ICCJ. Decizia nr. 1244/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1244/2013
Dosar nr. 6837/2/2012
Şedinţa publică din 10 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de . Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, a recunoscut în - România sentinţa penală nr. 81 din data de 26 noiembrie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ş. - încarcerat în prezent în Centrul Penitenciar Puerto II Cadiz - Regatul Spaniei, a dispus transferarea persoanei condamnate M.C.Ş. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 8 luni închisoare, a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) C. pen. şi a constatat că acesta este arestat în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut că la data de 09 august 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 2374/1-5/2012 adresa nr. 67260/2012 (26828/2010) din data de 27 iulie 2012 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unităţi de parchet cererea nr. x formulată la data de 05 iulie 2012 de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.C.Ş. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de susnumit de către instanţa de judecată din statul solicitant.
Din examinarea înscrisurilor comunicate de statul de condamnare în aplicarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 6 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, curtea de apel a constatat că prin sentinţa penală nr. 81/2012 din 26 martie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 din Cartagena, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 174/2012 numitul M.C.Ş. a fost condamnat la doua pedepse de câte 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 248 alin. (1) şi art. 249 C. pen. spaniol şi fals în documente comerciale, prev. de art. 390 alin. (3) şi art. 392 cu aplic. art. 21, art. 28, art. 123 şi art. 131 C. pen. spaniol şi s-a aplicat faţă de susnumit pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe perioada condamnării.
În fapt, s-a reţinut că la data de 17 ianuarie 2003 numitul M.C.Ş., împreuna cu alte două persoane, a sustras un portofel ce conţinea 3 cârduri bancare, precum şi suma de 10 lire, iar Ia data de 18 ianuarie 2003 împreună cu cele 2 persoane a folosit cele trei cârduri bancare pentru a achiziţiona bunuri în valoare de aproximativ 1300 euro, în vederea identificării susnumitul utilizând o carte de identitate falsificată.
Potrivit documentelor transmise de către autorităţile judiciare spaniole, precum şi a înscrisurilor, în fotocopie, existente Ia urma lucrării 262/11-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a rezultat că numitul M.C.Ş. a mai fost subiectul unei proceduri de transfer în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepselor cu închisoarea stabilite prin sentinţele nr. 114 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Penale nr. 2 din Cartagena, nr. 50 din 02 februarie 2007 a Tribunalului Provincial Secţia 2 - Alicante şi nr. 38 din 22 ianuarie 2009 a Judecătoriei Penale nr. 3 din Albacete.
Astfel, prin rezoluţia nr. 262/11-5/2011 din 29 martie 2011 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 întrucât din actele transmise de statul solicitant nu rezultă dacă pedepsele stabilite prin cele 3 sentinţe au fost cumulate; iar o parte din faptele penale pentru care a fost condamnat numitul M.C.Ş. nu au corespondent în legislaţia penală română.
Prin sentinţa penală nr. 286 din 29 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3031/2/2011 (1298/2011) Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală a dispus respingerea cererii formulată de către autorităţile judiciare spaniole privind recunoaşterea şi punerea în executare a celor trei hotărâri judecătoreşti, sentinţă penală nedefinitivă până la data întocmirii prezentei rezoluţii.
Curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, rezultând că faptele care au atras condamnarea numitului M.C.Ş. au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate în dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. iar pedeapsa accesorie aplicată faţă de susnumit se regăseşte în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
Totodată, a examinat îndeplinirea condiţiilor prevăzute în dispoziţiile art. 143 lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 lit. b), c) şi d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, obţinându-se relaţii cu privire la cetăţenia şi domiciliul numitului M.C.Ş., conform adreselor nr. 3537118 din 22 august 2012 şi nr. 1909060/11 din 20 august 2012 emise de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, respectiv Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a susnumitului şi la restul de pedeapsă rămasă - de executat, numitul M.C.Ş. manifestându-şi consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei.
Obiectul sesizării din prezenta cauză îl formează recunoaşterea sentinţei penale nr. 81 din 26 martie 2012 şi transferarea condamnatului în România pentru executarea pedepsei de 8 luni închisoare.
Curtea de apel a apreciat că anterior persoana transferabilă a mai fost condamnată în Spania, nu face obiectul prezentei cauze, în care s-au depus toate relaţiile necesare soluţionării cererii de transfer, drept. pentru care a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând, conexarea prezentei cauze Ia cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3031/2/2011, cauzele fiind indisolubil legate, neputându-se pronunţa condamnarea.
Întrucât la data de 9 ianuarie 2013 cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3031/2/2011 a fost soluţionată definitiv, reprezentantul Ministerului Public a precizat că înţelege să nu mai susţină motivul de recurs invocat prin motivele scrise şi a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei admiteri a sesizării de recunoaştere a sentinţei penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 Cartagena, Regatul Spaniei. Conform dispoziţiilor art. 158 din Legea nr. 302/2004, cererea de transfer a unei persoane condamnate trebuie să privească toate pedepsele privative de libertate pe care condamnatul Ie are de executat în statul de condamnare, cerinţă nerealizată în prezenta cauză.
Înalta Curte, analizând hotărârea sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:
- condamnatul M.C.Ş. este cetăţean român conform relaţiilor obţinute de la Ministerul Administraţiei si Internelor;
- hotărârea pusă în executare este definitivă, conform datelor furnizate de autorităţile judiciare spaniole;
- prin anexa X la cererea formulată la data de 05 iulie 2012 de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei, numitul M.C.Ş. a fost de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei.
- faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate M.C.Ş., au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. iar pedeapsa accesorie aplicată faţă de susnumit se regăseşte în dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
- statul de condamnare şi statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.
Înalta Curte constată că numitul M.C.Ş. a suferit mai multe condamnări definitive pe teritoriul Spaniei, însă până în prezent nu s-a efectuat o contopire a acestor pedepse, astfel încât Curtea de Apel Bucureşti nu avea posibilitatea să dispună admiterea cererii de transfer doar pentru o singură sentinţă de condamnare, în condiţiile în care la calculul pedepsei de executat urmează a se ţine cont şi de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 26 martie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei.
Ca urmare, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de Legea nr. 302/2004, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă M.C.Ş. , va casa sentinţa şi pe fond, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ş.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 Iei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 414 din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă M.C.Ş., şi rejudecând
Casează sentinţa şi pe fond, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 81 din 26 martie 2012 pronunţată de Instanţa Penală nr. 3 din Cartagena, Regatul Spaniei, privind pe condamnatul M.C.Ş.
Onorariu de avocat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1246/2013. Penal → |
|---|
