ICCJ. Decizia nr. 1450/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1450/2013
Dosar nr. 4409/86/2012
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 din data de 8 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4409/86/2012, a fost condamnat inculpatul B.N.C. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 20 ianuarie 2012 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.N.C.
S-au respins acţiunile civile formulate de partea vătămată I.P. şi partea civilă Spitalul Judeţean Suceava, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 801/P/2011 din data de 3 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.N.C., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 3 decembrie 2011, în jurul orelor 23:30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict domestic avut cu concubina sa, respectiv Z.T., înarmat cu un obiect tăietor-înţepător, apt de a produce moartea, cu intenţie a exercitat acte de violenţă asupra agentului de poliţie I.P. (poliţist aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu), lovindu-l cu acel cuţit în zone vitale ale corpului, cu intenţia de a suprima viaţa acestuia.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.N.C., în vârstă de 36 de ani, domiciliază fără forme legale pe raza comunei M.S. judeţul Suceava, la locuinţa concubinei sale Z.T. şi este recidivist, fiind condamnat la multiple pedepse cu închisoarea. Acesta este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă, mare amatoare de băuturi alcoolice, provoacă scandal şi obişnuieşte să poarte asupra sa un cuţit.
Relaţia de concubinaj pe care o avea cu numita Z.T. a fost şi este presărată de numeroase certuri şi scandaluri, de multe ori inculpatul dedându-se la un comportament violent, agresându-şi fizic concubina. Un astfel de scandal s-a petrecut în seara zilei de 3 decembrie 2011, când pe fondul consumului în exces de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat scandal în locuinţa concubinei sale, a ameninţat membrii familiei cu acte de violenţă, spunând totodată că va incendia imobilul.
Deranjat fiind de comportamentul inculpatului, numitul P.G.F. (vecin al locuinţei sus-amintite) a apelat-o telefonic pe numita S.I.M., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Suceava, secţia de poliţie nr. 11 Pojorîta, solicitând sosirea la faţa locului în vederea calmării şi a aplanării scandalului produs de către B.C. În urma apelului primit, agentul de poliţie S.I.M., însoţită de agentul principal I.P., s-au deplasat cu autospeciala de poliţie pe raza comunei M.S. la locuinţa indicată de P.G.F., pentru a vedea natura scandalului şi aplanarea acestuia. În timp ce se aflau pe D.J. 175A, în direcţia comuna Breaza-Izvoarele Sucevei, în vecinătatea locuinţelor numiţilor P.I. şi P.V., cei doi poliţişti au fost întâmpinaţi de numita Z.T. care se deplasa în direcţia lor, în stare de ebrietate, având în braţe un bebeluş. Aceasta striga că a fost izgonită din casă de către concubinul ei B.N.C. În spatele sus-numitei se deplasa în grabă B.N.C., având în mâna dreaptă un cuţit tip briceag. Z.T. şi-a schimbat direcţia de mers, s-a îndreptat în direcţia concubinului ei moment în care acesta din urmă i-a smuls pur şi simplu copilul din braţe, continuându-şi deplasarea în direcţia poliţiştilor, gesticulând şi adresând injurii şi ameninţări.
Aflat la o distanţă de aproximativ 15-20 m de ei, inculpatul a lovit cuţitul de asfalt, spunând „în seara asta o să moară cineva de mâna mea, chiar dacă voi face 15 ani de puşcărie”. Agentul principal I.P. l-a somat pe inculpat să se liniştească, să se retragă şi să lase copilul din braţe, somaţie care nu a avut niciun efect, inculpatul apropiindu-se ameninţător de acesta cu cuţitul în mâna dreaptă. Aflat la o distanţă de 4-5 m de poliţist, B.N.C. a lăsat copilul din braţele sale şi în ciuda somaţiei că va folosi pistolul din dotare, s-a repezit în direcţia agentului de poliţie, lovindu-l cu cuţitul în zona cefei. S-a reţinut că lovitura a vizat faţa poliţistului, însă acesta a avut prezenţă de spirit şi a reuşit să pareze lovitura cu ajutorul bastonului din dotare. Grav rănit, I.P. a făcut câţiva metri înapoi, somându-l din nou pe agresor, spunându-i că va face uz de armă. Nici de această dată somaţia nu a avut efectul scontat, inculpatul s-a repezit din nou la poliţist moment în care acesta a deschis foc în plan orizontal, în direcţia agresorului, mai precis în abdomenul acestuia. B.N.C. l-a lovit din nou pe poliţist cu cuţitul la nivelul mandibulei drepte, spunându-i „Dau drumul la sânge ca la porc”. O ultimă lovitură de cuţit a fost aplicată în zona coapsei drepte moment în care, asupra agresorului au sărit numiţii P.G.F., P.S.A., P.I., cât şi agentul de poliţie S.I.M. care l-au imobilizat şi dezarmat de obiectul vulnerant.
La faţa locului a sosit un echipaj de ambulanţă, inculpatul fiind transportat în stare gravă la Spitalul municipal Câmpulung Moldovenesc, iar mai apoi transferat la Spitalul Suceava.
Conform concluziilor certificatului medico-legal din data de 5 noiembrie 2011, I.P. a prezentat multiple plăgi tăiate şi excoriaţii la nivelul regiunii pareto-occipitale stângi, mandibulare dreapta, latero-cervicale dreapta, precum şi o plagă la nivelul coapsei drepte. Leziunile au fost produse prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător şi au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, examinat fiind din punct de vedere medico-legal, inculpatul B.N.C. a prezentat o plagă împuşcată hipocondru stâng transfixiantă cu interesarea stomacului şi care a necesitat pentru vindecare un nr. de 54-55 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată I.P. a precizat că nu înţelege să se constituie parte civilă, arătând că îşi rezervă acest drept în faţa instanţei de judecată.
Având în vedere gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică şi mai ales periculozitatea inculpatului, în cauză s-a propus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile, instanţa de judecată a admis cererea formulată de Parchet şi a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior în mod consecutiv.
Expertizat din punct de vedere medico-legal psihiatric la I.N.M.L. „Mina Minovici”, inculpatul a fost diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip antisocială” şi s-a constatat că a avut discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.
Pe parcursul cercetărilor, asistat de apărătorul desemnat din oficiu C.A., a adoptat o poziţie procesuală incorectă, de nerecunoaştere a faptei pentru care a fost cercetat. Acesta a arătat că nu reţine ce anume s-a întâmplat la data de 3 decembrie 2011, s-a trezit în stare gravă abia în cursul zilei de 7 decembrie 2011, pe un pat de spital din Suceava. A mai arătat inculpatul că de la concubina sa are cunoştinţă de faptul că ar fi agresat un poliţist, iar acesta a deschis foc de armă asupra sa. B.N.C. a precizat că nu a provocat niciun fel de leziune victimei, nu a purtat cuţit asupra sa şi nu se face vinovat în vreun fel de comiterea infracţiunii pentru care este cercetat.
În cursul cercetării judecătoreşti, în respectarea principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii specifice fazei de judecată, instanţa a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală.
Deliberând asupra cauzei penale de faţă în contextul mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi readministrate în cursul judecăţii, precum şi a probelor noi din această fază procesuală, Tribunalul a reţinut următoarele:
Conform art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., constituie infracţiunea de „omor deosebit de grav” omorul săvârşit, cu intenţie, asupra unui magistrat, poliţist, jandarm sau asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.
Raportând dispoziţiile legale mai sus amintite, care dau conţinut infracţiunii de omor deosebit de grav, la întregul ansamblu probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că este cu certitudine stabilit faptul că la data de 4 decembrie 2011, în jurul orelor 23:30-00:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict domestic cu concubina sa, Z.T., din comuna M.S. judeţul Suceava, cu intenţie, inculpatul a proferat ameninţări cu moartea şi a exercitat totodată acte de violenţă asupra agentului de poliţie I.P. (poliţist aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, chemat pentru a aplana conflictul), lovindu-l de mai multe ori cu un cuţit la nivelul capului şi al corpului, cu intenţia de a-i suprima viaţa, cauzându-i leziuni grave, respectiv multiple plăgi tăiate şi excoriaţii la nivelul regiunii pareto-occipitale stângi, mandibulare dreapta, latero-cervicale dreapta, precum şi o plagă la nivelul coapsei drepte, care au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Susţinerile inculpatului B.N.C., în sensul că nu a provocat niciun fel de leziune victimei I.P., nu a purtat cuţit asupra sa şi că nu se face vinovat în vreun fel de comiterea infracţiunii pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată au fost infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au fost de faţă la incident, ale căror declaraţii au fost detaliate anterior, care au reliefat periculozitatea deosebită a inculpatului, ameninţările directe adresate unui organ al legii şi nu în ultimul rând, aplicarea unor lovituri cu un corp tăietor-înţepător în zone vitale ale corpului asupra poliţistului aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu şi chemat să-l liniştească şi să restabilească ordinea.
În drept, a constatat tribunalul, fapta inculpatului B.N.C. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă (ce denotă un potenţial de agresivitate deosebit de ridicat al inculpatului), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi persoana acestuia, care a fost condamnat anterior de mai multe ori, aspect ce denotă o perseverenţă infracţională constantă a acestuia şi ignorarea avertismentelor date de legea penală prin condamnările anterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul B.N.C., recidivist, împotriva sentinţei penale nr. 186 din data de 8 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4409/86/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul B.N.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare) şi la pedeapsa complementară de 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (în loc de 5 ani).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la data 8 noiembrie 2012 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.N.C.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
S-a reţinut că inculpatul a comis fapta în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.
S-a arătat că temeinic prima instanţă a reţinut că fapta, în materialitatea ei, există, şi a fost comisă cu vinovăţie de către inculpat.
Curtea a apreciat că o sancţiune de 7 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate asigură respectarea principiului proporţionalităţii pedepsei în raport cu gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului dar şi atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea s-a mai arătat că prin executarea pedepsei în condiţii de detenţie se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârȘească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii sale faţă de ordinea de drept, de natură a produce o schimbare a comportamentului său, începând cu atitudinea faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.
Pentru aceleaşi motive a considerat Curtea că se justifică reducerea duratei pentru care i-au fost aplicate inculpatului pedepse complementare, de la 5 ani la 3 ani.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.N.C. a declarat în termen legal recursul de faţă, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul declarat de inculpatul B.N.C. în raport cu motivul de casare invocat cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În cauză însă inculpatul a comis o infracţiune deosebit de gravă, fapta sa aducând atingere relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane, constând în aceea că în seara zilei de 3 decembrie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict domestic avut cu concubina sa, respectiv Z.T., înarmat cu un obiect tăietor-înţepător apt de a produce moartea, a exercitat acte de violenţă asupra agentului de poliţie I.P. (poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu) lovindu-l cu cuţitul în zone vitale ale corpului cu intenţia de a-i suprima viaţa, fapta săvârşită de inculpat întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, de împrejurările în care infracţiunea a fost comisă, de persoana inculpatului care a dat dovadă de perseverenţă infracţională, rezultă că instanţa de apel a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. că o pedeapsă principală de 7 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen.), reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Avându-se în vedere faptul că verificându-se decizia atacată în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.;
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2012 la 26 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1435/2013. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1462/2013. Penal → |
|---|
