ICCJ. Decizia nr. 1457/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1457/2013
Dosar nr. 8701/109/2012
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 860 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul I.E., la:
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii se spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.E.T. SRL Suseni, să plătească suma de 6.127.396 lei despăgubiri, către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. şi D.G.F.P Argeş, la care s-au adăugat penalităţi de întârziere şi dobânzi calculate până la achitarea efectivă a debitului.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul instituit prin ordonanţa procurorului nr. 36/P din 07 mai 2012 asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumei de 6.242.300 lei.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 170 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile false, respectiv 42 de borderouri de achiziţii aflate în volumul III în dosarul de urmărire penală.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 11.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 lei în faza de urmărire penală.
Suma de 300 lei, reprezentând onorariile de avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată de fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat, că la data de 28 mai 2012, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 36/P din 25 mai 2012, a trimis în judecată pe inculpatul I.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), cu aplic. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c), din Legea nr. 656/2002 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aşa cum cer disp. art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere probatoriul administrat de către organele de urmărire penală, tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:
Una dintre formele de manifestare a fenomenului evazionist în ceea ce priveşte fraudarea TVA-ului este definită generic de organismele fiscale europene şi ca „missing trader", fraudă ce se caracterizează prin aceea ca, un operator economic român nou constituit şi înregistrat în scopuri de TVA (notat „A") - efectuează achiziţii naţionale de la persoane fizice, scutite de TVA, mărfurile astfel achiziţionate sunt comercializate de către „A" ulterior către un alt operator economic român (notat B"), însă de data acesta cu TVA, fără a declara organelor fiscale operaţiunile efectuate, astfel că beneficiul de TVA ce trebuia achitat către bugetul de stat rămâne la societatea care a coordonat întreaga activitate respectiv la operatorul economic „A".
Caracteristica acestui mecanism constă in aceea că, operatorul economic „A" are de regulă o durată de viată de maxim 3-8 luni de zile (generată de perioada legală de depunere a deconturilor de TVA obligatorii), după care „dispare", asigurându-şi astfel contravaloarea taxei sustrase ce trebuia achitată bugetului de stat.
Specificul acestui tip de fraudă este acela că, operatorul economic, iniţiator al mecanismului evazionist, nu conduce evidenta contabilă, nu declară operaţiunile economice efectuate şi conturile bancare deţinute, îţi desfăşoară activitatea pe raza altor judeţe decât cel al domiciliului fiscal, fapt ce îngreunează foarte mult activitatea de identificarea şi reconstituire a activităţii comerciale desfăşurată, operaţiune care se realizează ulterior, ca regulă generală, de către organele de urmărire penală, după obţinerea rulajelor de cont bancar, documente imposibil de obţinut de către organele fiscale la nivelul anilor 2008-2011, până la modificarea prevederilor Codului Fiscal, datorită invocării, secretului bancar", aspect bine cunoscut de către evazionişti.
În scopul fraudării bugetului consolidat al statului prin metoda descrisă mai sus a fost înfiinţată şi SC C.E.T. SRL Suseni.
SC C.E.T. SRL Suseni a fost înfiinţată la data de 3 martie 2008 de către inculpatul I.E. şi inculpatul T.G., in calitate de asociaţi, societatea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş la aceeaşi dată sub nr. J03/525/2008.
Calitatea de administrator al SC C.E.T. SRL Suseni a avut-o inculpatul I.E.
După înfiinţarea societăţii comerciale, în perioada 01 martie 2008-31 august 2008, SC C.E.T. SRL Suseni a derulat operaţiuni comerciale cu mai multe societăţi din tară şi din străinătate.
Din actele de control iniţiale, întocmite de organele fiscale, a rezultat că SC C.E.T. SRL Suseni a emis mai multe facturi pentru comercializarea diferitelor bunuri cât şi facturi pentru prestarea unor servicii, toate aceste activităţi fiind in sumă de 13.771.994 lei.
În acest sens, din verificările efectuate au rezultat următoarele:
În baza unui număr de 4 facturi fiscale in sumă de 243.814 lei, SC C.E.T. SRL Suseni a comercializat către SC A.R.O. SRL cantitatea de 61.160 kg mere.
În baza a 38 facturi fiscale SC C.E.T. SRL Suseni a livrat, către SC L.L. SRL Constanta, diferite produse agricole, respectiv cantitatea de 3.608 tone rapiţă, 3.608 tone grâu, 817 tone orz şi 484 tone floarea soarelui in valoare totală de 10.702.327 lei.
Pentru SC L.L. SRL Constanta, SC C.E.T. SRL Suseni a prestat şi servicii de transport la valoarea totală de 34.802 lei, emiţând in acest sens un număr de 3 facturi fiscale.
De asemenea, pentru aceeaşi societate a fost emisă o factură in sumă de 289.900 lei pe care a fost înscris, avans marfă către SC L.L. SRL Constanta".
Către SC P.G. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis un număr de 4 facturi din care rezultă că a comercializat către această societate 2 excavatoare, un buldozer şi un greder la valoarea totală de 2.437.060 lei.
Pentru SC M.L. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură in sumă de 10.115 lei „pentru servicii conform contract", fără însă să se specifice serviciile prestate şi fără ca factura să fie însoţită de alte documente (deviz sau situaţie de lucrări), in care să se specifice serviciile prestate.
Pentru SC A.S.I. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură fiscală in sumă de 50.076 lei, din care rezultă că a comercializat cantitatea de 15.828 kg mere.
Pentru SC F.W.M. SRL, SC C.E.T. SRL Suseni a emis o factură in sumă de 3.900 lei din care rezultă ca a comercializat o punte semiremorcă.
În legătură cu toate aceste activităţi comerciale, administratorul SC C.E.T. SRL Suseni, inculpatul I.E. nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost evidenţiate in contabilitate şi nici nu a făcut declaraţiile legale la organele fiscale pentru plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului.
Tot din verificările efectuate de către organele de control fiscal, a rezultat că in perioada martie-august 2008, SC C.E.T. SRL Suseni a efectuat achiziţii intracomunitare de la operatori economici din Austria, Germania, Ungaria şi Slovacia in sumă totală de 1.787.281 lei. Informaţiile privind achiziţiile intracomunitare au fost obţinute din raportul care cuprinde informaţiile referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toţi contribuabilii din toate statele membre UE privind relaţiile SC C.E.T. SRL Suseni, informaţii transmise de către Direcţia Generală de Informaţii din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prin adresa nr. 846.730 din 7 noiembrie 2011.
Din acest raport rezultă că SC C.E.T. SRL Suseni nu a declarat, prin declaraţia recapitulativă trimestrială, achiziţiile intracomunitare efectuate, nerespectând in acest sens prevederile art. 1564 alin. (2) C. fisc.
Din adresele nr. 10227 din 31 ianuarie 2012, nr. 25624 din 13 martie 2008 şi nr. 38453 din 18 aprilie 2008 ale Biroului Judeţean de Informaţii Fiscale din cadrul DGFP Argeş, care cuprinde răspunsurile primite pentru o parte din solicitările de control efectuate, rezulta ca in perioada 20 martie 2008-19 aprilie 2008 SC C.E.T. SRL a achiziţionat intracomunitar mărfuri in suma de 65803 euro ( 242.739 lei) astfel.
- de la F.M.U., mere in suma de 45.084 euro (166.092 lei) in baza unui număr de 3 facturi ;
- de la L.B.C.K. - Germania legume in suma de 14.829 euro (54.718 lei) in baza a 6 facturi ;
- de la E.J.S.G. - Austria legume in suma de 5890 euro (21929 lei) in baza unei facturi.
Din compararea datelor înscrise pe facturile pentru achiziţiile intracomunitare efectuate, puse la dispoziţie de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, cu datele înscrise pe facturile de livrare întocmite de SC C.E.T. SRL, aflate la dosarul cauzei, coroborat cu faptul ca nu exista o concordanta între datele in care s-au efectuat achiziţii intracomunitare cu datele la care au fost emise facturile de livrare la intern, rezulta ca produsele achiziţionate din comunitatea europeana au fost comercializate pe piaţa internă, însa fără ca SC C.E.T. SRL să întocmească documente pentru evidenţierea veniturilor realizate din aceasta activitate.
Din rulajul contului deschis la R. Bank – Agenţia Piteşti 2 pus la dispoziţie de această unitate bancară rezultă că SC C.E.T. SRL Suseni a încasat în anul 2008 suma totală de 19.856.816 lei, respectiv de la SC L.L. SRL Constanta suma de 17.062.668 lei, de la SC P.G. SRL suma de 2.521.172 lei, de la SC E.I. SRL suma de 219.000 lei şi de la SC A.S.I. SRL suma de 50.076 lei.
De asemenea, din documentele aflate la dosarul cauzei s-a mai constatat ca SC C.E.T. SRL a mai încasat suma de 3900 lei de la SC F.W.M. SRL in numerar, în baza chitanţei din 14 martie 2008.
Fată de cele de mai sus, prin raportul de constatare, s-a stabilit că „având in vedere menţiunile efectuate pentru justificarea plaţilor, coroborat cu faptul ca in documentele existente la dosarul cauzei nu s-au identificat eventuale facturi pentru avans marfa iar SC C.E.T. SRL nu a restituit nicio suma către operatorii economici specificări mai sus, ca fiind sume încasate necuvenit, rezultă că plăţile în suma de 19.856.816 lei, efectuate in perioada martie 2008-august 2008 de către SC L.L. SRL, SC P.G. SRL, SC E.I. SRL, SC A.S.I. SRL si SC F.W.M. SRL reprezintă contravaloarea bunurilor si serviciilor, inclusiv TVA, aprovizionate in aceasta perioada de la SC C.E.T. SRL. "
Tot din raportul de constatare întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti rezultă ca in perioada 01 martie 2008 - 31 august 2008 SC C.E.T. SRL a comercializat diferite bunuri si servicii achiziţionate atât de pe teritoriul naţional cat si din spaţial intracomunitar în suma totala, inclusiv TVA, de 22.242.369 lei, prin neînregistrarea in contabilitate a respectivelor activităţi şi prin nedeclararea lor la organele fiscale a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 6.242.300 lei, reprezentând 3.551.302 lei TVA de plată, sumă pe care SC C.E.T. SRL Suseni avea obligaţia să o calculeze, să o evidenţieze şi să o plătească şi 2.690.998 lei, reprezentând impozitul pe profit.
Sumele de bani, reprezentând TVA şi impozit pe profit, pe care SC C.E.T. SRL Suseni trebuia să le plătească la bugetul general consolidat al statului, au fost însuşite de către inculpatul I.E. prin retrageri succesive din contul pe care această societate îl avea la R. Bank, folosind in acest sens borderouri de achiziţii cereale falsificate.
Astfel, pentru a da o aparenţă de legalitate a sumelor de bani retrase din contul societăţii, inculpatul I.E., ajutat fiind de inculpatul P., au întocmit un număr de 42 borderouri de achiziţii produse agricole, în care s-au menţionat cumpărarea de la diferite persoane fizice a unor cantităţi de produse agricole, în care s-au menţionat cumpărarea de la diferite persoane fizice a unor cantităţi de produse agricole.
Din verificările efectuate, s-a constatat că cele 42 borderouri de achiziţie conţin date nereale, întrucât seriile şi numerele cărţilor de identitate consemnate în cuprinsul acestor documente, fie nu au fost atribuite, fie sunt atribuite altor persoane decât cele menţionate în respectivele borderouri.
Inculpatul I.E. a recunoscut că el împreună cu inculpatul P.D.E. au întocmit în fals aceste borderouri de achiziţie produse agricole pe care le-au folosit la retragerea sumelor de bani din contul societăţii sub falsa motivare de achiziţii cereale.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul a apreciat, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), cu aplic. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi fals, prevede art. 290 C. pen., texte în baza cărora se va pronunţa condamnarea.
Întrucât inculpatul a comis, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, instanţa de fond a reţinut pentru fiecare dintre faptele deduse judecăţii dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.
De asemenea, dat fiind că cele trei fapte au fost comise mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut de instanţa de fond şi disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
La stabilirea pedepselor, au fost avute în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privind consecinţele sancţionatorii ale recunoaşterii vinovăţiei.
În acest context, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen., a fost realizat numai prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, către minimul special, în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.
Pentru infracţiunea de evaziune fiscală, dat fiind că textul incriminator prevede, în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Instanţa de fond a constatat, că întrucât faptele deduse judecăţii sunt concurente, în baza art. 34 C. pen. acestea au fost contopite, şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, în condiţiile art. 57 C. pen., plus pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În cursul urmăririi penale şi al judecăţii, împotriva inculpatului s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, motiv pentru care, în baza art. 357 alin. (2) lit. b), rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat, că Statul Român, prin ANAF, s-a constituit parte civilă cu suma de 6.127.396 lei, plus penalităţile de întârziere şi dobânzile aferente.
Întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat părţii civile prejudiciul reclamat, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei solicitate, la care s-au adăugat penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpatului, iar în baza art. 14 alin. (3) rap. la art. 170 C. proc. pen., s-au anulat actele false de care acesta s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.E. criticând sentinţa sub aspectul netemeiniciei susţinând în esenţă că se impune şi aplicare de circumstanţe atenuate în cauză cu consecinţa reducerii pedepsei în aşa fel încât executarea pedepsei să poată fi dată în condiţiile art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei.
În acest sens a arătat că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut şi regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, mai mult nu el este ce-l care a obţinut beneficiile faptelor sale având în vedere prejudiciul foarte mare cauzat bugetului statului reţinut în cauză.
Prin decizia penală nr. 150 /A din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.E. împotriva sentinţei penale nr. 860 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş.
A obligat apelantul la 350 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele:
Inculpatul apelant a fost condamnat în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. prima instanţă arătând în motivele invocate exprimate în considerente, criteriile ce au vizat orientarea spre acest cuantum al pedepsei, dar şi spre modalitate neprivativă de libertate.
Curtea a constatat că în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, modalitatea de săvârşire a acesteia, prejudiciul creat bugetului de stat, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este o pedeapsă just individualizată aceasta reflectă criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Totodată a fost avută în vedere şi persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta şi a consimţit la judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul I.E. reiterând criticile formulate în faţa instanţei de apel. Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul declarat de inculpatul I.E. în raport de motivul de casare invocat, cât şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize judicioase şi obiective a întregului material probator; încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde stării de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, instanţa având însă posibilitatea, şi nu obligaţia, să decidă, în raport cu toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite împrejurări să fie reţinute în favoarea inculpatului şi să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Recunoaşterea unor date sau împrejurări ale realităţii ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale şi au făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aplicând acestuia o pedeapsă principală de 7 ani închisoare.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt cele prevăzute de prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), cu aplic. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c), din Legea nr. 656/2002 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte prin care acesta a cauzat un prejudiciu statului în sumă de 6.127.396 lei reprezentând despăgubiri către partea civilă Statul Român prin ANAF şi DGFP Argeş la care se adaugă penalităţi de întârziere şi dobânzi calculate până la achitarea efectivă a debitului.
Având în vedere modul de desfăşurare al activităţii infracţionale, caracterul repetat al unor asemenea activităţi, faptele reţinute în concurs şi frauda cauzată bugetului de stat, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului aceea de 4 ani închisoare este o pedeapsă corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare, cu privare de libertate, această pedeapsă fiind în măsură să reflecte criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) vizând pe de o parte faptele cu un grad ridicat de pericol social, cât şi persoana inculpatului care a regretat faptele şi care a consimţit la judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Reţine Înalta Curte că instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 3201 C. proc. pen., prin orientarea către un cuantum de pedeapsă spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu se mai impune ca în recurs să se dea eficienţă din nou aceloraşi criterii prin reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei rezultante şi a aplicării acesteia în condiţiile art. 861 C. pen.
Avându-se în vedere şi faptul că verificându-se decizia atacată şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.E. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1452/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1459/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
