ICCJ. Decizia nr. 1200/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1200/2013
Dosar nr. 988/44/2012
Şedinţa publică din 04 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Petentul G.I. s-a adresat instanţei de judecată cu o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apei Galaţi, la data de 04 septembrie 2012, sub nr. 988/44/2012.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 721/11/2/2012 şi nr. 237/P/2012 şi cercetarea intimaţilor M.C.T. şi V.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals, înşelăciune şi şantaj.
În vederea soluţionării plângerii s-a ataşat dosarul nr. 237/P/2012 şi lucrarea nr. 721/ll/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.C.T., S.C.E. şi V.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 322 C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul G.R.. executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale, s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., respectiv art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. pen.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut următoarele:
Persoana vătămată G.I. a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor V.C.V., S.C.E., M.C.T. (notar public) şi G.R. (executor judecătoresc), pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
În motivarea plângerii persoana vătămată a arătat că la data de 30 aprilie 2009, l.G., reprezentantul SC R. SRL Timişoara a luat cu împrumut suma de 10.000 euro de la notarul public M.C.T. pentru care a garantat cu o autoutilitară.
Persoana vătămată a susţinut că notarul public M.C.T. a dorit ca acest contract de împrumut cu gaj să fie semnat între împrumutat iar la rubrica împrumutător să figureze fosta sa prietenă şi actuala soţie S.C.E. deoarece notarul nu dorea să apară numele său în contract.
Persoana vătămată a susţinut în plângere că a semnat şi ea acel contract alături de l.G. pentru faptul că autoutilitara se afla în depozit în curtea sa.
Persoana vătămată a susţinut de asemenea că la data de 26 iulie 2010 a primit o notificare de la executorul judecătoresc G.R. din Tecuci prin care i se solicita să achite suma din contract. Aceasta a susţinut că i-a explicat executorului că nu avea legături cu contracte şi că executorul i-ar fi cerut să meargă la notarul M.T. să modifice puţin contractul deoarece S.C.E. nu mai dorea să figureze în contract,
Persoana vătămată a precizat că a fost de acord cu propunerea şi la data de 30 septembrie 2010 s-a deplasat la biroul notarului M.T. unde a semnat alături de l.G. un alt contract din 30 septembrie 2010 în care în calitate de împrumutat apărea făptuitorul V.C.V., din Ploieşti.
Persoana vătămată a afirmat că a semnat contractul fără să-l citească şi că V.C.V. nu era de faţă la întocmirea contractului şi nu a primit în realitate niciun ban de la V.C.V.
La data de 21 februarie 2011 persoana vătămată a primit somaţia de la executorul judecătoresc G.R., prin care i se cerea să achite suma de 12.000 euro plus 6.654 lei RON cheltuieli de executare.
Persoana vătămată a susţinut că l-ar fi rugat pe notarul M.C.T. să-i acorde o amânare şi cu această ocazie, în luna iunie 2011, notarul l-ar fi chemat la birou şi l-ar fi şantajat, determinându-l să semneze o declaraţie în care să menţioneze că a primit banii de ia V.C.V. şi că renunţa ia judecata în dosarele civile şi la plângerile penale împotriva lui V.C.V. şi a executorului judecătoresc G.R.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate de persoana vătămată au făcut obiectul dosarului nr. 373/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, soluţionat la data de 05 octombrie 2011 prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de M.C.T., S.C.E., V.C.V. şi l.G.
Prin rezoluţia nr. 721/11/2/2012 din 03 august 2012 s-a respins plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluţiei nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 ca nefondată.
Prin sentinţa penală nr. 187/F din 06 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.I. privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii.
A respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul G.I., împotriva rezoluţiei 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 2781 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a obligat petentul G.I. la plata sumei de 2.480 lei către intimatul G.R. şi la plata sumei de 980 lei către intimatul M.C.T., cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul G.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că plângerea petentului G.I. este tardiv formulată.
Astfel, rezoluţia nr. 721/11/2/2012 din 03 august 2012 a fost comunicată petentului G.I. la data de 08 august 2012, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 10.
Petentul a formulat prezenta plângere, adresa:ă instanţei de judecată, la data de 04 septembrie 2012.
S-a reţinut că potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa de a judeca cauza în primă instanţă. La data de 21 septembrie 2012 petentul G.I. a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a plângerii susţinând că în perioada 01 februarie 2012 - 31 august 2012 a lipsit de la domiciliu, rezoluţia a fost lăsată de factorul poştal administratorului Asociaţiei de Locatari, iar acesta i-a înmânat-o la data de 01 septembrie 2012.
Cererea formulată de petent vizând repunerea în termenul de formulare a plângerii s-a constatat că este neîntemeiată.
Dispoziţiile legale în materie (art. 2781 C. proc. pen.) nu reglementează în mod expres posibilitatea părţii interesate de a formula o cerere privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii, aşa cum este situaţia căilor ordinare de atac.
Actele şi lucrările dosarului nu au susţinut afirmaţiile petentului în condiţiile în care acesta nu a dovedit cu certitudine lipsa de la domiciliu în perioada 01 februarie 2012 -31 august 2012, iar comunicarea rezoluţiei s-a realizat prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului întrucât acesta nu a fost găsit (a se vedea dovada de comunicare aflată la fila 10).
În condiţiile în care comunicarea s-ar fi realizat prin intermediul administratorului Asociaţiei de Locatari, ar fi existat această menţiune pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Revenind la momentul formulării plângerii de către petent, în condiţiile în care a fost depusă la instanţa de judecată la data de 04 septembrie 2012, cu depăşirea termenului de 20 zile de la data comunicării rezoluţiei, respectiv 08 august 2012, s-a considerat că aceasta este tardivă.
Împotriva sentinţei penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a declarat recurs petentul G.I., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi sub nr. 988/44/2012.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent G.I., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 187/F din 06 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.I. privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii.
A respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul G.I., împotriva rezoluţiei 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menţinut soluţia din rezoluţia atacată, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2013. Penal → |
|---|
