ICCJ. Decizia nr. 1166/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1166/2013
Dosar nr. 6105/3/2012
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 543 din 18 iunie 2012, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.T.A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.L., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1290/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În baza art. 118 C. pen., raportat la art. 17 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea, în scopul distrugerii, a cantităţii de 0,18 gr. heroină rămasă în urma probelor de laborator depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0021813 din 17 noiembrie 2011.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 100 lei respectiv 300 lei, folosite la vânzările supravegheate din fondurile D.C.C.O., nerecuperate.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 12 septembrie 2011, lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti – Serviciul Antidrog – Biroul Zonal II s-au sesizat cu privire la faptul că în zona sectorului 2, numiţii „G.”, „A.” şi „C.” sunt implicaţi în traficul de droguri de mare risc, respectiv de heroină.
Prin ordonanţa nr. 70A/2011 din 15 septembrie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.E.” şi a colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod „I.S.” şi „D.C.”, precum şi autorizarea procurării cantităţii de 10 grame heroină de către investigatorul sub acoperire, direct sau prin intermediul colaboratorilor săi, de la numiţii „G.”, „A.” şi „C.” şi de la cei aflaţi în anturajul acestora.
Referitor la inculpatul B.A.L. , s-a reţinut că la data de 04 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod D.C., cantitatea de 0,18 grame heroină, contra sumei 100 lei, provenită din fondurile D.C.C.O. Astfel, la 04 octombrie 2011, colaboratorul cu nume de cod „D.C.” a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere. Ulterior, investigatorul cu nume de cod „P.E.” i-a înmânat suma de 100 lei pentru a cumpăra o doză de heroină de la inculpatul B.A.L.
Investigatorul cu nume de cod P.E. şi colaboratorul „D.C.” s-au deplasat pe Aleea Sinaia, sector 2, unde, sub supravegherea investigatorului, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul B.A.L., căruia i-a dat suma de 100 lei, în schimbul căreia acesta din urmă i-a vândut o punguţă din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă pulverulentă.
Referitor la inculpatul P.T.A. , s-a reţinut că în perioada 11 octombrie 2011 - 19 octombrie 2011, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, cantitatea totală de 0,48 grame heroină, contra sumei 300 lei din fondurile D.C.C.O. Vânzările s-au făcut investigatorului „P.E.”
În drept, s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul P.T.A. constând în aceea că, în perioada 11 octombrie 2011 - 19 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, cantitatea totală de 0,48 grame heroină, contra sumei 300 lei, provenită din fondurile D.C.C.O., constând în două acte materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
De asemenea, fapta săvârşită de inculpatul B.A.L. zis „A.” sau „L.” constând în aceea că la data de 04 octombrie 2011 a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.C.”, o punguţă ce cântărea 0,18 grame heroină, contra sumei 100 lei, provenită din fondurile D.C.C.O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru faptele săvârşite inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă stabilită, conform principiilor de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. şi în cazul inculpatului P.T. s-a avut în vedere şi faptul că acesta prin denunţul făcut a obţinut beneficiul prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, în temeiul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a recunoaşterilor integrale pe care inculpaţii le-au făcut în şedinţă publică, înainte de citirea actului de sesizare.
La ambii inculpaţi s-a ţinut seama de stările de recidivă, de condamnările anterioare, de circumstanţele atenuante avute de inculpatul B.A.L., de necesitatea ca, în cazul acestui inculpat să se revoce, în baza art. 864 C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1290/2007 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză.
Din perspectiva actului normativ ce reglementează traficul de droguri, inculpaţilor li s-a aplicat ca fiind obligatorie, pedeapsa complementară.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor principale, s-a considerat că acestea trebuie executate în regim de detenţie, cu pedepsele accesorii, prevăzute în art. 71C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a considerat pedepsele aplicate inculpaţilor prea blânde şi inculpaţii, care, dimpotrivă, au considerat pedepsele prea aspre.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 236 din 16 august 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii P.T.A. şi B.A.L., împotriva sentinţei penale nr. 543 din 18 iunie 2012, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, obligând pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a apreciat că pedepsele şi modalităţile de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al pedepselor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii P.T.A. şi B.A.L., reiterând motivele din apel.
Recursurile sunt nefondate.
Analiza actelor şi probatoriilor dosarului, în raport de pedepsele stabilite şi aplicate inculpaţilor relevă că prima instanţă a acordat o deosebită atenţie şi seriozitate pedepselor aplicate, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de lege, în problemele legate de individualizarea pedepselor. Astfel, în cazul inculpatului P.T.A., instanţa a avut în vedere nu numai dispoziţiile generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracţiunii, la starea de recidivă postexecutorie, la dispoziţiile speciale din Legea nr. 143/2000 şi limitele speciale pentru fiecare infracţiune, prevăzute de această lege, dar şi de împrejurările concrete în care faptele s-au desfăşurat, cantităţile de droguri traficate, natura drogurilor de a fi de mare risc, precum şi de faptul că prin denunţul făcut cu privire la 5 persoane, a obţinut beneficiul reducerii la jumătate a pedepsei ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. La fel, în cazul inculpatului B.A.L., instanţa a mers cu analiza împrejurărilor în care a comis faptele, încât, chiar a constatat în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare, privind cantitatea extrem de mică de drog (0,18 gr.), cu toate că acesta mai suferise o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, în raport de care este recidivist postcondamnatoriu, încât s-a impus şi revocarea suspendării, conform art. 861 C. pen.
De asemenea, instanţa a avut în vedere, pentru ambii inculpaţi, la aplicarea pedepselor, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, în temeiul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a recunoaşterilor făcute de inculpaţi.
În raport de toate aceste elemente esenţiale în realizarea unei judicioase individualizări a pedepselor, este evident că instanţa de apel nu putea constata decât temeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor, motiv pentru care a respins şi apelul parchetului, încât, fără dubiu, decizia instanţei de control judiciar, este temeinică şi legală, ceea ce va face ca Înalta Curte să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.T.A. şi B.A.L. împotriva deciziei penale nr. 236/ A din 16 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Se va constata că inculpatul P.T.A. este arestat în altă cauză.
Văzând şi reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru apărările făcute de avocaţi din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.T.A. şi B.A.L. împotriva deciziei penale nr. 236/ A din 16 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul P.T.A. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1170/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
