ICCJ. Decizia nr. 1073/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1073 /2013

Dosar nr. 3252/104/2011

Şedinţa publică din 28 martie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 196 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3252/104/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.A., fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 15.000 RON amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.D.A. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe o durată de 8 ani termen de încercare stabilit conform art. 86² C. pen. din care 3 ani pedeapsa închisorii aplicată şi 5 ani interval de timp stabilit de instanţă.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se va prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele de existenţă.

Potrivit disp. art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus ca datele prev. de lit. b), c) şi d) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse şi prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de asociat, administrator al unei societăţi comerciale).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.S.E. SRL cu sediul în Bucureşti, şi obligat inculpatul P.D.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL cu sediul în Slatina, judeţul Olt la plata către partea civilă a sumei de 770.261,33 RON din care: 237.910 RON reprezentând debit restant contravaloarea combustibilului neachitată şi 532.351,33 RON penalităţi de întârziere.

S-a constatat că inculpatul şi-a manifestat expres voinţa de a achita prejudiciul produs părţii civile, inclusiv penalităţile de întârziere.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale: nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi nr. 01726352 din 20 octombrie 2010, emise de SC M.I. SRL Slatina având menţiunea cumpărător SC A.S.S.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina la plata sumei de 380 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite astfel: 130 RON din cursul judecăţii - din această sumă 80 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul M.J. către Baroul Olt pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului până la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (Delegaţia nr. 3492 din 26 septembrie 2011), iar 250 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

În baza art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina şi la plata către partea civilă SC G.S.E. SRL Bucureşti a sumei de 4.300 RON reprezentând cheltuieli judiciare - onorariu apărător ales conform chitanţei seria MAG nr. 0001342 din 12 decembrie 2011.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune calificată în convenţii prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., infracţiuni în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă că, în luna octombrie 2010, inculpatul P.D.A. în calitate de unic asociat şi administrator al SC M.I. SRL Slatina a achiziţionat cantitatea totală de 781095 1. motorină euro 5 în valoare de 349.910,4 RON de la partea civilă SC G.S.E. SRL Bucureşti, emiţând ca instrumente de plată filele CEC seria CARP 1AA0102108 şi CARP 1AA0102107 având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele fiind refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului.

S-a precizat că, urmare a inducerii în eroare a părţii civile cu privire la posibilităţile sale reale de plată şi cu privire la destinatarul final al motorinei achiziţionate, respectiv SC A.S.S., inculpatul a produs un prejudiciu în valoare de 237.910,4 RON, realizând foloase materiale injuste de pe urma acestei relaţii comerciale.

S-a apreciat că fapta descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţii prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.

S-a mai reţinut că tot în vederea inducerii şi menţinerii în eroare a părţii civile cu prilejul încheierii şi derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relaţie de afaceri cu SC A.S.S., falsificând şi 2 facturi fiscale care atestau în mod nereal că motorina achiziţionată ar fi fost vândută acestei societăţi, facturi pe care le-a transmis prin fax părţii civile; s-a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi totodată că astfel inculpatul a încercat să obţină şi alte foloase materiale ilicite prin achiziţionarea altor 3 autocisterne, iar cele 2 înscrisuri falsificate constituie şi mijloace frauduloase folosite pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Până la citirea actului de sesizare, în faţa instanţei de fond, S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti conform adresei depusă la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (prin intermediul apărătorului ales) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 237.910 RON indicată ca reprezentând contravaloarea facturilor vânzare combustibil.

Ulterior, la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretenţiilor cu referire la penalităţile de întârziere; la acelaşi termen, având în vedere cererea formulată de partea civilă a fost audiat din nou inculpatul care a fost de acord să achite prejudiciul.

Pe parcursul soluţionării cauzei, Tribunalul a dispus ataşarea fişei din evidenţa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului privind societatea al cărei administrator este inculpatul - SC M.I. SRL Slatina şi conform Încheierii din data de 07 noiembrie 2011, în baza art. 16 şi art. 24 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus introducerea în cauză a acestei societăţi ca parte responsabilă civilmente.

Înainte de citirea actului de sesizare, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul P.D.A., asistat de apărător ales, a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse la instanţă, învederând că recunoaşte integral faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpatul P.D.A., în calitate de administrator şi unic asociat la SC M.I. SRL Slatina, la începutul lunii octombrie 2010 s-a deplasat la sediul S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti şi a iniţiat discuţii cu reprezentantul acestei societăţi privind cumpărarea motorinei. Discuţiile s-au concretizat prin încheierea contractului nr. 11/14 octombrie 2010 conform căruia societatea administrată de inculpat urma să achiziţioneze produse petroliere de la S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti, stipulându-se că plata se va efectua cu filă CEC în ziua facturării cu scadenţa în 30 zile de la această dată.

La începutul negocierilor, inculpatul, pentru a crea impresia unui partener serios de afaceri s-a prevalat de raporturi comerciale cu SC A.S.S., afirmând că motorina pe care urma să o achiziţioneze de la partea civilă va fi vândută ulterior acestei societăţi, dar a refuzat să intermedieze raporturi comerciale directe între partea civilă şi SC A. SA motivând că este mai bine ca vânzarea motorinei către aceasta din urmă să fie efectuată de el, în virtutea relaţiilor comerciale anterioare.

La data de 18 octombrie 2010 inculpatul a completat un formular de comandă carburant solicitând livrarea cantităţii de 39.000 litri motorină, formularul fiind înaintat prin fax către partea civilă.

În zilele de 18 noiembrie 2010 şi 20 noiembrie 2010 inculpatul a achiziţionat de la SC G.S.E. SRL Bucureşti 2 cisterne de motorină, astfel: 39.046 litri motorină Euro 5 în valoare de 174.926,08 RON şi 39.059 litri motorină Euro 5 în valoare de 174.984,32 RON, fiind încheiate facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 şi 36 din 20 noiembrie 2010 care atestă achiziţionarea de către societatea administrată de inculpat a cantităţii totale de 78.105 litri motorină în valoare totală de 349.910,4 RON; în cuprinsul facturilor figurează ca delegat numitul D.D., iar transportul efectuat cu auto.

Conform contractului menţionat, pentru plata acestor facturi inculpatul a completat integral, semnat şi ştampilat filele CEC: seria CARP 1AA0102108 în valoare de 174.984,32 RON având data scadentă 30 noiembrie 2010 şi CARP 1AA0102107 în valoare de 174.926,08 RON având data scadentă 01 decembrie 2010.

După aproximativ două săptămâni inculpatul a contactat reprezentantul părţii civile şi i-a solicitat livrarea altor 3 autocisterne cu motorină, invocând că SC A.S.S. a comandant combustibilul. Întrucât tranzacţia implica o sumă mare de bani, pentru a avea siguranţa plăţii preţului, reprezentantul părţii civile C.M.V. a solicitat inculpatului dovezi privind vânzarea cantităţii de motorină achiziţionată anterior către SC A. SA. Pentru a-şi păstra imaginea de partener serios de afaceri, inculpatul a transmis tot prin fax către S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti copii ale facturilor fiscale nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi 01726352 din 20 octombrie 2010, care ar fi atestat vânzarea de către SC M.I. SRL Slatina către SC A. SA a cantităţii de motorină achiziţionată de la partea civilă.

Cele două facturi fiscale aveau elementele esenţiale acestui tip de înscris, fiind completate integral, semnate şi ştampilate de inculpat în calitate de reprezentant al SC M.I. SRL, ca delegat fiind menţionat aceeaşi persoană - D.D. şi aceleaşi mijloace de transport, fiind de asemenea inserată şi semnătură la rubrica „cumpărător" şi având aplicată o ştampilă cu „SC A. SA".

Aceste două facturi au fost transmise de inculpat către partea civilă la data de 08 octombrie 2010, prin fax, acelaşi pe care inculpatul l-a utilizat şi pentru a transmite şi formularul de comandă a produselor petroliere.

Ambele facturi fiscale având menţionat cumpărător SC A. SA au fost falsificate de inculpat, relaţiile comerciale atestate nefiind reale respectiv că SC A.O SA nu a achiziţionat niciodată carburant de la SC M.I. SRL şi nici nu a avut relaţii comerciale cu această societate, semnăturile şi impresiunile ştampilelor aplicate nefiind însuşite.

Inculpatul a falsificat cele 2 facturi fiscale prin contrafacerea semnăturii reprezentantului SC A.S.S. şi a ştampilei acestei societăţi şi atestând tranzacţii comerciale nereale, a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice, urmărind menţinerea în eroare a părţii civile cu privire la posibilităţile sale reale de plată la cumpărătorii carburantului furnizat şi amânarea datei scadenţei, încercând totodată să obţină astfel şi livrarea altor 3 autocisterne cu carburant.

Pentru a obţine amânarea plăţii preţului, inculpatul a completat integral semnat şi ştampilat filele CEC, având aceleaşi valori ca şi cele emise anterior, respectiv la data achiziţionării motorinei de la partea civilă.

După mai multe discuţii purtate cu inculpatul care a tergiversat continuu plata, la data de 06 decembrie 2010 reprezentantul părţii civile a introdus la plată filele CEC emise ca instrumente de plată a combustibilului livrat - acestea fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

A rezultat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a induce în eroare partea civilă cu privire la posibilităţile sale reale de plată, obţinând foloase materiale injuste prin prejudicierea S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti şi urmărind totodată achitarea unui debit către SC P.T.I. SRL Piteşti (conform sentinţei comerciale nr. 1509 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3121/104/2010 rezultă că SC M.I. SRL era obligată să achite SC P.T.I. SRL Piteşti în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii suma de 132.000 RON reprezentând avans motorină).

În scopurile menţionate, inculpatul a achiziţionat de la partea civilă cantitatea totală de 78.105 litri motorină în valoare de 349.910,4 RON, care a fost transportată cu autocisterna condusă de numitul D.D., angajat al SC P.T.I. SRL Piteşti şi vândută imediat de inculpat acestei societăţi conform facturilor fiscale 01726340 din 18 octombrie 2010 şi 01726341 din 19 octombrie 2010. Preţul vânzării a fost de 329.893,468 RON, inferior celui de achiziţie cu suma de aproximativ 20.000 RON, ceea ce denotă că inculpatul nu a urmărit obţinerea unui profit legitim, ci doar obţinerea unor foloase materiale injuste prin prejudicierea SC G.S.E. SRL Bucureşti.

Relevantă sub acest aspect este şi împrejurarea că deşi SC P.T.I. SRL Piteşti a achitat inculpatului contravaloarea motorinei, mai puţin suma de 132.000 RON reprezentând debitul datorat de inculpat către această societate, inculpatul nu a achitat părţii civile decât suma de 112.000 RON, prin girarea a două bilete la ordin emise de cumpărător şi aceasta ca urmare a demersurilor efectuate de reprezentantul părţii civile C.M.V.; rezultă astfel că inculpatul a folosit suma de aprox. 86.000 RON în interes personal şi nu pentru achitarea contravalorii motorinei achiziţionată de la partea civilă.

Reprezentantul părţii civile C.M.V. a declarat că elementul determinant care a condus la livrarea carburantului către societatea administrată de inculpat a fost pretinsele relaţii comerciale cu SC A. SA de care acesta s-a prevalat şi care i-au creat convingerea că inculpatul va avea posibilităţi de plată la data scadentă. A precizat totodată că având în vedere valoarea mare a carburatului achiziţionat şi lipsa unei cifre de afaceri corespunzătoare a societăţii administrate de inculpat, nu ar fi încheiat contract cu acesta dacă nu i s-ar fi specificat în mod expres că motorina va fi cumpărată de SC A. SA, acest aspect creându-i convingerea că după achitarea preţului, inculpatul îşi va achita obligaţiile contractuale.

Concluzionând, prima instanţa a constatat că inculpatul P.D.A. a indus în eroare partea civilă cu privire la posibilităţile sale reale de plată şi cu privire la destinatarul final al motorinei achiziţionate indicat nereal ca fiind SC A.S.S., urmărind şi obţinând foloase materiale injuste, prejudiciind partea civilă SC G.S.E. SRL Bucureşti -prejudiciu nerecuperat 237.910,4 RON. Aceasta întrucât din contravaloarea totală (349.910,4 lei) a motorinei achiziţionată de la partea civilă (78.105 litri), pentru plata cărora inculpatul a emis filele CEC având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele fiind însă refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului, inculpatul a achitat pe parcursul urmăririi penale în contextul precizat, doar suma de 112.000 RON.

În circumstanţele descrise anterior şi în detaliu expuse în rechizitoriu, a rezultat că tot în vederea inducerii şi menţinerii în eroare a părţii civile cu prilejul încheierii şi derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relaţie de afaceri cu SC A.S.S., falsificând şi două facturi, menţionând ca şi cumpărător pe SC A.S.S., facturi care atestau în mod nereal că motorina achiziţionată ar fi fost vândută acestei societăţi, facturi pe care le-a transmis prin fax părţii civile SC G.S.E. SRL Bucureşti, urmărind inducerea şi menţinerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societăţii administrate (de inculpat), la destinatarul final al carburantului achiziţionat şi încercând astfel să obţină şi alte foloase materiale ilicite prin achiziţionarea altor 3 autocisterne, cele 2 înscrisuri falsificate constituind şi mijloace frauduloase folosite pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor ce fac obiectul cauzei în baza declaraţiilor acestuia care se coroborează cu declaraţiile reprezentantului părţii civile - C.M.V., contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11/14 octombrie 2010 încheiat între partea civilă SC G.S.E. SRL Bucureşti reprezentată de administrator C.M.V. şi SC M.I. SRL Slatina reprezentantă de inculpat P.D.A., în calitate de cumpărător, declaraţiile martorilor B.F. şi M.K.E. care au participat nemijlocit la discuţiile dintre reprezentanţii celor două societăţi - partea civilă şi societatea administrată de inculpat, formular de comandă carburant transmis la data de 18 octombrie 2010 de inculpat pentru societatea administrată de acesta SC M.I. SRL Slatina, comanda 01 din 18 octombrie 2010 şi comanda 01 din 19 octombrie 2010 privind livrarea carburantului (motorină Euro 5) de la partea civilă - 39.000 litri şi 39.000 litri, facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 şi 36 din 20 noiembrie 2010 privind achiziţionarea de către societatea administrată de inculpat a cantităţii totale de 78.105 litri motorină în valoare totală de 349.910,4 RON, fila CEC în valoare de 174.984,32 RON având data scadentă 30 noiembrie 2010 şi fila CEC în valoare de 174.926,08 RON având data scadentă 01 decembrie 2010, emise de inculpat în calitate de reprezentant al SC M.I. SRL Slatina, pe verso fiind inserată menţiunea refuz total la plată din lipsă disponibil, la data de 07 dec. 2010, filele CEC - scadentă la data de 08 decembrie 2010 şi scadentă la data de 07 decembrie 2010, având aceleaşi valori ca şi cele emise anterior, respectiv la data achiziţionării motorinei de la partea civilă, Adresa nr. 218 din 09 martie 2011 emisă de SC P.T.I. SRL Piteşti, facturile fiscale nr. 01726340 din 18 octombrie 2010 şi 01726341 din 19 octombrie 2010 privind vânzarea carburantului achiziţionat de inculpat de la partea civilă către SC P.T.I. SRL Piteşti, adresa nr. 2238 din 23 decembrie 2010 emisă de BC C SA şi fişa specimenelor de semnături, fotocopie facturi fiscale nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi 01726352 din 20 octombrie 2010 privind vânzarea de către SC M.I. SRL Slatina către SC A.S.S., Adresa nr. 844 din 28 februarie 2011 emisă de SC A.S.S. din care rezultă că aspectele consemnate în cele două facturi sunt nereale întrucât între SC A. şi SC M.I. SRL nu au existat relaţii comerciale şi nu a fost achiziţionat carburant aşa cum s-a menţionat în cele două facturi, înscrisuri bancare, extras de pe site-ul Tribunalului Olt - fişa dosarului 3121/104/2010 - sentinţa comercială nr. 1059 din 13 octombrie 2010 conform căreia SC M.I. SRL a fost obligată să achite SC P.T.I. SRL Piteşti suma de 132.000 RON reprezentând avans motorină în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Instanţa de fond a apreciat ca, în drept, faptele comise de inculpatul P.D.A., în calitate de administrator şi unic asociat la SC M.I. SRL Slatina întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune calificată în convenţii prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecinţe deosebit de grave prev de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., infracţiuni săvârşite în concurs real prev. de art. 331 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor de către instanţa de fond au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul cât şi maximul prin aplicarea dispoz. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.) şi toate celelalte circumstanţe care particularizează faptele comise şi persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) „dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Astfel s-a ţinut seama de circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul - aşa cum au fost prezentate, natura infracţiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor săvârşite dar şi persoana inculpatului - starea, împrejurarea că potrivit fişei de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale.

Totodată având în vedere conduita procesuală a inculpatului, atitudinea după săvârşirea infracţiunilor-prezentarea în faţa organelor judiciare, recunoaşterea faptele comise şi regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecinţele infracţiunilor - pe parcursul urmăririi penale achitând părţii civile suma de 112.000 RON prin girarea a două bilete la ordin (achitarea parţială a prejudiciului de către inculpat în acest mod fiind confirmată de reprezentantul părţii civile în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale), iar în faţa instanţei, inculpatul şi-a manifestat expres acordul de achitare integrală a prejudiciului produs părţii civile ca urmare a faptelor comise ca administrator al societăţii comerciale, s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale s-a apreciat de către prima instanţa că în cauză sunt realizate cerinţele art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenţie.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal s-a constatat că pe parcursul urmăririi penale reprezentantul S.C. G.S.E. S.R.L. Bucureşti a precizat în declaraţiile date că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 237.874 RON, iar după sesizarea instanţei, anterior citirii actului de sesizare, SC G.S.E. SRL Bucureşti, cu adresa depusă la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (prin intermediul apărătorului ales) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 237.910 RON indicată ca fiind contravaloarea facturilor vânzare combustibil.

Ulterior, la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretenţiilor de la suma de 237.874 RON menţionată de reprezentant pe parcursul urmăririi penale la suma de 532.351,33 RON reprezentând penalităţile aferente sumei neachitate de către SC M.I. SRL calculate pentru perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011 cerere motivată prin raportare la art. 3 pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11 din 14 octombrie 2010, penalităţi calculate astfel:

1. Factura fiscală nr. 31 din data de 18 octombrie 2010 cu termen scadent la data de 18 noiembrie 2010, în valoare de 174.926 RON:

- 30 decembrie 2010 - prima plată de 60.000 RON;

- 18 noiembrie 2010 - 30 decembrie 2010 - 41 zile

- 174.926 RON x 41 zile x 0,5 %/zi - 35.859,846 RON (penalităţi)

- rest contravaloare factura - 114.926 RON.

- 27 ianuarie 2011 -plata sumei de 52.000 RON.

- 114.926 RON x 68 zile x 0,5% pe zi - 39.074,867 RON (penalităţi).

- rest contravaloare factura fiscală nr. 31: 62.926 RON.

- 62.926 RON x 386 zile x 0,5% pe zi - 121.447,33 RON (penalităţi).

- perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011

2. Factura fiscală nr. 36 din 20 octombrie 2010 cu termen scadent la 20 noiembrie 2010, în valoare de 174.926 RON.

- 174.926 RON x 384 zile x 0,5% pe zi - 335.969,280 RON penalităţi 20 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011.

Total penalităţi menţionat: 532.351,33 RON.

În raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma tuturor probelor administrate şi disp. art. 998, 999 C. civ. conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile a inculpatului în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi condamnarea potrivit considerentelor expuse anterior.

Cum acţiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere şi principiul disponibilităţii aplicabil în materie civilă şi declaraţiile exprese ale inculpatului-manifestarea de voinţă a acestuia, precum şi disp. art. 16¹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen. conform cărora inculpatul poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile, caz în care instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii, în temeiul art. 14, art. 16¹, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. coroborat cu art. 246 şi art. 721 C. prob. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.S.E. SRL Bucureşti şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina la plata către partea civilă a sumei de 770.261,33 RON din care: 237.910 RON reprezentând debit restant - contravaloarea combustibilului achiziţionat de inculpat de la partea civilă conform celor două facturi şi neachitată până în prezent şi 532.351,33 RON penalităţi de întârziere.

S-a constatat că inculpatul şi-a manifestat expres voinţa de a achita prejudiciul produs părţii civile, inclusiv penalităţile de întârziere.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea, în totalitate, a facturilor fiscale în raport de care s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 alin. (1) C. pen.: nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi seria OTWOP nr. 01726352 din 20 octombrie 2010, ambele emise de inculpat în calitate de administrator al SC M.I. SRL Slatina, facturi având menţiunea cumpărător SC A.S.S., ataşate în fotocopie.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul P.D.A. şi partea civilă SC G.S.E. SRL.

În motivarea apelului formulat, inculpatul a arătat ca pedepsele aplicate de către instanţa de fond sunt prea aspre, având în vedere faptul ca au fost reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante.

Un alt motiv de apel invocat de inculpat a fost acela al stabilirii de către instanţa de fond a unui interval de timp disproporţionat de mare ca termen de încercare al suspendării executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă inculpatul a învederat faptul că trebuia obligat la penalităţi de întârziere numai de la data la care partea civilă a solicitat aceasta.

În motivarea apelului formulat de partea civilă aceasta a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei de către instanţa de fond având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat şi consecinţele acestora.

S-a arăta că, în mod nejustificat au fost coborâte pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante.

În acest sens s-a motivat faptul că inculpatul a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală şi nu a achitat de bună voie prejudiciul.

S-a mai arătat că ar fi trebuit reţinute în sarcina inculpatului circumstanţele agravante prev. de art 75 alin. (1) lit. d) întrucât acesta, prin modul în care a comis infracţiunile ce fac obiectul cauzei a dat dovadă de motive josnice.

Prin Decizia penală nr. 308 din 18 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat şi partea civilă împotriva Sentinţei penale nr. 196 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3252/104/2011

S-a desfiinţat în parte sentinţa, sub aspectul laturii penale,

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de trei ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen.

În baza art 334 C. proc. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică privind infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic art 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicata inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 15.000 RON amendă penală aplicată iniţial inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe o durată de 5 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 86² C. pen.

S-a dispus ca în baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a fi controlate mijloacele de existenţă.

Potrivit disp. art. 86³ alin. (2) C. pen. datele prev. de lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelurile sunt fondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

S-a arătat că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate în faza de urmărire penală şi însuşite de inculpat în condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen., situaţie de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârii atacate.

Însă, Curtea, văzând disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi criticile formulate de partea civilă şi oral, în şedinţa de judecată a apelului, de către procuror, a apreciat că în mod greşit prima instanţă a încadrat infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului în disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., fără a reţine la această încadrare juridică şi disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., "infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".

Între elementele ce pot fi avute în vedere la decelarea unicităţii de rezoluţie, trebuie subliniate: intervalele de timp relativ scurte dintre actele comise, vizarea prin actele respective de bunuri sau valori de acelaşi fel, identitatea de procedee folosite, condiţiile sau împrejurările asemănătoare pentru săvârşirea faptelor şi, mai ales, unicitatea scopului urmărit.

Atât timp cât prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 215 alin. (5) C. pen. se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracţionale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp scurt, se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fie încadrate într-o infracţiune continuată, de înşelăciune.

S-a reţinut din analiza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul P.D.A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii, prin acţiuni diferite a indus şi menţinut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii şi derulării raporturilor comerciale.

Inculpatul a indus mai întâi în eroare partea civilă cu privire la posibilităţile sale reale de plată şi cu privire la destinatarul final al motorinei achiziţionate (indicat nereal ca fiind SC A.S.S.) reuşind astfel sa determine partea civilă la încheierea Contractului nr. 11 din 14 octombrie 2010 conform căruia societatea administrată de inculpat urma să achiziţioneze produse petroliere de la SC G.S.E. SRL Bucureşti, stipulându-se că plata se va efectua cu filă CEC în ziua facturării cu scadenţa în 30 zile de la această dată.

În zilele de 18 noiembrie 2010 şi 20 noiembrie 2010 inculpatul a achiziţionat de la SC G.S.E. SRL Bucureşti 2 cisterne de motorină, fiind încheiate facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 şi 36 din 20 noiembrie 2010 pentru plata cărora inculpatul a completat integral, semnat şi ştampilat filele CEC având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului.

După aproximativ două săptămâni inculpatul a contactat reprezentantul părţii civile şi i-a solicitat livrarea altor 3 autocisterne cu motorină, invocând că SC A.S.S. a comandant combustibilul.

Tot în vederea inducerii şi menţinerii în eroare a părţii civile cu prilejul derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relaţie de afaceri cu SC A.S.S., falsificând şi două facturi fiscale (nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi 01726352 din 20 octombrie 2010), în cuprinsul cărora a menţionat ca şi cumpărător pe SC A.S.S. Facturile atestau în mod nereal că motorina achiziţionată ar fi fost vândută acestei societăţi şi au fost trimise de inculpat prin fax părţii civile SC G.S.E. SRL Bucureşti, urmărind inducerea şi menţinerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societăţii pe care o administra, la destinatarul final al carburantului achiziţionat şi încercând astfel să obţină şi alte foloase materiale ilicite prin achiziţionarea altor 3 autocisterne.

S-a arătat că întrucât inculpatul P.D.A. a indus şi menţinut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii şi derulării raporturilor comerciale derulate cu aceasta, prin mai multe acţiuni întreprinse la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii, activitatea sa trebuie încadrată într-o infracţiune de înşelăciune în formă continuată.

În consecinţă, critica referitoare la incompleta încadrare juridică a infracţiunii de înşelăciune săvârşită de inculpat este întemeiată, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., să fie desfiinţată în parte sentinţa, sub aspectul laturii penale, şi să se procedeze, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infr. prev. de art 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu consecinţa agravării răspunderii penale a inculpatului pentru săvârşirea acestei fapte, ştiut fiind că, potrivit art. 42 C. pen., infracţiunea continuată este o stare de agravare a pedepsei.

Curtea de apel a apreciat drept întemeiată şi critica formulată de inculpat privind greşita stabilire de către instanţa de fond a termenului de încercare a suspendării executării pedepsei principale aplicată acestuia, termen fixat de instanţa de fond la 8 ani.

Prin stabilirea termenului concret de încercare instanţa realizează individualizarea măsurii suspendării executării sub supraveghere.

Or, stabilirea de către instanţa de fond a unui termen de încercare de 8 ani pentru pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în urma reţinerii disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. este vădit disproporţionată.

Curtea a apreciat drept neîntemeiate criticile formulate de partea civilă referitoare la aplicarea circumstanţelor personale prev. de art. 74 lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului şi nereţinerea de către instanţa de fond a circumstanţelor agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., privind săvârşirea infracţiunii din motive josnice.

Curtea a făcut referire la criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu care se stabilesc pedepsele, criterii care, în cadrul operaţiunii concrete de individualizare, au o importanţă egală, se iau în vedere împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenează netemeinicia şi, implicit, nelegalitatea soluţiei.

Astfel, pe lângă reţinerea circumstanţelor concrete în care a acţionat inculpatul, natura infracţiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, trebuie luate în considerare şi circumstanţele legate de persoana inculpatului - starea sănătăţii, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunilor, prezentarea în faţa organelor judiciare, recunoaşterea faptele comise şi regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecinţele infracţiunilor şi manifestarea expresa a acordului de achitare integrală a prejudiciului produs părţii civile ca urmare a faptelor comise ca administrator al societăţii comerciale.

Toate acestea permit reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi constatarea îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenţie.

Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica formulata de partea civilă referitoare la greşita omisiune a primei instanţe de a face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen., prin reţinerea în sarcina inculpatului a acestei circumstanţe agravante legale, respectiv săvârşirea faptelor din motive josnice.

Astfel, săvârşirea faptei din motive josnice, constituie circumstanţă agravantă legală, potrivit art. 75 lit. d) C. pen.

Sunt considerate motive josnice acele porniri interioare ale persoanei, care sunt contrare moralei, cum ar fi: răzbunarea, gelozia ş.a.

Însă, în cauză, nu sunt probe suficiente care să permită concluzia incidenţei acestor dispoziţii legale, respectiv să se reţină împrejurarea că inculpatul a săvârşit faptele din răzbunare, gelozie sau din alte motive din motive josnice.

Curtea nu a reţinut critica formulata de inculpat cu privire inoportunitatea aplicării pedepsei accesorii prev de art 64 alin. (1) lit. c) C. pen., care l-ar pune pe inculpat în imposibilitatea de a-şi administra firma şi pe cale de consecinţa în imposibilitatea de a realiza venituri care sa-i permită asigurarea existentei şi acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile.

Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. ca pedeapsa accesorie nu poate fi făcuta automat, prin efectul legii. La aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) trebuie avută în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului, valorile sociale lezate prin activitatea infracţională, potrivit cerinţelor art. 71 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât să se justifice concluzia potrivit căreia fapta săvârşită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.

Având în vedere criteriile menţionate mai sus, Curtea a constatat ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv înşelăciune în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., este de natură a conduce la concluzia că se impune a fi interzis inculpatului dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de asociat, administrator al unei societăţi comerciale. S-a arătat că neîntemeiată este şi critica formulată de inculpat cu privire la greşita soluţionare a laturii civile de către instanţa de fond prin neobligarea sa la penalităţi de întârziere doar de la data la care partea civilă a solicitat aceasta.

Curtea a constatat că la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretenţiilor de la suma de 237.874 RON menţionată de reprezentant pe parcursul urmăririi penale la suma de 532.351,33 RON reprezentând penalităţile aferente sumei neachitate de către SC M.I. SRL calculate pentru perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011 cerere motivată prin raportare la art. 3 pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11 din 14 octombrie 2010

La acelaşi termen, având în vedere cererea formulată de partea civilă a fost audiat din nou inculpatul care şi-a manifestat expres voinţa de a achita prejudiciul produs părţii civile, inclusiv penalităţile de întârziere.

Cum acţiunea civilă promovată în procesul penal este supusă principiului disponibilităţii, critica formulata de inculpat în apel privind greşita soluţionare a laturii civile de către instanţa de fond, prin neobligarea sa la penalităţi de întârziere doar de la data la care partea civilă a solicitat aceasta, este neîntemeiată, în condiţiile în care, la termenul din data de 12 decembrie 2011 a fost de acord sa plătească despăgubiri pârtii civile astfel cum acestea au fost acestea majorate la termenul menţionat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă SC G.S.E. SRL.

Ministerul Public a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. proc. pen., arătând că în cazul concursului de infracţiuni, suspendarea condiţionată a pedepsei sub supraveghere nu poate fi aplicată, dacă pedeapsa rezultantă este pedeapsa mai mare de 3 ani închisoare.

Reprezentantul părţii civile a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, arătând că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi ignorarea circumstanţelor agravante, nu s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii şi s-a aplicat o pedeapsă nelegală şi netemeinică prin aplicarea art. 86 C. pen.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea mare faţă de împrejurările în care s-au comis faptele şi circumstanţele sale personale.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet şi partea civilă sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c), respectiv dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi dacă, ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, se apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi nu va mai săvârşi infracţiuni.

În prezenta cauză, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică privind infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a condamnat pe inculpatul P.D.A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicata inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 15.000 RON amendă penală aplicata iniţial inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului pe o durată de 5 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. Dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, rezultată în urma contopirii acestei pedepse, cu pedeapsa de 15.000 RON amendă, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., soluţia instanţei de apel apare ca fiind nelegală faţă de dispoziţiile art. 86 alin. (2) C. pen.

Având în vedere pericolul social deosebit şi modalitatea concretă în care inculpatul, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii, respectiv înşelăciune în forma continuată, cu consecinţe deosebit de grave, în concurs cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., se impune a fi interzis inculpatului dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, aşa încât, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod greşit a făcut aplicarea art. 74 alin. (5) C. pen.

Prin urmare, criticile formulate de Ministerul Public şi partea civilă SC G.S.E. SRL cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, sunt fondate.

În ce priveşte recursul declarat de inculpat, acesta este nefondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a indus şi a menţinut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii şi derulării raporturilor comerciale, prevalându-se de o pretinsă relaţie de afaceri cu SC A.S.S. Totodată a falsificat şi două facturi fiscale (nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 şi 01726352 din 20 octombrie 2010), menţionând la cumpărător pe SC A.S.S., facturi care atestau în mod nereal că motorina achiziţionată ar fi fost vândută acestei societăţi. Facturile au fost transmise prin fax părţii civile SC G.S.E. SRL Bucureşti, urmărind astfel, inducerea şi menţinerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societăţii administrate de inculpat şi încercând astfel să obţină şi alte foloase materiale ilicite prin achiziţionarea altor 3 autocisterne, cele 2 înscrisuri falsificate constituind şi mijloace frauduloase folosite pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de apel, inculpatul recunoscând săvârşirea faptelor şi beneficiind de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. Totodată, inculpatul s-a angajat să achite prejudiciului cauzat părţii civile, atitudine care a fost avută în vedere de instanţă la acordarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracţiunii, de persoana infractorului şi de împrejurările în care s-a comis fapta.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., s-a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor, având o atitudine procesuală corectă, dar având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor, consecinţele acestora şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite, demonstrează o periculozitate sporită a inculpatului, astfel că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare, răspunde cerinţelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei şi făptuitorului şi singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi preventiv ale acesteia.

Faţă de cele menţionat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Ministerul Public şi partea civilă SC G.S.E. SRL sunt fondate, urmând ca în baza art. 385⁹ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să fie admise, se va casa în parte decizia atacată şi rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 86 - 86⁴ C. pen. şi a art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul P.D.A.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.A. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de partea civilă SC G.S.E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 308 din 18 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată şi rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 86 - 86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul P.D.A.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1066/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1062/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1066/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1079/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs