ICCJ. Decizia nr. 114/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 206/D din 27 august 2012, s-a dispus condamnarea inculpatului A.D., deținut în Penitenciarul Bacău pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. f), i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă din 8 august 2011, la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă din 8 august 2011 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.
Pedeapsă rezultantă: 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moinești rămasă definitivă la 14 iunie 2010 prin nerecurare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa rezultantă din cauză.
Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 9 august 2011 la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei țevi metalice (135 cm lungime și 5,5 cm grosime) aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă H.I.I. în sumă de 15.000 euro echivalentul în lei la data punerii în executare daune materiale și 15.000 euro echivalentul în lei la data punerii în executare reprezentând daune morale.
în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile după cum urmează: suma de 3517,24 lei către Spitalul Sf. Spiridon lași; suma de 36,45 lei către Spitalul Județean de Urgență Bacău.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că în seara zilei de 08 august 2011, în jurul orelor 20:00-20:30, inculpatul s-a întâlnit pe drumul public, în apropierea locuinței sale, cu un grup de tineri, între care se afla și martorul G.A. Acei tineri purtau o anume discuție, la al cărei conținut inculpatul a devenit atent.
La un moment dat, martorul a făcut o afirmație despre faptul că cineva ar fi nebun, iar inculpatul a crezut că se referă la persoana sa, fapt pentru care l-a amenințat pe martor cu bătaia și imediat a încercat să-l agreseze. Martorul s-a refugiat din calea sa, escaladând mai multe garduri, însă a fost urmărit de către inculpat, care l-a prins în curtea martorei G.N. unde i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în zona cefei și a spatelui.
întrucât comportamentul inculpatului a fost de natură a crea zarvă, martora s-a sesizat de cele întâmplate în curtea sa și a ieșit din casă în apărarea celui agresat, fapt pentru care inculpatul s-a retras, iar numitul G.A. a plecat din calea acestuia, refugiindu-se chiar în gospodăria unui alt consătean, de teamă ca inculpatul să nu-și pună în aplicare în acea noapte intenția de a-i incendia locuința, așa cum afirmase anterior, în aceeași seară. Starea de agitație a inculpatului s-a datorat și faptului că în aceeași seară, acesta avusese un conflict cu părinții săi, A.Ș. și A.I., pe care îi alungase din gospodărie, pentru faptul că părinții au refuzat să-i restituie contravaloarea contribuției fizice și financiare pe care el a avut-o la ridicarea casei.
în aplanarea conflictului din curtea martorei G.N. au intervenit și fiii acesteia, situație care l-a iritat și mai mult pe inculpat, iar după ce s-a retras în curte, acesta s-a urcat pe un imobil de pe acoperișul căruia a continuat scandalul, dar și din curte a început să arunce cu pietre către vecini, locuințele lor fiind apropiate.
Pe fondul acestei stări conflictuale, de o oarecare durată în timp, mai multe persoane au sesizat organele de poliție pentru a interveni să-l liniștească pe inculpat. Așa se face că, în jurul orei 22:00, la fața locului s-a deplasat echipa de agenți de poliție aflată de serviciu, respectiv agenții B.D. și H.I.I., cu autoturismul din dotare.
Cei doi agenți de poliție le-au solicitat să-i însoțească și să-i sprijine martorilor G.V. și C.C., iar când au ajuns la fața locului, inculpatul se afla în drumul public. Agenții de poliție au aflat ce se întâmplase și au încercat să poarte un dialog cu inculpatul care, pe parcursul discuției, s-a dovedit a fi recalcitrant și față de aceștia, motive pentru care a fost invitat să-i însoțească la postul de poliție. Inculpatul a refuzat să dea curs invitației, pretinzând că cei doi agenți de poliție doresc să-l bată și a început să le ceară cu insistență restituirea permisului de conducere, reținut anterior de un coleg al acestora, după ce s-a refugiat în curte, de unde a început să-i amenințe pe cei doi agenți cu moartea, să le adreseze expresii care nu pot fi reproduse și să arunce cu bolovani, peste gard, în drum, în direcția în care se aflau aceștia, precum și alte persoane. Fiind întuneric, celelalte persoane prezente pe drumul public s-au retras și s-au refugiat, din teamă să nu fie lovite de bolovanii aruncați de inculpat. Agentul H.l.l. s-a deplasat de la autoturismul din dotare și l-a deplasat la o oarecare distanță de locul în care parcase inițial, din grijă să nu fie avariat, după care s-a întors la poarta inculpatului. Agitația inculpatului a devenit tot mai accentuată, văzând la centura agentului H. un spray iritant, fapt pentru care s-a înarmat cu o bucată de țeava metalică, de 135 cm lungime și 5,5 cm grosime, tip tubing, cu care a început să lovească în porțile metalice, avertizându-i totodată pe cei doi agenți de poliție să plece de la poarta sa pentru că, în caz contrar, le va da în cap cu acea țeava, făcând afirmații de genul că "Așa cum sar scântei din porți, așa vor sări scântei și din capetele lor". Inculpatul Ie-a precizat celor doi agenți de poliție că în satul său el este poliția și Ie-a solicitat să plece de la poarta sa, oferindu-le pentru aceasta un interval de 5 minute pentru a se conforma. Pentru că inculpatul alterna aceste gesturi cu aruncarea bolovanilor peste gard, agentul H.l.I. s-a deplasat din nou către autoturismul din dotare, pentru a-i muta încă o dată locul, timp în care inculpatul a ieșit din curte având în mâini țeava anterior precizată și s-a deplasat după acesta. în timp ce agentul de poliție H.l.l. se afla în picioare lângă autoturism, a fost ajuns de inculpat, care a ridicat cu ambele mâini țeava cu intenția de a-l lovi în cap. Instinctiv, dar și fără a avea timpul necesar pentru a aborda o altă reacție de apărare, agentul de poliție a ridicat brațul mâinii stângi, în intenția de a bara lovitura.
Lovitura a fost una însă foarte puternică și care i-a fracturat ambele oase ale antebrațului stâng, fapt pentru care agentul de poliție s-a prăbușit de durere. Din depozițiile martorilor B.D., G.V. și C.C. reiese că inculpatul ar fi intenționat să-i aplice agentului de poliție agresat și alte lovituri, însă acesta și-a abandonat intenția inițială și s-a refugiat înapoi în curte, ca urmare a intervenției celui de-al doilea agent de poliție, care a dus mâna la tocul pistolului și a strigat către cu afirmații de genul "Stai, nu mai da!" și/sau "Stai că trag!".Agentul de poliție și cu una dintre persoanele de sprijin - martorul C.C. - au intervenit imediat, l-au urcat în autoturism pe agentul H.l.l. și l-au transportat spre spital, dar la scurt timp s-au întors la fața locului. Inculpatul și-a continuat însă manifestările reprobabile, în sensul că a continuat să arunce cu bolovani în curțile și pe acoperișurile imobilelor vecine și să facă scandal în curtea sa, declarația martorului G.V., rămas la fața locului, fiind elocventă în acest sens. După întoarcere, agentul de poliție B.D. nu a mai avut curajul de a interveni în aplanarea scandalului, fapt pentru care a rămas în supraveghere și a așteptat deplasarea la fața locului a echipei operative pe care o anunțase. Pentru aplanarea scandalului și liniștirea inculpatului, a fost nevoie de deplasarea în aceeași noapte, după ora 24:00 (cercetarea la fața locului fiind începută la ora 00:30 a zilei de 09 august 2011), a unei echipe de intervenție rapidă ("mascații") a I.P.J. Bacău, la apariția căreia inculpatul a fugit prin grădină și s-a ascuns. Inculpatul a fost identificat abia a doua zi, în timp ce se deplasa pe drumul județean 117, la câțiva kilometri de casa sa, având asupra sa și țeava cu care îl agresase pe agentul de poliție H.I.I., împrejurare ce a permis organelor de poliție prinderea lui, ridicarea armei folosite și conducerea în fața organelor de anchetă.
Partea vătămată H.l.l. a fost transportată cu autoturismul din dotarea organelor de poliție la Spitalul mun. Onești, de unde a fost trimisă la Spitalul Județean de Urgență Bacău și apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon lași, unde a suferit o intervenție chirurgicală de necesitate în cadrul Secției exterioare Copou - ortopedie și traumatologie.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii C.M.L. Onești, reiese că partea vătămată H.I.I. prezenta "Fractură ambele oase 1/3 proximală antebraț stg., atelă ghipsată. Leziunile pot data din 8 august 2011 și au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale." Situația de fapt descrisă mai sus a fost probată cu: plângerea și fișa intervenției la eveniment cu extras din registrul intervenției; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, cu actele depuse; procesul-verbal de identificare a inculpatului și planșa foto aferentă; declarațiile părții vătămate H.I.I.; actele medicale depuse de acesta; graficul serviciului de permanență pentru luna august 2011, a Postului de poliție Berzunți și a Postului de poliție Livezi; Raportul medico-legal din 10 august 2011 al C.M.L. Onești; foaia de observație clinică generală a părții vătămate; adresa cu relații cheltuieli de spitalizare; declarațiile martorilor B.D., C.C., G.V., G.A., G.N., A.V., S.M., A.V.C., A.Ș., A.I., G.G.E., G.C., G.A.M. și U.P.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut incidentul care a avut loc în seara zilei de 08 august 2011 arătând că a lovit partea vătămată cu țeava metalică dar intenția nu a fost aceea de a aplica lovitura în zona capului ci în zona brațului. De altfel și cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică, considerând că fapta comisă este ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (5) C. pen. Aceste aspecte expuse de către inculpat nu au putut fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu prisosință faptul că în urma unei discuții contradictorii dintre inculpat și agenții de poliție, primul dintre aceștia a acționat cu o violență extremă, vizând o zonă corporală vitală (zona capului) și folosind un obiect contondent dur și apt de a produce moartea unei persoane. Chiar dacă leziunile nu au fost prin ele însele apte de a produce moartea unei persoane, neavând potențial tanato-generator, aceasta nu îi poate profita inculpatului întrucât se datorează în mod exclusiv reacției de apărare energice a părții vătămate, care și-a apărat capul cu antebrațul mâinii. în cauză, încă de la începutul procesului, partea vătămată a declarat că intenția inculpatului a fost a o lovi cu țeava metalică în cap, dar apărându-se cu brațul, acesta i-a fost fracturat. Declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu actele medico-legale în care se precizează că acesta a prezentat "fractură ambele oase 1/3 proximală antebraț stg." ce s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent. Faptul că intenția inculpatului a fost aceea de a lovi partea vătămată în zona capului a fost confirmată și de depozițiile martorilor oculari B.D. și C.C. din care se reține că au văzut momentul în care inculpatul a ridicat țeava deasupra capului părții vătămate însă aceasta a reușit să ridice brațul pentru a se apăra. De vreme ce lovitura a fost aplicată cu o țeava metalică în direcția capului părții vătămate, cu o asemenea forță încât a produs fractura ambelor oase a antebrațului stâng ridicat în apărare, se impune concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale, acțiunea sa putând să producă moartea victimei dacă lovitura ar fi atins capul. împrejurarea că partea vătămată a reușit să pareze lovitura îndreptată asupra capului și, deci, să împiedice consecințe dintre cele mai grave, nu este relevantă nici din punctul de vedere al poziției subiective a inculpatului, caracterizată prin intenția de a ucide, nici din punctul de vedere al laturii obiective a infracțiunii de omor.
Cât privește încadrarea juridică a faptei s-a pus în discuția părților schimbarea acesteia din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. f) și i) - art. 176 lit. f) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. - 176 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. deci prin înlăturarea lit. f) de la art. 175 alin. (1) C. pen. având în vedere că încercarea inculpatului de a ucide partea vătămată agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lovind-o cu o țeava metalică peste antebrațul mâinii stângi cu care acesta și-a apărat zona capului, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f) C. pen., fapta fiind săvârșită asupra unui polițist aflat în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa. De asemenea fapta inculpatului care în public a proferat gesturi și a proferat expresii de nereprodus, a produs scandal public, iar prin manifestări reprobabile a tulburat în mod grav liniștea publică, pentru aplanarea scandalului produs de acesta fiind necesară deplasarea la fața locului a unei echipe de intervenție rapidă a poliției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa. în cauză s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie avându-se în vedere că faptele deduse judecății au fost comise de către inculpat înăuntrul termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. prin sentința penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moinești rămasă definitivă la 14 iunie 2010, astfel că în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală menționată, pedeapsă ce a fost cumulată în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, și s-a ținut seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, consecințele produse asupra integrității fizice a părții vătămate, precum și datele ce conturează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal și este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.
Având în vedere datele cauzei instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenție, aplicându-i-se și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv la zi. în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei țevi metalice aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a constatat că partea vătămată H.I.I. s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro daune materiale și 15.000 euro daune morale, sume la care inculpatul a achiesat. Față de această situație, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumelor mai sus menționate. De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată la Spitalul de Urgență Bacău și Spitalul Sf. Spiridon lași. în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus la data rămânerii definitive a hotărârii prelevarea de probe biologice de la inculpat.
în cauză a formulat apel în termen legal inculpatul, nemotivat în scris.
Concluziile orale prezentate de apărătorul ales au fost redate pe larg în practicaua prezentei decizii, astfel că ele nu au mai fost reluate.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De altfel, acesta a dat o declarație de recunoaștere a vinovăției la data de 13 decembrie 2011 (fi.59 dosar Tribunalul Bacău) prin care urmărea să beneficieze de prevederile art. 3201C. proc. pen., referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, cerere care a fost respinsă temeinic de prima instanță, întrucât legea exceptează de la această procedură infracțiunile pedepsite cu detențiunea pe viață, cum este cazul și în prezentul dosar, pentru fapta consumată. Separat de scopul urmărit de A.D., s-a reținut că rămâne situația de fapt descrisă în actul de sesizare, astfel cum acesta și l-a însușit în declarația menționată.
Or, rechizitoriul a expus în amănunt inclusiv actul material comis de inculpat de ridicare cu ambele mâini a țevii pe care o avea, cu intenția de a-l lovi în cap și doar gestul instinctiv de apărare făcut de agentul de poliție H.l.l. a dus la evitarea unui posibil deznodământ tragic, decesul. Mai mult, declarațiile martorilor oculari C.C. și B.D. (fi. 151 și 152 dosar Tribunalul Bacău) au relatat cu claritate același episod de reacție a victimei prin apărarea capului, de lovitura aplicată de inculpat, cu mâna stângă. Rezultatul vătămător a fost unul grav, "fractură ambele oase" ale antebrațului stâng, cu o perioadă de vindecare de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce a relevat intensitatea mare cu care a fost aplicată lovitura.
în aceste condiții s-a reliefat intenția, chiar indirectă, a inculpatului de a produce moartea victimei, obiectivată în actul material întreprins de acesta și descris anterior, astfel că s-a reținut că încadrarea juridică reținută de prima instanță este una corectă. Apă rărea inculpatului în apel, în sensul că nu a vizat zona capului, s-a apreciat că este incorectă, fie și numai pentru faptul că prevederile art. 3201C. HYPERLINK "http://proc.pen.au"proc. pen. au fost invocate ca și circumstanță atenuantă la individualizarea pedepsei.
Sub acest aspect, Tribunalul Bacău a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moinești. Mai mult, ținând seama și de atitudinea sa post infracțională, respectiv împrejurarea că a fugit și s-a ascuns de organele de ordine care-l căutau, fiind identificat abia a doua zi, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor sau reținerea de circumstanțe atenuante.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond, s-a apreciat este legală și temeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, atâta timp cât inculpatul a fost de acord cu pretențiile formulate de victimă.
Astfel, în baza art. 379, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.D., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 27 august 2012 la zi.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.D. criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs, susținute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat a solicitat redozarea pedepsei aplicate, cu reținerea circumstanțelor atenuante, având drept consecință aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută în apel, au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în speța de față, având în vedere datele cauzei înalta Curte apreciază că scopul educativ al pedepsei, ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenție, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, consecințele produse asupra integrității fizice a părții vătămate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție parțial sinceră pe parcursul procesului penal și este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu.
Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute de instanțele de fond și apel, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei, și faptul că gravitatea faptelor este dată de pluralitatea actelor de executare care dovedesc perseverența infracțională a inculpatului A.D.
Astfel, în aceste condiții pedepsele principale aplicate inculpatului pentru infracțiunile cercetate în prezenta cauză, chiar dacă sunt orientate peste minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, acest fapt se datorează pluralității de infracțiuni, săvârșirea acestora în public cât și perseverenței infracționale a inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu.
în aceste condiții nu se impune reducerea cuantumului pedepselor principale care oricum apar ca fiind blânde față de cele expuse anterior.
Circumstanțele personale referitoare la situația familială, nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reținerea unor circumstanțe atenuante.
înalta Curte apreciază că, instanțele de fond și apel în mod corect au reținut împrejurarea că, poziția procesuală a inculpatului în ansamblu, nu justifică reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere poziția procesuală oscilantă în faza de cercetare judecătorească, când a solicitat soluționarea cauzei în procedura simplificată, doar pentru a obține reducerea pedepsei.
Astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 10 ani închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanță.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 127 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.D., durata arestării preventive de la 09 august 2011 la 16 ianuarie 2013.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 113/2013. Penal → |
|---|
