenuantă personală potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit căruia în cazul infracţiunilor ce au produs consecinţe deosebit de grave, dacă se constată circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special.

Pentru toate aceste considerente, reţinând incidenţa dispoziţiilor sus menţionate, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele stabilite de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. (închisoare de la 1, 3 ani la 5 ani sau amenda penală între 500 şi 30.000 lei).

S-a apreciat că, aplicarea unei pedepse medii cu închisoarea în limitele sus menţionate, este aptă a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

Săvârşind o faptă ce a adus atingere relaţiilor comerciale bazate pe buna credinţă şi încrederea reciprocă a partenerilor comerciali, prima instanţă a apreciat ca fiind oportună aplicarea, pe parcursul executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., iar apoi ca pedepse complementare în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., întrucât din probele aflate la dosarul cauzei a reieşit că acesta, în calitate de administrator al SC D.B. SRL, a săvârşit o singură faptă care ar putea întruni elementele infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că în luna februarie 2009 s-a folosit cu titlu de garanţie de un cec (aflat la fila 153 vol. I d.u.p.) în valoare de 120.000 lei - pentru stingerea unei obligaţii comerciale faţă de partea vătămată - SC O.M.T. SRL - cu prilejul încheierii unui contract având ca obiect livrarea unor scaune de birou - cauzând un prejudiciu de 103.616 lei (24.449,29 euro). Respectiva filă cec nu a fost decontată integral în bancă din lipsă disponibil în cont.

Reprezentantul părţii vătămate a formulat plângere penală împotriva reprezentantului SC D.B. SRL, însă Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la această faptă prin rezoluţia nr. 774/P/2009 din 23 septembrie 2009 (aflată la filele 204-205 vol. I instanţă).

Concludente în acest sens s-a apreciat că sunt menţiunile din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate N.C. şi ale martorului Nicoară Ionuţ, din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, din înscrisurile de la filele 127- 166 vol. I d.u.p. - cuprinzând în special contractul din 10 februarie 2009, plângerea penală formulată împotriva acestui inculpat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, iar apoi împotriva rezoluţiei procurorului nr. 774/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această faptă, 7 facturi fiscale şi fila cec sus menţionată - înscrisurile de la filele 32-41, 43-49, 51-52 vol. I dosar instanţă.

Cum prejudiciul cauzat părţii civile prin fapta sus menţionată a fost integral recuperat până la terminarea cercetării judecătoreşti din faţa primei instanţe şi are o valoare mai mică de 50.000 euro, sunt incidente în mod obligatoriu în acest caz dispoziţiile art. 741 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. , s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., faţă de partea civilă SC O.M.T. SRL Constanţa; iar în baza art. 741 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat amenda administrativă de 1.000 lei.

3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că perioada 15 mai - 21 iulie 2009 inculpatul M.N., în calitate de administrator al SC E.T.C.I.E. SRL, a indus şi menţinut în eroare părţile civile SC O.M.T. SRL şi SC T.L. SRL, prin emiterea unui cec în valoare de 8.925 lei, ce a fost refuzat la plată din lipsă disponibil în cont şi, respectiv, prin emiterea unui bilet la ordin ce avea completată eronat suma de plată.

Prin aceste fapte i s-a cauzat SC O.M.T. SRL un prejudiciu patrimonial de 14.547,36 lei (3486,48 euro), iar SC T.L. SRL un prejudiciu de 93.988,58 lei (22.220,57 euro) - la data scadenţei fiecărei datorii în parte.

Concludente, în acest sens, sunt în special declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate, N.C. şi C. din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, menţiunile din înscrisurile de la filele 157-159 vol. I d.u.p., filele 39 şi 40 vol. V d.u.p., filele 51-58, vol. V d.u.p., filele 9-10 vol. VII d.u.p. şi filele 32, 41, 42, 50 vol. II instanţă.

Deşi fapta inculpatului (de a induce în eroare partea vătămată SC T.L. SRL, cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea unui bilet la ordin având completate eronat unele rubrici) constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - biletul la ordin astfel emis putând avea valoarea unui mijloc fraudulos - iar fapta aceluiaşi inculpat (de a induce în eroare partea vătămată SC O.M.T. SRL, prin emiterea unui cec ştiind că pentru valorificarea lui lipseşte acoperirea necesară) ar putea constitui infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., dat fiind apropierea cronologică a celor două fapte şi modul asemănător de comitere, date fiind şi tendinţele actuale din legislaţie - de asimilare în astfel de cazuri a cecului, mijlocului fraudulos prevăzut de alin. (2) din art. 215 C. pen., instanţa apreciază că a existat o unitatea de rezoluţie infracţională în acest caz, astfel că se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor mai sus menţionate.

În privinţa cecului emis în beneficiul SC O.M.T. SRL nu s-a putut reţine existenţa infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, deoarece, în lipsa altor probe, fără această eroare contractul de livrare a unor mărfuri nu s-ar fi încheiat.

Cum valoarea totală a prejudiciilor cauzate celor două părţi vătămate SC O.M.T. SRL şi SC T.L. SRL s-a apreciat că este conform expertizei contabile efectuate în cauză de 108.535,94 lei (25.707,05 euro – la data scadenţei), prejudicii ce au fost recuperate integral pe parcursul procesului de faţă, instanţa a constatat că în cauză sunt în mod obligatoriu aplicabile dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen., existând o cauză de nepedepsire, astfel că în baza art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de părţile civile SC T.L. SRL Albeşti şi SC O.M.T. SRL Constanţa; iar în baza art. 74 indice 1 alin. (2) C. pen., rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i-a fost aplicată acestui inculpat amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

4. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în patru infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin); de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC G.S.B. SRL Bucureşti); de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (parte vătămată SC F.R. SRL Bucureşti) şi de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. (parte vătămată SC R.C. SRL Punghina).

4.1. Cu privire la fapta săvârşită faţă de partea vătămată SC E.G. SRL, din probele aflate la dosarul cauzei a rezultat doar că pentru plata datoriei contractate de SC N. SRL a fost emis la data de 22 februarie 2007 în favoarea SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin un bilet la ordin în valoare de 40.000 lei, care - fiind prezentat în bancă a doua zi de la scadenţă - a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil în cont (conform menţiunilor din înscrisurile de la filele 38-39 vol. III d.u.p.), iar acest prejudiciu nu a fost recuperat până în prezent - după cum reiese din înscrisul de la filele 53-54 vol. I instanţă şi din declaraţiile date de reprezentantul acestei părţi vătămate de la filele 117-121 vol. III d.u.p. şi de la fila 197 vol. I dosar instanţă.

Directorul general al părţii vătămate, S.C., cu prilejul audierii în faţa instanţei (la fila 197 vol. I dosar instanţă), deşi a declarat că a fost înşelat de M.S., ce era însoţit de un alt cetăţean de etnie romă, acesta a indicat o altă poreclă decât cea cunoscută conform actelor de la dosarul cauzei (M. - în loc de Y.) şi nu l-a recunoscut pe inculpatul sus menţionat după planşa fotografică aflată la filele 94-95 vol. II dup.

Că este aşa reiese şi din studierea conţinutului facturilor fiscale de la filele 169-178 vol. I d.u.p. în care pe de o parte numele inculpatului M.S. nu apare menţionat la rubrica „delegat,” iar pe de altă parte nici seria şi numărul cărţi de identitate menţionate în dreptul aceleiaşi rubrici nu corespund cu seriile vreuneia din cărţile de identitate ale acestui inculpat, conform menţiunilor din înscrisul de la filele 94-95 vol. II dup.

Faţă de toate aceste considerente, se va dispune achitarea inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. , întrucât din probele aflate la dosarul cauzei nu a reieşit nici că acest inculpat ar fi fost administrator sau ar fi acţionat în calitate de reprezentat de fapt al SC N. SRL (al cărei administrator şi asociat unic este M.I. - conform înscrisurilor de la filele 11-14 vol. VII d.u.p.) şi nici că acest inculpat ar fi emis un bilet la ordin care nu avea acoperire în bancă.

4.2. Cu privire la fapta săvârşită faţă de partea vătămată SC G.S.B. SRL Bucureşti: din probele administrate în cauză a rezultat că în luna martie - aprilie 2007 inculpatul M.S., în calitate de administrator al SC S.C. SRL a cumpărat de la această parte vătămată mărfuri în valoare de 92.003,07 lei - achitând numerar 13.323 lei, iar pentru plata unei părţi datorie a fost emis un bilet la ordin în valoare de 78.675,07 lei, cu scadenţă la data de 04 februarie 2008, care însă a fost refuzat la plată datorită faptului că această societate nu avea deschis cont la B.R.D.

În timpul procesului de faţă, la data de 19 septembrie 2010 a fost încheiată o convenţie cu partea vătămată, fiind achitată în numerar suma de 5.000 lei, diferenţa de 15.000 lei urmând a fi achitată în numerar până la 19 octombrie 2010, iar pentru restul datoriei urmând a se proceda la compensarea cu altă marfă până la data de 10 octombrie 2010.

Din actele de la dosarul cauzei nu a reieşit că în afară de suma de 5.000 lei a mai fost achitată diferenţa în numerar sau prin compensare până la soluţionarea prezentei cauze, astfel că valoarea integrală a debitului datorat părţii vătămate este de 73.675,07 lei.

Concludente, în acest sens, în special, au fost menţiunile din expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţiile reprezentantului părţii vătămate din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, filele 101, 108, 133, 140 vol. V d.u.p.

S-a reţinut că fapta inculpatului M.S. - de a induce în eroare partea vătămată SC G.S.B. SRL Bucureşti cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea în mod fraudulos a unui bilet la ordin, ştiind că nu are deschis cont la B.R.D. - constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Cum această faptă, s-a reţinut că a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, prezintă pericol social specific infracţiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acţionat şi urmarea produsă - iar în cursul judecăţii inculpatul nu a achitat decât parţial prejudiciul cauzat părţii vătămate, urmează ca acesta să răspundă penală pentru fapta săvârşită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoare de la 3 la 15 ani);modalitatea prin care inculpatul a acţionat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantum de 73.675,07 lei, ci şi în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relaţiile comerciale;în cursul procesului inculpatul, prin membrii familiei sale au încercat să stingă litigiul patrimonial şi chiar a achitat parte din datorie, în cuantum de 5.000 lei; are doi copii minori în întreţinere, iar această infracţiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 193 şi 205 C. pen. - conform sentinţei penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanţă) - toate aceste din urmă considerente fiind reţinute drept circumstanţe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ şi represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanţa a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relaţiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credinţă.

4.3. Cu privire la fapta săvârşită faţă de partea vătămată SC F.R. SRL Bucureşti: din probele aflate la dosarul cauzei a reieşit că la data de 26 octombrie 2009 acest inculpat, în calitate de administrator al SC M.G. SRL a închiriat de la această parte vătămată iniţial pentru o perioadă de 3 zile două platforme autoridicătoare şi un stivuitor (manipulator telescopic), pentru care a efectuat plata în numerar. Aceste utilaje au fost transportate de reprezentanţii părţii vătămate în incinta SC F. SA din Curtea de Argeş, iar, apoi, după ce perioada închirierii a fost prelungită în mod succesiv, la 05 noiembrie 2010 părţile au convenit mutarea utilajelor la mina din Moldova Nouă.

Tot la acea dată s-a convenit şi cumpărarea de către SC M.G. SRL a stivuitorului de la SC F.G. SRL Austria (ce era proprietara utilajelor, în vreme ce firma din România avea doar drept de închiriere către terţe persoane), negocierile în acest sens fiind purtate prin intermediul părţii vătămate sus menţionate. Preţul convenit pentru acest utilaj a fost de 53.000 euro, ce trebuia achitat până la data de 06 noiembrie 2010.

În acest sens a fost emisă factura fiscală X (aflată în traducere legalizată la fila 73 vol. II dosar instanţă) - care a menţionat expres că „utilajul rămâne în proprietatea noastră până la achitarea integrală.”

Din punct de vedere juridic, instanţa a apreciat că factura fiscală sus menţionată este doar „pro forma,” părţile convenind ca transferul proprietăţii utilajului să fie realizat la momentul plăţii, iar nu la momentul realizării acordului de voinţă.

Având în vedere aceste aspecte şi faptul că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a achitat contravaloarea stivuitor (manipulator telescopic ), nu s-a putut reţine nici că a operat transferul proprietăţii acestui utilaj şi nici că ar fi legală operaţiunea prin care SC M.G. SRL ar fi vândut acest utilaj în 13 noiembrie 2009 către SC E.M. SRL Arad, societate care din luna februarie 2010 a fost radiată din registrul comerţului.

Ulterior, contrar celor convenite, inculpatul a schimbat locaţia în care se aflau toate aceste utilaje, nu a mai achitat contravaloarea folosinţei lor şi nu le-a mai restituit până în prezent.

Pentru plata folosinţei utilajelor inculpatul M.S. a emis la 05 noiembrie 2009 un bilet la ordin în valoare de 13.954,79 lei (aflat la fila 56 vol. V d.u.p.) ce nu a fost decontat în bancă din lipsă totală disponibil în cont.

Faptele, aşa cum au fost ele reţinute au fost dovedite cu declaraţiile date de reprezentantul părţii vătămate, B.M. din cursul urmăririi penale (de la filele 42-43 şi 44-45 vol. V d.u.p.) şi din cursul judecăţii (de la filele 19-20), înscrisurile de la filele 46-100 vol. V d.u.p., 304-346 vol. I dosar instanţă, f. 21, vol. II dosar instanţă.

Prejudiciul cert cauzat acestei părţi vătămate se compune din contravaloare chirie conform contractului dintre părţi (în valoare de 13.954,79 lei), la care se adaugă şi contravaloarea în lei, la momentul plăţii, a celor trei utilaje închiriate şi nerestituite la termen, în situaţia în care conform disp. art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul M.S. nu va înţelege sau nu va putea să restituie părţii civile SC F.R. SRL Bucureşti două platforme autoridicătoare, cu nr. intern X şi Y, precum şi un stivuitor telescopic X, nr. intern Z.

Valoarea utilajelor (154.231 euro) a fost precizată în cererea de constituire de parte civilă de la fila 301 vol. I dosar instanţă şi nu a fost contestată de vreuna din părţile în litigiu.

Instanţa a apreciat că deşi este posibil ca acestei părţi vătămate să i se fi cauzat un prejudiciu şi pentru lipsa de folosinţa celor trei utilaje pe perioada ce excede contractului de închiriere încheiat între părţi, nu pot fi acordate despăgubiri sub acest aspect, întrucât acest prejudiciu nu este cert nici sub aspectul cuantumului său şi nici posibilităţii producerii lui.

S-a reţinut astfel că în raporturile de închiriere a utilajelor părţile au convenit în mod succesiv sume diferite pe fiecare zi de închiriere, după cum reiese din contractul nr. X/2009 şi din anexele la contract. De asemenea la dosarul cauzei nu au fost depuse documente din care să rezulte că alte persoane juridice ar fi fost interesate în perioada noiembrie 2009 - la zi să închirieze utilaje de genul celor sus menţionate.

Cum acest prejudiciu are o valoare mai mare de 200.000 lei s-a reţinut şi că această faptă a produs consecinţe deosebit de grave.

S-a reţinut că fapta inculpatului M.S. - de a induce în eroare partea vătămată SC F.R. SRL cu prilejul încheierii unui contract comercial, prin emiterea în mod fraudulos a unui bilet la ordin, ştiind că nu are disponibil în cont - constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Cum această faptă s-a reţinut că a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, prezintă pericol social specific infracţiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acţionat şi urmarea produsă - iar în cursul judecăţii inculpatul nu a achitat decât parţial prejudiciul cauzat părţii vătămate, acesta a răspuns penal pentru fapta săvârşită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoare de la 10 la 20 ani); modalitatea prin care inculpatul a acţionat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantumul sus menţionat, ci şi în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relaţiile comerciale; are doi copii minori în întreţinere, iar această infracţiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 193 şi 205 C. pen. - conform sentinţei penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanţă) - toate aceste din urmă considerente urmând a fi reţinute drept circumstanţe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se face şi aplicaţia disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 7 (şapte) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC F.R. SRL, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ şi represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanţa a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relaţiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credinţă.

4.4. Cu privire la fapta săvârşită faţă de partea vătămată SC R.C. SRL: s-a reţinut că în cursul lunii mai 2010, aflând despre tranzacţia comercială efectuată de SC T.G. SRL (administrată de cuscrul său, M.F.) cu această parte vătămată, M.S., în calitate de administrator al SC S. SRL s-a deplasat la depozitul de cauciucuri auto al acestei din localitatea Recea, judeţ Mehedinţi, împreună cu ginerele său, M.N. şi cuscrul său, M.F. Iniţial administratorul părţii vătămate, M.L. a refuzat să încheie contract de livrare de mărfuri cu această din urmă societate, deoarece era nou înfiinţată, însă a acceptat acest lucru după ce s-a consultat cu juristul său, B.I.

A fost încheiat între părţi un contract de vânzare cumpărare din 13 mai 2010, iar marfa a fost livrată pe baza unor facturi fiscale emise între 08 mai - 16 mai 2010.

Valoarea totală a cauciucurilor livrate către SC S. SRL a fost de 157.965,87 lei, fiind achitată în numerar suma de 60.000 lei şi rămânând de achitat un debit de 97.965,87 lei (conform menţiunilor de la fila 287 vol. II dosar instanţă - extras din raportul de expertiză contabilă).

Deşi iniţial se convenise ca plata să fie realizată pe baza unor file cec emise se SC S. SRL - întrucât la prezentarea primei file cec ce a devenit scadentă banca a refuzat plata din lipsă disponibil în cont - ulterior între părţi s-a încheiat un contract de garanţie reală mobiliară datat la 20 mai 2010, în care ca debitori apar atât SC S. SRL (administrată de M.S.), cât şi SC T.G. SRL( administrată de cuscrul său, M.F.).

Obiectul garanţiei reale mobiliare l-au constituit 22 + 1/2 saci conţinând şnur de azbest.

S-a convenit astfel, ca în situaţia în care nu se va achita creanţa, creditorul să fie autorizat să vândă marfa constituită cu titlu de garanţie la orice preţ, păstrând un comision din vânzare de 40%, iar la îndestularea creanţei sale s-a angajat să restituie filele cec primite în garanţie.

Ulterior atât SC S. SRL, cât şi SC T.G. SRL au emis facturi pentru marfa ce constituia obiectul garanţiei, însă SC R.C. SRL a restituit acea factură, a continuat să depună filele cec în bacă, file cec ce au fost pe rând refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Instanţa a reţinut că operaţiunea de emitere a unei facturi de debitor era firească, deoarece în lipsa acesteia, SC R.C. SRL nu avea cum să vândă unui eventual cumpărător marfa ce constituia obiectul graniţei.

Pe de altă parte, primirea acestei mărfii în depozitul SC R.C. SRL de la Recea, judeţ Mehedinţi, nu se putea realiza în lipsa acordului administratorului respectivei societăţi. Cu ocazia audierii martorei C.M., aceasta a declarat că deşi se ocupa de întocmirea evidenţei primare, nu a întocmit acte de primire în custodie, dar că primirea acestei mărfi în depozit nu se putea realiza fără acordul administratorului.

Cele 294 cauciucuri cumpărate de SC S. SRL au fost apoi revândute către SC P. SRL Strehaia (234 bucăţi) şi către SC M.G. SRL (60 bucăţi).

Din actele de la dosarul cauzei a reieşit că în aceeaşi zi, SC M.G. SRL (care era administrată tot de inculpatul M.S.) a revândut cauciucurile la un preţ mai mic către SC B. SRL.

SC R.C. SRL a continuat să introducă filele cec în bancă, pe măsură ce deveneau scadente, însă fiecare dintre acestea au fost refuzate la plată din lipsă disponibil în cont.

Concludente în acest sens au fost declaraţiile administratorului părţii vătămate, din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, M.L., declaraţiile martorilor C.M. şi A.G. (din cursul urmăririi penale şi al judecăţii), P.N. şi B.I. (din cursul urmăririi penale), menţiunile din înscrisurile de la filele 71-90 vol. I dosar instanţă, menţiunile din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecăţii, la fila 287 vol. II dosar instanţă, a concluzionat că debitul SC S. SRL ar fi fost acoperit integral de contractul de garanţie mobiliară sus menţionat, întrucât valoarea obiectului garanţiei depăşeşte de trei ori valoarea datoriei.

Instanţa nu a omologat aceste concluzii ale raportului de expertiză, întrucât la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că SC R.C. SRL a procedat pentru îndestularea creanţei conform clauzelor contractuale la valorificarea bunurilor primite în garanţie.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că fapta inculpatului M.S. de a emite file cec cunoscând că nu dispune de fonduri băneşti în acest sens, în contul SC S. SRL, pe care o administra, faptă prin care s-a cauzat părţii vătămate SC R.C. SRL un prejudiciu de 97.965,87 lei (22.647,40 euro) constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

Nu s-a putut reţine săvârşirea unei alte infracţiuni (cea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 58/1934) deoarece fără inducerea în eroare a părţii vătămate, prin crearea iluziei bonităţii firmei, nu s-ar fi încheiat contractul dintre cele două societăţi comerciale sus menţionate. Ori, administratorul SC R.C. SRL a declarat în faţa instanţei că a înţeles la încheierea contractului că plata restului datoriei se va face prin prezentarea cecului în bancă.

Cum această faptă s-a reţinut că a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, prezintă pericol social specific infracţiunii - dată fiind modalitatea prin care acesta a acţionat şi urmarea produsă - iar în cursul judecăţii inculpatul nu a achitat decât parţial prejudiciul cauzat părţii vătămate, acesta a răspuns penal pentru fapta săvârşită.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat au fost avute în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoare de la 10 la 20 ani); modalitatea prin care inculpatul a acţionat; urmările produse - constând nu numai în prejudiciu material neachitat în cuantumul sus menţionat, ci şi în afectarea încrederii reciproce ce guvernează de regulă relaţiile comerciale; are doi copii minori în întreţinere, iar această infracţiune nu a fost comisă în stare de recidivă, inculpatul suferind anterior doar o condamnare cu amendă penală pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 193 şi 205 C. pen. - conform sentinţei penale nr. 783/2005 a Judecătoriei Strehaia (de la filele 269-270 vol. II dosar instanţă) - toate aceste din urmă considerente fiind reţinute drept circumstanţe atenuante conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcându-se şi aplicaţia disp. art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC R.C. SRL, este aptă a asigura scopurile preventiv, educativ şi represiv prevăzute de lege.

La alegerea pedepselor accesorii instanţa a avut în vedere că faptele comise de acest inculpat - în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale - sunt apte a induce o stare de neîncredere a relaţiilor comerciale, ce sunt de regulă bazate pe bună credinţă.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspect subiectiv şi nici sub aspect obiectiv.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave (cum este cea de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave – potrivit art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003), pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Art. 2 lit. a) teza finală din Legea nr. 39/2003 prevede că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În cazul în care există totuşi o asociere a unor persoane în vederea comiterii unor infracţiuni, asociere care însă nu poate duce la concluzia existenţei unui grup infracţional organizat, se poate reţine săvârşirea de către acele persoane a infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.

În cauza dedusă judecăţii, este cert că toţi cei patru inculpaţi fac parte din comunitatea de cetăţeni de etnie romă din Strehaia; că în general opinia majoritară este aceea că între membrii acestei comunităţi există legături mult mai strânse decât între alte grupuri etnice şi că în aceeaşi opinie cetăţenii de etnie romă ar fi mai predispuşi la comiterea unor infracţiuni decât alţi cetăţeni. De asemenea, probele de la dosarul cauzei au demonstrat că inculpaţii M.F., M.N. şi M.S. sunt legaţi între ei prin rudenie (fiind tată şi respectiv fii acestuia) iar cu inculpatul M.S. prin afinitate (acesta este socrul inculpatului M.N.), precum şi că toţi cei patru inculpaţi sunt cercetaţi pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.

Toate aceste elemente de fapt - în lipsa unor probe certe care să probeze grupul structurat sau acţiunea coordonată a membrilor grupului în scopul comiterii unor infracţiuni grave - nu au putut duce la concluzia că astfel s-ar fi constituit un grup infracţional organizat, în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din probele de la dosarul cauzei a reieşit că fiecare dintre cei patru inculpaţi, în calitate de administratori ai unor societăţi comerciale diferite, au tranzacţionat cu diverse părţi vătămate, în nume propriu, fără vreo înţelege prealabile sau un ajutor din parte altor inculpaţi.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 „actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi”.

De altfel, nici în actul de sesizare al instanţei nu s-a menţionat în concret care au fost atribuţiile fiecărui inculpat în cadrul pretinsului grup infracţional, iar din actele de la dosarul cauzei nu reiese modul cum ar fi funcţionat o astfel de structură infracţională, nu reiese nici că cel puţin trei dintre cei patru inculpaţi ar fi iniţiat, constituit, aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup.

Pe de altă parte, una din condiţiile esenţiale pentru subzistenţa grupului infracţional, este aceea ca la activităţile realizate în favoarea grupului să participe minim 3 persoane.

Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză nu relevă participarea la cel puţin două din faptele descrise în actul de sesizare a cel puţin trei dintre inculpaţii trimişi în judecată.

Astfel, pentru a se justifica existenţa grupului infracţional încă din anul 2006, în rechizitoriu sunt menţionaţi toţi cei patru inculpaţi ca participând la săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune contra părţii vătămate SC E. SRL.

Probele administrate în cauză au confirmat, însă, că, dintre toţi cei patru inculpaţi menţionaţi în actul de sesizare, doar inculpatul M.F. a negociat cu administratorul acestei societăţi, S.C., realizarea unei tranzacţii comerciale, în cadrul căreia a fost emis un bilet la ordin ce nu a fost decontat în bancă datorită expirării termenului de prezentare. Deşi la tranzacţia respectivă, din toamna anului 2006, au fost prezenţi şi fiii inculpatului M.F., M.N. (în vârstă de 17 ani) şi M.S. (în vârstă de 19 ani, la acea dată), probele aflate la dosarul cauzei, incluzând aici în special declaraţia reprezentantului părţii vătămate S.C., nu au confirmat că aceştia au avut vreun rol.

În aceste condiţii, instanţa nu a putut asimila prezenţa fizică cu o prezenţă juridică pentru a concluziona subzistenţa grupului infracţional.

Pe de altă parte, pentru considerentele ce au fost dezvoltate la analiza infracţiunilor de înşelăciune, un alt motiv pentru care nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, este acela că, pentru infracţiunea de înşelăciune (în dauna părţii vătămate SC E. SRL) sus menţionată, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.F. şi achitarea faţă de inculpatul M.S., în cazul acestuia din urmă în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.

Inculpaţii M.F., M.N. şi M.S. au mai fost localizaţi, oarecum împreună, la săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune contra părţii vătămate SC O.M.T. SRL Constanţa, însă, cum prejudiciile cauzate au fost reparate în timpul procesului penal de faţă, iar valoarea lor nu depăşeşte 50.000 euro - echivalent în lei, pentru fiecare dintre aceste infracţiuni s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. b), rap. la art. 70 lit. i)1 C. proc. pen. În acest caz, grupul infracţional nu există, deoarece pe de o parte nu s-a dovedit că scopul grupului ar fi fost săvârşirea unor infracţiuni patrimoniale fără consecinţe deosebit de grave, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că acel grup ar fi fost constituit în mod organizat.

Ultimele fapte unde sunt localizaţi cel puţin trei dintre inculpaţii de faţă sunt cele comise în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL Punghina, însă, potrivit depoziţiilor martorilor P.N. şi C.M., coroborate cu înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultând că fiecare dintre aceştia au acţionat separat şi în interes propriu, martora C.M. afirmând că l-a cunoscut pe M.S. după realizarea tranzacţiilor dintre SC R.C. SRL Punghina şi SC T.G. SRL.

În ceea ce-l priveşte pe M.S., martorele P.N. şi C.M., precum şi reprezentantul părţii vătămate, M.L., au afirmat doar că acesta nu a participat la discuţii în momentul negocierii unui contract între SC R.C. SRL Punghina şi SC T.G. SRL.

Instanţa a mai reţinut că, în rechizitoriu s-a menţionat nu numai că acest grup infracţional s-a constituit, ci şi că a fost urmat de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a constituit. Din acest ultim punct de vedere, pentru a se putea reţine grupul infracţional, trebuie să se demonstreze că, cel puţin trei dintre membrii grupului infracţional au avut vreun rol la săvârşirea, fie a cel puţin unei infracţiuni de înşelăciune ce a avut consecinţe deosebit de grave, fie a cel puţin două fapte, fapte ce ar intra în conţinutul constitutiv al unei infracţiuni continuate, care a produs prejudicii a căror valoare cumulată depăşeşte 2.000.000 lei (consecinţe deosebit de grave).

Pentru considerentele ce au fost expuse la analiza infracţiunilor de înşelăciune, s-a reţinut că, pentru două din cele trei fapte - respectiv, pentru infracţiunile contra părţilor vătămate SC E. SRL Tr. Severin şi SC O.M.T. SRL Constanţa, unde sunt localizaţi trei dintre cei patru inculpaţi, instanţa a dispus încetarea procesului penal. Acesta este încă un argument pentru care nu se poate reţine subzistenţa grupului infracţional.

De asemenea, chiar şi în situaţia în care s-ar considera că nu era neapărat necesară participarea efectivă a cel puţin trei inculpaţi la săvârşirea vreunei infracţiuni de înşelăciune, ce ar fi produs consecinţe deosebit de grave), pentru a se putea infracţiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 era necesar să se dovedească măcar că membrii pretinsului grup infracţional ar fi participat fie la pregătirea săvârşirii unor astfel de infracţiuni grave, fie la împărţirea profitului obţinut din astfel de activităţi.

Cum în cauza dedusă judecăţii nu s-a dovedit că inculpaţii au acţionat în mod coordonat la săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune ce au avut consecinţe deosebit de grave, deci nu s-a dovedit existenţa unui grup infracţional organizat în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , s-a dispus achitarea fiecăruia dintre cei pentru inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7, rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la cele două infracţiuni de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002, s-a dispus achitarea inculpatului M.N., în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. , întrucât, pentru considerentele ce au fost pe larg dezvoltate în rândurile de mai sus, în cauza dedusă judecăţii nu s-a putut stabili nici săvârşirea de acest inculpat a infracţiunii de înşelăciune şi nici provenienţa ilicită a sumelor de bani cu care au fost achiziţionate cele două autoturisme menţionate în actul de sesizare.

În aceste condiţii, nu s-a putut stabili că autoturismele M.S. şi L.R. (menţionate în înscrisurile de la filele 27-29 vol. VII d.u.p.) ar fi format obiectul vreuneia dintre cele două infracţiuni de spălare de bani, menţionate în actul de sesizare a instanţei.

Cum atât inculpatul M.S., cât şi inculpatul M.N. au fost achitaţi pentru parte din infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, iar pentru restul infracţiunilor s-a dispus încetarea procesului penal, aplicându-li-se sancţiuni cu caracter administrativ, în baza art. 140 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a acestui inculpat, iar în baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. , s-a dispus punerea în libertate de îndată a acestor inculpaţi de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5302/101/2010, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Instanţa a apreciat că aceşti doi inculpaţi nu pot beneficia de prevederile art. 88 alin. (2) C. pen. - pentru a li se înlătura în tot sau în parte executarea amenzii, ca urmare a scăderii reţinerii şi arestării preventive - deoarece textul de lege mai sus menţionat are în vedere doar amenda penală (acest lucru observându-se şi din denumirea secţiunii care îl reglementează: „Calculul pedepselor”), deci o cauză de pedepsire, iar nu una de nepedepsire cu este în speţa dedusă judecăţii.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, s-a reţinut că faţă de inculpatul M.F. s-a dispus soluţia încetării procesului penal pentru unele din faptele deduse judecăţii, soluţia achitării pentru alte fapte şi soluţia condamnării la o pedeapsa de 3 ani închisoare doar pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

Cum, prin raportare la dispoziţiile art. 741 alin. (2) C. pen., cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile SC R.C. SRL (54.264,03 euro - echivalent în lei), situează fapta puţin peste limita la care ar fi existat o cauză de nepedepsire - remarcându-se din acest punct de vedere şi o tendinţă a legislaţiei de evitare pe cât posibil a aplicării pedepsei închisorii, în cazul infracţiunii sus menţionate, al cărei prejudiciu a fost recuperat şi este în anumite limite - faţă şi de celelalte criterii ce au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia se poate realiza fără executarea în continuare a pedepsei în regim privativ de libertate, astfel că în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul M.F. să se supună măsuri de supraveghere prevăzute de lege, atrăgându-i-se atenţia în temeiul art. 359 C. proc. pen. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 864 din C. pen., privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 356 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 29 iunie 2010, la zi; iar în baza art. 140 alin. (2) şi (3), rap. la art. 350 alin. (3), lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului M.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16 din data de 30 iunie 2010 emis de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5302/101/2010.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S. pentru considerentele mai sus expuse s-a dispus condamnarea acestuia doar pentru trei dintre infracţiunile pentru care a fost cercetat în cauza dedusă judecăţii.

Inculpatul M.S. a mai fost condamnat definitiv anterior prin sentinţa penală nr. 783 din data de 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Strehaia (aflată la filele 269-270 vol. II dosar instanţă) la amenda penală de 5.000.000 lei, cu suspendare pe un termen de 1 an, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. 193 şi 205 C. pen. Acea sentinţă penală a rămas definitivă prin DP37/ R din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, deci cu mult înainte de săvârşirea primei infracţiuni reţinută în sarcina acestui inculpat în cauza de faţă.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Strehaia (aflată la filele 271-277 vol. II dosar instanţă) acelaşi inculpat a mai fost condamnat la câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite, apoi în baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante. Această sentinţă penală a rămas definitivă prin neapelare la data de 03 mai 2010.

Cum faptele deduse judecăţii au fost comise până la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 86 din data de 01 aprilie 2010 a Judecătoriei Strehaia, în baza 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.S. prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009.

Pe cale de consecinţă, au fost descontopite pedepsele aplicate acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 2026/313/2009, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) şi de art. 322 alin. (2), (3) C. pen., pedepse ce au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat prin această sentinţă şi prin sentinţa penală nr. 86 din data de 01 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 2026/313/2009 (de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (2), (3) C. pen.), urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

Cum inculpatul M.S. a fost arestat preventiv în lipsă, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. , a fost menţinută starea de arest.

Pentru aceleaşi considerente ce au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor accesorii, s-a apreciat a fi oportună aplicarea în baza art. 65 C. pen. faţă de inculpatul M.S. şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei pentru considerentele ce au fost pe larg expuse în rândurile de mai sus s-a constatat că pe parcursul judecăţii pe fond a cauzei au fost recuperate integral prejudiciile de ordin patrimonial cauzate unora dintre părţile vătămate (SC T.L. SRL Albeşti, SC G.S.B.C. SRL, SC R.C. SRL, SC E.G. SRL Dr. Tr. Severin, SC O.M.T. SRL Constanţa) prin faptele comise de inculpaţii M.F., M.S. şi M.N., astfel că s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat acestor părţi civile prin faptele comise de aceşti inculpaţi.

Faţă de faptul că din actele de la dosarul cauzei şi în special din raportul de expertiză contabilă reiese că inculpatul M.S. a cauzat prin faptele de înşelăciune reţinute în sarcina sa prejudicii de ordin patrimonial părţilor civile SC G.S.B. SRL Bucureşti, SC F.R. SRL Bucureşti şi SC R.C. SRL Punghina, în baza art. 14 C. proc. pen. , rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. , au fost admise în parte acţiunile civile, iar acest inculpat a fost obligat doar la plata despăgubirilor calculate conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pe cale de consecinţă, inculpatul M.S. a fost obligat să plătească suma de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti; 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina şi de 13.954,79 lei către SC F.R. SRL Bucureşti.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. , rap. la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost obligat să restituie părţii civile SC F.R. SRL Bucureşti două platforme autoridicătoare x, cu nr. intern X şi Y, precum şi un stivuitor telescopic X, nr. intern Z sau, în caz de imposibilitate de restituire, contravaloarea lor în lei, la momentul plăţii.

Cum pentru faptele comise de inculpatul M.N. s-a dispus fie încetarea procesului penal, fie achitarea, inclusiv pentru cele două infracţiuni de spălare de bani menţionate în actul de sesizare, în baza art. 357 alin. (2), lit. c) şi e) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului şi restituirea autoturismelor M.S., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare albă şi L.R., cu nr. de înmatriculare ZZZ, de culoare gri, către numita M.C.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen. în privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, inculpaţii M.F. si M.S. şi partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti.

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi a criticat sentinţa penală pronunţată atât sub aspectul legalităţii cât şi sub aspectul temeiniciei arătându-se în principal că în mod nelegal prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice în condiţiile art. 334 C. proc. pen. dintr-o singură infracţiune de înşelăciune de formă continuată (în cazul fiecărui inculpat) în infracţiuni distincte corespunzătoare fiecărei părţi vătămate, arătându-se că din modul de operare, conlucrarea dintre inculpaţi şi prezenţa aceloraşi inculpaţi în diverse roluri în cazul fiecărui act material rezultă rezoluţia infracţională unică. S-a arătat că scopul întregii activităţi derulate de inculpaţi împreună era acela de a induce în eroare părţile vătămate la încheierea contractelor şi de a le menţine în eroare astfel încât să le determină să nu introducă instrumentele bancare la plată. S-a invocat că intervalul mare de timp dintre actele materiale probate nu este relevant în aprecierea existenţei unei infracţiuni continuate, fiind determinat în mod esenţial de necesitatea identificării părţilor vătămate.

S-a invocat de asemenea că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, în cazul inculpatului M.F. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în dauna părţii vătămate SC T.L. SRL, a inculpatului M.N. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (două infracţiuni) şi în cazul inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. comisă în dauna părţii civile SC E.G. SRL.

În cazul infracţiunii prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că inculpaţii au acţionat în toate situaţiile în baza unor roluri bine stabilite, activitatea lor fiind uşurată de faptul că erau rude şi îşi puteau coordona acţiunile, modul de operare a fost similar în cazul tuturor faptelor.

În cazul infracţiunilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (două infracţiuni) reţinute în sarcina inculpatului M.N. s-a invocat că din probe a rezultat că inculpatul achiziţionat un autoturism cu suma de 10.000 euro pe care ulterior l-a vândut concubinei sale cu suma de 12.000 euro, deşi este de notorietate că valoarea bunurilor mobile scade în timp şi nu creşte. S-a solicitat să fie avut în vedere că şi ulterior celei de-a doua vânzări, tot inculpatul folosea autoturismele şi că a procedat în acest mod pentru a disimula provenienţa bunurilor.

S-a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi sub aspectul modului în care au fost aplicate pedepsele complementare inculpatului M.S., acestea fiind aplicate de două ori aceluiaşi inculpat, şi de asemenea în privinţa modului în care s-a făcut aplicarea disp. art. 350 C. proc. pen. fiind menţinută arestarea preventivă a inculpatului M.S. deşi mandatul de arestare preventivă nu a fost pus în executare.

Prin motivele de apel, s-a invocat şi greşita aplicare a disp. art. 741 C. pen. pentru inculpatul M.F. în cazul faptelor săvârşite în dauna părţilor vătămate SC T.L. SRL şi SC B.C. SRL Bucureşti, arătându-se că în faţa primei instanţe prejudiciul nu a fost acoperit integral ci numai s-a ajuns la o înţelegere în privinţa plăţii pagubei. Ca urmare a răspunsurilor furnizate instanţei de apel a celor două părţi civile cu ocazia dezbaterilor pe fond, s-a renunţat la susţinerea acestui motiv de apel, solicitându-se însă să se facă aplicarea art. 13 C. pen. în privinţa soluţiei dispuse în baza art. 741 C. pen., ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale.

Nu s-a mai susţinut de asemenea motivul de apel vizând reţinerea stării de recidivă (art. 37 lit. a) C. pen.) în cazul inculpatului M.S. arătându-se că prima instanţă a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condiţiile stării de recidivă mare postcondamnatorie.

S-a criticat hotărârea sub aspectul legalităţii arătându-se că în cazul inculpatului M.S. s-au aplicate trei amenzi administrative care ulterior au fost cumulate aritmetic, în mod legal impunându-se aplicarea unei singure amenzi administrative pentru toate faptele aflate în concurs iar sub aspectul temeiniciei s-a criticat hotărârea pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 apreciindu-se că în raport de modul în care s-a acţionat, valoarea mare a prejudiciilor, numărul actelor materiale şi datele despre persoana inculpaţilor, nu se justifică aplicarea unor pedepse sub minimul special (filele 2- 22 dosar).

Partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile arătând că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de acordare a beneficiului nerealizat în cuantum 93.800 euro plus TVA reprezentând lipsa de folosinţă a utilajelor pe care inculpatul M.S. nu le-a restituit până în decembrie 2010. (fila 57 dosar).

Inculpatul M.S. a solicitat prin motivele de apel dezvoltate prin concluziile scrise (filele 90 - 95 respectiv 140 - 148) desfiinţarea sentinţei penale mai sus menţionată şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mehedinţi invocând în principal că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, pe care, din oficiu, o pusese în discuţia contradictorie a părţilor cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei ce au avut loc în data de 18 octombrie 2010, cerere esenţială pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

S-a criticat hotărârea şi sub aspectul temeiniciei arătându-se că în mod greşit inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215. alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în concret lipsind forma de vinovăţie necesară săvârşirii acesteia, impunându-se achitarea acestuia în baza art. 11. pct. 2. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10. lit. d). C. proc. pen. şi că în mod netemeinic, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru fapta comisă faţă de partea civilă SC F.R. SRL Bucureşti, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215. alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în concret lipsind forma de vinovăţie necesară săvârşirii acesteia, impunându-se achitarea inculpatului în baza art. 11. pct. 2. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10. lit. d). C. proc. pen.

În ceea ce priveşte fapta comisă faţă de partea civilă SC R.C. SRL, apelantul a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215. alin. (1) şi (4) C. pen. aceasta încadrare juridică fiind una greşită. încadrarea corectă trebuind să fie făcută în prevederile Legii cecului, în concret în art. 84. alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Inculpatul M.F. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecând să se dispună condamnarea sa la pedeapsa amenzii penale pentru fapta săvârşită în dauna SC R.C. SRL întrucât a achitat integral prejudiciul cauzat acestei părţi vătămate.

Cu privire la apelul inculpatului M.F. dat fiind că a existat dubii cu privire la data la care s-a declarat, la fila 135 Vol. I dosar instanţă fiind ataşată doar o copie a cererii de apel, s-au solicitat relaţii de la Tribunalul Mehedinţi care la 06 iunie 2011 (fila 145 vol. I) a comunicat că nu a fost înregistrată nici o cerere de această natură la registratura instanţei.

În verificarea aceloraşi aspecte s-a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului să depună la dosar dovezi din care să rezulte că a fost declarat în termen apelul, iar la ultimul termen de judecată (fila 139 vol. II dosar instanţă) s-a depus cererea de apel în original cu ştampila şi data de înregistrare la Tribunalul Mehedinţi.

Deşi există inadvertenţe evidente între răspunsul furnizat de Tribunalul Mehedinţi şi înscrisurile prezentate de parte, având în vedere că alte verificări suplimentare nu se mai pot face cu privire la motivul pentru care pe cererea de apel a inculpatului M.F. nu a fost aplicată semnătura registratorului de la Tribunalul Mehedinţi şi nici nu a fost evidenţiată în registrul de la Biroul executări penale, instanţa va prezuma că data aplicată pe ştampila de intrare a acestei instanţe respectiv 31 decembrie 2010 corespunde datei la care s-a prezentat cererea la Tribunal şi apelul este declarat în termen.

În faţa instanţei de apel inculpaţii au învederat că nu doresc să dea alte declaraţii prevalându-se de disp. art. 70 C. proc. pen. (filele 80 – 82 vol. II dosar)

Intimatul inculpat M.N. a solicitat audierea în calitate de martori a agentului de poliţie care a lucrat în dosar (B.M.) şi a numitului M.G. Cererile au puse în discuţia părţilor la data de 15 martie 2012 (fila 84 vol. II dosar) termen la care s-a renunţat la audierea numitului B.M., şi s-a respins cererea de audiere a martorului M.G.

La acelaşi termen instanţa din oficiu, având în vedere motivul de apel al Parchetului vizând greşita aplicarea a disp. art. 741 C. pen. a pus în discuţia părţilor utilitatea administrării probei cu înscrisuri, respectiv emiterea unor adrese către părţile civile SC T.L. SRL şi SC B.C. SRL pentru a se verifica dacă prejudiciul reclamat a fost acoperit integral sau părţile au ajuns doar la o înţelegere cu privire la modalitatea de acoperire.

Prin răspunsurile furnizate la 04 aprilie 2012 (fila 93 respectiv fila 97 vol. II dosar) cele două părţi civile au comunicat că debitele au fost achitate integral până la pronunţarea sentinţei de către Tribunalul Mehedinţi şi nu mai există nici o pretenţie în cauză.

De asemenea, în motivele de apel dar şi cu ocazia dezbaterilor apelantul inculpat M.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de prima instanţă faptei săvârşite de inculpat în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate de părţi şi limitele impuse de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. instanţa a reţinut că sunt fondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpaţii M.F. si M.S., acestea urmând să fie admise pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.

Sub aspectul situaţiei de fapt prima instanţă a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti înlăturând motivat apărările inculpaţilor.

De asemenea, analizând în drept faptele cu care a fost investită prima instanţă a apreciat în mod corect că nu se poate reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru toţi inculpaţii, dispunând schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune continuată ce a produs consecinţe deosebit de grave, pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat în parte, în mai multe infracţiuni de înşelăciune, în funcţie de contribuţia personală a fiecăruia dintre aceştia.

Aşa cum în mod corect s-a argumentat în sentinţa penală apelată, infracţiunea în formă continuată există atunci când acelaşi inculpat săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni. Relevant pentru a se reţine art. 41 alin. (2) C. pen. este constatarea unei rezoluţii infracţionale unice, prealabilă săvârşirii actelor materiale ce fac parte din conţinutul infracţiunii şi care se păstrează în linii generale pe durata întregii activităţi infracţionale.

În mod constant în practică pentru analiza acestei condiţii instanţele s-au aplecat asupra circumstanţelor concrete, obiective care particularizau acţiunile întreprinse de inculpaţi, analizând modul de operare pentru fiecare act material în parte, intervalul de timp dintre actele materiale, unitatea de subiect activ sau pasiv, precum şi orice alt element în baza căruia se poate aprecia dacă sub aspectul laturii subiective inculpatul sau inculpaţii au avut o reprezentare măcar generală a activităţilor ulterioare.

În cauză însă activitatea infracţională s-a circumscris unei perioade de patru ani (2006 - 2010), timp în care actele materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune s-au succedat la intervale de timp care în unele ocazii au depăşit un an, contribuţia efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea acestora fiind diferită întrucât în diferite ocazii aceştia acţionau în calitate de intermediari, înfiinţau societăţi comerciale, participau la negocieri, ridicau marfa sau emiteau instrumentele de plată. Relevant este de asemenea că în cazul părţilor vătămate relaţiile comerciale s-au derulat cu inculpaţi diferiţi, administratorii unor societăţi comerciale diferite, că obiectele contractelor au fost diferite (vânzare cumpărare marfă, utilizare şi exploatare utilaje), mijloacele de plată folosite au fost diferite (în unele situaţii bilet la ordin, în alte situaţii filă cec) iar în unele ocazii (SC F. SRL, SC R.C. SRL) au intervenit modificări ale clauzelor contractuale prin acordul părţilor care nu se regăsesc în cazul celorlalte contracte analizate.

Instanţa nu a contestat existenţa relaţiilor de rudenie dintre inculpaţi care în mod evident au favorizat derularea în comun a anumitor activităţi comerciale, însă apreciază că doar acest element nu este suficient pentru a stabili existenţa unei înţelegeri prealabile şi de durată între inculpaţi în vederea comiterii unor infracţiuni similare ca şi conţinut.

Cu privire la achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, soluţie dispusă de prima instanţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, instanţa a reţinut că soluţia de trimitere în judecată a acestora pentru infracţiunea analizată a avut la bază în mod esenţial existenţa relaţiilor de rudenie dintre inculpaţi precum şi derularea uneori în comun a unor relaţii comerciale similare de către firmele acestora.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că nu există această faptă în condiţiile în care în afara relaţiilor specifice de familie dintre inculpaţi nu s-a identificat nici o altă probă care să permită concluzia că cei patru şi-au coordonat activităţile şi s-au organizat pe o durată de timp semnificativă în vederea săvârşirii infracţiunilor analizate, de altfel schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată ca urmare a constatării inexistenţei rezoluţiei infracţionale unice fiind incompatibilă cu o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, în condiţiile în care ultima presupune existenţa unui scop comun al membrilor grupului care să fie urmărit încă de la constituirea sau iniţierea acestuia.

De altfel, analizând această infracţiune prima instanţă a făcut o analiză exhaustivă a situaţiei de fapt (filele 38 - 41 din sentinţa apelată) reţinând în baza probelor administrate că la o parte din faptele descrise în actul de sesizare nici măcar nu a existat o acţiune coroborată desfăşurată de cel puţin trei dintre inculpaţii trimişi în judecată (părţi vătămate SC E.G. SRL, SC O.M.T. SRL), iar în cazul celorlalte părţi vătămate (SC R.C. SRL, SC T.G. SRL), contactele cu inculpaţii s-a realizat în împrejurări total diferite şi la intervale de timp prea mari pentru a se trage concluzia unei activităţi planificate din timp şi a unei coordonări a acţiunilor.

Rolurile presupus bine stabilite îndeplinite de fiecare inculpat, respectiv înfiinţarea firmelor (M.N., M.S.), identificarea societăţilor comerciale partenere (M.F., M.S.), completarea filelor cec sau a biletelor la ordin (M.N., M.S.) sau ridicarea sumelor de bani din conturile deschise la B.R.D. (M.F. şi M.S.), astfel cum sunt subliniate în motivele de apel formulate de D.I.I.C.O.T. corespund în fapt atribuţiilor pe care inculpaţii le îndeplineau în propriile firme (în calitate de asociaţi în mod normal inculpaţii M.N. şi M.S. întocmeau actele de înfiinţare şi le semnau, în calitate de administratori aveau dreptul şi obligaţia de a semna contractele comerciale şi instrumentele de plată emise, M.F. în aceeaşi calitate a acţionat pentru SC A. SRL – fapte săvârşite în dauna părţilor vătămate SC E.G. SRL, SC G.S.B. SRL, pentru SC S.J. SRL - fapte săvârşite în dauna părţilor vătămate SC O.M.T. SRL, SC T.L. SRL Albeşti, M.S. în calitate de administrator al SC S. SRL în relaţia comercială cu partea vătămată SC R.C. SRL, în calitate de administrator al SC S. SRL în relaţia comercială cu partea vătămată SC G.S.B. SRL etc.).

În ceea ce priveşte criticile aduse soluţiei de achitare a inculpatului M.N. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 instanţa a constatat că nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte că cele două autoturisme ar fi fost achiziţionate cu bani dobândiţi prin comiterea infracţiunilor de înşelăciune, intenţia de a scoate bunul de sub incidenţa unei eventuale executări silite printr-un transfer simulat al dreptului de proprietate către concubina sa nefiind echivalent cu dovedirea provenienţei ilicite a sumei de bani necesare achiziţionării bunului. De altfel, din analiza actelor de la dosar rezultă că firmele în numele cărora acţiona inculpatul M.N. au avut relaţii comerciale cu o valoare sensibil mai mare decât cea circumscrisă faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar pentru sumele de bani obţinute din celelalte relaţii comerciale, neinvestigate de organele de poliţie, nu se poate face nici o presupunere că ar avea o provenienţă ilicită, sau că aceste profituri nu ar fi fost folosite pentru achiziţionarea autoturismelor. Cât timp nu sunt dovezi suficiente că bunurile mobile au fost achiziţionate exclusiv cu sume de bani obţinute din activităţi ilicite, nu există nici un temei pentru a se reţine infracţiunea analizată, soluţia de achitare dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind legală şi temeinică.

Cu privire la soluţiile de achitare dispuse faţă de inculpaţii M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în dauna părţii civile SC T.L. SRL Albeşti, respectiv a inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în dauna părţii civile SC E.G. SRL instanţa reţine următoarele.

În cazul faptei reclamate de reprezentanţii părţii vătămate SC T.L. SRL Albeşti aşa cum a subliniat prima instanţă, înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile reprezentantului societăţii parte vătămată (C.C.), conform declaraţiei acestei persoane date în instanţă, confirmă integral apărările constante ale inculpatului M.F. în sensul că nu a emis două bilete la ordin în care să se fi trecut o sumă mai mică decât preţul convenit cu societatea vânzătoare. Esenţial este faptul că deşi suma trecută în cifre, este într-adevăr cu 10% mai mică decât cea convenită, totuşi aceeaşi sumă a fost menţionată corect în rubrica ulterioară de pe acelaşi instrument de plată, astfel încât situaţia creată prin completarea greşită a unei rubrici putea fi uşor rezolvată pe cale amiabilă între cele două părţi, fie în instanţă. De asemenea, martorul C.C. în faţa instanţei a arătat că nu ar fi fost emise cec-urile şi biletele la ordin indicate în rechizitoriu iar această susţinere a sa se coroborează cu faptul că datele menţionate pe biletele la ordin de la filele 38 - 41 Vol. V d.u.p. demonstrează că biletele ar fi fost emise la 31 iulie 2009 cu aproximativ două luni înainte de data la care a fost livrată marfa conform facturii fiscale T.

Totodată în condiţiile în care ambele părţi ale raportului contractual au convenit ulterior livrării mărfurilor ca plata acestora să se facă prin compensare, iar apoi printr-o plată eşalonată, pentru ca în final preţul să fi fost achitat integral, manifestarea de voinţă a inculpatului şi reprezentantului societăţii comerciale de modificare a clauzelor contractuale nu echivalează cu o inducere în eroare a societăţii parte vătămată, întrucât neexecutarea unui contract comercial în condiţiile stipulate iniţial ci în condiţii diferite, acceptate însă de comun acord de cocontractanţi nu este contrară legii, ci corespunde fluctuaţilor şi modificărilor intervenite pe piaţa liberă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune săvârşită în dauna părţii vătămate SC E.G. SRL, se constată că reprezentantul acestei societăţi (S.C. - declaraţie fila 197 vol. I dosar instanţă) fiind audiat în faţa instanţei a arătat că ar fi fost indus în eroare de către inculpatul M.S. însă fiind pus în situaţia de a-l recunoaşte pe acesta din planşele foto aflate în dosarul de urmărire penală a arătat că nici una din imaginile prezentate nu corespunde înfăţişării persoanei cu care a discutat, neputând să asocieze numele de M.S. cu nici una din fotografiile prezentate. Dubiile reţinute de prima instanţă cu privire la identitatea celui care a indus în eroare reprezentantul SC E.G. SRL sunt susţinute şi de faptul că acesta din urmă s-a referit la persoana care l-a înşelat cu porecla „M.”, care nu era folosită în cazul lui M.S., dar şi de faptul că seria şi numărul cărţii de identitate, date menţionate pe facturile fiscale de la filele 169 - 178 din vol. I d.u.p., nu corespund datelor de pe cartea de identitate a inculpatului. Atât timp cât există un dubiu cu privire la identitatea autorului faptei, dubiu care nu poate fi înlăturat prin audierea directă a persoanei cu care s-au purtat negocierile, soluţia de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. este legală şi temeinică, dubiul profitând întotdeauna inculpatului.

Cu privire la criticile formulate de apelantul inculpat M.S. referitor la soluţiile de condamnare pentru faptele săvârşite în dauna părţilor vătămate SC G.S.B. SRL Bucureşti respectiv SC F.R. SRL, instanţa le-a apreciat ca nefondate, argumentele primei instanţe referitor la acestea fiind amplu motivate. De altfel este greu de susţinut apărarea inculpatului în sensul că biletul la ordin lăsat reprezentantului societăţii comerciale reprezenta doar un mijloc de garantare a executării obligaţiei de plată în condiţiile în care elementul esenţial în baza căruia s-a reţinut intenţia de inducere în eroare este faptul că societatea SC S.C. SRL administrată de inculpat nu avea cont deschis la BRD. În aceste condiţii este evident că inculpatul nu a putut lăsa biletul la ordin crezând că astfel garantează plata întrucât se afla într-o poziţie în care avea cunoştinţe clare cu privire la situaţia contului firmei în numele căreia lucra, instrumentul de plată lăsat având ca unic scop crearea aparenţei de bonitate a firmei pentru a determina societatea vânzătoare să îi livreze bunurile. Restul argumentelor privind natura civilă a litigiului generat prin emiterea unui bilet la ordin în vederea plăţii bunurilor, pornind de la ideea că biletul la ordin atestă un angajament al emitentului de a plăti la scadenţă suma menţionată în înscris, sunt total irelevante cât timp nu exista un „tras” - o bancă la care societatea inculpatului să aibă cont deschis, societatea bancară menţionată pe biletul la ordin comunicând că acesta nu avea cont deschis la nici una din filialele sale. De altfel, la fel de greu este de presupus că reprezentanţii firmei păgubite ar fi acceptat cu titlu de garanţie un înscris care în condiţiile arătate nu avea nici o valoare juridică.

În cazul condamnării pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă calificată în dauna părţii vătămate SC F.R. SRL, instanţa a apreciat că Tribunalul a evaluat corespunzător actele pe care le-a avut la dispoziţie precum şi declaraţiile date de reprezentanţii societăţii prejudiciate.

Nu se vor mai relua argumentele referitoare la natura juridică a obligaţiei create prin emiterea unui bilet la ordin (reiterate de apelant şi în cazul acestei fapte) apreciind că motivarea din pasajul anterior se aplică mutatis mutandis şi în această situaţie. Se impune însă a se menţiona că litigiul între societatea administrată de inculpatul M.S. (SC M.G. SRL) şi societatea partea vătămată nu poate fi în nici un caz considerat ca un litigiu civil în condiţiile în care inculpatul, după ce a indus în eroare proprietarul utilajelor prin negocieri având ca scop crearea convingerii că intenţionează să cumpere bunurile, a rămas în posesia acestora după data limită a contractului de închiriere încheiat anterior, pentru ca apoi să se comporte ca un veritabil proprietar înstrăinând prin vânzare utilajele către o terţă societate care numai la două luni a fost radiată din registrul comerţului.

De altfel, s-a constatat contradicţii chiar în apărările inculpatului pe acest aspect, pe de o parte invocându-se că niciodată nu a intenţionat să cumpere bunurile şi biletul la ordin emis nu privea o posibilă achiziţie a stivuitorului, iar pe de altă parte că revânzarea ulterioară a utilajului către societatea din Arad reprezintă o vânzare a bunului altuia, permisă de legea civilă, care însă presupune ca vânzătorul neproprietar să facă toate demersurile necesare dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor pe care doreşte să le revândă altei persoane.

Nici faptul că după sesizarea organelor de urmărire penală inculpatul ar fi încercat să restituie utilajele firmei de la care le închiriase nu reprezintă un argument esenţial în stabilirea lipsei intenţiei de a înşela, în condiţiile în care fapta de înşelăciune s-a consumat anterior, bunurile rămânând în posesia firmei inculpatului fără nici un temei legal. Exercitarea posesiei în fapt asupra utilajelor de construcţie închiriate după încetarea perioadei de locaţiune, fără nici un temei legal nu reprezintă o continuare a unor raporturi comerciale aşa cum susţine inculpatul în apărarea sa, motiv pentru care acest argument nu poate fi avut în vedere pentru a atribui caracter civil litigiului.

De altfel înscrisul de care se prevalează inculpatul - proces verbal de restituire a utilajelor de la fila 98 vol. I dosar apel – nu cuprinde semnăturile reprezentantului sau reprezentanţilor SC F. SRL, şi nici măcar indicarea corectă a denumirii societăţii parte vătămată, iar cei doi martori asistenţi indicaţi în cuprinsul actului care semnează prin reproducerea unor iniţiale sunt membrii ai familiei inculpatului.

S-a impus însă admiterea apelurilor declarate de inculpaţii M.S. şi M.F. cu privire la fapta de înşelăciune reţinută în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL, pentru care s-a dispus condamnarea celor doi (în calitate de administratori ai SC T.G. SRL - administrator M.F., respectiv SC S. SRL – administrator M.S.) întrucât după livrarea bunurilor de către societatea vânzătoare dar anterior sesizării organelor de urmărire penală respectiv la 20 mai 2010, între societăţile administrate de inculpaţi şi societatea parte vătămată s-a încheiat un contract de garanţie mobiliară reală pentru garantarea plăţii sumei de 400.084 lei reprezentând preţul bunurilor livrate conform contractelor din 08 mai 2010, 10 mai 2010, 13 mai 2010 şi 13 mai 2010, contract în temeiul căruia în favoarea creditorului s-a instituit o garanţie asupra unei cantităţi de şnur azbest teflonat evaluat la cel puţin 400.084 lei, creditorul având dreptul să vândă aceste bunuri în cazul în care filele cec nu erau onorate la plată.

În condiţiile în care inculpaţii, pentru a asigura plata bunurilor achiziţionate de la societatea parte vătămată oferă garanţii suficiente pentru acoperirea preţului stabilit nu poate subzista intenţia de a induce în eroare sau scopul vizat de disp. art. 215 C. pen. respectiv obţinerea unui folos injust pentru sine sau pentru altul întrucât chiar şi în situaţia în care în cont nu exista disponibil suficient pentru plata filelor cec, partea vătămată avea posibilitatea să îşi îndestuleze creanţa prin valorificarea bunurilor lăsate la dispoziţia sa şi evaluate nu numai prin acordul părţilor dar şi prin raportul de expertiză de la filele 280 - 294 vol. II dosar fond la o sumă suficientă pentru acoperirea preţului vânzării. Contrar celor reţinute de prima instanţă, faptul că societatea parte vătămată nu a procedat la valorificarea bunurilor conform clauzelor din contractul de garanţie are semnificaţie juridică întrucât existenţa unei garanţii suficiente pentru acoperirea pagubei exclude înşelăciunea, deoarece pe de o parte o eventuală pagubă în patrimoniul părţii vătămate ca urmare a refuzului la plată a cec-ului poate fi acoperită, neexistând prejudiciu ca şi element constitutiv al infracţiunii analizate, iar pe de altă parte dacă presupuşii autori ai infracţiunii de înşelăciune oferă din propriul patrimoniu bunuri pentru garantarea efectuării plăţii nu mai acţionează cu intenţia de a induce în eroare în scopul obţinerii unui folos.

Cu toate acestea emiterea filelor cec fără a exista disponibil suficient în cont, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Cu privire la solicitarea apelantului inculpat M.S. de casare cu trimitere a cauzei în rejudecare la prima instanţă ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice pentru faptele reclamate de partea vătămată SC R.C. SRL, cere pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 18 octombrie 2010, instanţa reţine că în cazul apelului disp. art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. limitează soluţiile de rejudecare de către prima instanţă la situaţiile în care judecarea cauzei a avut loc în fond în lipsa unei părţi nelegal citate, sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa de această imposibilitate, sau atunci când există vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Neregularitatea invocată şi dovedită prin înscrisurile ataşate la dosar nu poate constitui aşadar un motiv de casare cu trimitere în rejudecare urmând însă să fie analizată în condiţiile art. 378 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. , respectiv să fie analizată şi soluţionată de instanţa de apel. Nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile părţii şi să influenţeze soluţia procesului reprezintă un motiv care în recurs poate atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă conform art. 38515 pct. 2 lit. c) coroborat cu 3859 pct. 10 C. proc. pen., însă motivele de recurs nu se aplică şi cererilor de apel.

De altfel, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost analizată în considerentele prezentei decizii fiind admisă în cazul ambilor inculpaţi.

Sunt considerate întemeiate motivele de apel invocate de Parchet privind greşita aplicare de două ori în cazul inculpatului M.S. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. l teza a II a lit. b) şi c C. pen. respectiv o dată după ce a fost condamnat inculpatul M.F., instanţa în mod eronat a dispus pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor inculpatului M.S. - paragraful 9 de la pagina 2 din minută iar a doua oară după aplicarea pedepselor pentru care a fost condamnat inculpatul M.S. conform menţiunii de la pagina 5 din minută dar şi cele referitoare la necesitatea menţinerii măsurii arestării preventive pentru acelaşi inculpat M.S.

În cazul acestuia s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, context în care durata arestării preventive începe să se calculeze de la data punerii în executare efective a mandatului (art. 149 C. proc. pen.), astfel încât nu s-a impus menţinerea stării de arest preventiv în condiţiile art. 350 C. proc. pen. ci eventual constatarea faptului că mandatul nu a fost pus în executare până la momentul pronunţării sentinţei penale.

Având în vedere considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 35 din 06 noiembrie 2006 publicată în M. Of. partea I nr. 368 din 30 mai 2007, s-a apreciat că în cazul inculpatului M.F. prin reţinerea dispoziţiilor art. 741 alin. (2) C. pen., în ipoteza comiterii în concurs a mai multor infracţiuni pentru care se constată incidenţa dispoziţiilor anterior menţionate, nu pot fi aplicate regulile cumulului aritmetic prevăzut în art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, cu modificările ulterioare ci regulile referitoare la cumulul juridic reglementat, în cazul amenzilor, în art. 34 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Raportat la cele menţionate anterior în cazul inculpatului trebuia aplicată o singură amendă cu caracter administrativ pentru toate infracţiunile comise în concurs şi nu trei amenzi administrative aşa cum a procedat instanţa de fond, hotărârea urmând să fie modificată şi sub acest aspect.

În ultimul rând, referitor la aplicarea în cauză a disp. art. 741 C. pen. dispoziţii declarate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in M. Of. 363/2011 a Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut că beneficiul acestora nu poate fi refuzat inculpaţilor în condiţiile în care între momentul săvârşirii faptelor şi până la soluţionarea definitivă a cauzei norma legală de care se prevalează a fost în vigoare, prin efectul ei creând inculpaţilor o situaţie juridică mai bună şi impunându-se astfel ca lege penală mai favorabilă, conform art. 13 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a fost înlăturată obligaţia inculpatului M.S. de la plata sumei de 73.675,07 lei către partea civilă SC G.S.B. SRL Bucureşti, constatându-se că prejudiciul a fost integral acoperit, fapt recunoscut de partea civilă prin adresa de la fila 101 vol. I dosar apel şi înscrisurile de la filele 102 - 115 vol. I dosar apel, şi de la plata sumei de 97.965,87 lei către SC R.C. SRL Punghina întrucât fapta săvârşită împotriva aceste părţi vătămate a fost încadrată ca infracţiune la legea cec-ului, infracţiune de pericol şi nu de rezultat în cazul căreia acţiunea civilă este inadmisibilă.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC F. SRL instanţa a reţinut că Tribunalul a analizat pretenţiile acestei părţi reţinând în mod corect că nu s-au depus dovezi din care să rezulte modul de evaluare al beneficiului nerealizat, cu atât mai mult cu cât acesta constă în contravaloarea chiriei ce ar fi putut fi încasată pentru utilajele predate societăţii inculpatului şi nerestituite. Şi în faţa instanţei de apel partea civilă s-a limitat la a solicita aceste sume fără a indica măcar la nivel abstract modul de calcul ce a permis evaluarea prejudiciului la suma indicată, urmând a se reţine că pretenţiile pe acest aspect nu sunt dovedite.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.F. şi M.S.

Parchetul a criticat decizia penală pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece în mod greşit a dispus instanţa schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite în dauna părţii vătămate SC R.C. SRL de inculpaţii M.S. şi M.F. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

A criticat de asemenea greşita achitare a inculpaţilor M.S. şi M.F., M.N. şi M.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, a inculpatului M.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în dauna părţii civile SC T.L. SRL, a inculpatului M.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi a inculpatului M.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. comisă în dauna părţii civile SC E.G. SRL.

În mod greşit au fost achitaţi inculpaţii pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, deşi există probe care confirmă vinovăţia lor.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei, deoarece a contribuit la aflarea adevărului şi la achitarea prejudiciului.

Inculpatul M.S. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 172, 14 şi 18 C. proc. pen.

A arătat că în mod greşit instanţa a reţinut încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC F.R. SRL Bucureşti deoarece partea vătămată nu era proprietara utilajelor. Inculpatul a arătat că nici din punct de vedere subiectiv nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., atât pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate SC F.R. SRL cât şi pentru cea comisă împotriva SC G.S.B. SRL Bucureşti.

În raport de fapta săvârşită faţă de partea vătămată SC R.C. SRL a solicitat să se constate că pedeapsa aplicată e injustă şi a solicitat reindividualizarea ei.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare indicate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:

Recursul formulat de Parchet este nefondat.

În ceea ce priveşte cazul de casare invocat - art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt, aceasta constă într-un viciu de stabilire a situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran al instanţei de a aprecia probele, ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

În cazul infracţiunilor pentru care Parchetul pretinde că s-a pronunţat în mod greşit o soluţie de achitare, Înalta Curte constată că materialul probator administrat nu evidenţiază o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel, situaţie de fapt de natură a produce în drept efectele atribuite de instanţă.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, Curtea constată că instanţa de apel a procedat corect.

În cauză nu poate fi demonstrată intenţia inculpatului de inducere în eroare a părţii vătămate pentru simplul fapt că a emis un cec fără acoperire. Faptul că după constatarea lipsei disponibilului în cont de către partea vătămată, dar înainte ca organele judiciare să fie sesizate, inculpaţii M.S. şi M.F. au garantat real pentru suma de 400.084 lei, este de natură să conducă la constatarea lipsei intenţiei de a induce în eroare pe partea vătămată.

Faptul că din punct de vedere subiectiv nu poate fi dovedită inducerea în eroare, nu conduce la concluzia inexistenţei unei infracţiuni, deoarece simpla constatare a lipsei disponibilităţii sumelor în cont la data la care cecurile trebuiau prezentate la plată realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul M.S., instanţa constată că este nefondat.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., deoarece partea vătămată SC F.R. SRL nu era proprietara utilajelor, iar adevăratul proprietar, o firmă din Austria nu s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea nu a fost dovedită intenţia sa de a induce în eroare pe partea vătămată.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpat. Existenţa infracţiunii de înşelăciune nu depinde de faptul dacă persoana indusă în eroare este proprietara bunurilor sau nu. Prin intermediul incriminării faptei de înşelăciune nu se protejează doar proprietatea ci şi posesia de fapt a bunului, ca urmare pentru reţinerea infracţiunii era suficientă dovedirea faptului că partea vătămată deţinea în fapt bunurile la momentul producerii elementului material.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, Curtea constată că îndeplinirea elementelor constitutive rezultă din modalitatea de săvârşirea a faptei. Aspectul că inculpatul a „garantat” pentru bunurile închiriate de la partea vătămată pe care le-a înstrăinat apoi cu un bilet la ordin pe care, în calitate de „tras” apărea o societate bancară la care inculpatul nu avea deschis nici un cont demonstrează intenţia acestuia de a induce în eroare partea vătămată.

Aceeaşi modalitate de săvârşire a faptei a fost utilizată şi în cazul infracţiunii comise împotriva părţii vătămate SC G.S.B. SRL Bucureşti, ca atare şi în această situaţie critica inculpatului privind lipsa intenţiei de inducere în eroare este nefondată.

În ceea ce priveşte solicitările inculpaţilor M.S. şi M.F. de reindividualizare a pedepselor aplicate Curtea constată că în raport de gravitatea faptelor comise, de multitudinea lor, pedepsele aplicate sunt corect individualizate şi o reducere a cuantumului lor sau o schimbare a modalităţii de executare ar avea efecte negative asupra prevenţiei generale şi a cele speciale.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând ca, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fie obligaţi recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii M.F. şi M.S. împotriva deciziei penale nr. 183 din 25 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi M.F. şi M.S. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.N. şi M.S., în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1078/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs