ICCJ. Decizia nr. 1468/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1468/2013
Dosar nr. 2597/1/2013
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 949/103/2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestului preventiv a apelantului inculpat D.D.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., se menţine şi în prezent impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul D.D.A.
Criticile aduse nu sunt nefondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul D.D.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanţa de judecată în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin încheierea nr. 2/ U din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 380/103/2013, al Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 1491 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ privind arestarea preventiva a inculpatului D.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 21 ianuarie 2013 şi până la data de 18 februarie 2013.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin rechizitoriul nr. 42/P/2013 din data de 05februarie 2013, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fapta constând în aceea că, în seara de 19 ianuarie 2013, în jurul orelor 2200, l-a lovit pe fratele său, D.M., cu un cuţit de bucătărie în zona posterioară a toracelui, cauzându-i leziuni ce au necesitat 15-18 zile îngrijiri medicale şi, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin sentinţa penală nr. 35/ P din 20 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 949/103/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului D.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20 ianuarie 2013 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul locuieşte împreună cu fratele său, partea vătămată D.M., într-un imobil din oraşul Bicaz, neracordat la reţeaua de energie electrică, imobil în care locuieşte, de asemenea şi concubina inculpatului, martora B.M.G.
În seara zilei de 19 ianuarie 2013, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu concubina sa şi cu partea vătămată, într-un local de pe raza oraşului Bicaz. Primul a revenit la domiciliu comun inculpatul, în jurul orelor 2200, urmat apoi de martora B.M.G.
În jurul orelor 2300, la domiciliul comun a ajuns şi partea vătămată, între acesta şi inculpat având loc o altercaţie legată de faptul că inculpatul a fost deranjat din somn de partea vătămată, care a aprins o lumânare.
În cadrul altercaţiei, părţile s-au îmbrâncit şi ameninţat reciproc cu acte de violenţă, condiţii în care inculpatul a luat de pe masă un cuţit de bucătărie şi a aplicat o singură lovitură cu acesta în zona posterioară a toracelui victimei.
Întrucât partea vătămată a resimţit imediat urmările acţiunii violente, inculpatul a solicitat Serviciul de Ambulanţă Neamţ, victima fiind transportată şi internată ulterior la Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/105 din 20 ianuarie 2013 al S.J.M.L. Neamţ rezultă că partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng, cu hemopneumotorax stâng, ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi care a necesitat 15-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiind pusă totodată în primejdie viaţa victimei. De asemenea, s-a apreciat că asupra victimei a fost aplicată o singură lovitură cu cuţitul, agresorul aflându-se cel mai probabil în spatele ei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a avut un conflict cu fratele său, de la o lumânare aprinsă, că s-au certat şi că, de teamă de a nu fi atacat, l-a lovit cu un cuţit. Susţinerile inculpatului din cursul urmăririi penale nu sunt fondate, în condiţiile în care nu rezultă din nicio probă şi nici din declaraţia inculpatului că partea vătămată ar fi încercat să exercite violenţe asupra sa, astfel că agresivitatea lui nu poate fi justificată de vreo stare de legitimă apărare sau provocare. Mai mult decât atât, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că lovitura a fost aplicată în timp ce partea vătămată era cu spatele la agresor, situaţie ce exclude existenţa unei atitudini agresive a victimei.
În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă S.A.J. Neamţ, cu suma de 514,64 lei, reprezentând cheltuielile de transport şi asistenţă medicală a victimei.
De asemenea, cu adresa nr. 2863 din 11 februarie 2013 Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ a comunicat că se constituie parte civilă în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare determinate de asistenţa medicală acordată victimei, cu suma de 2727,68 lei, sumă care să fie reactualizată la data executării.
Partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 3201 C. proc. pen., instanţa a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat.
În instanţă, inculpatul nu a dorit să dea declaraţie, înţelegând să uzeze de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Raportat la probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a lovi pe fratele său cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă şi care au pus în pericol viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
În baza textelor de lege menţionate şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere şi din urmările produse şi, persoana inculpatului. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, s-a reţinut că acesta are antecedente penale, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că prin sentinţa penală nr. 24 din 28 ianuarie 2011 a Judecătoriei Bicaz a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind arestat la 9 noiembrie 2010 şi liberat la 26 iulie 2011, cu un rest rămas neexecutat de 105 zile.
În consecinţă, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost redus ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracţiunii şi consecinţele produse, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.D.A. reţinând că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Elocvente sub acest aspect sunt declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În analiza celei de a doua condiţii cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se are în vedere natura infracţiunii, modalitatea concretă de săvârşire a acesteia şi gradul de pericol social al faptei.
În cauza dedusă judecăţii se constată că prin infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului s-a adus atingere dreptului la viaţă, prin presupusele acţiuni violente ale inculpatului fiind pusă în primejdie viaţa fratelui său, precum şi faţă de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă, toate acestea relevând faptul că lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment procesual, reprezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică.
În raport de gravitatea infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracţiunea de tentativă la omor calificat, de împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost comisă, inculpatul folosindu-se de un obiect vulnerant, de gradul de participare a acestuia la presupusa săvârşire a infracţiunii, aşa cum rezultă din probele administrate, de gravitatea leziunilor suferite de victimă, de frecvenţa infracţiunilor de acelaşi gen şi de necesitatea unei prevenţii generale, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a constatat că în cauză există temeiul pentru luarea măsurii arestului preventiv prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acest temei menţinându-se şi în prezent.
Unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret pentru ordinea publică este şi rezonanţa socială a faptelor, ori în speţă această rezonanţă socială este de netăgăduit.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în rândul opiniei publice, fapt care în final, s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie, în condiţiile în care cetăţenii ar constata că persoane acuzate de săvârşirea unor infracţiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în stare de libertate.
Modalitatea în care fapta a fost comisă precum şi natura relaţiilor socio-umane afectate (încălcarea dreptului la viaţă) impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică iar interesul social al protejării societăţii primează interesului personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii, fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F.
Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpat pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat dispusă de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 949/103/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1466/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1528/2013. Penal → |
|---|
