ICCJ. Decizia nr. 1248/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1248/2013
Dosar nr. 7556/95/2012
Şedinţa publică din 10 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 de la 04 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 7556/95/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.A.I., domiciliat în Tg. Jiu, str. Nicolae Titulescu, jud. Gorj, prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009; a fost obligat revizuentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de petentul R.A.I., s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, motivându-se că în cursul cercetării judecătoreşti şi în căile de atac, a achitat prejudiciile produse în patrimoniul părţilor civile, dar aceste împrejurări care atestă că nu a avut intenţia să înşele părţile civile, lipsind latura subiectivă a infracţiunii, nu au fost cunoscute de instanţele ierarhic superioare, care trebuiau oricum să ţină cont de această condiţie la individualizarea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare. în drept, revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma celor susţinute de petent în cererea de revizuire, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 131 din 02 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1549 din 14 mai 2012 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, petentul R.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. Raportat la cauza de faţă, s-a arătat de prima instanţă, că este exclus ca într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. să se verifice latura subiectivă a unei infracţiuni, invocându-se ca împrejurare nouă faptul că inculpatul a achitat prejudiciile produse în patrimoniul părţilor civile sau să se procedeze la o reapreciere a probatoriului administrat pentru o nouă individualizare a pedepsei, instanţa de fond precizând că aceste aspecte puteau fi invocate în faţa instanţelor de control judiciar şi, oricum, nu pot conduce la o soluţie diametral opusă (în cazul în speţă de achitare), pentru a ne afla în prezenţa cazului de revizuire prevăzut în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, revizuientul R.A.I., arătând că în cauză există fapte noi, necunoscute de instanţele care au soluţionat cauza pe fond şi anume că revizuientul a dovedit că a achitat o parte din prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii, iar înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată face dovada achitării în plus a unei sume din prejudiciu. A solicitat astfel admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Prin decizia penală nr. 311 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul revizuentului R.A.I. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 04 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 7556/95/2012.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Revizuentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, constând în inducerea în eroare a 11 societăţi comerciale şi determinarea acestora să-i livreze mărfuri pentru care apelantul a emis file cec fără acoperire, în perioada mai-august 2008. Faptul nou, necunoscut de instanţă şi pe care se întemeiază cererea de revizuire ar fi constat în acoperirea prejudiciului cauzat unora dintre părţile vătămate constituite părţi civile atât în cursul cercetării judecătoreşti şi în căile de atac declarate cât şi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. In mod corect prima instanţă, analizând cererea de revizuire a reţinut că împrejurarea invocată de apelant nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că nu reprezintă o împrejurare care, dacă ar fi fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, ar fi fost aptă să ducă la o soluţie de achitare a inculpatului, ci reprezintă o executare voluntară a laturii civile a hotărârii de condamnare. Intenţia apelantului revizuent de a înşela părţile vătămate a fost analizată de instanţa de fond la momentul comiterii infracţiunii, mai 2008 - august 2008 şi nu este înlăturată de executarea în parte a obligaţiilor civile stabilite de aceasta în sarcina apelantului odată cu condamnarea sa penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul R.A.I. pentru motivele expuse oral în şedinţă publică şi redate în partea introductivă.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate şi a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de petent, se constată că faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei se referă la schimbarea poziţiei condamnatului faţă de săvârşirea faptei, acesta susţinându-şi în prezent nevinovăţia cu motivarea că efortul său pentru acoperirea prejudiciului, chiar ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, demonstrează lipsa intenţiei în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Înalta Curte apreciază că în cursul judecăţii acţiunii penale petentul a avut posibilitatea să administreze probe şi să-şi susţină interesele legitime, de-a lungul întregii judecăţi. Astfel de exemplu, în calea de atac a recursului, a invocat aspecte ce au vizat încadrarea juridică, lipsa vinovăţiei şi, în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Mai mult decât atât, pe latură civilă, petentul a fost obligat la acoperirea prejudiciului creat, iar efortul său de a acoperi, cel puţin în parte acest prejudiciu, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu poate constitui un temei pentru rejudecarea cauzei, nefiind incident niciunul dintre cauzele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pentru admiterea cererii de revizuire.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul R.A.I. împotriva deciziei penale nr. 311 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1246/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1250/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
