ICCJ. Decizia nr. 1320/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1320/2013
Dosar nr. 6106/91/2010
Şedinţa publică din 16 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penala şi pentru cauze eu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012 pronunţatei în Dosarul penal nr. 6106/91/2010 Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 (trei) ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL - prin lichidator SC K. I. SA Focşani la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă SC A.S. SRL Focşani cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1594/P/2010, înregistrat sub nr. 6106/91/2010, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al SC A. SRL Piscu, în perioada martie-aprilie 2009, cunoscând că nu dispune de posibilităţi financiare, a achiziţionat produse de la SC A.S. SRL Focşani în valoare totală de 532.670,45 lei, pentru care a emis bilete la ordin şi file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele: La data de 19 februarie 2008 a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, sub nr. J 17/329/2008, SC A. SRL cu sediul în comuna Piscu, jud.Galaţi, avându-l ca administrator pe inculpatul A.G. În principal societatea avea ca obiect de activitate cultivarea plantelor tehnice.
La data de 16 martie 2009 inculpatul a încheiat cu SC A.P.S. SRL Focşani, reprezentată de administratorul T.M., contractul de vânzare-cumpărare nr. 01, în baza căruia urma să achiziţioneze substanţe chimice, îngrăşăminte, seminţe, etc. Cu această ocazie a fost încheiată Anexa 1 la respectivul contract de vânzare-cumpărare, prin care se consemna că inculpatul lasă drept garanţie, în vederea preîntâmpinării riscului de neachitare la termen/insolvabilitate temporară/faliment, o filă C.E.C. şi un nr. de 4 bilete la ordin, semnate de acesta, urmând să fie completate de administratorul T.M., după o prealabilă notificare. S-a menţionat că inculpatul A.G. nu dispunea de disponibil în cont la momentul încheierii contractului şi anexei.
Astfel, în perioada martie-aprilie 2009 SC A.S. SRL Focşani a livrat către societatea administrată de inculpat, mărfuri în valoare totală de 532.670,45 lei. întrucât la data scadentă inculpatul nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, SC A.S. SRL Focşani, prin adresa din 18 noiembrie 2009 i-a notificat valoarea debitului restant, solicitându-i luarea tuturor măsurilor pentru achitarea acestuia, în caz contrar, urmând a fi introduse în bancă instrumentele de plată lăsate drept garanţie. Constatând că inculpatul refuză plata oricărei sume de bani, administratorul T.M. a completat biletul la ordin, cu suma de 1.000.000 lei ce a fost refuzat la plată pentru lipsă disponibil. începând cu luna februarie 2010 SC A.S. SRL Focşani a introdus, la termenele stabilite, un număr de cinci file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. In aceste împrejurări, în cursul lunii iulie 2010 numitul T.M. a formulat plângere penală prin care a solicitat cercetarea inculpatului pentm comiterea infracţiunii de înşelăciune, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 532.670,45 lei.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul A.G. a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, precizând că a emis pentru fiecare lună câte o filă C.E.C., deşi nu avea disponibil în cont, că prin reeşalonare dorea să achite debitul restant şi că în momentul achiziţionării mărfurilor de la SC A.S. SRL Focşani nu dispunea de posibilităţi financiare.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut că a derulat operaţiuni comerciale cu partea civilă arătând că, înainte de această tranzacţie, a avut o altă societate cu acelaşi specific - achiziţii de produse (imputuri) necesare pentru agricultură, efectuând plăţi de peste 400.000 euro.
Referitor la contractul şi anexele aferente, obiect al prezentei cercetări penale a arătat că acesta a fost încheiat în aceleaşi condiţii respectiv cu plata produselor la recoltare. Cum în anul 2009 efectele crizei s-au resimţit şi în planul activităţii societăţii pe care o administra, a convenit cu reprezentantul părţii civile să procedeze la o reeşalonare a datoriei, încheind anexe la contract pentru ca ulterior să se lase instrumente de plată (bilete la ordin, file C.E.C.) cu titlu de garanţie. A precizat că nu au existat intenţii frauduloase la momentul încheierii contractului, partea civilă fiind înştiinţată de vânzarea societăţii către o altă persoană. De asemenea, pe perioada derulării contractului a procedat la o cesiune de creanţă în favoarea părţii civile, lucru dovedit cu contractul de cesiune găsit la contabilitatea acesteia cu prilejul anchetei judiciare.
În susţinerea apărării sale a solicitat proba cu acte, martori şi expertiză financiară, acest ultim mijloc probatoriu fiind respins ca neîntemeiat faţă de obiectivul solicitat de inculpat prin apărător (diminuarea prejudiciului cu valoarea convenită de inculpat în calitate de cedent într-un raport juridic de cesiune încheiat cu un terţ).
În cauză au fost audiaţi martorii S.V., P.I. şi s-au depus înscrisuri în fotocopie: sentinţa comercială nr. 1175 din 03 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, Raport dispus de lichidatorul SC K.I. SA Focşani, cerere de atragere a răspunderii procesuale a administratorilor (fîlele57,58,59,60,61 dosar fond), contract de vânzare-cumpărare din 13 ianuarie 2009, contract de cesiune de creanţă înregistrat la nr. 49/1/480060 din M. Of. partea a IV-a nr. 0684 din 08 martie 2010, diplomă de licenţă din 1 decembrie 1993 emisă de Universitatea de Ştiinţe Agronomice.
Valorificând probatoriul atât din faza urmăririi penale, cât şi pe cel administrat în cursul judecăţii, instanţa a apreciat că în cauză inculpatul A.G. nu a întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului implicit a actului adiţional subsecvent, acesta neputând fi executat din motive independente de voinţa sa. In concret, pornind de la însăşi plângerea şi declaraţia părţii vătămate T.M. - reprezentantul legal al SC A.S. SRL Focşani s-a constatat că relaţia comercială cu inculpatul s-a desfăşurat în condiţiile în care aceştia se cunoşteau de aproximativ 6-7 ani de zile, generat de achiziţionarea de bunuri. Pe acest fond s-a arătat că la încheierea contractului cadru au fost lăsate părţii civile cu titlu de garanţie instrumente de plată (o filă C.E.C. şi un bilet la ordin).
Dat fiind că, urmare a notificării făcute de partea civilă la 30 noiembrie 2009 a cunoscut lipsa de disponibil, s-a acceptat de către acesta o reeşalonare a datoriilor pe baza încheierii unor acte adiţionale subsecvente. De altfel şi în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea înregistrată la nr. 1702/P/2010 partea vătămată/civilă în fapt a reclamat că a existat un refuz de plată pentru sume de bani înscrise în instrumente de plată, alte detalii privind acuzaţii de inducere în eroare nefiind descrise în conţinutul sesizării.
Împrejurările invocate de partea vătămată că nu i s-a adus la cunoştinţă de către inculpat că a cesionat societatea unei alte persoane fapt care, în opinia sa, reprezintă un element de amăgire în derularea contractului încheiat nu au fost reţinute pentru argumente de ordin probatoriu:
- declaraţia martorului S. (fost M.) V. se coroborează cu declaraţia inculpatului şi cu înscrisul aflat la fila 94 dosar fond, confirmă că din pimct de vedere legal cesiunea a fost înregistrată şi publicată în M. Of. la data de 08 martie 2010;
- din raportul lichidatorului judiciar K. Ipurl Focşani (fila 57 dosar fond), la pct. 1 - prezentarea debitorului rezultă că la data de 23 februarie 2011. termen fixat de judecătorul sindic, administrarea societăţii a fost îndeplinită de către M.V. şi A.G., procedura insolvenţei fiind începută la data de 03 noiembrie 2010;
- din acelaşi raport al lichidatorului judiciar rezultă că una din cauzele care au generat încetarea de plăţi a fost neîncasarea creanţelor datorate de către terţi;
- din înscrisul aflat la fila 59 dosar fond reiese că SC A. SRL avea ca persoane chemate să răspundă personal în condiţiile art. 138 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei pe numiţii M.V. şi inculpatul A.G., la pct. 1 constatându-se faptul că societatea deţinea în patrimoniu la data de 31 decembrie 2009 active circulante în sumă de 394.584 lei.
S-a apreciat că aceste din urmă două aspecte confirmă apărarea inculpatului că la momentul încheierii actului adiţional din 29 ianuarie 2010 obligaţiile asumate de inculpat aveau fundament legal în sensul că avea de încasat creanţe şi era încă administrator al societăţii. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor relatate de părţi după notificarea din 18 decembrie 2009 acestea s-au întâlnit .stabilind în cursul lunii decembrie modalitatea de continuare a contractului încheiat. Din punct de vedere legal, chiar dacă în decembrie inculpatul a început demersuri pentru cesionarea societăţii unei alte persoane, la data încheierii actului adiţional, respectiv în ianuarie 2010 avea calitate de administrator şi implicit active care să-i garanteze datorii de achitat. Pe de altă parte s-a constatat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 21 din 01 noiembrie 2009 (fila 39 dosar fond) şi contractul de cesiune (fila 46 dosar fond) că inculpatul a vândut prin societatea sa către SC D. SRL Lieşti, jud.Galati produse din cele achiziţionate de la partea civilă, contravaloarea acestora în cuantum de 345.864,84 lei, fiind cesionată în favoarea societăţii parte civilă din prezenta cauză. Cele două înscrisuri au fost identificate de către organele de control fiscal la societatea SC A.S. SRL.
De asemenea, s-a mai constatat că partea civilă cunoştea la data încheierii actului adiţional faptul că inculpatul nu avea disponibilităţi financiare (la data de 07 decembrie 2009 introduce la plată Biletul la ordin lăsat garanţie la încheierea contractului din martie 2009, acesta fiind refuzat de bancă cu consecinţa intrării inculpatului în incidenţă de plată). Cu toate acestea a acceptat din nou cu titlu de garanţie şase file C.E.C. faţă de care ştia că există o interdicţie bancară (a se vedea Biletul la ordin din 30 noiembrie 2009.
Din înscrisurile aflate la filele 96-112 dosar urmărire penală rezultă că partea civilă prin reprezentant legal T.M. a introdus la plată filele C.E.C. înainte de expirarea termenului de prezentare, respectiv cele prevăzute prin act adiţional (fila 92 dosar urmărire penală).
În raport de aceste considerente de ordin faptic, probatoriu, instanţa a apreciat că beneficiarul acestor instrumente de plată (file C.E.C.) în speţă partea civilă prin reprezentant legal, avea cunoştinţă în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestora la tras, motiv pentru care faptele inculpatului se circumscriu infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Pentru aceste considerentele, în condiţiile art. 334 C. proc. pen., instanţa a atras răspunderea penală a inculpatului pentru fapte incriminate de legea cecului şi nu pentru cele pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu.
Prin urmare, s-a apreciat că prin efectul schimbării încadrării juridice, faptele inculpatului A.G. care, în calitate de administrator al SC A. SRL Piscu a emis la data de 29 ianuarie 2010 şase file C.E.C. cu titlu de garanţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia a procedat la condamnarea inculpatului.
Reţinând că nu există intenţia de inducere în eroare a părţii civile la momentul încheierii contractului, dar şi al derulării acestuia în perioada martie-2009 - ianuarie 2010 (încheiere act adiţional), instanţa a dispus achitarea inculpatuJui constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (latura subiectivă) prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile solicitate de partea civilă, instanţa le-a apreciat ca fiind dovedite nefiind contestate de inculpat, motiv pentru care, în condiţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora. Prin încheierea de şedinţă din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei penale nr. 80 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 6106/91/2010, în sensul că :
„- În conţinutul alin. (1), în loc de: „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare" s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul Argint prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare".
După alin. (1) a fost introdus un nou alin. cu următorul conţinut: „Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta incriminată la alin. (3) al.art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.".
Împotriva sentinţei penale nr. 80 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul A.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a invocat următoarele motive:
l. În mod greşit instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. întrucât încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare este corectă raportat la conduita inculpatului care a înstrăinat firma tară să-l anunţe pe reprezentantul părţii vătămate şi a încheiat un act adiţional de reeşalonare a debitului.
2. Procedura schimbării încadrării juridice şi a achitării inculpatului pentru 215 alin. (3) C. pen. printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, este nelegală şi în contradicţie cu dispoziţiile art. 195-196 C. proc. pen.
3. Chiar dacă s-ar accepta că noua încadrare juridică este corectă, pedeapsa stabilită este nelegală, omiţându-se aplicarea pedepsei amenzii, iar acţiunea civilă trebuia lăsată nesoluţionată.
4. Latura civilă a cauzei nu este corect soluţionată, întrucât partea civilă a solicitat şi penalităţi de întârziere în cuantum de 36.138,20 lei neacordate însă de instanţă. S-a solicitat, în situaţia în care se va aprecia că se impune condamnarea inculpatului în încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, obligarea inculpatului la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente a despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă, precum şi cheltuielilor judiciare către stat.
Suplimentar, procurorul de şedinţă a invocat un nou motiv de apel, susţinând că se impunea, chiar în noua încadrare juridică dată faptei, reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen.,
S-a solicitat, în raport de motivul invocat la pct. 2, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În subsidiar, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii descrisă în actul de sesizare în încadrarea juridică reţinută, la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, iar partea responsabilă civilmente să fie obligată în solidar cu inculpatul şi la plata despăgubirilor către partea civilă şi a cheltuielilor judiciare către stat.
La rândul său inculpatul a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie susţinând că, faţă de datele care caracterizează persoana sa, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, apreciind totodată că acţiunea civilă trebuia lăsată nesoluţionată.
Prin Decizia penală nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 80/14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea.
A desfiinţat sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012 şi încheierea de şedinţă din 26 aprilie 2012 pronunţate de Tribunalul Vrancea în Dosar penal nr. 6106/91/2010 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A menţinut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie 2012.
Procedând Ia schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuţie) şi la pronunţarea unei soluţii de achitare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum şi a dispoziţiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. şi ale art. 334 C. proc. pen.
Schimbarea încadrării juridice şi pronunţarea unei soluţii de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fî îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi totodată a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al pârtilor cât şi al soluţionării corecte a cauzei, fiind tară relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, Curtea a constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege şi că în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, tară a încălca dreptul la apărare, precum şi dreptul la o cale de atac al părţilor, cu precădere al inculpatului, garanţii care corespund şi exigenţelor art. 6 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Instanţa de rejudecare urmează să facă mai întâi aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi numai să condamne ori să achite inculpatul, după caz. De asemenea, Curtea a hotărât ca instanţa de fond să administreze orice alte probe necesare pentru justa soluţionare a cauzei, atât pe latură penală, cât şi civilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.G.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute de art. 385 pct. 17 şi 17 C. proc. pen., solicitându-se desfiinţarea în întregime a deciziei recurate şi, în rejudecare, să se admită apelul inculpatului şi să se respingă apelul parchetului, pentru faptul că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicarea legii:
- instanţa de apel a reţinut că întreaga sentinţă devine criticabilă, prin prisma încheierii de îndreptare eroare materială a Tribunalului Vrancea, considerându-se că aceasta nu trebuia pronunţată în cauză;
- instanţa de apel nu putea casa în întregime sentinţa penală a încheierii de la fond, atâta timp cât pronunţarea deciziei s-a raportat doar la pct. 2 al motivelor apelului parchetului;
- deşi s-a admis apelul inculpatului, în mod greşit instanţa s-a raportat la cuprinsul încheierii menţionate, fără a se pronunţa şi a analiza aspectele invocate, respectiv cele care aveau legătură directă cu faptele prevăzute de Legea nr. 59/1934, şi nu cu încheierea din 26 aprilie 2012.
Analizând Decizia penală nr. 257/ A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa urmează să admită calea de atac conform art. 3851 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.. pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 171 C. proc. pen.., când hotă rărea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Apărarea a invocat greşita aplicare a legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de către Tribunal.
Instanţa de recurs constată că deşi soluţia de pronunţare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este greşită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel şi nu calea desfiinţării sentinţei şi trimiterii spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în ceea ce priveşte fapta respectivă, iar părţile au pus concluzii la instanţa de fond cu privire la acuzaţia respectivă.
În cauză soluţia de desfiinţare cu trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel de schimbarea încadrării juridice şi pronunţarea unei soluţii de achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. Instanţa de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi totodată a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor cât şi al soluţionării corecte a cauzei, fiind tară relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă. Curtea a constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege şi că în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum şi dreptul la o cale de atac al părţilor.
Instanţa de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzaţiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuţia părţilor, care au formulat concluzii, astfel că există o omisiune a instanţei de fond de a se pronunţa pe calea prevăzută de lege asupra acuzaţiilor şi nu o încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin reluarea procesului penal.
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi -nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidenţă în speţă. Inculpatul a fost legal citat şi a fost prezent fiind audiat de către instanţa de fond, iar nulităţile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.. nu se referă Ia cazul de faţă, care priveşte pronunţarea unei soluţii incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile referitoare la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător atunci când sunt obligatorii conform legii, precum şi la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Pronunţarea unei soluţii de achitare pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulităţile prevăzute de art. 197 C. proc. pen., astfel că având în vedere efectul devolutiv al apelului, greşeala va fi îndreptată în rejudecarea de către instanţa în faţa căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi analizate şi celelalte critici formulate de către recurenţi.
Ca urmare a greşitei aplicări a legii, decizia instanţei de apel nu a soluţionat fondul cauzei, nu a existat o pronunţare asupra faptelor deduse judecăţii, Curtea rezumăndu-se la a trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond. In ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat de art. 385 pct. 171 C. proc. pen.. (instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte din actul de sesizare), soluţia prevăzută de codul de procedură penală este cea de la art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul A.G.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Argint Ccani împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudeearea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul A.G.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiţiei.^
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aptfflie 2013,
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1322/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
