ICCJ. Decizia nr. 1246/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1246/2013
Dosar nr. 829/44/2012
Şedinţa publică din 10 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 361 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 607/121/2008), în baza dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.P. (fost B.P.) la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu (faptă săvârşită la data de 25 ianuarie 2008).
S-a descontopit, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală, nr. 51 din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi definitivă la 14 februarie 2012 prin nerecurare, în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 20 februarie 2009 prin Decizia penală nr. 132/2009 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea la 26 noiembrie 2005 a infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.) şi 5 ani şi 4 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentinţa penală din 19 decembrie 2008 pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, secţia I penală, definitivă la 20 martie 2010-hotărîre recunoscută prin sentinţa penală 364/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin ordonanţa nr. 9746/2009 de amnistie) şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul G.P. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 5 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului G.P. iar în temeiul dispoziţiile art. 36 al.3 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada executată în intervalul 30 noiembrie 2005-17 iunie 2006 precum şi perioada executată începând cu 26 ianuarie 2008 la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 51/2012 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei sentinţe.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.P. la plata cheltuielilor judiciare în cauză în sumă de 1.200 lei.
În motivarea hotărârii s-a arătat că sentinţa penală nr. 513 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 607/121/2008 a fost condamnat inculpatul G.P. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 4 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 36 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II b C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului G.P. prin sentinţa penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi rămasă definitivă la data de 20 februarie 2009, prin decizia penală nr. 132 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II, b C. pen. sporită la 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 30 noiembrie 2005 şi până la data de 17 iunie 2006.
S-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză în Italia, respectiv Penitenciarul Foggia, aflându-se în executarea unei pedepse pentru fapte comise pe teritoriul Italiei urmând a fi predat autorităţilor din România la data de 25 mai 2013 când va fi eliberat (Adresa nr 1802335/10/NEC/07 decembrie 2010 a Biroului Naţional Interpol Bucureşti).
Conform art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu (la urmărirea penală), către Baroul Galaţi a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că acesta era urmărit internaţional în baza unui mandat european de arestare emis la data de 18 decembrie 2007 de către autorităţile judiciare italiene pentru săvârşirea unor infracţiuni definite de legea penală italiană ca „ participare la un grup infracţional organizat” şi exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă ” . În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare în seara de 25 ianuarie 2008 în jurul orelor 2400 organele de poliţie l-au depistat pe inculpatul G.P. deplasându-se pe strada Brăilei din Galaţi cu un autoturism.
În jurul orelor 100 ale zilei următoare, s-a procedat la blocarea în trafic a autoturismului în care se afla inculpatul în vederea conducerii acestuia la sediul I.P.J. Galaţi. Deplasarea acestuia la sediul I.P.J. Galaţi s-a făcut cu un autoturism marca „V.” din dotarea organelor de poliţie, inculpatul fiind aşezat pe bancheta din spate.
Pe drum, întrucât inculpatul G.P. deţinea într-un buzunar al pantalonilor pentru consum propriu o doză de cocaină şi fiindu-i frică ca aceasta să nu fie găsită asupra sa a scos-o din buzunar şi a aruncat-o pe banchetă fiind însă observat de lucrătorii de poliţie care îl escortau. S-a procedat la ridicarea dozei de substanţă pulverulentă de culoare albă ce era ambalată într-un plic din folie de plastic transparentă şi la verificarea interiorului autoturismului cu nr xxx nefiind găsite însă alte bunuri interzise la deţinere.
Doza de substanţă pulverulentă în greutate de 0,13 grame a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice fizico-chimice punându-se în evidenţă cocaină substanţă psihotropă activă înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.
Doza de 0,13 grame a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.
Inculpatul G.P. este recidivist, în timp acesta a săvârşit mai multe condamnări la pedepse privative de libertate. Ultima condamnare de 3 ani şi 6 luni închisoare a primit-o prin sentinţa penală nr 1062 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 478/P/2006.
În această cauză inculpatul a fost arestat preventiv la 30 noiembrie 2005 şi pus în libertate la data de 17 iunie 2006 când măsura arestării preventive i-a fost înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi ţara. În ceea ce priveşte mandatul european de arestare, prin sentinţa penală nr 15/ F din 26 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea autorităţii judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european, emiţându-se mandatul de arestare provizorie din 26 ianuarie 2008. În baza acestei ultime dispoziţii, conform adresei din 08 iulie 2008 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol ( fila 58 dosar instanţă) a comunicat faptul că acesta este încarcerat în prezent în închisoarea din Roma - Rebibbia N.C în vederea judecării. Ulterior la data de 04 mai 2009 (fila 144 dosar instanţă) s-a primit o nouă adresă de la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol din conţinutul căreia rezultă că la data de 07 februarie 2008 inculpatul a fost predat din România în Italia în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene. Acesta se află încarcerat în Penitenciarul Secondigliano, Via Sampia no. 350, Napoli/ Italia.
La urmărirea penală inculpatul a recunoscut fapta infracţională reţinută în sarcina sa iar la judecată până la momentul când a fost arestat şi predat autorităţilor italiene s-a sustras de la cercetarea judecătorească.
În cauză s-a constatat lipsă de procedură la fiecare termen de judecată cu inculpatul motivat de faptul că acesta începând cu data de 07 februarie 2008 se află încarcerat într-un penitenciar din Italia. La fiecare termen de judecată inculpatul a fost citat prin procedura specială cu străinătatea şi s-a comunicat la data de 29 aprilie 2011 - adresa nr 14083/2010 (fila 34 dosar fond) de către Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală faptul că până la acest moment nu există acordul final al statului italian cu privire la transferarea inculpatului (procedura este eminamente judiciară ca şi în dreptul român). În absenţa acestui acord nu se pot realiza formalităţile de predare/ preluare.
Potrivit ultimelor modificări aduse codului de procedură penală Legea nr. 202/2010, art. 291 alin. (1) C. proc. pen. prevede faptul că judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. înfăţişarea părţii în instanţă în persoană sau prin reprezentant ori avocat( în speţă şi-a angajat avocat) ales dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. Faţă de aceste dispoziţii legale, având în vedere şi vechimea dosarului aflat pe rolul instanţei, s-a prezumat faptul că inculpatul angajându-şi avocat ales cunoaşte date despre dosar şi este informat în legătură cu măsurile procesuale şi procedurale dispuse de instanţă.
Într-o atare situaţie instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu inculpatul G.P. şi a procedat la soluţionarea cauzei conform celor de mai sus.
Prin decizia penală nr. 26/ A din 10 februarie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul (la acel moment deţinut în Penitenciarul Galaţi), a desfiinţat sentinţa penală nr. 513/2011 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond. S-a constatat totodată că inculpatul G.P. este arestat în altă cauză.
A reţinut instanţa superioară că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului arestat ceea ce atrage nulitatea hotărârii primei instanţe; dispoziţiile invocate de instanţa de fond (acoperirea procedurii de citare în virtutea dispoziţiilor legale prev. Legea nr. 202/2010) nu puteau fi aplicate în situaţia în care, din actele dosarului, rezultă că inculpatul se afla arestat în altă cauză, dispoziţiile procedurale penale prevăzând în mod expres că judecarea cauzei se face în prezenţa inculpatului.
În rejudecare instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie faptică mai sus expusă, surprinsă prin actul de sesizare (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galaţi cu nr. 9/D/P2008), aceasta fiind dovedită pe deplin cu materialul probator administrat cauzei: procesul verbal de sesizare încheiat la 26 ianuarie 2008, procesul verbal de constatare încheiat la aceeaşi dată (fila 19 dosar urm. pen.), copia mandatului european de arestare şi a sentinţei penale 15/ F din 26 ianuarie 2008 de punere în executare a acestuia, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, declaraţiile martorilor din lucrări U.S., D.M., precum şi ale martorului asistent P.B., procesul verbal de cântărire a probei ridicate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2008 concluzionând faptul că proba înaintată în cauza privindu-l pe inculpatul G.P. este constituită din 0,13 grame substanţă care conţine cocaină în amestec cu Diltiazem; se menţionează totodată că această substanţă face parte din Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator (filele 40-42 dosar urmărire penală), toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatului de asumare a faptei comise date în prima fază a procesului penal.
S-a arătat că, anterior începerii cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, inculpatul G.P., asistat de apărător ales, a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei înţelegând să recurgă la procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen.; în acest sens inculpatul a fost audiat - fila 20 dosar - judecata urmând a avea loc, în privinţa laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului G.P. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a precizat că, la individualizarea/dozarea pedepsei ce urmează a fi aplicată în cauză instanţa va avea în vedere natura şi gradul de pericol social sporit al infracţiunii (infracţiune lezând relaţii sociale vizând sănătatea publică) corelativ cu comportamentul procesual al inculpatului dar şi cu elementele ce caracterizează persoana acestuia, inculpatului fiindu-i aplicate multiple sancţiuni penale anterioare pentru infracţiuni de o gravitate sporită conform fişei de cazier judiciar - filele 5 dosar; nu în ultimul rând, inculpatul G.P. este recidivist postexecutoriu raportat la condamnarea obiect al sentinţei penale 203/1999 a Tribunalului Galaţi.
S-a menţionat că i se va aplica o pedeapsă a închisorii într-un cuantum reprezentat de limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reţinerii dispoziţiilor legale procedurale ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa însoţită fiind şi de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen., iar, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., şi de pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
S-a constatat că infracţiunea sancţionată prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracţiunile obiect al contestaţiei soluţionate prin sentinţa penală nr. 51/2012 a Tribunalului Galaţi prin care a fost constatată concurenţa faptelor sancţionate prin sentinţele penale nr. 1062/2006 a Judecătoriei Galaţi, respectiv sentinţa pronunţată la 19 decembrie 2008 de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma; astfel prin sentinţa penală 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin Decizia nr. 512/2006 a Tribunalului Galaţi şi definitivă prin decizia penală 132 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost condamnat inculpatul la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.(faptă din 26 noiembrie 2005); pe de altă parte, prin sentinţa penală din 19 decembrie 2008 pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, secţia I penală, inculpatul G.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 416 C. pen. italian, art. 110, art. 3 şi 4 din Legea nr. 75/1958 şi art. 600 bis C. pen. italian.
Hotărârea sus menţionată a rămas definitivă la data de 20 martie 2010.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr 19243/2/2010, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, a fost recunoscută sentinţa penală din 19 decembrie 2008 pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, secţia I penală (faptele reţinute în sarcina inculpatului fiind incriminate ca infracţiuni şi de legea penală a statului român, acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 323 C. pen., trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.).
Prin aceeaşi sentinţă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr 19243/2/2010, s-a dispus transferarea condamnatului G.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare.
I s-au interzis condamnatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a deţine funcţii publice, precum şi dreptul de a exercita tutela şi curatela, pe durata executării pedepsei.
I s-au interzis condamnatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a exercita tutela şi curatela, pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale şi dreptul de a deţine funcţii publice pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 26 ianuarie 2008 la zi şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că sentinţa penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă prin neapelare la 14 decembrie 2010.
Prin sentinţa penală nr. 916 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă la data de 09 ianuarie 2012, prin nerecurare, în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul G.P. şi-n consecinţă:
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. prin sentinţa penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin decizia penală nr. 512 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi definitivă prin decizia penală nr. 132 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din 19 decembrie 2008 pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, secţia I penală, definitivă la data de 20 martie 2010 (hotărâre recunoscută prin sentinţa penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală) şi s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
A interzis condamnatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a exercita tutela şi curatela, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, precum şi dreptul de a deţine funcţii publice pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 2 luni închisoare perioada executată de la 30 noiembrie 2005 la 17 iunie 2006 şi de la 26 ianuarie 2008 la zi.
S-a dispus anularea vechilor forme de executare şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă a acesteia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţele penale mai sus arătate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin Ordonanţa nr. 9746/2009 R.G.C.A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel din Roma a fost declarată stingerea prin amnistie a pedepsei aplicate cu Sentinţa Curţii de Apel din Roma la data de 16 decembrie 2009, în reformularea sentinţei pronunţată de judecătorul pentru audienţă preliminară de la Tribunalul din Roma la data de 19 decembrie 2008 pe numele lui P.G. alias P.B., născut la Galaţi (România) data de 12 martie 1978, cu durata de un an şi patru luni închisoare şi 10.000 euro amendă.
S-a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 9746/2009 R.G.C.A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel din Roma a fost micşorată pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare cu durata de un an şi patru luni închisoare ca urmare a incidenţei unui act de amnistie şi potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, urmează a fi recunoscut acest act.
În consecinţă a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului G.P. prin sentinţa penală 51/27 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi, definitivă la 14 februarie 2012, în pedepsele componente mai sus menţionate, pedepse care, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite şi cu pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani aplicată în cauza prezentă;
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului G.P. iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen. a fost dedusă perioada executată în intervalul 30 noiembrie 2005-17 iunie 2006 precum şi perioada executată începând cu 26 ianuarie 2008 la zi, din pedeapsa rezultantă.
A anulat mandatul de executare emis în baza ultimei sentinţe pronunţate în privinţa inculpatului - sentinţa penală 51/2012 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, precum şi obligarea acestuia la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.P. solicitând reducerea cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat, apreciind ca fiind prea mare suma de 1.200 lei, doar pentru faza de judecată la fond, în condiţiile în care nu s-au administrat alte probe.
Prin decizia penală nr. 283/ A din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat inculpatul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 361 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi.
Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
Hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii a fost just individualizată faţă de împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, persoana inculpatului, care are antecedente penale şi s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare fiind aptă să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, Curtea de Apel Galaţi a constatat că, pentru faza de urmărire penală, procurorul a stabilit cuantumul acestora la suma de 500 lei, justificate de cheltuielile efectuate cu organizarea prinderii în trafic a inculpatului, onorariul apărătorului din oficiu, planşele foto, constatarea tehnico-ştiinţifică, administrarea celorlalte probe.
Pentru faza de judecată, instanţa de fond, a stabilit un cuantum al cheltuielilor judiciare de 700 lei, care s-a adăugat celor din faza de urmărire penală, cheltuieli justificate de efectuarea actelor de procedură cu inculpatul, în cauză acordându-se 22 de termene la prima judecată în fond, fiind necesară citarea inculpatului în Italia (fiecare citaţie costând circa 17,3 lei), acesta fiind arestat într-un penitenciar din Italia, şi 3 termene de judecată în rejudecare, pentru obţinerea de relaţii despre inculpat de la diferite instituţii (Interpol, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, magistratul de legătură, Ministerul Justiţiei), pentru administrarea probelor (în prima judecată în fond fiind efectuate acte de căutare pentru inculpat şi martori, pentru aceştia fiind emise mandate de aducere), pentru acoperirea costurilor hârtiei, tonerului şi alte consumabile folosite.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.P. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. considerând că instanţa de fond a stabilit un cuantum foarte mare al cheltuielilor judiciare în condiţiile în care judecata în primă instanţă s-a desfăşurat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul G.P. pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului privind cuantumul ridicat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat în condiţiile în care acesta reflectă cheltuielile ocazionate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată. Aşa cum a motivat şi curtea de apel, aceste cheltuieli au fost stabilite atât pentru faza de urmărire penală cât şi pentru faza de judecată în primă instanţă. Chiar dacă în faţa instanţei de fond procedura de judecată s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cauza nu s-a soluţionat doar într-un termen scurt, în cauză fiind acordate mai multe termene pentru realizarea procedurii de citare cu inculpatul la Penitenciarul Secondigliano din Italia, iar după transferare la penitenciarele din ţară, precum şi pentru ataşarea hotărârilor prin care inculpatul a fost condamnat anterior, în vederea stabilirii situaţiei juridice a acestuia şi efectuării contopirii pedepselor aplicate pentru faptele concurente.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că, suma de 1.200 lei la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de cheltuieli judiciare, este pe deplin justificată, astfel că cererea sa de reducere a acestei sume este nefondată.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1244/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1248/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
