ICCJ. Decizia nr. 1068/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1068/2013
Dosar nr. 6882/118/2009
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 85/P din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins apelul formulat de partea civilă de către Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 462 din data de 18 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 6882/118/2009, ca nefondat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile, a desfiinţat hotărârea atacată şi, rejudecând, a dispus:
În baza art. 11 pct. 2. lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.B., pentru infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
A redus pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată.
Conf. art. 82 C. pen., a fixat termen de încercare de 5 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei).
Conf. art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A admis cererea dlui expert H.V., majorând onorariul la 7000 RON şi a obligat inculpatul la plata diferenţei de 2500 RON.
A înlăturat dispoziţiile referitoare la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial de 50 RON pentru avocat E.S. a stabilit a fi plătit din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public -D.I.I.C.O.T., S.T. Constanţa nr. 156 D/P/2005 din 6 iulie 2009, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.B. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 din C. pen., art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/ 2002.
Prin sentinţa penală nr. 462 din data de 18 noiembrie 2011, pronunţată în dosarul penal nr. 6882/118/2009, Tribunalul Constanţa a hotărât:
„În baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.B. la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b), c) (constând în dreptul de a ocupa funcţia de administrator a unei societăţi comerciale) C. pen.
În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 7 (şapte) ani.
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) ,c) (constând în dreptul de a ocupa funcţia de administrator a unei societăţi comerciale) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , b) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. vechi, a admis acţiunea civilă a D.G.F.P. Constanţa prin A.N.A.F.
A obligat inculpatul S.B. la sumele de 1.587.723 RON (15.877.228.979 ROL) reprezentând impozit pe profit şi 1.287.644 RON (12.786.443.913 ROL) reprezentând T.V.A. corespunzător SC C.C. SRL, respectiv 112.000 RON (1.120.004.399 ROL) reprezentând impozit pe profit şi 85.120 RON (851.203.343 ROL) reprezentând T.V.A. corespunzător SC E. SRL, reprezentând impozit pe profit respectiv T.V.A. neachitate, către stat.
A menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor imobile ale inculpatului, prin procesul-verbal din 19 martie 2008.
A respins ca nefondată cererea formulată de expertul contabil privind majorarea onorariului expertizei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.B. la suma de 12.300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.”
Instanţa de fond a reţinut că în anul 2003, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL. Constanţa, inculpatul S.B. s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale (pe profit şi T.V.A.), în scopul obţinerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile ca urmare a unor operaţiuni fictive.
Totodată, în calitate de împuternicit legal al SC C.C. SRL Constanţa, inculpatul S.B. a retras în numerar, în mod ilegal, din contul societăţii, suma totală de 81.374.361.938 RON (din care sumele datorate statului şi nevirate:1.587.523 RON impozit pe profit, 12.786.443.913 RON TVA pentru SC C.C. SRL, 112.000 RON impozitul pe profit, respectiv TVA de 85.120 RON pentru SC E. SRL), cunoscând că provin din obligaţii financiare faţă de stat neexecutate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termenul legal, au declarat apel inculpatul N.I., partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanţa şi expertul contabil judiciar H.V.
Inculpatul, în apelul său, a susţinut că nu este autorul infracţiunii, solicitând în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru ambele fapte reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, achitarea în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa atât a laturii obiective cât şi a laturii subiective.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurată, prin prisma criticilor formulate, personal şi prin apărător, de către recurentul inculpat şi din oficiu în limitele art. 3856 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată rezonabilă în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 21 Constituţie.
Neformulându-se critici cu privire la respectarea drepturilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, şi, verificând din oficiu în limitele competenţelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul N.I. a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, cât şi a probelor apărării -audierea sa, martori, expertiză contabilă.
Sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate în condiţii de legalitate - documentele de constituire a societăţilor, procura emisă pentru inculpat 12 august 2003, actele privind operaţiunilor comerciale şi bancare efectuate de SC C.C. SRL Constanţa, retragerea sumelor de bani de inculpat, facturi, avize de expediţie, extrase de cont, expertiza financiar- contabilă, declaraţiile martorilor, rezultă că în anul 2003, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL Constanţa, inculpatul S.B. s-a sustras în întregime de la plata obligaţiilor fiscale 81.374.361.938 RON (din care 1.587.523 RON impozit pe profit, 12.786.443.913 RON TVA datorate statului şi nevirate de SC C.C. SRL, 112.000 RON impozitul pe profit, respectiv TVA de 85.120 RON datorate statului şi nevirate de SC E. SRL), în scopul obţinerii de venituri prin nedeclararea veniturilor impozabile ca urmare a unor operaţiuni fictive.
Apărarea inculpatului „că nu este autorul faptei” a fost înlăturată de:
- procura dată la 12 august 2003, H.V. şi I.E. îl împuternicesc pe inculpatul S.B. să administreze SC C.C. SRL, sens în care acesta ii poate reprezenta în faţa organelor notariale, judecătoreşti, financiar bancare, administrative;va putea să deschidă sau să lichideze conturi, să efectueze operaţiuni bancare, va putea contracta împrumuturi, va putea angaja credite în RON sau în valută, va putea semna acte adiţionale de semnare a actelor adiţionale modificatoare ale actului constitutiv, cedarea părţilor sociale, retragerea persoanelor mandatate, primirea de noi asociaţi, schimbarea sediului societăţii, lichidarea unor puncte de lucru, lichidarea, dizolvarea, vânzarea, cesionarea părţilor sociale societăţii. La alin. (3) al procurii se arată că mandatarul va putea efectua acte de administrare, în sensul administrării bunurilor mobile şi imobile, va putea exercita orice drepturi şi obligaţii, va putea să pretindă şi să aprobe conturi, să facă şi să retragă trageri şi expedieri, să constitutie, să modifice, să stingă contracte de orice fel, să încaseze, să plătească orice datorii, dobânzi, dividende. La alin. (4) se menţionează că inculpatul poate face orice act de dispoziţie, acte şi fapte de comerţ, să conducă şi să administreze afaceri comerciale. Totodată, va putea să dispună, înstrăineze, achiziţioneze, contracteze cu privire la bunuri mobile şi imobile.
- analiza comparativă a operaţiunilor comerciale şi bancare efectuate de SC C.C. SRL Constanţa care a pus în evidenţă că prin activităţile comerciale desfăşurate în anul 2003, SC C.C. SRL Constanţa a încasat în conturile bancare circa 66,6 miliarde ROL, în baza unor facturi emise către SC M.L. SRL, SC I. SRL, SC E. SRL, SC E.T. SRL, SC B. SRL, SC B.I. SRL, SC A.I. SRL, din aceste fonduri, circa 66,4 miliarde ROL au fost retraşi în numerar de inculpat, cu explicaţiile „plăţi persoane fizice” şi „achiziţii cereale”;
- nedepunerea de către societate pentru perioada august - 16 decembrie 2003 a niciunei declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul statului şi nici o declaraţie de T.V.A., nefigurând nici cu angajaţi la I.T.M. Constanţa; administrarea societăţii SC C.C. SRL a fost făcută în cursul anului 2003 până la 15 august 2003 de S.B., dar ulterior până la 16 decembrie 2003, a uzurpat de împuternicirea de a administra societatea;
- de analiza circuitului financiar potrivit căreia, prin activitatea desfăşurată, SC C.C. SRL a colectat TVA aferentă acelor operaţiuni, fără a efectua plăţi către buget;
- deschiderea singurului cont al SC E. SRL la solicitarea inculpatului S.B. la Banca R. - Sucursala Constanţa pe baza unei delegaţii nesemnate din partea societăţii; ridicarea din acest cont a sumelor încasate de la SC I. SRL şi SC I.C. SRL revirate către SC C.C. SRL Constanţa, în numerar de către inculpat S.B.;
- declaraţiile martorilor H.G.C., H.R.V., D.M., F.A., B.I., C.P., C.M., G.A., H.V., I.E., N.Ş., P.E., B.D., A.S., D.F.F.
Cu privire la încadrarea juridică:
Infracţiunea de „ evaziune fiscal ă ” prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 „sustragerea in întregime sau in parte de la plata obligaţiilor fiscale, in scopul obţinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operaţiuni fictive”
Fapta inculpatului S.B. de a nu declara, în calitate de împuternicit legal să administreze SC C.C. SRL Constanţa, veniturile impozabile ca urmare a unor operaţiuni fictive şi de a se sustrage astfel în întregime de la plata obligaţiilor fiscale (impozit pe profit şi T.V.A.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 din C. pen.:
1. latura obiectivă
- elementul material, nedeclararea veniturilor impozabile prin evidenţierea unor activităţi fictive;
- urmarea imediată constă în prejudiciul în sumă de 81.374.361.938 RON -impozit pe profit, TVA;
- raportul de cauzalitate.
2. latura subiectivă constă în intenţie, formă de vinovăţie rezultată din modalitatea de comitere a faptei de către inculpat.
În concluzie, inculpatul S.B. a săvârşit fapta vizând regimul obligaţiilor fiscale, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăţie cerută de legiuitor, nereuşind să răstoarne temeinicia acuzaţiilor.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de modul ingenios de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, valoarea ridicată a pagubei, lipsa oricărui demers pentru acoperirea acesteia, pedeapsa trebuie să fie aspră, de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice, contribuabililor (persoane juridice şi fizice) care onorează datoriile către stat.
Însă, perioada lungă de timp scursă de la data comiterii faptei - 9 ani, timp în care inculpatul s-a integrat în societate, desfăşoară activităţi socialmente utile, nu are antecedente penale sau alte abateri, cu locuinţa şi locul de muncă în străinătate, sunt elemente care conduc la concluzia că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare, impunându-se reducerea cuantumului şi suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 C. pen., mai ales că astfel poate realiza venituri mai ridicate care să acopere prejudiciul.
Infracţiunea de „ sp ălare de bani ” prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 652/2002, „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.”
Din analiza conţinutului constitutiv al infracţiunii, latura obiectivă presupune provenienţa ilicită, din infracţiuni, a banilor supusi schimbării/transferului; ori, sumele datorate statului cu titlul de impozit pe profit şi T.V.A. nu au un caracter ilicit dimpotrivă sunt aferente veniturilor dobândite în mod legal.
Astfel, nedovedindu-se provenienţa veniturilor SC C.C. SRL din infracţiuni, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 652/2002 pentru care inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală.
Prin urmare, considerentele prezentate cu privire la fapta prev. de art. 23 din Legea nr. 652/2002, respectiv cele privind individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de „evaziune fiscală”, apelul formulat de inculpat a fost apreciat ca fiind fondat, fapt pentru care în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul a fost admis, a fost desfiinţată hotărârea atacată, dispunându-se în temeiul art. 11 pct. 2. lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.B., pentru infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost redusă pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., iar, în baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicată pe durata termenului de încercare fixat conf. art. 82 C. pen. prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei; conf. art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la condamnarea inculpatului pt. infracţiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi, s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanţa, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanţa a formulat pretenţii civile în sumă de 7.917.743 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi plata obligaţiilor fiscale accesorii. Tribunalul a admis acţiunea civilă, obligând inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate; nu se poate dispune obligarea solidar cu inculpatul a SC C.C. SRL deoarece nu mai funcţionează.
Cum Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Constanţa nu a indicat motivele de apel, iar din oficiu nu s-au constatat neregularităţi cu privire la rezolvarea acţiunii civile, apelul formulat de partea civilă a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanta parte civilă a fost obligată la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
În apărare, s-a admis la cererea inculpatului proba cu expertiză contabilă. Ca urmare, a fost desemnat dl H.V. expert contabil care a întocmit raportul depus la dosar cu care ocazie a indicat onorariu final de 7.000 RON şi a solicitat diferenţa de onorariu de 2.500 RON. Cum, cererea dlui expert privind onorariul final este de 7.000 RON din care s-a achitat un avans de 4.500 RON, cererea expertului este fondată şi inculpatul fiind obligat la plata diferenţei de 2.500 RON.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul S.B. care a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală, fără a invoca vreun caz de casare.
Inculpatul a arătat că a fost împuternicit de administratorii de drept să efectueze o serie de activităţi specifice administrării unei societăţi, dar toate acestea erau posibilităţi ce se confereau mandatarului, dar nu au reprezentat un transfer sau o degrevare de atribuţii a administratorilor.
Inculpatul nu a semnat nicio factură sau document de transport, nu a gestionat şi nu a luat decizii cu privire la înstrăinarea bunurilor sau transferarea fondurilor societăţii.
Cu privire la infracţiunea de spălare de bani inculpatul a arătat că sunt îndeplinite elementele constitutive, deoarece nici el şi nici altă persoană nu a schimbat sau transferat bunuri ale celor două societăţi. Retragerea banilor din bancă nu poate echivala cu o infracţiune de spălate de bani pentru că nu se poate vorbi de o disimulare a originii ilicite a bunurilor.
A formulat de asemenea recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală pentru greşita achitare a inculpatului S.B. pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172, 14 C. proc. pen.
A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală solicitând obligarea inculpatului la plata obligaţiilor fiscale accesorii.
Înalta Curte, analizând decizia penală prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă constată următoarele:
Recursul formulat de inculpatul S.B. este nefondat. Acesta deşi nu a invocat expres a solicitat în realitate instanţei de recurs să constate o eroare gravă de fapt comisă de prima instanţă şi cea de apel care au învederat că acesta era administratorul de fapt al celor două societăţi, şi ca atare autorul infracţiunii de evaziune fiscală, deşi nu s-a comportat ca un administrator de fapt, ci era doar un simplu mandatar.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. apreciază că eroarea gravă de fapt desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor şi exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
De altfel, între probatoriul efectuat în cauză şi situaţia de fapt precum şi concluziile primei instanţe asupra vinovăţiei inculpatului nu există nicio contradicţie, probele administrate în cauză susţinând participaţia inculpatului la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
De aceea recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Parchet, Curtea constată că este nefondat sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani.
În cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ce ţin de latura obiectivă a infracţiunii de spălare de bani întrucât scoaterea unor sume de bani din bancă nu poate fi echivalată cu o schimbare sau transfer de bunuri în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri în scopul de a ajuta persoana ce a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la tragerea la răspunderea penală, pentru că, neexistând nicio tranzacţie fictivă şi nicio disimulare, organele judiciare pot constata cu uşurinţă traseul sumelor de bani.
Pe de altă parte este discutabilă consideraţia făcută de Parchet conform căreia sumele de bani datorate cu titlu de taxe către bugetul de stat reprezintă bunuri ce provin din săvârşirea unei infracţiuni pentru că aceasta ar însemna că totdeauna infracţiunea de evaziune fiscală ar trebui reţinută în concurs cu cea de spălare de bani.
De aceea, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de apel de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani este corectă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, Înalta Curte constată că este adecvat cuantumul pedepsei principale gravităţii faptelor şi circumstanţelor personale ale inculpatului, dar nu şi modalitatea de executare.
Având în vedere recrudescenţa unor asemenea fapte, dar şi gravitatea concretă a celor reţinute în cauză, modalitatea de săvârşire, cuantumul prejudiciului produs, Înalta Curte apreciază că pentru îndeplinirea exigenţelor impuse de prevenţia generală şi prevenţia specială este necesară aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, motiv pentru care va modifica hotărârea instanţei de apel în acest sens.
Înalta Curte constată, de asemenea, că recursul formulat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa este întemeiat şi conform dispoziţiilor O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003) şi C. proc. fisc. (pentru perioada 1 ianuarie 2004 până la achitarea debitului principal) îl va obliga pe inculpat la plata obligaţiilor fiscale accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa şi de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa.
Va casa în parte decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 462 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, şi rejudecând:
Va înlătura aplicarea art. 71 alin. (5), art. 81, 82 C. pen., precum şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
Va obliga inculpatul şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003) şi C. proc. fisc. (de la 1 ianuarie 2004 şi până la achitarea debitului principal).
Va înlătura obligarea părţii civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei penale nr. 85/P/A din 21 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul S.B.
Casează în parte decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 462 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 71 alin. (5), art. 81, 82 C. pen., precum şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
Obligă inculpatul şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 61/2002 (pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2003) şi C. proc. fisc. (de la 1 ianuarie 2004 şi până la achitarea debitului principal).
Înlătură obligarea părţii civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2013. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 1071/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
