ICCJ. Decizia nr. 1189/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1189/2013

Dosar nr. 8299/121/2007*

Şedinţa publică din 4 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În conformitate cu disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. instanţa nu a acordat despăgubiri civile în cauză.

În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ş.M. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând şi costul examinării medico-legale (38 RON) ce va fi virat în contul Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf Apostol Andrei" Galaţi - Serviciul Medico-legal.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 410/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a dispus totodată încetarea urmăririi penale faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare situaţia faptică potrivit căreia în seara zilei de 10 noiembrie 2007 în jurul orelor 22 inculpatul mai sus menţionat zis ”M.” şi martorii M.S. şi F.S.P. s-au întâlnit în cartierul micro 38 şi s-au deplasat cu un taxi la discoteca „Iceberg” de la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi; inculpatul era îmbrăcat cu o geacă din piele de culoare maro pe care a lăsat-o la garderobă, cu un bigmen de culoare albă şi blugi de culoare albă.

În discotecă, inculpatul şi prietenii săi şi-au cumpărat câte o bere şi întrucât toate mesele erau ocupate s-au dus lângă spaţiul amenajat pentru D:J, în partea dreaptă. Exact în aceeaşi zonă, la una dintre mese, se afla partea vătămată Ş.M. zis „F.”, prietena lui, martora B.G. şi martorul N.C.F., cu care cei doi veniseră la discotecă. Totodată în apropiere se mai aflau partea vătămată B.C. şi martorii B.A., A.A., S.B., Z.P. şi S.C.

De altfel şi inculpatul întâlnise în discotecă mai mulţi cunoscuţi printre care şi martorii R.M.A. zis „M.”, T.I. zis „G.” şi G.D.A. zis „C.”. Aceşti martori s-au salutat cu inculpatul şi prietenii acestuia, după care s-au deplasat în alte zone ale discotecii.

La puţin timp după deschiderea discotecii, lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi au efectuat o verificare a persoanelor aflate în discoteca „I.”. Cu această ocazie au fost legitimaţi şi verificaţi, prin sondaj, mai mulţi tineri, inclusiv prieteni de-ai părţii vătămate Ş.M. şi de-ai inculpatului, respectiv A.A., F.S., S.B. După finalizarea acestei activităţi s-a reluat programul de discotecă.

La un moment dat partea vătămată Ş.M. şi prietena sa, martora B.G. au mers pe ringul de dans, oprindu-se în zona D.J.-ului. În imediata vecinătate a părţii vătămate şi martorei dansa, singur, inculpatul N.C. Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi, probabil deranjat de faptul că lângă el dansează un ţigan, respectiv partea vătămată Ş.M., inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată şi martora B.G., cerându-le să-i facă loc. În aceste împrejurări partea vătămată i-a reproşat inculpatului această atitudine şi întrucât acesta a început să le vorbească urât, partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei. Imediat inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii. În mod instantaneu, ceilalţi tineri de pe ringul de dans s-au retras, aşa încât în jurul inculpatului, părţii vătămate şi a martorei B.G. s-a format un spaţiu liber. În timpul agresiunii inculpatul a scos un cuţit tip briceag şi i-a aplicat părţii vătămate Ş.M. o lovitură cu acel cuţit în zona abdominală. Urmare loviturii partea vătămată şi-a pierdut echilibrul şi s-a sprijinit pe inculpat. Imediat în susţinerea inculpatului au venit prietenii să, martorii F.S.P. şi M.S., care observaseră o parte din cele întâmplate. Primul a ajuns martorul F.S. care a tras-o de peste inculpat pe partea vătămată ocazie cu care a constatat că aceasta este tăiată în regiunea abdominală, în partea dreaptă. Realizând ce i s-a întâmplat partea vătămată a început să strige că a fost înjunghiată. Imediat au început bătăi între prietenii inculpatului şi cei ai părţii vătămate şi în alte zone ale discotecii. S-au aprins luminile în discotecă fapt pentru care inculpatul a părăsit în fugă încăperea. În drumul său către ieşire inculpatul a tăiat-o cu cuţitul şi pe partea vătămată B.C., cuţitul rămânând înfipt în geaca acestuia. Pe moment partea vătămată B.C. nu a realizat ce i s-a întâmplat, crezând că a fost lovit cu o sticlă. Întrucât i s-a făcut rău partea vătămată B.C. a mers la fratele său, martorul B.A., ce se afla în apropiere, şi au ieşit împreună din discotecă. În faţa discotecii, fiind lumină martorul B.A. care mergea în urma fratelui său a văzut cuţitul înfipt în geaca fratelui. A scos cuţitul şi i l-a dat spre păstrare martorului S.C., care ulterior l-a predat organelor de poliţie.

Între timp părăsise discoteca şi partea vătămată Ş.M. cu prietena sa, martora B.G. Deoarece starea părţii vătămate era gravă, aceasta împreună cu prietenii ei au urcat într-un autoturism parcat în faţa discotecii şi l-au rugat pe şofer să-i transporte la spital.

Raportul de constatare medico-legală din 12 noiembrie 2007 întocmit în cauză fila 22 dosar urmărire penală /relevă faptul că partea vătămată Ş.M. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire activă cu corp înţepător – tăietor, leziuni ce pot data din noaptea de 10/11 noiembrie 2007, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale spre vindecare leziunea traumatică a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

Totodată partea vătămată B.C. a suferit – potrivit raportului de constatare medico – legală – fila 23 dosar urmărire penală o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp înţepător tăietor, care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale spre vindecare şi care nu i-a pus în primejdie viaţa.

De altfel, partea vătămată B.C.D. a declarat pe parcursul urmăririi penale că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului.

Activitatea infracţională mai sus expusă nu a fost săvârşită, în opinia instanţei de către inculpat, o soluţie de condamnare a acestuia neputând fi întemeiată pe ansamblul probatoriilor administrate cauzei.

Astfel inculpatul N.C. a negat în mod constant săvârşirea faptei penale în discuţie şi a arătat faptul că nu a deţinut asupra sa briceag - de altfel acesta a fost controlat „ pe tot corpul chiar şi în ciorapi” la intrarea în discotecă. ( declaraţie inculpat – fila 33 dosar instanţă).

Nici raportul încheiat de lucrătorii de poliţie la 10/11 noiembrie 2007 cu ocazia verificărilor efectuate în discotecă vizând posesia vreunui obiect nepermis de lege nu evidenţiază nimic în privinţa inculpatului ( fila 152 dosar urmărire penală).

Elocvent este şi faptul că nu s-a efectuat ridicarea de urme papilare de pe cuţitul briceag întrucât, aşa cum reiese din adresa nr. 410/P/2007( fila 45 dosar) acesta a fost identificat şi ridicat de către organele de urmărire penală la 3 zile după data comiterii faptei.

Partea vătămată Ş.M. a susţinut că în seara respectivă se afla cu prietena sa G. când pe ringul de dans s-a iscat o altercaţie în sensul ca fiind împins din spate a lovit o persoană cu pumnul în faţă moment în care a fost agresat de încă vreo 6 persoane.

Nici declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu conturează fără dubiu faptul că inculpatul ar fi autorul faptei.

Astfel, martorul R.M.A. a precizat că a mers la discotecă cu „G.” ( martorul T.A. ) şi încă o persoană, când după un sfert de oră a văzut o învălmăşeală şi mai mulţi băieţi lovindu-se reciproc. L-a observat pe S. căzut la pământ şi lovit de mai mulţi ţigani şi când s-a dus la taxi a apărut şi G. care s-a urcat şi el în autoturism.

După trei zile de la incident s-a întâlnit în M. cu un grup de băieţi şi fete, când l-a auzit pe inculpat zis şi M., cum se răstea la G. şi când acesta din urmă i-a spus că merge acasă pentru a lua legătura cu un avocat.

- martorul M.S. a declarat că se afla la circa trei metri de M., când a observat că un băiat care dansa lângă el, s-a întors şi l-a împins pe acesta, după care i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feţei trântindu-l pe podea.

Văzând acest lucru, s-a îndreptat spre inculpat, l-a împins şi apoi l-a tras spre ieşire, precizând că nu l-a văzut tăind-o pe partea vătămată cu un briceag, deşi a fost tot timpul în raza sa vizuală.

A mai precizat martorul că a doua sau a treia zi după incident, s-a întâlnit cu G. care a susţinut că el l-a tăiat pe acest băiat, fără să mai dea alte amănunte şi că părea îngrijorat şi speriat ( fila 100-102 dosar urmărire penală).

Atunci martorul a auzit când M. i-a spus lui G. că dacă se ajunge la o situaţie gravă să-şi asume fapta comisă pentru a nu pica vina pe altcineva.

- martorul F.S. a declarat că a văzut când inculpatul a fost lovit cu capul în faţă, că el l-a împins pe băiatul respectiv iar M.S. a tras de el afară şi că în acel moment a început bătaia între două grupuri ( fila 87 urmărire penală)

- martorul B.C. a declarat că se afla la circa trei metri de locul conflictului când a simţit că este îmbrâncit pe la spate şi când s-a întors, l-a văzut pe inculpat şi partea vătămată lovindu-se şi îmbrâncindu-se fără să-l vadă pe inculpat căzut la podea şi în cele din urmă s-a iscat o bătaie între cele două grupuri.

Acest martor a simţit o lovitură în spate fără să vadă cine anume l-a lovit, iar după incident în dubiţa cu care a plecat, una din persoanele aflate în maşină ar fi spus că M. i-a tăiat pe toţi, dar nu este foarte sigur.

- martorul N.C.F. aflat şi el la discotecă însoţit de partea vătămată şi de prietena acestuia a declarat că la o oră după ce s-au aşezat la o masă, a izbucnit un conflict pe ringul de dans şi a văzut-o pe partea vătămată plină de sânge în zona abdominală.

Transportându-l la spital, partea vătămată i-a zis că individul e din M. fără a-i spune numele, precizând că a văzut în seara respectivă o persoană care fugea înspre ieşire în momentul conflictului, dar nu ştie dacă făcea parte din grupul inculpatului ( fila 239 dosar instanţă).

- martorul T.I.I. este un alt martor care se afla în discotecă împreună cu P.D., când a văzut că s-a iscat conflictul şi pe G. cu un cuţit în mână, bătându-se cu partea vătămată. (fila 15 dosar instanţă vol II).

A precizat martorul că la o distanţă de doi metri se afla şi inculpatul, care după aproximativ cinci minute a părăsit incinta discotecii şi că acesta era îmbrăcat în alb.

- martorul P.D. confirmă că şi el l-a văzut pe G. implicat în conflict purtând un cuţit tip fluture, iar pe inculpat la aproximativ doi, trei metri de locul conflictului îmbrăcat în alb şi fără a avea ceva în mână. (fila 14 dosar instanţă vol II).

În cauză au fost depuse diligenţe în vederea audierii martorilor T.A.I., Z.P. şi A.A. - martori a căror audiere nu a fost posibilă astfel încât s-a dat eficienţă dispoziţiilor procedurale ale art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Depoziţiile celor 3 martori audiaţi în prima fază a procesului penal nu oferă detalii exacte cu privire la inculpat raportat la locul şi momentul comiterii faptei.

Astfel martorul Z. a recunoscut din planşa fotografică 2 persoane posibile agresori însă nu poate preciza cu exactitate care din cele două se afla în zona incidentului, în apropierea părţii vătămate (declaraţie filele 113- 114 dosar urmărire penală); de asemenea inexactă este şi declaraţia martorului A.A. care l-a recunoscut pe inculpat ca făcând doar parte din grupul agresorilor în altercaţia iscată. ( fila 82 dosar urmărire penală).

Faţă cu toate aceste aspecte s-a apreciat inaptitudinea funcţională a acţiunii penale în raport cu inculpatul N.C.

În consecinţă, s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. pen.

În temeiul disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. nu au fost acordate în cauză despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi susţinând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului N.C. pentru infracţiunea dedusă judecăţii întrucât în mod greşit s-a apreciat că nu inculpatul este cel care a lovit cu un briceag pe partea vătămată Ş.M.

Prin decizia penală nr. 52/A din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, extinzându-se totodată efectele apelului şi asupra inculpatului N.C. şi părţii vătămate Ş.M., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată iar în rejudecare:

S-a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia potrivit căreia, „în temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată Ş.M. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei, sumă înglobând şi costul examinării medico – legale (38 lei RON) ce va fi virată în contul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei Galaţi – Serviciul Medico – legal”.

S-a constatat că inculpatul N.C. a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 14 noiembrie 2007 – 05 mai 2008.

În baza disp. art. 343 alin. (3) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi Municipiul Galaţi, măsură preventivă luată faţă de inculpatul N.C. prin încheierea de şedinţă nr. 8299/121/2007 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75/R din 05 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi iar prin decizia penală nr. 2604 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul promovat, s-a casat decizia pronunţată în apel şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

În motivarea hotărârii de trimitere spre rejudecare s-a reţinut că instanţa de apel nu a făcut suficiente demersuri pentru audierea nemijlocită a unor martori din lucrări, respectiv a lui T.A.I., S.B. şi A.A.

În rejudecarea apelului cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 8299/121/2007*, dispunându-se citarea în vederea audierii a inculpatului N.C., a părţii vătămate Ş.M. şi a martorilor T.A.I., S.B., A.A. şi B.G.

Dintre aceste persoane, în privinţa cărora s-au solicitat relaţii referitoare la adresele de domiciliu şi s-a dispus inclusiv citarea cu mandat de aducere, s-a reuşit audierea părţii vătămate Ş.M. (declaraţie fila 87) şi a martorilor B.G. (declaraţie fila 86) şi A.A. (declaraţie fila 129).

Referitor la martorii T.A.I. şi S.B., deşi au fost citaţi de mai multe ori cu mandate de aducere, nu s-a reuşit audierea lor, rezultând că S.B. ar fi arestat în Franţa iar T.A.I. nu a mai fost văzut la domiciliu de aproximativ 1 an de zile.

Prin decizia penală nr. 193/A din 17 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală nr. 70 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul N.C. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă la infracţiunea de „omor calificat” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2007 până la 05 mai 2008.

A constatat că partea vătămată Ş.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. (nemodificat), a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 1.802,54 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Ş.M., către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul N.C. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat – urmărire penală şi judecata în fond.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că probatoriul administrat în cauză relevă că între inculpat şi partea vătămată s-a declanşat un conflict iar lovitura cu cuţitul a fost aplicată părţii vătămate înainte ca vreunul dintre prietenii lui N.C. să intervină în apărarea acesteia, fapt ce exclude posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită cu corpul contondent menţionat de către martorul T.A.I. cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în apărarea lui N.C. întrucât nu-l cunoştea.

În contextul arătat, Curtea a apreciat că analiza probelor administrate în cauză dovedesc faptul că doar cel care a iniţiat altercaţia cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C. avea posibilitatea şi interesul să o lovească pe aceasta cu cuţitul în condiţiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acţiune ce s-a petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu cuţitul să fie martorul T.A.I. aşa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul.

Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., aplicându-se o pedeapsă în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând că în mod greşit instanţa de apel l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile în care nu el este autorul faptei.

A solicitat a se ţine seama de declaraţia părţii vătămate dată în apel în care aceasta a arătat că nu inculpatul este cel care l-a lovit cu cuţitul pentru că, în contextul derulării conflictului intervenit între cei doi, nici nu exista această posibilitate.

A mai solicitat a se reţine declaraţia martorului B.G. care a relatat că nu a văzut ca inculpatul să scoată vreun cuţit sau să o lovească pe partea vătămată. De asemenea, a arătat că martorul A.A. a declarat că nu ar putea recunoaşte care este persoana care a lovit-o pe partea vătămată pentru că pe ringul de dans era întuneric.

A mai susţinut în apărare, că există dubii cu privire la persoana care a lovit-o pe partea vătămată astfel că acest dubiu îi profită şi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului precum şi criticile formulate de inculpatul N.C. dar şi din oficiu cauza conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele de recurs formulate de inculpatul N.C. nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpatul N.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel, spus, eroarea de fapt nu poate proveni dintr-o greşeală sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

Examinând motivele de recurs formulate în cauză, prin prisma aspectelor sus-menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul inculpat N.C. nu a indicat mijlocul de probă reflectat inexact în hotărârea atacată, ci a criticat fie insuficienţa probatoriului cu relevanţă în stabilirea vinovăţiei, fie modalitatea în care instanţa de apel a interpretat acest probatoriu, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs în limitele cazului de casare invocat.

Înalta Curte constată că, în urma reevaluării materialul probator administrat în cauză, în calea devolutivă de atac formulată de Parchet, instanţa de prim control judiciar a făcut analiza tuturor probelor administrate, reţinând că instanţa de fond a apreciat greşit faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul N.C. este autorul infracţiunii deduse judecăţii acceptând apărarea acestuia că o altă persoană, respectiv martorul T.A.I. zis „G.” ar fi fost cel care a lovit-o cu cuţitul în abdomen pe partea vătămat Ş.M.

Pornind de la prima declaraţie dată de partea vătămată Ş.M. (fil.13 dos.u.p.) când acesta a arătat că pe ringul de dans a avut o altercaţie cu inculpatul N.C., că în timpul acestei altercaţii aceştia s-au lovit reciproc şi că la un moment dat a simţit o lovitură cu cuţitul în zona dreaptă a burţii, că a ţipat şi abia atunci au început să vină în zonă prietenii inculpatului, instanţa de prim control judiciar, printr-o coroborare judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză, a concluzionat în mod just că premisa de la care a pornit instanţa de fond, în verificarea stării de fapt expusă în Rechizitoriu, este greşită.

Chiar dacă la instanţa de fond partea vătămată a încercat să acrediteze ideea că inculpatul N.C. nu avea cum să lovească cu cuţitul pentru că în momentul în care a simţit lovitura inculpatul se afla căzut la pământ, această susţinere nu s-a concretizat într-o apărare efectivă pentru că partea vătămată nu a oferit o explicaţie convingătoare, nici măcar rezonabilă, pentru schimbarea conţinutului declaraţiilor iniţiale, care, datorită momentului mai apropiat de data faptei prezintă garanţii reale privind veridicitatea lor.

De altfel, prima declaraţie a părţii vătămate este confirmată de martorii oculari care au văzut momentul în care partea vătămată a fost lovită cu cuţitul.

În acest sens, martora B.G. a arătat (fila 75 verso dosar urmărire penală) că în momentul în care partea vătămată a ţipat că a fost tăiată, lângă ea se afla doar inculpatul N.C. pentru că, deşi la instanţa de fond (fila 48 dosar) a precizat că, în timpul altercaţiei cu partea vătămată, inculpatul a căzut la podea iar când s-a ridicat a scos un briceag de la glezna piciorului cu care l-a tăiat pe Ş.M.. Audiată şi în apel (fila 87 dosar rejudecare) acelaşi martor a precizat că, de fapt, nu a văzut momentul în care inculpatul a scos cuţitul şi a lovit-o pe partea vătămată dar a afirmat anterior acest lucru pentru că în acea zonă, unul lângă altul, se aflau doar cei doi, astfel că doar inculpatul era cele ce putea să aplice lovitura cu cuţitul.

Este de observat faptul că martorul T.A.I. zis „G.”, despre care inculpatul a pretins că este autorul loviturii cu cuţitul, aceasta a arătat în mod constant că inculpatul nu avea cum să o lovească pe partea vătămată întrucât nu se afla lângă partea vătămată când a aceasta a ţipat că a fost tăiată şi mai mult nici nu l-a văzut pe acesta să sară la bătaie asupra părţii vătămate.

Martorul ocular, A.A., care a confirmat faptul că inculpatul a lovit cu cuţitul, a arătat încă din faza de urmărire penală (filele 80, 81) că de pe marginea ringului de dans a văzut cum partea vătămată Ş.M. are o altercaţie cu un tânăr îmbrăcat în pantaloni albi şi geacă maro, identificat ulterior ca fiind inculpatul N.C., şi că la un moment dat inculpatul a scos de la ciorap un briceag cu care a lovit în spate în zona în care se afla partea vătămată, că apoi, tânărul respectiv a început să aplice lovituri cu briceagul şi altor persoane aspect ce se coroborează cu faptul că şi martorii S.B. şi B.C. au prezentat lovituri cu acelaşi cuţit, primul în zona fesei (declaraţie fila 84 dosar urmărire penală) şi al doilea în zona spatelui (declaraţie filele 16-20 dosar urmărire penală). Martorul a mai arătat că a văzut cum respectivul briceag era tip fluture şi a precizat expres că abia după ce a fost folosit cuţitul atât el câţi şi alţi tineri au mers pe ringul de dans unde s-a iscat o altercaţie generală, fiind aplicate lovituri cu sticle cu pumnii şi cu picioarele.

Audiat în apel (fila 129 dosar rejudecare), martorul A.A. şi-a menţinut în întregime depoziţia precizând că atunci când a izbucnit altercaţia dintre partea vătămată şi inculpat, cei care dansau în zonă s-au dat deoparte astfel încât cei doi au rămas singuri, putând să vadă cum tânărul cu care partea vătămată avea altercaţia (inculpatul N.C.) a scos cuţitul şi a lovit, fiind exclus ca o altă persoană decât cea cu care a avut partea vătămată altercaţia să vină şi să o lovească pe aceasta cu cuţitul.

Martorul S.B. (declaraţie filele 83-86 dosar urmărire penală) a precizat că tânărul cu pantaloni albi, identificat ca fiind inculpatul N.C., a avut o altercaţie cu partea vătămată şi că în timpul acestei altercaţii partea vătămată a strigat că a fost tăiată, pentru ca apoi, trecând pe lângă cei doi, martorul să fie şi el înţepat cu cuţitul în zona fesei, dinspre spate.

Faptul că iniţial conflictul a izbucnit între partea vătămată Ş.M. şi inculpatul N.C. şi că altercaţia dintre grupurile de prieteni ale celor doi a fost ulterioară acţiunii de lovire cu cuţitul a părţii vătămate, ceea ce a dus la concluzia că singurul care putea aplica lovitura era inculpatul, este confirmat de altfel şi de martori din grupul inculpatului N.C.

Astfel martorul F.S.P. ((filele 91, 93 verso dosar urmărire penală) a precizat că „tânărul ţigan” (partea vătămată Ş.M.) a fost în conflict doar cu inculpatul N.C. şi că atunci când avenit şi el în zonă a văzut că partea vătămată era ameţită şi confuză, martorul împingându-o pe aceasta doar cu braţul, moment în care a remarcat că partea vătămată era tăiată în zona burţii şi se ţinea cu mâna de burtă. A mai arătat martorul că în acel moment partea vătămată s-a dat înapoi şi a plecat din zona de conflict, precizând totodată că în acele momente martorul T.A.I. nu se afla în zona respectivă.

În faţa instanţei de judecată (fila 50 dosar fond) martorul F.S.P. a arătat că în timpul conflictului intre partea vătămată şi inculpat în zonă se afla şi martorul T.A.I., care însă nu a intervenit în conflict şi că, înainte să înceapă conflictul între cele două grupuri, când martorul a fost lovit cu o sticlă în cap şi nu a mai văzut ce s-a întâmplat, a remarcat că partea vătămată a părăsit ringul de dans mergând spre ieşire, ceea ce denotă că doar inculpatul N.C. putea aplica lovitura cu cuţitul.

La fel martorul M.S. (fila 101 dosar urmărire penală) a precizat că în momentul în care a izbucnit conflictul dintre inculpat şi partea vătămată în jurul celor doi s-a făcut un cerc, cei care dansau în zonă dându-se mai deoparte. A mai arătat martorul că în timpul altercaţiei dintre cei doi martorul T.A.I. nu se afla în zona respectivă.

Chiar şi inculpatul, în declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele 159,160), a arătat că în urma schimbului de lovituri cu partea vătămată a căzut la pământ, că aceasta a căzut peste el şi că abia atunci au intervenit martorii M.S. şi F.S.P. care au tras-o de pe el pe partea vătămată.

În ceea ce îl priveşte pe martorul T.A.I., inculpatul a arătat iniţial (fila 161 dosar urmărire penală), că nu îl cunoştea pe acesta şi că l-a văzut în seara respectivă când s-a salutat cu M.S. şi F.S.P. A mai arătat inculpatul că a doua zi după conflict M.S. şi F.S. i-ar fi spus că T.A.I. zis „G.” s-a lăudat faţă de ei că el ar fi tăiat cu cuţitul pe partea vătămată, pentru ca în faţa instanţei (fila 112 dosar apel şi fila 33 dosar fond) să arate că în prezenţa sa şi a martorilor M.S. şi F.S.P., T.A.I. a recunoscut că el este cel care a lovit cu cuţitul.

Această susţinere a fost confirmată de martorii M.S. şi F.S.P. dar martorul F.S.P. a arătat (fila 94 verso dosar urmărire penală) că T.A.I. a făcut acest lucru pentru a se lăuda şi a părea mare faţă ei.

Acest comportament al martorului T.A.I. este relevat şi de martorul R.M.A. (fila 133 verso dosar urmărire penală) care a precizat că susnumitul se lăuda faţă de prietenii săi cu diverse lucruri nereale, doar pentru a se da mare. Acest martor a mai arătat că nu l-a văzut vreodată pe T.A.I. să poarte cuţit sau briceag asupra lui şi că în momentul în care a avut loc altercaţia din discotecă nu l-a văzut pe acesta să fie în zona de conflict.

În fine, martorul R.M.A. a arătat că a asistat ulterior faptei la o discuţie dintre T.A.I. şi N.C. menţionând că acesta din urmă i-a spus cu un ton mai răstit „să ia fapta asupra lui că nu vrea să plătească el”.

Starea de fapt corect stabilită de instanţa de apel relevă că respectivul conflict a pornit între inculpat şi partea vătămată iar lovitura cu cuţitul a fost aplicată înainte ca vreunul dintre prietenii lui N.C. să intervină în apărarea sa, ceea ce exclude posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită cu cuţitul de către martorul T.A.I., cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici un motiv să intervină în apărarea lui N.C., întrucât nu îl cunoştea.

În contextul arătat, doar cel care a iniţiat altercaţia cu partea vătămată, respectiv inculpatul N.C., avea posibilitatea şi interesul să o lovească pe aceasta cu cuţitul, în condiţiile în care fusese doborât la pământ de partea vătămată, acţiune ce s-a petrecut cu certitudine înainte ca cele două grupuri de tineri din care făceau parte cei doi să se încaiere, fiind astfel exclus ca autorul loviturii cu cuţitul să fie martorul T.A.I., aşa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul.

Constatând în mod indubitabil, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în cauză, că inculpatul N.C. este autorul tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în mod corect instanţa de apel a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă al cărui cuantum a fost individualizat în raport de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

Drept consecinţă, apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat N.C., precum şi solicitarea acestuia de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Constatând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei recurate, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de inculpatul N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 193/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 1178/2013. Penal. Propunere de arestare...  ICCJ. Decizia nr. 1205/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1189/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs