ICCJ. Decizia nr. 1433/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr . 1433/2013

Dosar nr. 2855/2/2013/a1

Şedinţa publică din 24 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013), în baza art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N.T.I.

În baza art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului N.T.I., arestat în baza MAP nr. 3/U din 23 ianuarie 2013 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a menţinut termenul de fond la 09 mai 2013, C8F, ora 9, 00.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- luare de mită, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale);

- luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. ;

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;

- fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

1. La data de 09 aprilie 2009, denunţătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru achiziţionarea de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafaţă de 2000 mp situat în comuna Jilava, judeţul Ilfov, de la numiţii A.C. şi M.V.M., reprezentată de numitul A.C.

Terenul în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru a fi soluţionat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N.

Atât acţiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât şi acţiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a şi intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit.

Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. ( N.T.I. - prim procuror şi N.O.) şi familiei Z. ( Z.A.R. şi Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.

2. În perioada ianuarie - februarie 2010, denunţătorul M.A. a achitat, cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menţionată de N.T. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu şi soţia acestuia N.O., în SUA, în localităţile Beverly Hills şi Las Vegas.

Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unităţii de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluţionate într-un mod favorabil primarului.

4. Pentru disimularea mitei pretinse de N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafaţa de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul l-a determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoştinţă despre înţelegerea frauduloasă, infracţională existentă între participanţii N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. şi denunţător.

4. În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii având în vedere că în declaraţia de avere a completat date nereale cu privire la existenţa unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal şi întocmit tocmai cu scopul a disimula modalitatea de remitere a mitei.

5. În cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I. a pretins şi primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluţie favorabilă - scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M. zis "C.", în Dosarul cu nr. 744/P/2008.

După primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc. N.T.I. a soluţionat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanţa din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni cu caracter administrativ - amenda de 1.000 RON.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2013, în Dosarul cu nr. 462/2/2013 (236/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă formulată şi luarea faţă de inculpatul N.T.I., a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.

La data de 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 418/1/2013 a dispus admiterea recursului formulat de DNA şi a arestarea preventivă a inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive. Astfel, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013.

Mandatul de arestare preventivă cu nr. 3/U/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru o perioadă de 29 de zile a fost pus în executare începând cu data de 24 ianuarie 2013.

Prelungirea arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din 15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (nr. dosar în format vechi 567/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi prin încheierea din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul cu nr. 2100/2/2013 (892/2013)

Din analiza lucrărilor şi actelor dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpatul N.T.I. cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale prevăzute de dispoziţiile interne şi de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: inculpatul a fost ascultat personal la soluţionarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a fost asistat de apărător ales, i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi motivele arestării, atât inculpatul, cât şi apărătorul acestuia au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalităţii armelor.

Totodată, Curtea constată faptul că indiciile temeinice în sensul art. 68¹ C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. ale săvârşirii de către inculpat a faptelor pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile coinculpaţilor, declaraţiile inculpatului N. (prin care acesta recunoaşte anumite acte materiale, dar circumstanţiat, invocând primirea unor sume de bani sau bunuri cu o altă cauză juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C. pen.), înscrisurile bancare, declaraţiile date de martorul denunţător M.A., declaraţii martori, proces-verbal de punere în executare a percheziţiei domiciliare, înscrisuri.

Varianta susţinută de inculpatul N.T.I. cu privire la cauza juridică a primirii de bani, bunuri sau foloase urmează a fi verificată de instanţa de judecată cu ocazia cercetării judecătoreşti, la acest moment existând indicii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârşit faptele pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, suficiente pentru menţinerea arestării preventive. Această interpretare este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 parag. 1 lit. c) nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, în cauză există situaţia prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv se reţine că inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce priveşte această ultimă condiţie, Curtea a avut în vedere periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalităţile şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că au fost comise faptele (prin acte repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcţiona în cadrul Parchetului condus de inculpat, şi de acte juridice cu aparenţă legală), precum şi împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspect ce implică o periculozitate sporită, în condiţiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societăţii în acest sens. În plus, se impune o reacţie adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare faţă de fenomenul corupţiei în rândul persoanelor implicate în chiar activitatea judiciară, în lipsa căreia s-a apreciat că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice. În consecinţă, faptele săvârşite şi circumstanţele personale justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.

Totodată, Curtea a avut în vedere stadiul procesual (instanţa a fost sesizată, dar nu a început cercetarea judecătorească), poziţia procesuală a inculpatului, precum şi relaţiile avute anterior cu coinculpaţi şi martori din prezentul dosar (care au dat declaraţii în susţinerea acuzării), existând riscul influenţării acestora.

Cât priveşte aplicarea unui tratament egal cu cel al coinculpaţilor cercetaţi în libertate în prezenta în cauză, Curtea a apreciat că acest principiu presupune aplicarea unui tratament juridic similar persoanelor aflate în situaţii similare. Or, la aprecierea situaţiei premise nu poate fi avută în vedere exclusiv fapta care a fost săvârşită de inculpaţi, ci şi participarea efectivă la comiterea acesteia (inculpatul este acuzat de săvârşirea mai multor fapte de luare de mită, una dintre ele comisă printr-o pluralitate de acte de executare), precum şi circumstanţele personale ale acestora (inculpatul era parte a sistemului judiciar, având în atribuţiile de serviciu verificarea legalităţii soluţiilor pronunţate de organul de urmărire penală şi avea funcţie de conducere care îi permitea intervenţia în sistemul de repartizare a dosarelor). Prin urmare, având în vedere aceste criterii, Curtea a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiţia premisă a situaţiei similare, astfel încât cercetarea în libertate a unui coinculpat nu poate duce la punerea în libertate a inculpatului N.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a constatat, în conformitate cu prevederile art. 300¹ C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului şi, reţinând că temeiurile care au determinat arestarea, şi care subzistă şi în prezent, impun în continuare privarea de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal, s-a apreciat că la acest moment procesual nu sunt suficiente măsuri alternative pentru atingerea acestui scop, şi a menţinut arestarea preventivă a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.T.I., susţinut oral prin apărătorul desemnat din oficiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, şi în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând recursul declarat de inculpatul N.T.I., sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. 402/P/2012 din data de 17 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.T.I., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- luare de mită, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale);

- luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen.;

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000;

În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele. La data de 09 aprilie 2009, denunţătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru achiziţionarea de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafaţă de 2000 mp situat în comuna Jilava, judeţul Ilfov, de la numiţii A.C. şi M.V.M., reprezentată de numitul A.C. Terenul în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru a fi soluţionat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N. Atât acţiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât şi acţiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a şi intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit. Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. (N.T.I. - prim procuror şi N.O.) şi familiei Z. (Z.A.R. şi Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.

În perioada ianuarie - februarie 2010, denunţătorul M.A. a achitat. cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menţionată de N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu şi soţia acestuia N.O., în SUA, în localităţile Beverly Hills şi Las Vegas. Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie - februarie 2010 de către N.T.I. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unităţii de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T.I. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluţionate într-un mod favorabil primarului.

3. În cursul lunii februarie 2010, denunţătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită prim-procurorului N.T.I. un televizor led full HD 102 cm marca S. în valoare de aproximativ 8299 RON. Mita - televizorul led S., a fost pretinsă de prim-procurorul N.T.I. în acelaşi context al instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în calitate de primar al comunei Jilava, şi în legătură cu care promitea o soluţionare favorabilă denunţătorului. Pentru disimularea mitei pretinse de N.T.I. - prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, constând în suprafaţa de 3.707 mp teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp), inculpatul l-a determinat pe notar să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără ca notarul să aibă cunoştinţă despre înţelegerea frauduloasă, infracţională existentă între participaţii N.T.I., N.O., Z.A.R., S.O., V.D.C. şi denunţător. În sarcina inculpatului N.T.I. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii având în vedere că în declaraţia de avere a completat date nereale cu privire la existenţa unui contract de împrumut a sumei de 10.000 euro, de la avocatul Z.A.R., contract nereal şi întocmit tocmai cu scopul a disimula modalitatea de remitere a mitei. În cursul anului 2008, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, inc. N.T.I. a pretins şi primit suma de 40.000 RON pentru a da o soluţie favorabilă - scoaterea de sub urmărire penală, pentru numitul D.M. zis "C.", în Dosarul cu nr. 744/P/2008. După primirea mitei pretinse - 40.000 RON, inc. N.T.I. a soluţionat Dosarul nr. 744/P/2008 prin ordonanţa din 28 aprilie 2009 în care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui D.M., şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni cu caracter administrativ -amenda de 1.000 RON.

Împotriva inculpatului N.T.I. a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive, ce a fost dispusă prin încheierea din data de 23 ianuarie 2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/U din data de 23 ianuarie 2013 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mandat care a fost pus în executare începând cu data de 24 ianuarie 2013.

Prelungirea arestării preventive a inculpatului a fost dispusă succesiv prin încheierea din 15 februarie 2013, în Dosarul cu nr. 1303/2/2013 (567/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi prin încheierea din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în Dosarul cu nr. 2100/2/2013 (892/2013).

Ţinând seama de probele cauzei, respectiv: declaraţiile coinculpaţilor, declaraţiile inculpatului N. (prin care acesta recunoaşte anumite acte materiale, dar circumstanţiat, invocând primirea unor sume de bani sau bunuri cu o altă cauză juridică decât scopul avut în vedere de art. 254 C. pen.), înscrisurile bancare, declaraţiile date de martorul denunţător M.A., declaraţii martori, proces-verbal de punere în executare a percheziţiei domiciliare, înscrisuri-probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, şi faţă de care s-a şi dispus măsura arestării preventive, măsură care a fost menţinută de către instanţă în continuare, apare ca justificată.

La acest moment, Înalta Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală, şi nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia acestuia întrucât s-ar fi antepronunţat.

Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.T.I., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 300¹ C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Bucureşti s-a conformat acestor dispoziţii legale.

De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispoziţiilor art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanţa de fond, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul N.T.I. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de luare de mită, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale); luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. ; asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului.

Astfel, de la termenul din data de 18 martie 2013 când a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului, nu au apărut elemente noi care să modifice temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În această perioadă a fost întocmit rechizitoriul şi a fost sesizată instanţa de judecată.

Astfel că temeiurile avute în vedere la arestare se menţin în continuare şi impun privarea de libertate a inculpatului întrucât există indicii suficiente că a săvârşit faptele pentru care se află în faţa instanţei.

De asemenea, se menţin aceste temeiuri şi cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind bănuit că a săvârşit infracţiuni grave, periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalităţile şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că au fost comise faptele (prin acte repetate, folosindu-se de intermediari, inclusiv de un procuror ce funcţiona în cadrul Parchetului condus de inculpat, şi de acte juridice cu aparenţă legală), precum şi împrejurarea că inculpatul avea calitatea de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, aspecte care imprimă o periculozitate sporită, în condiţiile în care legea penală este încălcată tocmai de o persoană angajată să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societăţii în acest sens.

Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de fond este legală şi justificată.

Înalta Curte, constată că, potrivit dispoziţiilor art. 300¹ C. proc. pen. verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii s-a efectuat la data de 18 aprilie 2013, şi de la acel moment nu au apărut elemente noi care să justifice admiterea unei astfel de cereri.

Raportându-ne la gravitatea infracţiunii presupus săvârşite, la pluralitatea infracţiunilor presupus a fi fost săvârşite de către inculpat, dar nu în ultimul rând, la calitatea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu în care a acţionat inculpatul, justifică menţinerea stării de arest a acestuia, dar şi faţă de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la debut - primul termen pe fond fiind fixat la data de 9 mai 2013, dar şi la atitudinea inculpatului nesinceră în cursul procedurilor, Înalta Curte apreciază că există "date", în accepţiunea dispoziţiilor art. 160² alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Datele personale invocate, respectiv atitudinea ireproşabilă anterior incidentului, cât şi faptul că a desfăşurat în ultimii 14 ani activitate de procuror criminalist, nu pot fi apreciate decât ca şi atitudini normale ale unei persoane care ocupa o funcţie importantă în sistemul judiciar.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că detenţia provizorie este legitimă-fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpatului - nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (inculpatul fiind arestat la data de 24 ianuarie 2013), iar o altă măsură neprivativă de libertate este insuficientă pentru asigurarea scopului procesului penal.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013).

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.I. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2855/2/2013 (1282/2013).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1429/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1435/2013. Penal. Cerere de liberare... →

ICCJ. Decizia nr. 1433/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1433/2013. Penal