ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1076/2013
Dosar nr. 2892/100/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 171/A din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Maramureş şi inculpatul G.B. împotriva sentinţei penale nr. 235 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 235 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş au fost condamnaţi inculpaţii:
- B.M.E., domiciliat în Baia Mare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2.500 lei amendă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
şi G.B., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2.500 lei amendă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 631 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a achitat inculpatul B.M.E. pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar pe inculpatul G.B. – pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 2,7 grame cannabis şi s-a dispus distrugerea cantităţii rămase după efectuarea analizelor, de 2 grame cannabis dar şi a dispozitivului de mărunţit, inscripţionat „B.” ridicat de la inculpatul B.M.E., aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Direcţiei de Ev. Operativă şi cazier judiciar (dovada din 11 februarie 2010).
În baza art. 191 C. proc. pen. s-a obligat inculpaţii să plătească în favoarea statului câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Maramureş şi inculpatul G.B.
În motivarea apelului s-a arătat că în noaptea de 17/18 ianuarie 2010 organele de poliţie au oprit în trafic, care era condus de inculpatul G.B. După discuţii legate de documentele inculpatului dar şi cele ale autoturismului i-au solicitat conducătorului auto – inculpatul G.B. să sufle într-un aparat alcooltest, dar şi celuilalt pasager, adică inculpatului B.M. să coboare din autoturism şi să aşeze pe capota maşinii toate bunurile pe care le deţine. Inculpatul G.B. a scos din buzunar printre alte lucruri personale, permisul de conducere pe care susţinuse anterior că nu îl are la el, iar inculpatul B. trei pungi de material plastic, transparent, din care două prezentau urme de substanţă vegetală, una urme de praf alb şi o râşniţă compartimentată care avea în interior o substanţă vegetală cu aspect de muguri de cannabis. Acest din urmă inculpat a mai scos dintr-un buzunar o cutie de culoare neagră inscripţionată O.C.B.P. în care se aflau foiţe pentru prepararea ţigărilor.
Procedând la verificarea interiorului autoturismului, în torpedou au fost găsite urme de fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, în scrumieră s-au găsit două mucuri cu aspect de ţigară confecţionată (joint), iar în spatele scaunului din partea dreapta faţă s-au găsit urme din aceeaşi substanţă verde-oliv cu aspect de muguri de cannabis.
Raportat la aceste aspecte constatate de organele de poliţie, cei doi inculpaţi au fost conduşi la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare în vederea recoltării probelor biologice.
Potrivit buletinelor de analiză medicală toxicologică eliberate de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare, inculpatul B.M.E. a fost depistat pozitiv la „marijuana” şi la „cocaină”, iar inculpatul G.B. a fost depistat pozitiv doar la marijuana.
În faza de urmărire penală toate bunurile ridicate cu ocazia opririi în trafic a celor doi inculpaţi au fost supuse analizelor de laborator, în urma cărora a fost întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 ianuarie 2010 de către Laboratorul de analiză al drogurilor din cadrul D.C.C.O. – Brigada Cluj din care a rezultat că: în dispozitivul pentru mărunţit se observau urme de cannabis, în fragmentele vegetale ridicate ca proba cu nr. 1b şi 2a s-au identificat 2,6 grame cannabis şi, respectiv 0,1 grame cannabis, în cele două filtre de ţigări confecţionate şi proba 3a reprezentând două punguţe ridicate au fost identificate şi în ele urme de cannabis.
Acelaşi raport mai precizează că proba 3b reprezentând o punguţă de material plastic transparent care a fost ridicată de la inculpaţi nu conţinea substanţe stupefiante sau psihotrope care să intre sub incidenţa Legii nr. 143/2000.
Dacă inculpatul G.B., raportat la faptele care i se reţin în sarcină, a recunoscut doar împrejurarea că aproximativ cu două zile înainte de constatarea infracţiunilor a consumat într-un club din municipiul Cluj-Napoca o ţigară confecţionată artizanal, despre care susţine că doar ulterior a aflat că avea în conţinutul ei şi cannabis, inculpatul B.M., audiat fiind, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei a arătat că este consumator de cannabis, că îşi confecţionează singur ţigările din muguri de cânepă, dar nu de cocaină şi a precizat că dispozitivul de mărunţit şi mugurii de cânepă care au fost găsiţi în autoturism îi aparţin.
Referitor la ziua în care au fost identificaţi în trafic, respectiv 17 ianuarie 2010 atât inculpaţii cât şi martorul N.M. care-i însoţea au arătat că s-au plimbat prin Baia Mare, au frecventat mai multe localuri, au făcut o deplasare la Baia Sprie unde părinţii inculpatului G. deţin o spălătorie auto, au consumat suc şi ciocolată iar în momentul reîntoarcerii de pe str. Victoriei (unde l-au lăsat pe martor) au fost opriţi în trafic de organele de poliţie.
Cu referire la deplasarea la Baia Sprie inculpatul B.M. a declarat că şi-a confecţionat o ţigară cu muguri de cannabis pe care a consumat-o în maşină, singur, în timp ce coinculpatul coborâse să-şi viziteze părinţii.
Raportat la faptul că inculpatul G.B. a menţionat că a consumat o singură ţigară cu conţinut de muguri de cannabis cu vreo 3-4 zile înainte de depistarea lor, iar coinculpatul B.M. a arătat că niciodată nu a consumat cocaină, instanţa, la solicitarea şi a apărătorilor, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de specialitate în cadrul Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare. Raportul de expertiză medico-legală de la fila 107 din dosar, privindu-l pe numitul B.M.E. a concluzionat că rezultatele probelor biologice recoltate s-ar putea datora consumului şi unor substanţe denumite generic etnobotanice, iar în cazul inculpatului G.B., referitor la efectele şi perioada în care aceste efecte se menţin în organism, a precizat că THC-ul ingerat prin inhalare se eliberează treptat din organism, până la 72 de ore, iar depistarea acestei substanţe în organism denotă faptul că ea se găseşte în sânge sub formă activă şi-şi manifestă efectul inclusiv la eliminare, că este variabil în funcţie de masa corporală şi nu poate fi exprimat cu precizie.
Examinând concluziile actelor medicale întocmite, tribunalul, pentru lămurirea contradicţiilor existente a dispus Institutului Medico-Legal Cluj-Napoca efectuarea unei noi expertize medico-legale care să fie avizată de Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale.
Ambele rapoarte de nouă expertiză medico-legală avizate arată că THC se absoarbe respirator bine şi rapid şi este distribuit imediat în organism, la 10 minute de la terminarea ţigării ajunge la o treime din valoarea maximă, iar după două ore concentraţia este atât de mică încât nici nu se poate determina. Denumirea generică de substanţe etnobotanice este reprezentată de un amestec de prafuri şi plante uscate stropite cu substanţe chimice. În componenţa lor se pot găsi urme de amfetamină, cocaină, sau heroină, însă absenţa acestor substanţe din materialul biologic analizat pledează pentru consum de cannabis în cazul inculpatului B.M.
Acelaşi raport mai precizează că aprecierea conducerii unui vehicul sub influenţa cannabinoidelor trebuie făcută pe baza determinării în sânge a ∆9 THC şi 11-nor-∆9 şi că doar prezenţa acestora este în măsură se evidenţieze proximitatea consumului, afectarea psihică a conducătorului auto, pe când prezenţa lor în proba de urină denotă doar un consum mai îndepărtat sau cronic al drogului. Mai mult, se precizează că efectele psihice ale unei doze standard dispar după circa două ore iar în urină chiar câteva zile.
Raportat la starea de fapt expusă mai sus, la întreaga probaţiune administrată, instanţa a constatat că în cauză sunt întrunite doar elementele constitutive ale unei singure infracţiuni în cazul ambilor inculpaţi şi anume cea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, infracţiune pentru care le-a aplicat acestora câte 2.500 lei amendă.
La individualizarea acestei sancţiuni, instanţa a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii comise, poziţia relativ sinceră a inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale dar şi cantitatea de droguri relativ redusă consumată de aceştia.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului B.M.E. pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpatului G.B. pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000 apreciind că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus menţionate.
Susţinerea organului de urmărire penală în sensul că inculpatul B.M. a consumat pe lângă cannabis şi cocaină (aspect negat încă din primele declaraţii de acest inculpat) nu a fost confirmată de nicio probă administrată în faţa instanţei iar singura referire la acest consum care reiese din buletinul de analiză toxicologică nr. 22 din 18 ianuarie 2010 a fost infirmată atât de raportul de expertiză întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare cât şi de cel de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Medico-Legal Cluj-Napoca.
Potrivit art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie infracţiune fapta persoanei care conduce un autovehicul şi care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.
Din analiza acestui text a rezultat în mod evident că este necesar, pentru a se constata existenţa acestei infracţiuni, să se stabilească pe bază de probe, dacă conducătorul auto se afla sau nu în momentul conducerii sub influenţa acestor substanţe. Cum din probele administrate nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea susţinută de inculpat şi anume că a fumat o ţigară înainte cu 3-4 zile, iar din actele medico-legale întocmite nu s-a putut stabili concentraţia de THC dar nici manifestările clinice pe care inculpatul G.B. – conducător auto le-ar fi avut sub influenţa acestor substanţe, instanţa a dispus, apreciind că lipseşte latura obiectivă a acestei infracţiuni, achitarea acestuia, profitându-le inculpaţilor evident şi principiul statuat „in dubio pro reo”.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,7 grame cannabis şi distrugerea cantităţii rămase după efectuarea analizelor, de 2 grame cannabis dar şi a dispozitivului de mărunţit, inscripţionat „B.” ridicat de la inculpatul B.M.E., aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Direcţiei de Evidenţă Operativă şi Cazier judiciar (dovada din 11 februarie 2010).
S-au obligat inculpaţii, ca o consecinţă a condamnării la plata, conform art. 191 C. proc. pen., şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
Împotriva mai sus menţionatei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Maramureş şi inculpatul G.B.
Ministerul Public a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, a se pronunţa o nouă hotărâre prin care să dispună condamnarea ambilor inculpaţi pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare al instanţei, respectiv infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prev. de art. 87 alin 2 din O.U.G. nr. 195/2002, infracţiuni pentru care s-a dispus o soluţie de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu de la 2500 lei amendă la o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie executată sub supraveghere sau condiţionat.
În esenţă, s-a susţinut că materialul probator administrat în cauză dovedeşte fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpaţilor şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi ca atare hotărârea atacată apare ca nelegală şi netemeinică.
Inculpatul G.B., prin apărătorul ales, a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi referitor la infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. proc. pen. deoarece această faptă este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni.
În susţinerea acestui motiv de apel a arătat că fapta de deţinere a unei ţigări de cannabis a fost un fapt singular, ocazional, recunoscut de către inculpat si a fost comisă pentru a satisface o curiozitate şi nu o necesitate impusă de dependenţa de drog.
Analizând apelurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor art. 371 şi urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea au fost nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Instanţa fondului, coroborând în mod judicios vastul material probator administrat atât cu ocazia urmării penale, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, a stabilit o stare de fapt corectă contrară însă celei reţinute prin actul de sesizare al instanţei, respectiv rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 4/D/P/2010 al DIICOT Biroul Teritorial Maramureş.
Astfel, s-a reţinut ca şi stare de fapt, că în data de 17/18 ianuarie 2010 organele de Politie au oprit în trafic, pentru un control de rutină, autoturismul, condus de către inculpatul G.B.. Conducătorului auto i s-a solicitat să se supună testării cu alcooltestul, iar pasagerului din dreapta inculpatul B.M. i s-a cerut să coboare din autoturism şi să pună pe capota maşinii toate bunurile pe care le deţine asupra sa, după ce a fost controlat corporal şi sumar asupra sa, în buzunarul interior din partea stângă, de la haină fiind găsită o râşniţă compartimentată, având în interior o substanţă vegetală de culoare verde oliv cu aspect de mugur de cannabis, trei punguliţe din material plastic transparent prevăzute cu ziplock din care două urme de substanţe vegetale iar una cu urme de praf alb.
Inculpatul B.M.E. a mai scos din buzunar o cutie de culoare neagră inscripţionată OCB Premium în care se afla foiţe pentru prepararea de ţigări artizanale.
Existând suspiciunea că aceste substanţe găsite asupra inculpatului B.M.E. ar putea fi droguri, au fost chemaţi lucrători din cadrul SCCO Maramureş care au procedat la efectuarea controlului autoturismului şi în urma acestui control au fost găsite în torpedoo urme de fragmente vegetale de culoare oliv, în scrumieră două chiştoace cu aspect de joint, în spatele scaunului din dreapta, pe preş, o substanţă vegetală de culoare verde oliv cu aspect de mugur de cannabis.
În urma acestor constatări cei doi inculpaţi au fost transportaţi la Spitalul de Urgenţă din Baia Mare în vederea recoltării de probe biologice.
Din buletinul de analiză medicală toxicologică nr. 22 din 18 ianuarie 2010 a reieşit că inculpatul G.B. a ieşit pozitiv la marijuana (THC), urmare analizării probei de urină recoltate de la acesta, iar inculpatul B.M.E., conform buletinului de analiză medicală toxicologică din 17/18 ianuarie 2010 a ieşit pozitiv la cocaină şi marijuana.
Bunurile ridicate cu ocazia opririi în trafic a celor doi inculpaţi au fost analizate, iar potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 18 ianuarie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor a reieşit că proba nr. 1 a - constând într-un dispozitiv de mărunţit conţine urme de cannabis, proba 1b, respectiv fragmentele vegetale de culoare verde oliv introduse într-o punguţă de material plastic transparent cu ziplock, conţine 2,6 gr. cannabis, proba 2a, respectiv fragmentele vegetale de culoare verde oliv introduse într-o punguţă de material plastic transparent cu ziplock conţine 0,1 gr. cannabis, proba 2 b, constând în două filtre de ţigarete confecţionate artizanal din carton de culoare albă, conţine cannabis şi tutun, proba 3 a reprezentată de 2 punguţe din material plastic transparent cu ziplock conţine urme de cannabis, în probele mai sus menţionate punându-se în evidenţă THC, substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis în timp ce în proba 3b, respectiv punguţa din material plastic transparent cu ziplock în care se observă urme de substanţă pulverulentă de culoare albă nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope aflate sub incidenta Legii nr. 143/2000.
În cauză au fost audiaţi inculpaţii G.B., atât în faza de urmărire, cât şi în fata instanţei de judecată.
Inculpatul G.B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta unor substanţe stupefiante, a recunoscut doar faptul că,cu aproximativ două zile înainte de a fi oprit în trafic, a consumat într-un club din Cluj-Napoca o ţigară confecţionată artizanal despre care nu ştia că conţine cannabis, bănuind însă că ar putea fi un joint, pentru că era confecţionată artizanal. Acest inculpat a mai declarat că în data de 17 ianuarie, deşi a fost împreună cu inculpatul B., nu a consumat droguri.
Inculpatul B.M. a declarat că dispozitivul de mărunţit şi mugurii de cânepă îi aparţin şi că este consumator ocazional de cannabis însă niciodată nu a consumat cocaină. A mai susţinut că s-a întâlnit în ziua controlului cu inculpatul G.B. plimbându-se prin mai multe localuri şi profitând de absenţa acestui inculpat, la un moment dat, în cursul după amiezii şi-a confecţionat o ţigară din mugurul de cânepă pe care îl avea asupra sa, ţigară pe care a consumat-o în aceeaşi zi în maşină.
A mai fost audiat şi martorul N.D.M. care a fost în maşina inculpaţilor pentru circa 3 ore, care a susţinut varianta prezentată de către inculpaţi, respectiv că în aceea zi aceştia ar fi fumat doar ţigări de tutun.
În cauză a mai fost audiat şi martorul K.G.I. care a fost martor asistent la percheziţia autoturismului condus de inculpatul G.B.
Instanţa fondului, constatând cauza nelămurită, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de specialitate în cadrul Serviciului Medico-Legal Baia Mare care a concluzionat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M.E., că rezultatele toxicologice s-ar putea datora consumului unor substanţe denumite generic etnobotanice, iar în cazul inculpatului G.B. s-a concluzionat că perioada în care se menţin efectele substanţei active din THC, este variabilă în funcţie de masa corporală şi de cantitate de ţesut adipos şi nu poate fi exprimată cu precizie; că THC ingerat prin inhalare se eliberează treptat, până la 72 ore; că neavând date precise privind data consumului de substanţă psihotropă singura constatare cu precizie este că la momentul opririi în trafic substanţa psihoactivă se găsea în organismul său; că depistarea în organismul unei persoane a unei substanţe stupefiante indică doar prezenţa acesteia în respectivul organism şi consumul de substanţă activă şi că depistarea THC în organism denotă faptul că această substanţă se găseşte în sânge sub formă activă şi îşi manifestă efectul inclusiv la eliminare.
Apreciind că expertiza Serviciului Medico-Legal Baia Mare nu a fost edificatoare instanţa fondului, în scopul aflării adevărului a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale la IML Cluj-Napoca, expertiză care să fie avizată de Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medico-Legale.
Această nouă expertiză existentă la fila 156 din dosarul de fond a concluzionat următoarele:
1. THC se absoarbe respirator bine şi rapid şi este distribuit în organism, concentraţia de THC în sânge atinge un vârf după 7-10 minute de la începutul inhalării iar după 2 ore concentraţia este atât de mică încât nu se mai poate determina.
2. Datorită liposubilităţii cannabinoizii şi metaboliţii lor persistă mult timp în ţesuturile grase de unde sunt eliberaţi lent şi excretaţi în urină în decurs de câteva zile, săptămâni sau chiar luni de la ultima expunere.
3. Aprecierea conducerii unui vehicul sub influenta cannabinoidelor trebuie făcută pe baza determinării în sânge a THC-ului şi 11-nor-THC-9-acid carboxilic, prezenţa acestora fiind în măsură să evidenţieze proximitatea consumului. Prezenţa acestor substanţe în sânge atestă consumul recent al lor şi un conducător auto afectat psihic. Prezenţa lor în proba de urină denotă un consum mai îndepărtat sau cronic al drogului.
4. Efectele psihice ale unei doze standard dispar după cca. 2 ore.
Urmare a acestor probe ştiinţifice administrate în cauză instanţa fondului, în mod legal şi temeinic, a stabilit că organele de urmărire penală şi probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu au fost în măsură să dovedească fără dubiu că inculpatul G.B. se afla sau nu sub influenţa substanţelor stupefiante, deoarece acestuia nu i-au fost recoltate probe de sânge, singurele concludente în a dovedi prezenta substanţelor stupefiante şi mai ales afectarea psihică a inculpatului în momentul opririi în trafic.
Probele administrate au dovedit doar faptul că inculpatul G.B. a consumat anterior conducerii autoturismului o ţigară cannabis.
Atâta timp cât prin metode ştiinţifice nu s-a putut dovedi că prezenta THC-ului în urină i-ar fi alterat acestui inculpat puterea de concentrare în trafic, sau cu alte cuvinte, că ar fi condus sub influenţa substanţelor stupefiante există dubii serioase cu privire la existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar potrivit principiului in dubio pro reo orice dubiu profită inculpatului.
Ca atare, soluţia de achitare a inculpatului G.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii anterior menţionate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost una legală şi temeinică.
Situaţia a fost similară în ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina inculpatului B.I.M., această infracţiune nefiind dovedită urmare a coroborării probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti.
Consumul de cocaină, contestat pe tot parcursul procesului penal de către inculpatul B.M.E., nu a fost confirmat nici de declaraţiile coinculpatului G.B. sau ale martorilor audiaţi în cauză şi nici de rapoartele de expertize medico-legale întocmite în cauză care au arătat doar că rezultatele probelor biologice recoltate de la acest inculpat s-ar putea datora consumului unui amestec de substanţe denumite generic etnobotanice. Experţii de la IML Cluj-Napoca au arătat că denumirea generică de substanţe etnobotanice este reprezentată de un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanţe chimice, în componenţa lor putându-se găsi urme de afetamină, metamfetamină, mefedronă, cocaină, heroină sau cannabinoizi sintetici. Absenţa acestor substanţe din materialul biologic analizat pledează pentru consumul de cannabis.
Nefiind dovedite nici în cazul acestei infracţiuni, fără dubiu latura obiectivă soluţia de achitare pronunţată de instanţa fondului este una legală şi temeinică, conformă cu principiile care guvernează procesul penal.
Singura infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor şi dovedită fără putinţă de tăgada este infracţiunea prev. art. de 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv că cei doi inculpaţi în data de 17 spre 18 ianuarie 2010 au deţinut pentru consum propriu cannabis pe care l-au consumat sub formă de ţigară.
Pedeapsa aplicată celor doi inculpaţi, de 2500 lei amendă, contrar susţinerilor Ministerului Public a fost corect individualizată avându-se în vedere gardul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, criteriile generale de individualizare a pedepselor, împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpaţii nefiind decât consumatori ocazionali de substanţe stupefiante, poziţia sinceră a acestora pe parcursul procesului penal, cantitatea mică de droguri deţinută şi consumată 2,7 gr. în ceea ce priveşte pe inculpatul B.M.E. şi o ţigară în ceea ce priveşte pe inculpatul G.B. precum şi lipsa antecedentelor penale.
Inculpaţii nu au fost cunoscuţi ca şi consumatori de droguri, au o vârstă tânără, inculpatul B.M.E. este încadrat în muncă în calitate de constructor şi zidar la o societate din Spania şi ca atare, instanţa fondului a apreciat în mod corect că o pedeapsă cu amendă este aptă să contribuie la reeducarea acestuia şi să prevină comiterea de noi infracţiuni atingându-se astfel scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,7 gr. de cannabis şi a dispozitivului de mărunţit ridicată de la inculpatul B.M.E.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul G.B., criticând soluţia ca netemeinică, întrucât în mod greşit a fost condamnat, deşi fapta săvârşită nu întruneşte gradul de pericol social prevăzut de lege. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate constată că în mod greşit a fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., privind greşita încadrare juridică, atâta timp cât inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 181 C. pen.
În cauză trebuia invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. – în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii – caz de casare pe care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea îl poate lua însă în considerare şi din oficiu.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului însă, nu pot atrage aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanţa ţine seama, conform art. 181 C. pen., de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Curtea apreciază că deţinerea în vederea consumului a unui drog de risc, nu poate fi considerară o faptă lipsită de importanţă în condiţiile în care există o recrudescenţă a unor astfel de fapte în România, iar consecinţele negative sunt multiple, de ordin social, medical, economic.
De aceea, consideră că fapta reţinută îndeplineşte gradul de pericol prevăzut de lege pentru ca fapte să fie infracţiune, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.B. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 15 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1079/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
