ICCJ. Decizia nr. 1466/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1466/2013

Dosar nr. 56397/3/2011/a12

Şedinţa publică din 26 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 56397/3/2011 (4037/2012) Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 300² rap. la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor intimaţi inculpaţi B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I., B.C., S.A., T.I.D., T.G., G.M., M.A. şi T.M.M.

A respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, astfel cum au fost formulate de apelanţii inculpaţi, prin apărători.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea de libertate a acestora.

În opinia Curţii materialul probator existent la dosarul cauzei până în prezent este în măsură sa conducă la concluzia ca, la acest moment, sunt pe deplin îndeplinite în ceea ce-i priveşte pe apelanţii inculpaţi condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., pentru menţinerea măsurii arestării preventive, existând suficiente probe care să satisfacă atât exigenţele dispoziţiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cât şi pe cele ale art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, Curtea a constatat că şi la acest moment sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, dar şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I., B.C., S.A.,T.I.D., T.G., G.M., M.A. şi T.M.M. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea celei de a doua condiţii a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost comise de apelanţii inculpaţi, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, astfel cum au fost reţinute şi descrise în hotărârea atacată, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, sentimentul puternic de teamă şi insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societăţii civile, aspecte care în opinia primei instanţe impun şi justifică în continuare o reacţie fermă din partea autorităţilor statului, respectiv privarea de libertate a celor 12 apelanţi inculpaţi în scopul protejării siguranţei publice şi pentru a asigura şi buna desfăşurare a procesului penal.

Curtea a apreciat că şi în prezent infracţiunile pentru care a fost trimişi în judecată inculpaţii mai sus menţionaţi prin gravitatea acestora şi reacţia publicului, creează o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind satisfăcute şi cerinţele art. 5 parag. 1 lit. c) şi parag. 3 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

S-a mai reţinut, de asemenea, şi faptul că a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă faţă de inculpaţii sus-menţionaţi din prezenta cauză care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În opinia Curţii, datele ce caracterizează favorabil persoana apelanţilor inculpaţi, astfel cum au fost invocate de apărătorii aleşi, nu sunt în măsură, în raport cu aspectele anterior menţionate să estompeze rezonanţa socială negativă a faptelor deduse judecăţii şi să justifice lăsarea în libertate a acestora.

Cât priveşte termenul rezonabil, instanţa de fond a considerat că acesta nu a fost depăşit. Curtea a considerat că durata totală a arestării preventive până la acest moment a inculpaţilor nu poate fi apreciată ca fiind excesivă şi nu poate justifica punerea în libertate a acestora, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost săvârşite de aceştia şi complexitatea de necontestat a cauzei, organele judiciare investite cu soluţionarea acestei cauze dând dovadă de o diligenţă specială în desfăşurarea procedurii.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii B.A., G.M., S.A., B.G., B.M.A. şi M.A.

Apărătorii inculpaţilor, pe rând au pus concluzii de admitere a recursurilor, solicitând, în esenţă, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea acestora în stare de libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile avute în vedere, iniţial la luarea măsurii arestării preventive şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea acestei măsuri.

În subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţii B.A., G.M., S.A., B.G., B.M.A. şi M.A. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 300² C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160^b C. proc. pen.

Conform acestui text de lege, instanţa de judecată în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform aliniatului 3 al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată menţinerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 793 din data de 14 noiembrie 2012 a hotărât următoarele:

Cu privire la inculpatul B.A., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.

1/. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A., zis "A." fiul lui I. şi E., născut în com. Periş, Jud. Ilfov, domiciliat în sat/com. Niculeşti, jud. Dâmboviţa, la pedeapsa închisorii de 10 ani.

2/. În baza art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni.

3/. În baza art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2011 la zi.

Cu privire la inculpatul G.M. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. şi ped. de art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.

1/. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M., fiul lui G. şi E., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Str. V., sector 1, la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni.

2/. În baza art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

3/. În baza art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2011 la zi.

Cu privire la inculpatul S.A. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 182 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.

1/. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.A. fiul lui F. şi I., născut în oraşul Buftea, jud. Ilfov, domiciliat în oraşul Buftea, Str. Ş., jud. Ilfov, la pedeapsa închisorii de 10 ani.

În baza art. 86 din 4 alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 183 din 26 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Buftea şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 643/A din 27 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 14 ani.

2/. În baza art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 183 din 26 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Buftea şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 643/A din 27 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 9 ani şi 6 luni închisoare.

3/. În baza art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 183 din 26 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Buftea şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 643/A din 27 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2008 la 28 iulie 2008 şi de la 22 aprilie 2009 şi până la 27 mai 2009 şi de la 16 martie 2011 la zi.

Cu privire la inculpatul B.G. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 182 C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.

1/. În baza art. 26 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., fiul lui A. şi S., născut în oraşul Buftea, jud. Ilfov, domiciliat în sat/com. Miculeşti, jud. Ilfov, la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni.

2/. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

3/. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2011 la zi.

Cu privire la inculpatul B.M.A. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 182 C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. ca nefondată.

1/. În baza art. 26 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.A., fiul lui A. şi S., născut în oraşul Buftea, jud. Ilfov, domiciliat în sat/com. Niculeşti, jud. Ilfov, la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2011 la zi.

Cu privire la inculpatul M.A. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 217 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 37 lit. a) C. pen., ca nefondată.

1/. În baza art. 26 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) din C. pen., art. 176 lit. a) şi lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A., fiul lui M. şi R., născut în Bucureşti, domiciliat în sat Samurcaşi, com. Crevedia, jud. Dâmboviţa, la pedeapsa închisorii de 8 ani.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 169 din 06 iulie 2010 pronunţată de Judecătoria Răcari şi rămasă definitivă la data de 19 iulie 2010 prin neapelare şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 8 ani şi 10 luni închisoare.

2/. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 217 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi art. 37 lit. a) C.pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.

3/. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 321 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. , pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2009 la 26 martie 2009 şi de la 30 martie 2011 la zi.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă că la data de 12 februarie 2011, inculpaţii B.A., F.M., G.C.I., T.G., T.M.M. S.A., G.M., beneficiind de sprijinul moral şi material al inculpaţilor M.A., B.C., B.G., B.M.A. şi T.I.D. (care i-au însoţit înainte, în timpul sau după comiterea faptelor, întărindu-le astfel rezoluţia infracţională sau au procurat bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor), pe fondul unor conflicte anterioare şi în baza unei informaţii referitoare la deplasarea victimelor B.C.C. şi M.C.D. cu un autoturism marca "B." către Bucureşti, le-au urmărit pe acestea folosind autoturisme proprii şi împrumutate şi, după ce le-au localizat în Bucureşti, pe Bd. B., în spatele blocului E2, sector 2, au lovit cu bâte şi ţevi metalice autoturismul în care se aflau părţile vătămate apoi, folosind substanţe inflamabile, au incendiat autoturismul şi pe părţile vătămate aflate în interiorul acestuia, provocându-le acestora leziuni grave, cu scopul de a le suprima viaţa prin cruzimi, acţiuni exercitate în public care au fost de natură să tulbure grav liniştea şi ordinea publică.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. aaa partea vătămată B.C.C. a prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12 ianuarie 2011, post combustionale (arsuri prin flacără gradul II - III extremitate cefalică, ambe membre toracice parcelar, ambe membre pelvine parcelar, trunchi anterior pe aproximativ 36% suprafaţă corporală, gr. III 17% suprafaţă corporală; arsuri de căi respiratorii superioare, posibil produse în condiţiile consemnate la datele de istoric. La data actualei examinări prezintă cicatrici în evoluţie la nivelul extremităţii cefalice şi mâinii drepte cu retractil tegumentare ce necesită în continuare tratament specific de chirurgie plastică şi care reprezintă prejudiciu estetic major.

Până în prezent a necesitat 100 - 120 (o sută - o sută douăzeci) zile îngrijiri medicale. Prin caracterul lor leziunile suferite i-au pus viaţa în pericol.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. bbb a rezultat că partea vătămată M.C.D. a prezentat leziuni traumatice, ce pot data din data de 12 ianuarie 2011, post-combustionale (arsuri prin flacără gr. IIa - IIb pe aproximativ 11% suprafaţă corporală) localizate la nivelul extremităţii cefalice, mâinii drepte circular, mână stângă insular, abdomen parcelar, posibil produse în condiţiile consemnate în istoric.

A necesitat 45 - 50 (patruzecişicinci - cincizeci) zile de îngrijiri medicale. Aşa cum sunt consemnate în documentaţia medicală leziunile traumatice suferite nu au fost de natură să-i pună viaţa în pericol.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I., B.C., S.A., T.I.D., T.G., G.M., M.A. şi T.M.M., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, înregistrată sub numărul 56397/3/2011.

Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor B.A., B.G., B.M.A., F.M., G.C.I., B.C., S.A., T.I.D., T.G., G.M., M.A. şi T.M.M., reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpaţii B.A., G.M., S.A., B.G., B.M.A. şi M.A. au comis faptele reţinute în sarcina acestora, în acest mod fiind incidente disp. art. 143 C. proc. pen., relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică, rapoartele de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor din acte, declaraţiile învinuitului C.S., procesele-verbale de conducere în teren şi planşe fotografice, declaraţiile inculpaţilor, listing-urile telefonice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, imaginile înregistrate la staţia P. Crevedia, hărţi relaţionale, procesele-verbale de recunoaştere după fotografii şi planşe fotografice, procesele-verbale de recunoaştere de obiecte şi planşe fotografice, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi planşe fotografice, procesele-verbale privind efectuarea de percheziţii informatice, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale inculpaţilor; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 martie 2011.

Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ atât în ceea ce priveşte pedepsele pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mari de 4 ani închisoare dar şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a doua condiţii se are în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost comise de apelanţii inculpaţi, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, astfel cum au fost descrise în hotărârea atacată (urmărirea părţilor vătămate, faptele au fost comise de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, în loc public, prin incendierea părţilor vătămate care se aflau într-o maşină), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, sentimentul puternic de teamă şi insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societăţii civile.

Rezonanţa socială a faptelor reprezintă unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret şi aceasta este evidentă în cauza de faţă.

Prin lăsarea în libertate a inculpaţilor s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în rândul opiniei publice, fapt care în final s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie, în condiţiile în care cetăţenii ar constata că persoane acuzate de săvârşirea unor infracţiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în libertate.

În plus, principiul proporţionalităţii impune ca atunci când se ia o măsură privativă de libertate, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărare a interesului public şi importanţa dreptului la libertate al inculpatului.

Pentru aspectele mai sus prezentate, Înalta Curte constată că acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată împotriva inculpaţilor nefiind disproporţionată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

Modalitatea în care au fost comise faptele şi natura relaţiilor socio-umane afectate, fiind încălcat grav dreptul la viaţă, impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar genera o stare de insecuritate, reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul social al protejării societăţii primează interesului personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.

În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea şi, desigur, pentru menţinerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă, riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei, riscul să comită noi infracţiuni, sau să tulbure ordinea publică.

Având în vedere aspectele mai sus arătate, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul fundamental pentru menţinerea măsurii arestului preventiv, "suspectul a comis o infracţiune şi prin punerea sa în libertate există riscul să tulbure ordinea publică".

Potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austriei) detenţia preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident.

Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte constată că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privitoare la necesitatea "stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere şi în raport de fapta ce formează obiectul judecăţii", se impune a arăta că potrivit art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 parag. 3 din Convenţie, modificat prin Protocolul nr. 11, "orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acestea sunt similare cu cele referitoare şi la procedurile din materia civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul autorităţilor competente (decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanţa europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanţei competente, potrivit dispoziţiilor legii naţionale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privinţă, Curtea Europeană face precizarea că noţiunea de "acuzaţie penală", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţie, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă şi noţiunii de "urmări importante" privitoare la situaţia învinuitului (decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 mai 1998 cauza Hozee c. Olandei).

Cât priveşte data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunţării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Ori, în cauză s-a pronunţat deja o hotărâre de condamnare a inculpaţilor.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a inculpaţilor nu poate fi apreciată că a depăşit un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menţinerii măsurii arestului preventiv este conformă şi cu aceste dispoziţii şi cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii, fiind, totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale.

Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpaţi pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpaţi dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.A., G.M., S.A., B.G., B.M.A. şi M.A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 56397/3/2011 (4037/2012).

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A., G.M., S.A., B.G., B.M.A. şi M.A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 56397/3/2011 (4037/2012).

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1460/2013. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1468/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1466/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1466/2013. Penal