ICCJ. Decizia nr. 1513/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1513/2013
Dosar nr. 780/1/2013
Şedinţa publică din 2 mai 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 05 februarie 2013, contestatorul C.S. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2893 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală pronunţată în dosarul nr. 30069/325/2011, arătând că „toate soluţiile sunt date incompatibile, respectiv ei şi-au dat singuri soluţiile”, solicitând „casarea tuturor soluţiilor abuzive, în principal şi, în subsidiar, rejudecarea corectă şi completă”.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Analizându-se, în principiu, contestaţia în anulare, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) -c), trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acesteia.
În cauză, contestatorul nu a invocat şi nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., şi nici nu a prezentat nici un argument juridic în susţinerea acestuia.
Totodată, verificând susţinerile invocate în cererea de contestaţie în anulare, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare şi a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C . S . împotriva deciziei penale nr. 2893 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. 30069/325/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1530/2013. Penal → |
|---|
