ICCJ. Decizia nr. 1308/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1308/2013
Dosar nr. 1180/115/2012
Şedinţa publică din 15 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 25 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Caras - Severin în Dosarul nr. 1180/115/2012, a fost condamnat inculpatul G.C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 de ore, începând cu data de 13 noiembrie 2011.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I.D. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale (sau echivalentul în lei la momentul plăţii efective) şi 2400 daune materiale, constatând achitată această din urmă sumă.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 3.585,21 lei, cu titlu de daune materiale către această parte civilă, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict - cuţit cu mâner de culoare maro, cu inserţii metalice, cu lungimea totală de 27,5 cm, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuielilor judiciare faţă de stat, iar, iar, în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:.
În seara zilei de 12 noiembrie 2011, victima B.I.D. a mers la discoteca „W.H." din localitatea Oţelul Roşu, fiind împreună cu prietenii săi - M.G.A., P.A.M. şi T.I.Ş. Aici au consumat băuturi alcoolice. La o altă masă din localul discotecii s-au aflat inculpatul G.C.V. şi prietena acestuia - M.M.F., împreună cu prietenii săi - M.C., B.G. şi S.F.C. care era şofer.
în jurul orei 2.00, în toaleta discotecii au apărut discuţii contradictorii între P.A.M., B.I.D., M.G.A. pe de o parte şi M.C., B.G. şi inculpatul G.C.V. pe de altă parte, pe motiv că M.C. „nu vede pe unde merge", insultându-se şi ameninţându-se reciproc.
În jurul orei 2.30, inculpatul G.C.V. şi prietenii săi B.G., M.C. şi S.F.C. au părăsit localul discotecii pentru a pleca acasă. La scurt timp, după ei a ieşit afară şi victima B.I.D. iar martorul P.A.M. era ieşit înaintea acestora, aşteptând la şoseaua din apropiere o maşină - taxi pentru a merge acasă, observând ce s-a petrecut în faţa localului discotecii. Martorul a declarat că din grup s-a desprins S.F.C. care a mers spre şosea la maşină, rămânând în faţa localului inculpatul G.C.V., M.C. şi B.G. care l-au acostat pe B.I.D. ce ieşise afară după aceştia. Cu toţii s-au împins reciproc, moment în care M.C., vroind să-l lovească pe B.I.D., acesta din urmă s-a ferit şi l-a lovit pe M.C. cu pumnul în zona feţei. în aceste clipe, inculpatul G.C.V. s-a retras şi a mers la autoturismul său unde a luat un cuţit, revenind la locul incidentului unde victima B.I.D. a fost împinsă până la zidul de la clădirea unde se ţinea discoteca. Victima fiind cu spatele la zid, a fost lovită de două ori cu cuţitul, în zona toracico-abdominală de către inculpatul G.C.V. Martorul P.A.M. declară că victima B.I.D. a reuşit să scape şi să vină spre el, ţinându-se cu ambele mâini de zona toracico-abdominală, afirmând că „a fost tăiat". Din discotecă au ieşit afară şi învinuiţii M.G.A. şi T.I.Ş., precum şi alte persoane, aflând despre faptul că victima B.I.D. a fost tăiată cu cuţitul de către inculpatul G.C.V. Ml.B.M.C., care ieşise afară din local, a văzut că victima este tăiată, fiind în apropierea zidului de la clădire, victima spunându-i că a fost tăiată de inculpat.
Apoi, în apropierea autoturismului inculpatului, învinuitul M.G.A. l-a lovit pe inculpatul G.C.V. şi pe S.F.C., iar învinuitul T.I.Ş. l-a lovit pe inculpatul G.C.V.. Victima B.I.D. a fost transportată la Spitalul din Oţelul Roşu cu un autoturism taxi. Inculpatul G.C.V. şi grupul său de prieteni au plecat acasă. Inculpatul a aruncat corpul delict - cuţit - într-o gaură de canal de la locuinţa sa. în data de 13 noiembrie 2011 inculpatul a condus organele de poliţie la locul unde a aruncat cuţitul, acesta fiind găsit pe fundul gurii de canal (proces-verbal de conducere în teren - fila 27 d.u.p.).
Din raportul de constatare medico-legală din 14 noiembrie 2011 întocmit de S.J.M.L. Caras-Severin (fila 60 dosar urmărire penală) rezultă că victima B.I.D. a prezentat leziuni traumatice ce pot fi consecinţa lovirii repetate cu un corp delict tăietor-înţepător, direcţia de lovire a ambelor leziuni fiind uşor oblică de sus în jos, dinspre postero-lateral spre antero-median, necesitând pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale. S-a constat că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Din foaia de observaţie clinică eliberată de Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş (filele 81 - 93 dosar urmărire penală) rezultă că victima a fost internată în perioada 13 noiembrie 2011-22 noiembrie 2011. Din actele medicale mai rezultă faptul că loviturile cu cuţitul aplicate victimei cu fost de intensitate deosebită, plăgile fiind penetrate în cavitatea abdominală, lungimea traiectului fiind de 8-10 cm, respectiv 5-6 cm adâncime.
Faţă de inculpatul G.C.V. a fost reţinută de către parchet provocarea, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., opinie împărtăşită de instanţă, arătându-se că, dacă provocarea nu ar fi existat din partea victimei B.I.D. şi a prietenilor săi, atât în discotecă cât şi în afară, acesta nu s-ar fi deplasat la autoturismul său să ia cuţitul şi să exercite cu acest corp delict agresiune asupra victimei.
Fiind audiat în instanţă, inculpatul G.C.V. a arătat că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte în totalitate faptele şi îşi însuşeşte probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Dată fiind declaraţia făcută de inculpat în faţa completului de judecată, instanţa a reţinut ca dovedită starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală şi recunoscută în totalitate de inculpat. Astfel, inculpatul G.C.V. a lovit cu cuţitul victima B.I.D. de două ori în zona toraco-abdominală; loviturile cu cuţitul aplicate victimei au fost de intensitate deosebită, plăgile fiind penetrate în cavitatea abdominală, lungimea traiectului fiind de 8-10 cm, respectiv 5-6 cm adâncime. Viaţa victimei a fot pusă în pericol de acţiunea inculpatului, deşi nu s-a produs decesul ei. Infracţiunea de omor a rămas în stadiul tentativei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut existenţa intenţiei directe de a ucide, intenţie care se deduce din numărul şi intensitatea loviturilor aplicate de către inculpat într-o zonă a corpului victimei în care există organe vitale şi din considerarea instrumentului folosit pentru a lovi, un cuţit cu lama lungă de 17,5 cm şi lăţimea de 3,5 cm, deci apt să provoace moartea. S-a apreciat, astfel, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, în modalitatea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, reduse cu o treime ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, care prezintă un grad de pericol social ridicat, cu consecinţa că, în concret, viaţa părţii civile a fost realmente pusă în pericol, evitarea decesului acesteia nefiind rezultatul vreunei acţiuni a inculpatului, ci consecinţa unei prompte şi profesioniste intervenţii a cadrelor medicale, datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi faptul că acesta a acţionat în stare de provocare, conform art. 73 lit. b) C. pen., apreciindu-se că, în situaţia în care nu ar fi existat provocarea din partea victimei B.I.D. şi a prietenilor săi, atât în discotecă cât şi în afară, inculpatul nu s-ar fi deplasat la autoturismul său să ia cuţitul şi să exercite cu acest corp delict agresiunea asupra victimei.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite în persoana inculpatului condiţiile răspunderii civile delictuale, obligându-l la plata despăgubirilor către Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, precum şi către partea civilă B.I.D., însă doar în măsura dovedirii lor cu probele administrate în cauză, reducând corespunzător cuantumul acestora în raport cu proporţia culpei fiecărei părţi în producerea prejudiciului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul G.C.V., solicitând reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., şi partea civilă B.I.D., fără a motiva calea de atac promovată.
Prin Decizia penală nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul G.C.V. şi partea civilă B.I.D., iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prezenta cauză a fost soluţionată după procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 3201C. proc. pen. şi, prin urmare, aspectele legate de existenţa faptei şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie de către inculpat nu pot fi puse în discuţie.
S-a apreciat că încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., este corectă, prima instanţă în mod just stabilind că inculpatul G.C.V. a urmărit sau, cel puţin, a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei B.I.D., în urma loviturilor de cuţit aplicate în zone vitale.
Referitor la sancţiuni, instanţa de apel a observat că pedeapsa principală a fost aplicată în cuantum situat sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi a fost bine individualizată în raport de periculozitatea faptei şi a făptuitorului, care, pe de o parte, a recunoscut de la început săvârşirea faptei, nu are antecedente penale şi este student, iar pe de altă parte, a lovit victima de 2 ori în zona toraco-abdominală cu cuţitul adus în mod special pentru agresiune de la autoturismul său.
În legătură cu individualizarea modului de executare a pedepsei închisorii, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, s-a dispus suspendarea sub supraveghere, văzându-se cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale şi faptul că se apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa complementară, constând în interzicerea pe 3 ani, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. a fost corect stabilită şi aplicată, prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devenind nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori să ocupe vreo funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Totodată, Curtea a reţinut că prima instanţă a aplicat în mod just şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata pedepsei închisorii şi suspendând apoi executarea acestora pe durata suspendării sub supraveghere, dispreţul manifestat de inculpat faţă de dreptul la viaţă, valoare socială fundamentală ocrotită de legea penală, nefiind compatibil cu activitatea din autorităţile publice, cu funcţiile elective publice ori cu exerciţiul autorităţii de stat.
S-a constatat, de asemenea, că şi acţiunea civilă a victimei B.I.D. a fost soluţionată în mod corespunzător, prejudiciul material fiind dovedit cu martori, iar prima instanţă ţinând cont şi de gradul de culpă comună a inculpatului şi a părţii civile în producerea incidentului.
Cu privire la prejudiciul moral, s-a reţinut că a fost bine evaluat, fiind evident că, prin fapta sa, inculpatul a cauzat victimei un prejudiciu moral, constând în suferinţele fizice şi psihice produse în urma lovirilor de cuţit, partea civilă suferind leziuni ce pentru vindecare au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie. Având în vedere elementele concrete ale cauzei, instanţa de apel a considerat că acordarea despăgubirilor pentru daunele morale în valoare de 5.000 euro, ţinând cont şi de contribuţia victimei la producerea incidentului, este proporţională cu prejudiciul suferit, fiind în măsură să acopere prejudiciul moral şi nedepăşind limite rezonabile.
Instanţa de apel a mai reţinut că, de altfel, partea civilă nu a adus critici concrete soluţiei date în latura civilă, rezumându-se doar la a solicita, cu ocazia dezbaterilor, majorarea daunelor materiale şi morale.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.C.V. şi partea civilă B.I.D., pentru netemeinicie, primul solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată - prin acordarea unei eficiente sporite dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen. şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. - şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, prin aplicarea prevederilor art. 81 sau art. 861 C. pen., iar cel de-al doilea, reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reducerea pedepsei aplicate acestuia, iar, ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, conform art. 86l C. pen.
În drept, recurenţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2013, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3859alin. (3) şi 4 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în varianta omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru una din părţi, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului.
Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare anterior menţionat, înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpatul G.C.V. şi de partea civilă B.I.D. ca fiind fondate, în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.
Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunţată, instanţa de apel are obligaţia - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra tuturor, inclusiv asupra fiecărui motiv de apel invocat în susţinerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greşelile care, eventual, ar exista în cauza supusă verificării sale.
În speţă, analizând decizia penală atacată sub aspectul legalităţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor criticilor formulate în scris şi susţinute oral de apărătorul inculpatului G.C.V.
Astfel, deşi apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei stabilită de instanţa fondului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., instanţa de prim control judiciar, fără a răspunde, practic, criticii formulate sub acest aspect, a reţinut în mod greşit în motivarea hotărârii că instanţa de fond „în mod corect a dispus suspendarea sub supraveghere" şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare, deşi modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Tribunal inculpatului era în regim privativ de libertate.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă B.I.D., se constată că, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că acesta nu a formulat motive de apel, întrucât, aşa cum rezultă din partea introductivă a Deciziei penale nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, având cuvântul în dezbateri, apărătorul părţii civile, avocat B.C., a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei penale, atât în latură civilă cât şi penală, iar, în rejudecare, în latură penală, înlăturarea circumstanţelor atenuante, respectiv a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa majorării pedepsei, iar, în latură civilă, majorarea daunelor materiale.
Aşadar, se constată că, examinând doar modul de soluţionare a laturii civile, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra cererii formulate de partea civilă cu privire la latura penală a cauzei, prin care a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, părţile au dreptul la un proces echitabil.
Prin omisiunea de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de apel invocate de inculpatul G.C.V. şi de partea civilă B.I.D., instanţa de prim control judiciar a încălcat dispoziţiile menţionate, privind caracterul echitabil al procesului, care implică obligaţia instanţei de judecată de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor, precum şi de a-şi motiva hotărârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanţă superioară.
Noţiunea de „proces echitabil" presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile, întrucât numai în acest mod părţile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente şi constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpatul G.C.V. şi de partea civilă B.l.D., va casa în totalitate decizia penală atacată şi va trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Timişoara.
Având în vedere incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte nu va mai examina şi celelalte motive de recurs invocate de părţi, urmând ca aspectele învederate de acesta să fie avute în vedere de Curtea de apel, cu ocazia rejudecării apelurilor.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul G.C.V. şi de partea civilă B.l.D. împotriva Deciziei penale nr. 204/ A din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1320/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
