ICCJ. Decizia nr. 113/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 491 din 24 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția a ll-a penală, a fost condamnată inculpata O.E.C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. c) și d) C. pen rap. la art. 74 lit. a) si c) C. pen. si art. 76 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția de la data de 21 februarie 2012 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei O.E.C.
în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14 februarie 2012, în jurul orelor 19:00, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - secția 14 poliție, au fost sesizați de personalul medical al Maternității Bucur cu privire la faptul că, în cursul nopții de 14 februarie 2012, la această unitate medicală a fost internată O.E.C., care prezenta hemoragie vaginală în exces, afirmând că sângerarea ar fi cauzată de o afecțiune a uterului.
în cursul zilei de 14 februarie 2012, O.E.C. a eliminat o placentă, situație în care aceasta a precizat că a suferit un avort spontan, iar apoi că a născut la domiciliu un făt despre care a precizat că era mort, cadavrul acestuia ajungând în sistemul de evacuare a apelor uzate, prin vasul toaletei.
Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în cursul nopții de 14 februarie 2012, în locuința inculpatei din București, au fost identificate pe mai multe obiecte urme cu aspect biologic, ulterior stabilindu-se că acestea sunt de sânge uman.
în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpata a indicat că, după naștere, cadavrul nou-născutului a fost introdus într-o pungă și a fost aruncat într-o pubelă de gunoi aflată pe o alee din apropierea blocului unde locuiește, însă, în urma verificării conținutului pubelei, s-a stabilit că în interiorul acesteia nu se găsește cadavrul nou-născutului.
Cercetările efectuate au evidențiat că, în cursul zilei de 14 februarie 2012, inculpata O.E.C. a contactat-o pe mama sa, O.Z., căreia i-a relatat că pe balconul locuinței se găsește o pungă pe care trebuie să o arunce la gunoi. O.Z. a mers la locul indicat și, după ce a verificat conținutul pungii, constatând prezența cadavrului nou-născutului, a aruncat-o de la balconul apartamentului situat la etajul 3, orientat către spatele blocului.
Noile verificări întreprinse au dus la găsirea, în zăpada cu o adâncime de circa 70-80 cm, a cadavrului unui nou-născut de sex bărbătesc, împachetat succesiv în mai multe pungi din plastic. Potrivit constatărilor medicului legist care s-a deplasat la fața locului "Nou-născutul de sex bărbătesc prezintă păr, unghii, are 47-48 cm lungime. Cordon ombilical secționat de 50 cm. Prezintă meconiu în zona ambelor testicule coborâte în scrot, înghețat. Unghiile acoperă patul unghial".
Fiind reaudiată la data de 21 februarie 2012, inculpata O.E.C. a arătat că prima declarație, prin care a indus în eroare organele de anchetă cu privire la locul în care se află nou-născutul, a fost dată din teamă. Inculpata nu a recunoscut inițial faptul că i-a obturat căile respiratorii nou-născutului, însă cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, a precizat că a introdus hârtie igienică în gura copilului, "pentru a-l asfixia".
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că "numita O.E.C. a născut neasistată medical, un făt de sex masculin, la data de 13 februarie 2012. Examenul clinic medico-legal efectuat în data de 27 februarie 2012 (la circa 10 zile de la externarea sus numitei) a evidențiat semne clinice specifice nașterii recente, precum și paloare tegumentară consecutivă stării de anemie posthemoragică acută, consemnată în actele medicale.
Pe corp nu prezintă leziuni traumatice. Sângele recoltat de la sus numita aparține grupei A".
Pentru stabilirea filiației nou-născutului găsit în data de 15 februarie 2012, în spatele blocului, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale biocriminaliste genetice, concluziile raportului de expertiză fiind că "Analiza comparativă a profilelor ADN aparținând nou-născutului de sex masculin și numitei O.E.C., indică existența unei relații de înrudire biologică de tip mamă-fiu.
Din analiza probabilistică reiese că ipoteza "nou-născutul de sex masculin are ca mamă biologică pe numita O.E.C." este de 52.700 ori mai probabilă decât ipoteza "nou-născutul de sex masculin are ca mamă biologică o femeie necunoscută. Numita O.E.C. este mama biologică a nou-născutului de sex masculin, probabilitatea de maternitate fiind de 99,9981%.
Totodată, s-a stabilit că ipoteza "nou-născutul de sex masculin, fiul numitei O.E.C., are ca tată biologic pe T.R." este de 248x10 ori mai probabilă decât ipoteza "nou-născutul de sex masculin, fiul numitei O.E.C., are ca tată biologic un bărbat necunoscut. Numitul T.R. este tatăl biologic al fătului de sex masculin, născut de numita O.E.C., probabilitatea de paternitate fiind de 99,99999959%."
Expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a concluzionat că "Numita O.E.C. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și a consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este arestată (la data de 13 februarie 2012)."
Referitor la cauza morții nou-născutului, constatarea medico-legală necroptică din 16 februarie 2012 a concluzionat că "Nou-născutul de sex masculin, găsit decedat la data de 15 februarie 2012 în București, a fost născut la termen, viu și viabil la data de 13 februarie 2012 (naștere neasistată medical).
Moartea acestuia a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă asfixiei mecanice prin obstrurarea căilor respiratorii superioare cu un corp străin (hârtie igienică).
La autopsie nu s-au constatat leziuni traumatice externe. Infiltratul sanguin epicranian constatat, s-a putut produce în momentul nașterii prin trecerea prin filiera pelvi-genitală. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei B, cu aglutina alfa absentă sau AB cu antigenul A distrus (BA nr. 177).
Ținând cont de aspectul histopologic al plămânilor (plămân parțial respirat), decesul s-a produs la foarte scurt timp după naștere, la data de 13 februarie 2012".
Reținând că, în cursul judecății, inculpata O.E.C. a înțeles să uzeze de procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că fapta acesteia, care, în data de 13 februarie 2012, în timp ce se afla în locuința din București, a născut la termen un făt de sex bărbătesc viu și viabil, căruia i-a obturat căile respiratorii, prin introducerea în gură de corpuri străine (hârtie), rezultând decesul acestuia prin asfixie mecanică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 175, 175 lit. c) și d) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata O.E.C., care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a invocat, sub un prim aspect, omisiunea instanței de a motiva împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., prin raportare la actele și lucrările dosarului. Totodată, s-a invocat și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, prin reținerea netemeinică a circumstanțelor atenuante anterior menționate. S-a susținut că lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic pentru aprecierea conduitei inculpatei, iar comportamentul acesteia a fost nesincer, cât timp, inițial, a declarat că a născut un făt neviabil, iar ulterior, pentru a scăpa de răspunderea penală, a încercat să ascundă cadavrul.
Ministerul Public a invocat și omisiunea aplicării pedepsei complementare, prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., apreciind că, raportat la natura faptei, se justifică decăderea inculpatei din drepturile părintești.
în final, s-a apreciat că sentința apelată nu respectă exigențele art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind analizate probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare și nici elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatei.
Apelanta O.E.C. a criticat sentința din perspectiva încadrării juridice dată faptei, arătând că uciderea fătului a intervenit imediat după naștere, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, astfel încât se impunea reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
în subsidiar, apelanta-inculpată a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor calificat și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, arătând că nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii, un loc de muncă, un domiciliu stabil și a manifestat o atitudine sinceră, justificându-se reducerea pedepsei corespunzător acestor elemente favorabile.
La solicitarea inculpatei, Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând actele dosarului și sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 320 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen., inculpata O.E.C. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Subsecvent valorificării acestei opțiuni a inculpatei, instanța de fond a reținut o situație de fapt concordantă împrejurărilor de fapt ce au rezultat din probele administrate. Deși susținerea Ministerului Public referitoare la absența unei analize critice a probelor este fondată (tribunalul limitându-se, practic, la a prelua atât partea expozitivă a rechizitoriului, cât și interpretarea dată probatoriului de către procuror), o atare împrejurare nu reclamă, prin ea însăși, desființarea sentinței.
Cauza a fost soluționată în procedura simplificată de judecată, faptele, în materialitatea lor, nefiind contestate, astfel încât nerespectarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. nu a generat, în circumstanțele speței, o vătămare a intereselor legitime ale inculpatei, susceptibilă de a fi înlăturată doar prin anularea sentinței.
în plus, în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, s-a apreciat că, Curtea este îndreptățită sa reevalueze ea însăși mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și să cenzureze, eventual, calificarea juridică dată faptei.
în realizarea acestei prerogative, a constatat că ansamblul probelor existente relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 13 februarie 2012, după ce a dat naștere în propria locuință, fără a fi asistată medical, unui făt de sex bărbătesc, viu și viabil, inculpata O.E.C. l-a ucis prin obturarea completă a cavității bucale cu hârtie igienică, ce a produs asfixie mecanică și decesul imediat al fătului. Cadavrul nou-născutului a fost împachetat succesiv în mai multe pungi de plastic, ascuns pe balconul locuinței până în ziua următoare, când a fost aruncat în spatele blocului de către mama inculpatei, la solicitarea acesteia din urmă.
Descoperirea faptei s-a realizat în urma sesizării personalului medical al Maternității Bucur unde, în urma internării inculpatei, s-a constatat că aceasta prezenta semnele unei nașteri recente, deși nega producerea unui atare eveniment, afirmând fie că a suferit un avort spontan, fie că fătul născut prematur a ajuns în sistemul de evacuare, prin vasul de toaletă.
Cercetarea la fața locului efectuată la data de 15 februarie 2012 a dus la descoperirea, în spatele blocului unde locuia inculpata, a cadavrului fătului nou-născut, stabilindu-se că, după sesizarea organelor de poliție, inculpata O.E.C. a contactat-o telefonic pe mama sa - martora O.Z. - și i-a cerut să arunce cadavrul.
Martora anterior menționată a confirmat purtarea acestei discuții telefonice, dar și împrejurarea că, la indicațiile fiicei sale, a găsit cadavrul fătului pe balconul apartamentului și l-a aruncat.
Ansamblul expertizelor medico-legale și al constatărilor tehnico-științifice efectuate au confirmat împrejurarea că fătul s-a născut la termen, fiind viabil, însă a fost ucis la scurt timp după naștere în circumstanțele reținute, fiind exclusă neechivoc ipoteza caracterului patologic sau accidental al decesului, vehiculată inițial de către apelantă.
Distinct de poziția oscilantă și evazivă adoptată inițial în faza de urmărire penală, inculpata O.E.C. a recunoscut, de altfel, începând cu data de 22 februarie 2012, că a ucis fătul nou-născut pe fondul unei stări de temere, poziție procesuală pe care și-a menținut-o și după sesizarea instanței, când a optat pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată. Declarațiile sale de recunoaștere a faptei au reflectat adevărul și au putut fi valorificate conform art. 69 C. proc. pen., deoarece au fost coroborate de împrejurările de fapt ce au rezultat din celelalte probe, astfel cum au fost reținute.
Sub aspectul încadrării juridice, instanța de fond a apreciat just că fapta inculpatei O.E.C. care, la data de 13 februarie 2012, după ce a dat naștere, în propria locuință, unui făt de sex bărbătesc, viu și viabil, l-a ucis prin obturarea completă a cavității bucale cu hârtie igienică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 -175 lit. c), d) C. pen.
Solicitarea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., solicitare formulată în apel, s-a apreciat că este vădit neîntemeiată.
Așa cum s-a subliniat constant în doctrină și în jurisprudență, diferența între infracțiunea de omor calificat și cea de pruncucidere (atunci când fătul este ucis la scurt timp după naștere) este dată de starea psihologică a mamei, produsă în timpul nașterii și determinată de aceasta, atestată științific în urma unui examen medico-legal de specialitate.
Starea de tulburare la care face referire art. 177 C. pen. se datorează travaliului, actului fizic al nașterii și are întotdeauna caracter patologic, maladiv, fiind provocată de factori nocivi (de exemplu psihoză puerperală clasică ori maniaco-depresivă), iar nu de temeri/nesiguranțe determinate de carențe de educație, de stări conflictuale premergătoare și extrinseci nașterii, cum ar fi temerea de reacția părinților sau oprobriul celor din jur. Aceste din urmă stări conflictuale, deși pot influența psihicul inculpatei, constituie doar mobiluri ale săvârșirii faptei și nu au semnificația juridică a unor tulburări patologice pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen.
în cauza de față, este neîndoielnic că apelanta-inculpată a dat naștere unui copil nedorit, sarcina survenind pe fondul unei relații pasagere cu numitul T.R., a cărui paternitate a fost stabilită pe baza expertizei medico-legale - examen A.D.N. efectuată în cauză.
Declarația inculpatei din data de 14 februarie 2012, coroborată cu declarația martorului T.R., a reliefat starea conflictuală în care s-a aflat inculpata încă de la debutul sarcinii, când a încercat să întrerupă cursul acesteia cu ajutorul financiar al tatălui copilului, ajutor pe care acesta din urmă i l-a refuzat. Neavând mijloacele financiare necesare pentru a suporta singură costul intervenției și fiindu-i "rușine" să îi spună mamei că a rămas însărcinată cu un bărbat însurat ori să îi ceară acesteia banii necesari avortului, inculpata a ales să ascundă sarcina pe toată durata evoluției acesteia, urmând, conform propriilor susțineri, să "lămurească problema" cu mama sa la momentul nașterii.
Expertiza medico-legală psihiatrică a concluzionat neechivoc că, la momentul uciderii fătului, inculpata nu a prezentat "tulburări de natură sa-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetată". Prin urmare, examenul de specialitate a exclus neechivoc ipoteza săvârșirii faptei pe fondul unei "stări de tulburare pricinuită de naștere" în sensul art. 177 C. pen., fiind lipsită de suport critica apelantei din această perspectivă.
în considerarea tuturor circumstanțelor speței și, mai ales, a atitudinii subiective a inculpatei la momentul comiterii faptei, dar și a poziției adoptate ulterior, pe parcursul procesului, Curtea a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare este mult prea redusă și nu are, în concret, aptitudinea unui mijloc de constrângere și reeducare.
Astfel, uciderea propriului copil nou-născut și dispensarea de cadavrul acestuia în maniera reținută în speță, au relevat, prin ele însele, o gravitate ridicată a faptei, dar și carențele în plan afectiv și incapacitatea inculpatei de a-și asuma, în mod responsabil, consecințele actelor sale. împrejurările obiective în care apelanta a ucis fătul au permis caracterizarea atitudinii sale subiective ca fiind specifică intenției directe, inculpata prevăzând și urmărind suprimarea vieții nou-născutului.
Tensiunea și stările conflictuale traversate de inculpată pe fondul intervenirii unei sarcini nedorite, al statutului său de femeie necăsătorită și al mijloacelor financiare reduse, ce ar fi făcut dificilă întreținerea nou-născutului, au nuanțat motivația actului său infracțional, însă nu a fost în măsură să-i imprime o periculozitate mai scăzută. Vârsta matură a inculpatei, faptul că aceasta avea deja doi copii, s-a apreciat că reprezintă factori care, în mod normal, ar fi trebuit să o responsabilizeze și să îi ofere motivația de a găsi o soluție alternativă licită și morală pentru creșterea nou-născutului, chiar nedorit.
Ignorarea unei atare alternative a pus în lumină incapacitatea apelantei de a-și asuma atât responsabilitățile parentale, cât și consecințele actelor sale, justificând majorarea pedepsei aplicate de către instanța de fond.
în ceea ce privește circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., s-a apreciat că este parțial fondată critica Ministerului Public, instanța omițând să indice, în concret, elementele de fapt valorificate din această perspectivă.
Curtea a apreciat că poziția procesuală a inculpatei, în ansamblu, nu justifică reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere declarațiile profund oscilante date inițial, în faza de urmărire penală, dar și încercările inculpatei de a ascunde cadavrul, în pofida suspiciunilor organelor de cercetare penală.
Pe de altă parte, lămurirea completă a cauzei s-a realizat, în mod determinant, pe baza altor mijloace de probă, declarațiile inculpatei neavând un rol hotărâtor, astfel încât s-a conchis că este lipsită de temei valorificarea poziției sale procesuale în raport de exigențele art. 74 lit. c) C. pen.
în schimb, Curtea a apreciat că se poate da eficiență circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere că, anterior comiterii faptei, inculpata O.E.C. a manifestat un comportament corespunzător, concretizat nu doar în lipsa antecedentelor penale, ci și în păstrarea unui mediu familial stabil, acordarea de ajutor membrilor familiei și prestarea unor activități licite pentru obținerea mijloacelor de trai.
Caracterizările depuse în apel au confirmat percepția pozitivă a inculpatei în rândul comunității, Curtea, a dat eficiență acesteia și a redus ușor pedeapsa sub minimul special rezultat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. O reducere semnificativă sub limita minimă, s-a apreciat că nu se justifică, date fiind particularitățile cauzei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul de 9 ani închisoare fiind apreciat suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conștientizării de către inculpată a faptelor sale și asumării consecințelor lor.
în ceea ce privește conținutul pedepsei complementare, Curtea a apreciat fondată critica Ministerului Public.
Natura faptei, a impus analiza demnității inculpatei de a-și exercita drepturile părintești, având în vedere că victima a fost copilul său nou-născut. Or, împrejurările în care apelanta a suprimat viața faptului, lipsa de considerație și afecțiune pe care o relevă modalitatea de comitere a faptei, dar, mai ales, comportamentul său ulterior actului de ucidere, concretizat în încercarea de ascundere a cadavrului, în ignorarea riscului ca fătul să fie descoperit de către fiul său major ori fiica minoră și în manifestarea unui regret formal față de actul comis, au evidențiat nedemnitatea inculpatei de a-și exercita, în continuare, drepturile părintești față de fiica minoră.
Prin urmare, Curtea a apreciat că o individualizare justă și completă a tratamentului sancționator reclamă interzicerea,atât ca pedeapsă complementară (pe o durată sporită la 5 ani), cât și ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 491 din 24 iulie 2012 a Tribunalului București - secția a ll-a penală.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:în baza art. 174 - art. 175 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata O.E.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, justificându-se în continuare privarea de libertate a inculpatei față de care s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, chiar nedefinitivă, a menținut arestarea preventivă a acesteia și a dedus prevenția de la data de 21 februarie 2012 la zi.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata O.E.C. împotriva aceleiași sentințe penale.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta-inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpata O.E.C. criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs, susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, recurenta inculpată a solicitat redozarea pedepsei aplicate, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., având drept consecință aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 3 ani, urmând ca modalitatea de executare să fie stabilită potrivit disp. art. 861C. pen., iar în subsidiar a solicitat menținerea soluției instanței de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei de către instanța de apel, au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)
(1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșiră de inculpat.
(7) Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, art. 3201C. proc. pen.
în aceste condiții pedeapsa principală pentru infracțiunea cercetată în prezenta cauză, este ușor orientată spre minimul special rezultat din incidența art. 3201C. proc. pen.
înalta Curte apreciază că, instanța de apel în mod corect a reținut împrejurarea că, poziția procesuală a inculpatei, în ansamblu, nu justifică reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere poziția procesuală oscilantă în faza de urmărire penală, dar și încercările inculpatei de a ascunde cadavrul, în pofida suspiciunilor organelor de cercetare penală.
De asemenea, corect a reținut instanța de apel că se poate da eficiență circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere, comportamentul corespunzător anterior comiterii faptei, concretizat nu doar în lipsa antecedentelor penale, ci și în păstrarea unui mediu familial stabil, acordarea de ajutor membrilor familiei și prestarea unor activități licite pentru obținerea mijloacelor subzistenței, împrejurări care au fost deja reținute de instanța de apel și care au permis reținerea acestor circumstanțe atenuante judiciare, având drept consecință aplicarea pedepsei principale într-un cuantum de 9 ani închisoare, cuantum redus ușor sub minimul special, rezultat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. O reducere semnificativă sub limita minimă, înalta Curte apreciază că nu este justificată, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul de 9 ani închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conștientizării de către inculpată a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat alte circumstanțe favorabile inculpatei, care să nu fi fost valorificate de instanța de apel.
în aceste condiții nu se impune reducerea cuantumului pedepsei principale sau modificarea modalității executări pedepsei care oricum apare ca fiind blândă față de cele expuse anterior.
Circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reținerea și a altor circumstanțe atenuante și nici la aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.E.C. împotriva deciziei penale nr. 281/A din 08 octombrie 2012 a Curții de Apel București - secția ll-a penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei O.E.C., durata prevenției de la 21 februarie 2012 la 16 ianuarie 2013.
A obligat recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 56/2013. Penal → |
|---|
