ICCJ. Decizia nr. 1157/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1157/2013

Dosar nr. 4351/87/2011

Şedinţa publică din 3 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 67 din 9 mai 2012 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

S-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

S-au interzis inculpaţilor aceleaşi drepturi în condiţiile art. 65 C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani stabilită potrivit art. 53 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor şi s-a fixat termen de încercare de 5 (cinci) ani pentru fiecare, potrivit disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.

S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.V. şi au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 5.000 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 176/P/2008 din 22 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.A., cetăţenie română, fără studii, muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen.

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.A., cetăţenie română, studii 3 clase, fără ocupaţie, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen.

S-a reţinut în actul de inculpare că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpaţii au mers la discoteca SC "S.F.A." din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., cu care erau prieteni de mai mult timp şi au consumat împreună băuturi alcoolice (circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare) până în jurul orelor 3:30.

Din declaraţiile inculpatului I.A. a rezultat că în noaptea respectivă a fost înarmat cu un briceag având mânerul din plastic de culoare neagră, lungimea lamei de circa 6 - 7 cm şi lăţimea de circa 1 cm, pe care nu l-a folosit în timp ce se afla în local şi nu l-a manevrat în vreun mod, obiect cu care s-a înarmat însă doar pentru a se apăra în eventualitatea în care asupra sa se exercitau acte de violenţă.

În aceeaşi seară, la localul respectiv s-a deplasat şi partea vătămată care s-a aşezat la masă cu martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ş.E., E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a aşezat şi la masa unde se aflau martorii L.A. împreună cu soţia (martor L.E.), fratele acestuia L.M. cu concubina (martor C.M.).

Audiaţi în cauză, martorii au declarat că, în noaptea respectivă, în timp ce se aflau în discotecă, între inculpaţi şi persoanele cu care s-a întâlnit M.V., până în jurul orelor 3:00 - 3:30, nu au existat neînţelegeri, iar partea vătămată nu a fost înarmată cu vreun obiect.

În jurul orelor 3:30, martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp şi de persoanele care erau în local întrucât urma să se închidă localul.

Aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi considerând că martorul C.M.A. era prieten cu martorul L.A., fără motiv, inculpatul I.A. i-a reproşat acest aspect şi i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toţi".

Deoarece în acest interval de timp M.V. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca, după ce a ieşit în exteriorul localului a văzut din apropiere faptul că inculpatul I.A. avea lama de la briceag orientată (lipită) de zona cervicală a martorului C.M.A., i-a solicitat să înceteze comportamentul respectiv şi fără să fie înarmat cu vreun obiect, să adreseze cuvinte şi expresii indecente ori să manifeste o atitudine provocatoare, s-a deplasat singur spre locul unde se aflau cei doi pentru aplanarea neînţelegerilor.

Fiind în apropiere şi observând că M.V. se deplasa spre locul respectiv, martorul N.A. a intenţionat să intervină în apărarea prietenului său (inculpatul I.A.), moment în care asupra sa au fost exercitate acte de violenţă cu pumnii şi picioarele de martorul L.A.

Pentru faptul că N.A. a necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale, prin Rechizitoriul nr. 1278 din 30 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, L.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi prin Sentinţa penală nr. 146 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Alexandria (Dosar nr. 2463/740/2008) a fost condamnat la 500 RON, amendă penală.

În această situaţie, observând că asupra prietenului său N.A., care se afla în partea opusă, se exercitau acte de violenţă, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. şi a mers în direcţia de unde se apropia singur M.V.

Întrucât inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, în momentul când partea vătămată a intenţionat să-l dezarmeze i-a cauzat leziuni la antebraţul drept (plagă tăiată faţa ventrală 1/3 superioară antebraţ drept cu secţiune muşchi rotund pronator), fapt pentru care M.V. a reacţionat şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul stâng în figură.

Urmare loviturii aplicate cu pumnul şi faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul I.A. s-a dezechilibrat şi a căzut pe drumul public.

Aflându-se în apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate şi profitând de faptul că partea vătămată, după ce l-a lovit cu pumnul pe fratele său vitreg, era orientată cu spatele, a intervenit imediat în apărarea acestuia şi i-a aplicat o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înţepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i astfel o plagă înjunghiată spaţiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee şi hemopneumotorax stâng.

Datorită faptului că, asupra sa au fost exercitate în acest mod acte de violenţă şi tocmai fiindcă s-a aflat în imediata sa apropiere, de asemenea, M.V. l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut.

În timp ce se afla în apropierea inculpaţilor care erau căzuţi, părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni tot cu un corp dur tăietor-înţepător (plagă înjunghiată faţa externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei).

Deoarece persoanele (martorii) se aflau în partea opusă zonei unde a fost agresat, la circa 10 - 15 metri, tocmai fiindcă era singur, neînarmat şi nu au intervenit în niciun mod imediat în apărarea sa, partea vătămată nu a continuat să exercite alte acte de violenţă asupra învinuiţilor pe care i-a abandonat pe drumul public şi a mers spre acestea.

După comiterea agresiunii inculpaţii s-au deplasat în alergare în sensul de mers spre locuinţă, iar apoi au rămas la circa 60 metri faţă de local în curtea şcolii generale din satul Lăceni de unde N.A. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria.

La scurt timp, observând că partea vătămată avea leziuni şi hemoragie, relatând persoanelor din apropiere "(...) m-au tăiat (...)", iar starea sănătăţii acesteia se agrava, întrucât din sens opus se apropia cu autoturismul proprietate personală martorul E.A., martorii L.A., B.A.G. şi C.V.S. i-au solicitat să oprească şi l-au transportat astfel o porţiune de drum spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, iar după ce a fost preluat pe traseu de echipajul de ambulanţă, au mers în continuare la unitatea medicală respectivă.

Urmare agresiunii la care a fost supus de inculpaţi, în aceeaşi noapte asupra părţii vătămate s-a intervenit chirurgical, iar în perioada 4 mai - 13 mai 2008 a fost internat şi numai intervenţia promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

A concluzionat procurorul că faptele inculpaţilor întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen.

Analizând întregul material probator de la dosar, şi anume: declaraţia părţii vătămate, bilet de ieşire din spital, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22 - 22:30, inculpaţii au mers la discoteca din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un vechi prieten, şi au consumat împreună mai multe sticle de bere.

În aceeaşi seară, în local a venit şi partea vătămată, care s-a aşezat la masa la care se aflau martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ş.E. şi E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a aşezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M. şi C.M.

În jurul orelor 3:30, C.M.A. a ieşit din discotecă pentru a vorbi la telefon, iar inculpatul I.A., fără a avea un motiv întemeiat şi doar referindu-se la faptul că martorul este prieten cu L.A., i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toţi".

În acest moment, a ieşit din local şi M.V. care a observat cele relatate mai sus şi i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în acelaşi timp către locul în care se aflau cei doi pentru a aplana conflictul.

Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenţionat să intervină în apărarea inculpatului N.A. cu care era prieten, şi în acel moment, martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele.

Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. şi s-a deplasat în direcţia din care venea partea vătămată.

Inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată a intenţionat să-l dezarmeze şi i-au fost cauzate leziuni în antebraţul drept.

În acel moment, partea vătămată a reacţionat şi i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe drumul public.

Aflându-se în apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate, a intervenit şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înţepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spaţiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee şi hemopneumotorax stâng.

Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut.

În timp ce se afla în apropierea inculpaţilor care erau căzuţi, părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni, tot cu un corp tăietor-înţepător, plagă înjunghiată faţa externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei.

Partea vătămată avea hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutăţească, martorii L.A., B.A.G. şi C.V.S. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte către Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, fiind preluat pe traseu de echipajul de pe ambulanţă.

Datorită agresiunilor exercitate de către inculpaţi, a fost necesară intervenţia chirurgicală care a împiedicat rezultatul letal.

Faptele inculpaţilor, aşa cum au fost descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul destul de ridicat, împrejurările în care au fost comise acestea pe fondul consumului de alcool, al unor altercaţii între inculpaţi şi persoanele ce-i însoţeau, pe de o parte, şi partea vătămată şi prietenii acesteia pe de altă parte, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care deşi nu au recunoscut săvârşirea faptelor, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, apreciind că scopul educativ-preventiv al legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de textul de lege, ca efect al aplicări circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen.

Totodată, instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., aşa încât a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor şi a fixat termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, potrivit disp. art. 82 C. pen. şi va atrage atenţia acestora asupra prev. art. 83 C. pen.

Făcând aplic. disp. art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.şi lit. b) C. pen., având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cu care, interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul legii, ci în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României.

Totodată, instanţa a interzis inculpaţilor aceleaşi drepturi în condiţiile art. 65 C. pen., pe o durată de 4 ani stabilită conform art. 53 C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.

Sub aspectul soluţionării laturii civile, instanţa a avut în vedere disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. şi a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul aceloraşi texte de lege, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.V. şi a obligat inculpaţii la plata sumei de 5.000 RON către aceasta cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.000 reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, iar suma de 3.000 RON, contravaloarea medicamentelor, transportul la spital şi hrană specială.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi partea civilă M.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte atât omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpaţii I.A. şi C.A., din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., cât şi sub aspectul netemeiniciei pedepselor şi a modalităţii de executare, pe care le consideră nejudicios aplicate, fiind stabilit un cuantum prea redus.

Partea civilă M.V. a considerat hotărârea nelegală, pentru aceea că instanţa, în mod greşit a stabilit ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, suspendarea condiţionată, modalitate nepermisă de legea penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi partea civilă M.V., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost întemeiat pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22 - 22:30, aceştia au mers la discoteca din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un vechi prieten, şi au consumat împreună mai multe sticle de bere.

În aceeaşi seară, în local a venit şi partea vătămată care s-a aşezat la masa la care se aflau martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ş.E. şi E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a aşezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M. şi C.M.

În acest moment, a ieşit din local şi M.V., care a observat cele relatate mai sus şi i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în acelaşi timp către locul în care se aflau cei doi pentru a aplana conflictul.

Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenţionat să intervină în apărarea inculpatului N.A., cu care era prieten, şi în acel moment, martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele.

Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. şi s-a deplasat în direcţia din care venea partea vătămată.

Inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată a intenţionat să-l dezarmeze şi i-au fost cauzate leziuni în antebraţul drept.

În acel moment partea vătămată a reacţionat şi i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe drumul public.

Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut.

Partea vătămată a avut hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutăţească, martorii L.A., B.A.G. şi C.V. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte către Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, fiind preluat pe traseu de echipajul de pe ambulanţă.

Datorită agresiunilor exercitate de către inculpaţi, a fost necesară intervenţia chirurgicală care a împiedicat rezultatul letal.

În faţa instanţei de fond, inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul şi a "înţepat" pe partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenţia de a face acesteia rău.

Inculpatul C.A. a arătat în cuprinsul declaraţiei că se afla la discotecă împreună cu coinculpatul I. şi cu alte persoane şi grupul lor a fost atacat de grupul în care se afla şi partea vătămată, însă nu a lovit pe partea vătămată în niciun moment.

Din ansamblul probatoriului administrat însă, referindu-ne mai ales la declaraţiile martorilor C.V.S., C.M.A. şi B.A.G., Curtea a apreciat ca fiind dovedită împrejurarea că, pe fondul unui conflict între două grupări, inculpaţii, împreună cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercaţiei iniţiale, ulterior sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge".

Din concluziile preliminare ale cercetării la faţa locului, desfăşurată de poliţişti, a reieşit că între partea vătămată M.V. şi inculpaţii I.A. şi C.A. a existat o altercaţie, asupra inculpaţilor găsindu-se şi obiecte înţepătoare cu care au înjunghiat partea vătămată pe corp.

Potrivit Raportului de constatare medico -legală nr. X/2008, partea vătămată M.V. a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător, care pot data din 3 mai 2008 şi au pus în primejdie viaţa victimei.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor martorilor cu cele ale părţii vătămate, dar şi ale inculpaţilor, inculpaţii au lovit partea vătămată M.V. cu corp dur şi tăietor-înţepător.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că acest conflict s-a desfăşurat separat de "încăierarea" dintre cele două grupuri iniţiale din faţa barului, putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acţiunile fiecăruia dintre inculpaţi, dar şi ale părţii vătămate, considerând că a fost neîntemeiată cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în încăierare, prev. de art. 322 C. pen.

De altfel, aşa cum s-a arătat în doctrina judiciară, pentru existenţa elementului material al infracţiunii de încăierare este necesară îndeplinită condiţia ca încăierarea să fie o împletire a actelor de violenţă, astfel încât să nu poată fi stabilit aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare.

Deşi instanţa de fond, într-adevăr, nu s-a pronunţat cu privire la cerea de schimbare a încadrării juridice, Curtea nu a reţinut aceasta ca o nelegalitate şi motiv de desfiinţare a sentinţei penale, întrucât, prin condamnarea inculpaţilor I.A. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., dar şi din motivarea hotărârii, rezultă că tribunalul, după analizarea probelor, a constatat ca îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, privind netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor I.A. şi C.A., instanţa de control judiciar l-a considerat ca fiind întemeiat.

Astfel, cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, de câte 3 ani, este insuficient având în vedere scopul pedepsei, arătat de art. 52 C. pen., fiind acela de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

S-a apreciat că reţinerea circumstanţelor atenuante trebuie considerată în contextul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea şi chiar în condiţiile aplicării prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., trebuie ţinut cont de modalitatea de săvârşire a faptei - de două persoane împreună, în loc public, folosind un obiect tăietor-înţepător, într-o zonă vitală.

S-au considerat relevante în cauză şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, pe lângă cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv gradul de instruire al inculpaţilor - cu un nivel scăzut de şcolarizare, atitudinea acestora după săvârşirea faptei, atitudinea de minimalizare a faptelor lor.

Astfel, chiar dacă, prin aplicarea circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - pentru aceea că inculpaţii nu au fost cunoscuţi cu antecedente penale, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se impunea coborârea pedepsei sub minimul special, care este de 7 ani şi 6 luni, dar nu într-un cuantum atât de coborât, urmând a stabili pentru fiecare din inculpaţii I.A. şi C.A. pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a considerat că, prin comportamentul lor, prin prezentarea ulterioară în faţa procurorului şi a instanţelor, că pronunţarea condamnării constituie pentru aceştia un avertisment şi chiar fără executarea pedepsei, aceştia nu vor mai săvârşi infracţiuni, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ alin. (1) C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării unei pedepse şi, în consecinţă, apelul părţii civile M.V. este nefondat, prin care se pretindea asupra nelegalităţii suspendării executării pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tentativă de omor întrucât, prin dispoziţiile art. 81 C. pen. şi ale art. 86¹ C. pen., nu a fost instituită o limitare a posibilităţii aplicării acestora la anumit tip de infracţiuni.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 286/A din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul formulat de partea civilă M.V. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din data de 9 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 67 din 9 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, şi rejudecând în fond:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul I.A. a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului I.A. asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul C.A. a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa de apel a atras atenţia inculpatului C.A. asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta-parte civilă M.V. la plata către stat a sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă M.V. şi inculpaţii I.A. şi C.A.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi în parte a deciziei recurate şi, în rejudecare, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi executarea pedepselor în regim de detenţie.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat că, având în vedere modul în care ambii inculpaţi au acţionat asupra părţii vătămate, obiectele folosite, împrejurarea că inculpatul I.A. a declarat că a venit înarmat de acasă pentru eventualitatea în care ar fi fost atacat de altcineva, zonele anatomice vizate, leziunile cauzate şi intensitatea loviturilor, este evident că aceştia au urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa victimei şi de asemenea, trebuie avut în vedere că partea vătămată nu a atacat pe vreunul dintre inculpaţi, ci doar a încercat să aplaneze un conflict, precum şi faptul că inculpaţii au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal - împrejurări în raport de care a apreciat că pedepsele aplicate sunt nejustificat de blânde.

În recursurile formulate de inculpaţii I.A. şi C.A. s-a solicitat casarea hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 14, 17 şi 17² C. proc. pen.

În dezvoltarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de "încăierare" prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen., iar instanţa de apel a apreciat în mod greşit că instanţa de fond s-a pronunţat implicit asupra acestei cereri prin soluţia dată.

În acest context, cu referire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen.

Cu referire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., s-a arătat că greşita aplicare a legii vizează încadrarea faptei şi lipsa oricărei analize a formei de vinovăţie. Astfel, instanţele de fond şi de apel nu au analizat declaraţiile inculpaţilor din care rezultă că aceştia se aflau într-o stare de puternică temere, ei au fost cei fugăriţi de un grup de 15 - 20 de persoane din care făcea parte partea vătămată, grupul inculpaţilor fiind format din 3 persoane. De asemenea, nu s-a analizat faptul că inculpaţii-recurenţi nu s-au prezentat la spital din teamă, fiind împiedicaţi de persoane din anturajul părţii vătămate şi nu s-a avut în vedere faptul că organele de poliţie au fost sesizate de către inculpaţi.

S-a mai precizat că martorii din anturajul părţii vătămate nu au fost constanţi în declaraţii, la parchet imediat după eveniment au dat declaraţii uniforme întrucât s-au înţeles asupra acestor aspecte; iar trei ani mai târziu, în faţa instanţei de fond, au dat declaraţii contradictorii atât între ei, cât şi prin raportare la declaraţiile anterioare.

De asemenea, nu s-a stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările inculpaţilor prin nereţinerea unor declaraţii de martori, iar decizia recurată nu este corespunzător motivată sub aspectul laturii subiective a intenţiei directe, ceea ce atrage incidenţa în cauză a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

În dezvoltarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a arătat că recurenţii-inculpaţi s-au aflat într-o stare de legitimă apărare, respectiv o stare de temere provocată de un atac direct, injust şi imediat asupra lor, iar inculpatul I.A. a acţionat cu un obiect înţepător cu scopul de a se apăra, nerezultând intenţia de a ucide.

În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpaţilor-recurenţi, apreciind că este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. în sensul că fapta nu există.

În recursul declarat şi motivat în scris de partea civilă M.V. s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi nominalizaţi şi dispunerea executării acestora în regim de penitenciar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus-expuse şi de cazurile de casare indicate mai sus, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursurile de faţă declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă M.V. se privesc ca fondate şi urmează a fi admise în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., iar recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi C.A. se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Sub aspectul motivului comun de critică din recursurile declarate de procuror şi partea civilă M.V. prin care văzând incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se tinde la casarea în parte a ambelor hotărâri pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi I.A. şi C.A., cât şi a modalităţii de executare a acestora, Înalta Curte are în vedere pertinenţa acestuia.

Astfel, Înalta Curte în demersul analitic de evaluare a motivului comun de critică promovat de procuror şi de partea civilă sus-menţionată, are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În consecinţă, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În raport de cele expuse se are în vedere că fapta imputată în sarcina recurenţilor-inculpaţi nominalizaţi prin împrejurările în care a fost săvârşită prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, reţinându-se că în noaptea de 3/4 mai 2008, inculpaţii deja menţionaţi au mers la discoteca S.F.A. din satul Lăceni - comuna Orbească, judeţul Teleorman, unde s-au întâlnit cu numitul N.A., cu care erau prieteni de mai mult timp, şi au consumat împreună băuturi alcoolice (circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare), până în jurul orelor 3:30.

În aceeaşi seară, la localul respectiv s-a deplasat şi partea vătămată M.V., care s-a aşezat la masă cu martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ş.E., E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a aşezat la masa unde se aflau martorii L.A. împreună cu soţia sa şi fratele acestuia L.M. împreună cu concubina.

În jurul orelor 3:30, martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp şi de persoanele care erau în local, întrucât urma să se închidă.

Aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi considerând că martorul C.M.A. era prieten cu martorul L.A., inculpatul-recurent I.A., fără motiv, i-a reproşat acest lucru şi i-a apropiat lama briceagului pe care îl avea asupra sa de zona cervicală, spunându-i "vă tai, vă tăiem pe toţi".

În acel moment a ieşit din local şi partea vătămată M.V., care a observat ceea ce se întâmpla şi i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în acelaşi timp către locul în care se aflau cei doi, pentru a aplana conflictul.

Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenţionat să intervină în apărarea inculpatului ultim indicat, cu care era prieten şi în acel moment martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele.

Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. şi s-a deplasat în direcţia din care venea partea vătămată M.V.

Inculpatul-recurent I.A. a ridicat mâna dreaptă în care avea briceagul asupra părţii vătămate, iar aceasta a intenţionat să-l dezarmeze, astfel i-au fost cauzate leziuni în antebraţul drept şi în acel moment partea vătămată M.V. a reacţionat şi i-a aplicat inculpatului sus-menţionat o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe drumul public.

Aflându-se în apropiere, inculpatul-recurent C.A. a văzut cele întâmplate şi a intervenit, aplicându-i părţii vătămate o lovitură cu intensitate, cu un corp tăietor-înţepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spaţiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee şi hemopneumotorax stâng.

În acest context, sus-numita parte vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat şi a căzut.

În timp ce se afla în apropierea inculpaţilor deja nominalizaţi care erau căzuţi, părţii vătămate i-a fost cauzată o plagă înjunghiată faţa externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei, tot cu un corp tăietor-înţepător, iar după comiterea agresiunii, ambii inculpaţi au fugit de la locul faptei, la circa 60 de metri.

Este esenţial că rezultatul letal - moartea părţii vătămate - nu s-a produs datorită intervenţiei prompte şi de specialitate a medicilor, partea vătămată M.V. fiind internată în aceeaşi seară la Spitalul de Urgenţă Alexandria, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.

În acest sens, conform Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, eliberat de S.M.L. Teleorman la 26 mai 2008, rezultă că "din actul medical examinat coroborat cu examenul actual, numitul M.V. prezintă leziuni de violenţă produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător. Pot data din 3 mai 2008. Necesită circa 25 - 30 de zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei".

În consecinţă, având în vedere modul cum au acţionat asupra părţii vătămate (concomitent), obiectele folosite (corp tăietor-înţepător), zonele anatomice vizate, leziunile cauzate - plagă tăiată faţă ventrală 1/3 superioară antebraţ drept, plagă înjunghiată spaţiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee şi hemopneumotorax stâng, plagă înjunghiată faţă externă genunchi stâng), rezultă fără dubiu că, prin activitatea lor simultană, conjugată, inculpaţii-recurenţi au urmărit, cu intenţie directă, să suprime viaţa victimei, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voinţa lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate aceloraşi recurenţi-inculpaţi, instanţele de fond şi de apel nu au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise.

De altfel, faptul că inculpaţii-recurenţi nu au antecedente penale nu poate justifica reţinerea de circumstanţe atenuante, iar aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa închisorii privită ca mijloc de prevenţie, coerciţie şi educaţie a inculpaţilor nominalizaţi.

În acest context, pedepsele de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor-recurenţi menţionaţi, nu se încadrează în plaja sancţionatorie tipică infracţiunilor contra vieţii, valoarea socială supremă, protejată de legiuitor în norma penală incriminată.

Totodată, se mai are în vedere că partea civilă indicată nu a atacat pe vreunul dintre recurenţii-inculpaţi, ci doar a încercat să aplaneze un conflict ivit între aceştia şi martorul C.M.A.; iar în ceea ce priveşte numărul zilelor de îngrijiri medicale, cuantumul acestora a fost limitat doar de intervenţia martorilor, care au transportat, de urgenţă, partea civilă spre spital, fiind preluat pe drum de o ambulanţă şi preîntâmpinând decesul acesteia, în contextul şocului hemoragic, datorat leziunii de pneumotorax.

Totodată, instanţele de fond şi prim control judiciar nu au avut în vedere, în mod determinant, şi faptul că inculpaţii sus-indicaţi au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, în raport de cele expuse, urmează a se casa în totalitate decizia recurată şi în parte hotărârea pronunţată de instanţa de fond, iar cu ocazia rejudecării se vor înlătura pentru ambii inculpaţi dispoziţiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. cu toate consecinţele.

Urmează a se majora pedepsele aplicate inculpaţilor I.A. şi C.A. pentru săvârşirea fiecăruia a tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la câte 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare şi va dispune executarea acestora în condiţii de detenţie.

Urmează ca în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, să se interzică fiecăruia dintre cei doi inculpaţi nominalizaţi drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Între aceste limite se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

B.1. Nu este fondată critica recurenţilor-inculpaţi I.A. şi C.A. prin care se pretinde că nu s-a stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările acestora prin nereţinerea unor declaraţii de martori, iar decizia nu este corespunzător motivată sub aspectul laturii subiective a intenţiei directe, atrăgând incidenţa în cauză a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi tinzând la casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.

Aceasta întrucât, examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că în cuprinsul filelor 8 - 9 din hotărârea instanţei de apel s-a motivat ca suficientă amplitudine şi s-a analizat probatoriul administrat în cauză, respectiv atât declaraţiile celor doi recurenţi-inculpaţi, cât şi cele ale martorilor C.V.S., C.M.A.; şi pe de altă parte, au fost evidenţiate distinct elementele care configurează îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., aşadar atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective.

B.2. Nu este fondată nici critica secundă a recurenţilor-inculpaţi nominalizaţi, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., relativ la aspectul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de "încăierare" prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen.

Aceasta deoarece în mod judicios instanţa de prim control judiciar a stabilit că deşi aspectul criticat este real nu poate fi reţinut cu titlu de nelegalitate şi în consecinţă ca motiv de desfiinţare a sentinţei penale, întrucât, prin condamnarea inculpaţilor-recurenţi I.A. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., dar şi din motivarea hotărârii, rezultă că instanţa de fond, după analizarea probelor, a constatat ca îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

B.3. Totodată, este lipsit de pertinenţă şi următorul motiv de critică devoluat prin recursurile declarate de cei doi inculpaţi nominalizaţi, prin care în baza motivului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen. deoarece în baza unui examen complet al mijloacelor de probă, administrat în cauză, respectiv: declaraţia părţii vătămate, bilet de ieşire din spital, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile ambilor inculpaţi, ambele instanţe de fond şi de apel au reţinut corect situaţia de fapt imputată acestora şi deja analizată în considerentele de faţă.

Suplimentar, în acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că în faţa instanţei de fond, inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul şi a "înţepat" pe partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenţia de a face acesteia rău; iar inculpatul C.A. a arătat în cuprinsul declaraţiei că se afla la discotecă împreună cu coinculpatul I. şi cu alte persoane şi grupul lor a fost atacat de grupul în care se afla şi partea vătămată, însă nu a lovit pe partea vătămată în niciun moment.

Or, din ansamblul probatoriului administrat în cauză şi în principal declaraţiile martorilor C.V.S., C.M.A. şi B.A.G., se reţine ca fiind dovedită împrejurarea că, pe fondul unui conflict între două grupări, inculpaţii-recurenţi nominalizaţi, împreună cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercaţiei iniţiale, ulterior sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge".

Concomitent, din concluziile preliminare ale cercetării la faţa locului rezultă că între partea vătămată M.V. şi inculpaţii-recurenţi I.A. şi C.A. a existat o altercaţie, asupra inculpaţilor găsindu-se şi obiecte înţepătoare cu care au înjunghiat partea vătămată pe corp.

Pe de altă parte, potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, partea vătămată M.V. "a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător, care pot data din 3 mai 2008 şi au pus în primejdie viaţa victimei".

Astfel, din coroborarea declaraţiilor martorilor sus-indicaţi cu cele ale părţii vătămate, dar şi ale inculpaţilor, rezultă că aceştia au lovit partea vătămată M.V. cu corp dur şi tăietor-înţepător.

De asemenea, Înalta Curte constată că acest conflict s-a desfăşurat separat de "încăierarea" dintre cele două grupuri iniţiale din faţa barului, putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acţiunile fiecăruia dintre recurenţii-inculpaţi, dar şi ale părţii vătămate, considerând că este neîntemeiată cererea lor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcină, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în cea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., în condiţiile în care, aşa cum se arată în doctrina judiciară, pentru existenţa elementului material al infracţiunii de încăierare, este necesară condiţia ca aceasta să fie o împletire a actelor de violenţă, astfel încât să nu poată fi stabilit aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare.

B.4. În fine, este nepertinent şi motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea ambilor inculpaţi deja nominalizaţi pe considerentul că aceştia s-au aflat într-o stare de legitimă apărare, respectiv o stare de temere provocată de un atac direct, injust şi imediat asupra lor, cu pretinderea că inculpatul I.A. a acţionat cu un obiect înţepător cu scopul de a se apăra, nerezultând intenţia de a ucide.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că din examenul coroborat al mijloacelor de probă administrate în cauză nu se poate reţine că recurenţii-inculpaţi au comis fapta numai după ce le-au fost cauzate leziuni fiindcă asupra lor s-a exercitat un atac direct, material, imediat şi injust întrucât din materialul probator administrat (inclusiv rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat) rezultă însă faptul că, deşi au avut posibilitatea imediat după ce au fost exercitate eventuale acte de violenţă superficiale asupra lor, să sesizeze în vreun mod organele de poliţie cu ocazia efectuării actelor premergătoare şi că partea vătămată M.V. le-a cauzat leziuni ori să prezinte acte medicale sau medico-legale în acest sens, totuşi nu au făcut-o şi nu au recunoscut că au fost înarmaţi cu un corp dur tăietor-înţepător.

Ori, numai "afirmaţiile"" martorilor solicitaţi de aceiaşi recurenţi-inculpaţi în apărarea lor nu sunt de natură să susţină pretinderea că aceştia au acţionat în împrejurările descrise de ei.

De altfel, tocmai lipsa unor înscrisuri (plângeri, acte medicale sau medico-legale) arată cu certitudine faptul că doar aspectele declarate de partea vătămată M.V. încă din primul moment al cercetărilor au avut corespondent în realitate, iar declaraţiile nesincere ale inculpaţilor-recurenţi denaturează adevărul pentru înlăturarea răspunderii penale, în timp ce mijloacele de probă administrate în apărarea recurenţilor-inculpaţi nu au un suport pe baza căruia să se poată lua în considerare că prin acţiunea lor conjugată, simultană, i-au cauzat leziuni părţii vătămate fiindcă asupra lor se exercita un atac direct, material, imediat şi injust şi cu atât mai mult că nu au urmărit sau intenţionat să-i producă leziuni grave, de natură să-i pună viaţa în primejdie.

Concomitent, având în vedere modul în care aceiaşi recurenţi-inculpaţi au acţionat asupra părţii vătămate, obiectele folosite (corp dur tăietor-înţepător), zonele anatomice vizate (care au fost descrise în actele medicale şi medico-legale), leziunile cauzate plagă tăiată faţă ventrală 1/3 superioară antebraţ drept, plagă înjunghiată spaţiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee şi hemopneumotorax stâng, plagă înjunghiată faţă externă genunchi stâng), se conchide că, prin activitatea lor simultană, conjugată, aceştia au urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa sus-numitei părţi vătămate M.V. şi i-au cauzat părţii vătămate leziuni care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei; rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voinţa lor.

În consecinţă, în mod legal ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au statuat că fapta săvârşită de recurenţii-inculpaţi I.A. şi C.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Această încadrare juridică se impune ţinând seama că recurenţii-inculpaţi au acţionat împreună, în mod repetat, fiind înarmaţi cu corp dur tăietor-înţepător, apt să producă leziuni grave de natură să pună în primejdie viaţa victimei (a se vedea în acest sens şi Repertoriul Jurisprudenţă în Materie Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţi de Apel şi Tribunale, 1990 - 2005, Ed. Juris Argessis, Decizia CSJ, Secţia Penală, nr. 1262/22 mai 1997, pag. 482.).

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de procuror şi partea civilă M.V. să rămână în sarcina statului.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă M.V. împotriva Deciziei penale nr. 286/A din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 67 din 9 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman şi, rejudecând:

Înlătură pentru ambii inculpaţi dispoziţiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., cu toate consecinţele.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului I.A. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare şi dispune executarea acesteia în condiţii de detenţie.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, interzice inculpatului I.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.A. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare şi dispune executarea acesteia în condiţii de detenţie.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, interzice inculpatului C.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi C.A., împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă M.V. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1086/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1175/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1157/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1157/2013. Penal