ICCJ. Decizia nr. 1057/2013. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1057/2013
Dosar nr. 3671/2/2012
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 382 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen., a admis cererea de modificare a pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi respectiv prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), formulată de condamnata J.R.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., stabilită prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., stabilită prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acţiunile de înşelăciune, reţinute în sarcina condamnatei prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, (săvârşite în perioada 2004 - august 2007) şi prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (săvârşite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, reţinute în sarcina condamnatei prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, (săvârşite în perioada 2004 - august 2007) şi prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (săvârşite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acţiunile de uz de fals, reţinute în sarcina condamnatei prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, (săvârşite în perioada 2004 - august 2007) şi prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (săvârşite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele astfel stabilite şi a aplicat condamnatei, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis condamnatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioadele reţinerii şi arestării preventive, precum şi perioadele deja executate în detenţie din pedepsele aplicate prin sentinţele penale anterior menţionate, astfel:
- de la data de 13 septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009;
- de la data de 25 noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009;
- de la data de 24 noiembrie 2010 până Ia data de 30 noiembrie 2010;
- de la data de 21 martie 2011 până la data de 02 mai 2011;
- de la data de 03 august 2011 până la data de 09 august 2011;
- de la data de 16 iulie 2012 până la zi.
În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., a menţinut măsura de siguranţă a confiscării ştampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. şi B.EJ. D.D.C. şi semnăturile olografe ale acestor executori judecătoreşti, dispusă, potrivit art. 118 lit. c) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
A anulat M.E.P.Î. nr. 463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16 decembrie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a dispus emiterea unul nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 07 mai 2012, astfel cum a fost precizată în scris la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2012 şi susţinută cu ocazia dezbaterilor de la acelaşi termen, condamnata J.R. a solicitat, invocând în drept dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. a) şi c) rap. Ia art. 33 lit. c) C. proc. pen. comb. cu art. 43 C. pen., modificarea pedepselor de 7 ani închisoare şi 11 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 345/2009 a Curţii de Ape! Bucureşti, secţia I penală şi respectiv prin Sentinţa penală nr. 406/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe motiv că faptele reţinute în sarcina sa prin cele două hotărâri, ambele definitive, constituie acte materiale ale câte unei infracţiuni continuate, ceea ce impune stabilirea spre executare a unei pedepse unice (aceasta fiind, în opinia condamnatei, cei 7 ani de închisoare, în considerarea circumstanţei atenuante judiciare acordate prin prima sentinţă penală anterior menţionată).
Prin Sentinţa penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 251/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, astfel:
- la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în perioada 2004 - august 2007);
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în aceeaşi perioadă);
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în aceeaşi perioadă).
În sarcina inculpatei (avocat în cadrul Baroului Bucureşti), s-a reţinut că, în perioada anterior menţionată, acţionând în mod identic, a indus în eroare 27 de persoane vătămate, cărora Ie-a creat aparenţa faptului că sunt adjudecatarii legali ai unor imobile din municipiul Bucureşti, aflate în procedura de executare silită, falsificând şi folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile executorilor judecătoreşti I.R., V.G., T.G. şi B.B., prejudiciul astfel creat fiind de 3.738.825 RON (echivalentul a aproximativ 1.105.500 euro).
În temeiul art. 33 lit. a) rap. Ia art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menţionate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform hotărârii definitive de condamnare, la data de 15 noiembrie 2010,a fost emis, pe numele inculpatei, M.E.P.Î. nr. 463/2009.
Potrivit referatelor întocmite de Biroul Executări Penale al instanţei de executare, în cauza respectivă, inculpata a fost arestată preventiv în perioada 25 - 27 noiembrie 2009 (în baza sentinţei primei Instanţe, prin care s-a dispus, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., această măsură, revocată însă de către instanţa de recurs), iar ulterior, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a fost încarcerată în perioadele 24 - 30 noiembrie 2010, 21 martie - 02 mai 2011,03 - 09 august 2011 şi 16 iulie 2012 - la zi (în baza M.E.P.Î. nr. 463/2009), în acest interval beneficiind, de mai multe ori, de întreruperea executării pedepsei închisorii, până la încetarea stării de graviditate, iar, apoi, până la împlinirea vârstei de 1 an de către copilul pe care I-a născut.
Prin Sentinţa penată nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 191/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (din care a fost disjunsă cauza finalizată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 251/P/2007 al aceleiaşi direcţii, anterior menţionat), astfel:
- la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în perioada 2006 - august 2007);
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în aceeaşi perioadă);
- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conţinut constitutiv au fost reţinute acte materiale săvârşite în aceeaşi perioadă).
În sarcina inculpatei (avocat în cadrul Baroului Bucureşti), s-a reţinut că, în perioada anterior menţionată, acţionând în mod identic, a indus în eroare 54 de persoane vătămate, cărora Ie-a creat aparenţa faptului că sunt adjudecatarii legali ai unor imobile din municipiul Bucureşti, aflate în procedura de executare silită, falsificând şi folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile executorilor judecătoreşti I.R., D.D.C., T.G., C.C., D.l.C. şi B.B., prejudiciul astfel creat fiind de 11.412.065 RON şi 188.000 euro (echivalentul a aproximativ 3.448.000 euro).
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menţionate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatei, din perioada 13 septembrie 2007 - 03 aprilie 2009.
În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., a fost dispusă măsura de siguranţă a confiscării ştampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. şi B.E.J. D.D.C. şi semnăturile olografe ale acestor executori judecătoreşti.
Conform hotărârii definitive de condamnare, la data de 16 decembrie 2011, a fost emis, pe numele inculpatei, M.E.P.Î. nr. 557/2010. Potrivit referatului întocmit de Biroul Executări Penale al instanţei de executare, acest mandat nu a fost pus în executare, întrucât condamnata a beneficiat de amânarea executării pedepsei închisorii, pentru aceleaşi motive care au determinat, în mod concomitent, întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate prin prima hotărâre de condamnare rămasă definitivă.
În raport cu situaţia de fapt menţionată în cele două hotărâri definitive de condamnare, curtea de apel a constatat că acţiunile de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi respectiv uz de fals, reţinute în sarcina inculpatei, cu autoritate de lucru judecat, prin acele hotărâri, au fost săvârşite în perioade care se suprapun, încetând la acelaşi moment (luna august 2007) şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aceasta rezultând, fără îndoială, din modul identic în care inculpata a procedat cu privire la toate cele 81 de persoane vătămate, induse în eroare în legătură cu acelaşi fapt, prin folosirea aceloraşi mijloace frauduloase, astfel că acţiunile respective constituie acte materiale ale câte unei infracţiuni unice, comisă în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, curtea de apel a constatat, cu referire la toate acţiunile respective, existenţa cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., pe care, de altfel, l-a constatat, în legătură cu aceleaşi acţiuni şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea nr. 2307 din data de 24 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5389/1/2008, apreciind însă, la acel moment (când ambele cauze se aflau în faza de judecată), că reunirea acestora nu era posibilă, întrucât una dintre ele se afla în stadiul judecăţii în primă instanţă, iar cealaltă se afla în recurs.
În acelaşi timp, curtea de apel a constatat că, pentru faza de executare pe care o parcurg în prezent ambele cauze, dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. permit modificarea pedepselor aplicate prin hotărârile definitive de condamnare pronunţate în acestea, atunci când, pe baza hotărârilor respective, se stabileşte existenţa, între altele, a situaţiei în care mai multe acte intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni, situaţie care, astfel cum s-a evidenţiat anterior, este valabilă şi în speţă.
Totodată, având în vedere că cele trei infracţiuni continuate, incluzând în conţinutul lor constitutiv toate actele materiale stabilite, sunt concurente între ele, conform art. 33 lit. a) C. pen., curtea de apel a constatat că în speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care reglementează modificarea pedepselor, în faza de executare şi pentru situaţia în care se stabileşte existenţa unui concurs de infracţiuni.
Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea cu care a fost sesizată, în sensul care a precizat, procedând la modificarea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri definitive, astfel:
- a descontopit pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile respective în pedepsele componente (anterior evidenţiate), pe care le va repune în individualitatea lor;
- a constata că acţiunile de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, reţinute în sarcina condamnatei prin acele hotărâri, constituie acte materiale ale unor infracţiuni unice, în formă continuată, în incriminările prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- a stabilit, pentru fiecare dintre infracţiunile anterior menţionate, câte o singură pedeapsă, conform art. 42 C. pen., şi anume 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru prima infracţiune şi câte 3 ani închisoare, pentru celelalte două infracţiuni (în considerarea unor argumente asupra cărora se va reveni);
- a contopit, în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1). lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele astfel stabilite şi va aplica condamnatei, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., interzicând acesteia, potrivit art. 71 din C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, aceleaşi drepturi.
Referitor la pedeapsa principală corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei infracţiuni continuate, Curtea a menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. pen., stabilirea acesteia se face ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, pedeapsa respectivă neputând fi mai uşoară decât cea aplicată, prin oricare dintre hotărârile respective, numai pentru unele dintre acele acte materiale. În consecinţă a apreciat că pedeapsa principală nu poate fi mai mică de 11 ani închisoare, astfel cum a solicitat condamnata, de vreme ce numai pentru o parte din actele materiale ce intră în conţinutul ei constitutiv, s-a aplicat deja, în mod definitiv, acea pedeapsă. Împrejurarea că pentru celelalte acte materiale s-a stabilit o pedeapsă mai mică, respectiv 7 ani închisoare, ca urmare a reţinerii unei circumstanţe atenuante judiciare, este nerelevantă, din perspectiva dispoziţiilor legale citate, care împiedică, cu caracter imperativ, stabilirea pedepsei modificate la acel nivel, astfel cum a solicitat condamnata sau la orice alt nivel mai mic de 11 ani închisoare. în acelaşi timp, circumstanţa atenuantă judiciară acordată într-una din cauze nu poate fi transpusă în cealaltă cauză întrucât, în faza de executare, instanţa nu poate realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate în cauza respectivă ci numai modificarea ei în limitele pe care le permit dispoziţiile legale incidente în această fază.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., curtea de apel a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadelor reţinerii şi arestării preventive, precum şi a perioadelor deja executate în detenţie.
În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., curtea de apel a menţinut măsura de siguranţă a confiscării ştampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. şi B.E.J. D.D.C. şi semnăturile olografe ale acestor executori judecătoreşti, dispusă prin Sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
De asemenea a anulat M.E.P.Î. nr. 463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16 decembrie 2011 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform acestei hotărâri.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnata J.R., criticând hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii, invocând că în mod greşit instanţa a aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare în condiţiile în care actele materiale pentru care recurenta a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7300/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, intră în conţinutul infracţiunii continuate pentru care inculpata a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de condamnata J.R. pentru următoarele considerente:
Infracţiunea continuată este forma unităţii legale de infracţiune caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existenţa altor acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea.
Art. 43 C. pen. prevede că dacă infractorul, condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă, este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.
În aceste condiţii instanţa de fond a apreciat în mod corect că pedeapsa ce trebuie aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este pedeapsa cea mai grea aplicată condamnatei, respectiv pedeapsa de 11 ani închisoare.
Împrejurarea că pentru actele materiale pentru care inculpata a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008 s-a stabilit o pedeapsă mai mică, respectiv 7 ani închisoare, ca urmare a reţinerii unei circumstanţe atenuante judiciare, este irelevantă din perspectiva dispoziţiilor art. 43 C. pen. şi art. 449 C. proc. pen., care împiedică stabilirea pedepsei modificate la un nivel mai mic de 11 ani închisoare, iar în faza de executare instanţa nu poate realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata J.R. împotriva Sentinţei penale nr. 382/F din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi o va obliga la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata J.R. împotriva Sentinţei penale nr. 382/F din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1068/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de... → |
|---|
