ICCJ. Decizia nr. 1178/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1178/2013
Dosar nr. 2385/2/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului C.H.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28 martie 2013 până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv.
În susţinerea propunerii, s-a arătat că prin rezoluţia din 22 martie 2013, ora 10:00, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus în prezenta cauză începerea urmăririi penale faţă de inculpatul C.H.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000.
De asemenea, s-a precizat că prin Ordonanţa nr. 62/P/2013 din data de 27 martie 2013, s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii faţă de C.H.I., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 27 martie 2013, ora 22:35, şi până la data de 28 martie 2013, ora 22:35, iar prin ordonanţa din 27 martie 2013, ora 22:20, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, împotriva inculpatului C.H.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că în luna iulie 2011, inculpatul C.H.I. a pretins şi a primit de la numiţii V.S. şi V.G. suma de 7.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului G.O.D., magistrat în cadrul Tribunalului Bihor, pentru a-l determina să pronunţe o condamnare cu suspendare faţă de numitul G.N., judecat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de minori şi lipsire de libertate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea şedinţei din Camera de Consiliu din 28 martie 2013, în baza art. 1491 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a respins propunerea Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
În baza art. 1491 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen. şi art. 1451 C. proc. pen. a luat faţă de inculpatul C.H.I. măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile de la data de 28 martie 2013 la data de 26 aprilie 2013, inclusiv.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat sau deţinut în altă cauză.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., au fost arătate obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii luate faţă de el.
S-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse, se poate lua faţă de el măsura arestării preventive.
Pentru a proceda în felul acesta, instanţa a reţinut, în esenţă că presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul a săvârşit fapta de trafic de influenţă acum un an şi jumătate, traficând-o şi influenţa, pretinsă sau reală, asupra magistratului G.O.D., pentru a obţine o soluţie favorabilă pentru inculpatul a cărui asistenţă juridică a asigurat, nu poate să justifice prin ea însăşi privarea de libertate a inculpatului, neputând argumenta suficient existenţa pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, atâta timp cât această măsură preventivă, care trebuie luată cu caracter excepţional, nu este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate.
În acest context, măsura privării de libertate a inculpatului ar prezenta caracter nerezonabil prin raportare la circumstanţele reale ale faptei şi personale ale acestuia şi la interesul public ocrotit.
Pe cale de consecinţă, instanţa n-a luat măsura preventivă ci pe cea care a considerat că trebuie a fi luată, aşa cum deja s-a arătat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, considerând-o netemeinică şi nelegală şi solicitând casarea ei şi prin rejudecare, promovarea propunerii arestării preventive, aşa cum s-a solicitat.
Recursul parchetului este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă, analizând în mod riguros materialul probator administrat în cauză, a constatat că nu sunt întrunite toate condiţiile legale pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului din cauză. Astfel, dacă din declaraţiile inculpatului, dar şi din probele administrate în cauză rezultă existenţa indiciilor temeinice care să determine presupunerea rezonabilă inculpatul a comis fapta de care este învinuit, nu există probe că lăsarea lui în libertate, prezintă pericolul concret necesar pentru ordinea publică, încât privarea de libertate a inculpatului prin raportare la criteriile prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., în speţă, nu este necesară, nici pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Aşa fiind, curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 28 martie 2013 a Curţii de Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I., ca nefondat şi a-l respinge ca atare, menţinând hotărârea atacată.
Văzând reglementarea suportării cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 28 martie 2013 a Curţii de Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1189/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
