ICCJ. Decizia nr. 1287/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1287/2013
Dosar nr. 534/46/2012
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., domiciliat în Băile Olăneşti, str. Drum Nou, judeţul Vâlcea, împotriva rezoluţiei din 15 septembrie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 485/P/2011.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a menţinut rezoluţia atacată.
A obligat pe petiţionar să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 15 septembrie 2011, dată în Dosarul nr. 485/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul V.V. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, procurorul V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 242 şi art. 264 C. pen., şi judecătorul C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut de către procuror, că la data de 20 iulie 2011, s-a înregistrat plângerea petentului C.C., care îi reclamă pe judecătorii şi procurorul sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, petentul fiind nemulţumit de soluţiile adoptate de către aceşti judecători în Dosarele penale cu nr. 9860/288/2010, 9612/288/2010, respectiv nr. 14315/288/2010 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, dosare în care procuror de şedinţă a fost magistratul V.A.
Cu ocazia audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, C.C. a declarat că soluţiile din dosarele sus-menţionate au fost date cu încălcarea gravă a drepturilor omului, fiind favorizate persoanele care se judecă cu petentul în contradictoriu, neexistând probe împotriva copilului său.
În urma verificărilor efectuate în cauză, procurorul a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii V.V. şi C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv procurorul V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, neexistând nicio probă din care să reiasă că aceşti magistraţi au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu sau au favorizat vreo parte implicată în cauză. Prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea acestora nu a putut fi înlăturată în urma probatoriului administrat în cauză.
Nemulţumit de soluţia adoptată, petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată cu plângere, la data de 08 mai 2012, conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii întrucât intimaţii: judecătorul V.V., procurorul V.A. au săvârşit infracţiunile prev. de art. 246, art. 242, art. 264 C. pen., iar intimatul - judecătorul C.C.F. a săvârşit infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din oficiu, curtea a constatat tardivitatea formulării plângerii penale.
În declaraţia pe care petiţionarul a dat-o procurorului de caz, la data de 18 iulie 2011, în Dosarul nr. 557/VIII/1/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a arătat că plângerea penală îi vizează pe intimaţii din prezenta cauză, sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Ulterior, declaraţia a fost înregistrată, drept plângere penală, la data de 20 iulie 2011 la aceeaşi unitate de parchet.
Cu toate acestea, procurorul de caz a soluţionat cauza, prin rezoluţia nr. 485/ P din 15 septembrie 2009, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii V.V. (judecător), V.M.(procuror), C.C.F. (judecător).
Au fost astfel ignorate dispoziţiile art. 277 C. proc. pen., care impun procurorului de caz, să soluţioneze plângerea penală formulată de petiţionar în termen de 20 de zile de la data formulării acesteia. Aceasta, întrucât, rezoluţia nr. 485/P/2011 a fost adoptată la data de 15 septembrie 2011, depăşindu-se cu mult termenul menţionat.
Sesizarea procurorului general, prin plângere s-a făcut în termen de 20 de zile calculate de la comunicarea copiei rezoluţiei, aşa cum este arătat în dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
Plângerea formulată împotriva rezoluţiei iniţiale la data de 07 octombrie 2011 a fost soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 19 decembrie 2011, în Dosarul nr. 967/II/2/2011 şi comunicate petiţionarului la data de 05 ianuarie 2012.
Sesizarea Curţii de Apel Piteşti, în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a avut loc la data de 8 mai 2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., dacă procurorul general nu a soluţionat plângerea, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen. termenul de 20 de zile, în cadrul căruia trebuie să fie formulată plângere la instanţa de judecată, se calculează de la data împlinirii celor 20 de zile în care procurorul general ar fi trebuit să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei iniţiale.
Aşadar, în raport de elementele prezentate mai sus dar şi de dispoziţiile articolelor sus amintite, curtea a constatat că plângerea formulată de petiţionar este tardivă.
Concluzionând, curtea a respins ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., iar în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menţinut rezoluţia atacată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.C., fără a-l motiva.
Recursul este inadmisibil.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.
Potrivit alin. (13) al aceluiaşi articol „plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.
Prin Legea nr. 202/2010, la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul, precum şi la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 27 septembrie 2012, deci ulterior, intrării în vigoare a legii sus-menţionate (25 noiembrie 2010) constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins plângerea petentului, ca tardivă şi, în consecinţă, recursul împotriva hotărârii primei instanţe nu poate fi decât inadmisibil.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1250/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1292/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
