ICCJ. Decizia nr. 1516/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1516/2013
Dosar nr. 3043/2/2013
Şedinţa publică din 2 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 3043/2/2013 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect propunerea Parchetului de prelungire a măsurilor preventive pe o perioadă de 60 de zile de la data de 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013, faţă de inculpata persoană juridică SC C. SRL în temeiul art. 4795 alin. (3)-(6) C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie.
A dispus prelungirea, faţă de inculpata persoană juridică, SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL şi prin mandatar special R.A., a următoarelor măsuri preventive:
1. suspendarea procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice;
2. suspendarea fuziunii, divizării sau reducerii capitalului social al persoanei juridice;
3. interzicerea tuturor operaţiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenţă persoanei juridice;
4. interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care au ca efect înstrăinarea sau diminuarea activelor patrimoniale, pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 29 aprilie 2013 până la data de 27 iunie 2013, inclusiv.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 4795, alin. (3), C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reţinută în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru buna desfăşurare a procesului penal, apreciindu-se totodată că măsurile de prevenţie solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure şi stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situaţii de fapt, în condiţiile în care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate între societăţile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică – prin mandatarul său special, îşi menţine poziţia procesuală anterioară de a nu face declaraţii.
Împotriva susmenţionatei încheieri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii preventive dispuse împotriva sa.
În acest sens, a susţinut că şi judecătorul primei instanţe şi procurorul au făcut referire doar la o parte din probele de la urmărirea penală, nu şi la cele care contrazic referatul de propunere a măsurii preventive, făcând referire la declaraţia autentică a lui S.S. care a dat o procură autentică unei persoane din România şi arătând că a depus ataşat motivelor de recurs declaraţia acestuia dată într-o comisie rogatorie într-un dosar conex şi care contrazice motivele pentru care în raport cu celelalte declaraţii ale sale s-a cerut măsura extrajudiciară.
În aceeaşi ordine de idei, a mai susţinut că acesta a arătat că nu a cunoscut nici o societate E., dar a semnat un contract de împrumut între „E.” şi „F.” după care a donat proprietatea acţiunilor la E., T.F. şi G.A. fiind beneficiarii reali ai SC E. LLC şi SC F.
A mai arătat că la dosar există chitanţa de plată a expertului şi din care rezultă că onorariul nu a fost achitat de nici una din cele 3 persoane care s-au angajat să o facă, ci a fost plătit de SC A. SA, astfel că expertiza s-a făcut fără ca onorariul să fi fost achitat de persoana care trebuia să facă acest lucru.
În concluzie, în raport de toate argumentele prezentate a arătat că indiciile şi temeiurile reţinute nu sunt suficiente pentru prelungirea măsurii preventive.
Cu referire la temeinicia măsurii preventive, a susţinut că în încheierea atacată s-a reţinut că sunt temeinice măsurile preventive dispuse împotriva sa. Or, în raport de adresa din data de 3 martie 2011, se impune casarea acestei încheieri şi modificarea măsurii.
În acest sens a susţinut că potrivit certificatului de înmatriculare, societatea C. a fost înfiinţată la data de 4 ianuarie 2011, potrivit adresei de la O.C.S.B. din data de 3 martie 2011, iar faptele de spălare de bani au fost săvârşite în anul 2010, deci nu există legătură de cauzalitate între existenţa firmei şi faptele cercetate.
De asemenea, a mai arătat că eficienţa juridică urmărită prin prelungirea acestei măsuri preventive este zero, întrucât efectele nu se pot produce, din 2 motive şi anume: lipsa disponibilului bănesc la 03 martie 2011 şi hotărârea judecătorească de întoarcere a executării, precizând totodată că există dosar de insolvenţă şi reorganizare judiciară a SC C., existând mandatar special şi administrator judiciar.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că prin propunerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24 aprilie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a solicitat prelungirea, faţă de inculpata - persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL şi prin mandatar special R.A., pe o perioadă de 60 de zile, de la 29 aprilie 2013 până la 27 iunie 2013 inclusiv, a măsurilor preventive vizând suspendarea procedurii de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, interzicerea tuturor operaţiunilor patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice, interzicerea de a încheia acte juridice oneroase sau cu titlu gratuit, care să aibă ca efect înstrăinarea activelor patrimoniale sau diminuarea acestor active.
În motivarea propunerii s-a arătat că, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 30 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, s-a dispus, faţă de inculpata-persoană juridică SC C. SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL şi prin mandatar special R.A., luarea măsurilor preventive menţionate în referatul parchetului.
De asemenea, s-a arătat că, prin rezoluţia din data de 28 aprilie 2011, a fost pusă sub învinuire persoana juridică SC C. SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. şi ped. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) iar, prin ordonanţa din data de 08 iulie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceeaşi persoană juridică.
S-a susţinut că şi la acest moment procesual se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive, context în care s-a apreciat necesară prelungirea acestora, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de lege şi a bunei desfăşurări a procesului penal.
Astfel, în baza ordonanţei nr. 3179/P/2007, din data de 21 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în registrul acţionarilor SC A. SA a fost înregistrat sechestrul asigurator asupra unui număr de 702.609 acţiuni emise de SC A. SA, deţinute de SC E. LL.
Sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei s-au stabilit următoarele aspecte infracţionale:
Inculpatul S.C. nu a putut face dovada unei procuri speciale din partea F.T. LTD, pentru înstrăinarea pachetului de 75,5% acţiuni din capitalul social al SC A. SA şi a primirii plăţii contravalorii pachetului de acţiuni, din partea aşa-zisului cumpărător P. LLC.
De asemenea, s-a constatat că nici unul dintre titlurile privind înstrăinarea celor 75,5% acţiuni ale SC A. SA, respectiv contractul de cesiune din 16 iunie 2007 dintre F.T. LTD şi P. LLC, actul adiţional la acest contract din 16 iunie 2007 nu există în original la dosar. Deşi s-au efectuat mai multe percheziţii şi documentele au fost solicitate prezumtivilor cumpărători şi inclusiv executorului judecătoresc care a semnat procesul-verbal din 30 aprilie 2010, nu au fost obţinute în original, suspectându-se că au fost semnate fără drept.
Cât priveşte firmele implicate şi puse sub învinuire, respectiv SC A. SA, CDG I. SRL, C. SRL, F.F. M.I. SRL, BGA I.E. SRL, prin inculpaţii în cauză, se reţine că au acţionat concertat pentru ca, prin operaţiuni fictive să devalizeze SC A. SA. Activităţile au privit, pe lângă intrarea în posesie şi deţinerea controlului asupra celor 75,5% acţiuni ale SC A. SA şi activităţi de emitere a unor bilete la ordin, care au stat la baza deposedării societăţii de o parte din activele deţinute, cu referire la cele trei terenuri din Bucureşti şi din Snagov, jud. Ilfov, puse sub sechestru. Aceste active se află, în prezent, în posesia inculpatei-persoană juridică C., context în care s-a apreciat că singura modalitate de conservare a condiţiilor necesare tragerii la răspundere penală este prelungirea măsurilor preventive, anterior dispuse.
Pe de altă parte, s-a arătat că există indicii că, în prezent, activele societăţilor sunt supuse unui proces intens de degradare cu scopul maximizării profiturilor obţinute de pe urma infracţiunilor de prejudiciu deduse cercetării, iar aşa-zisa activitate de dizolvare/lichidare a persoanelor juridice inculpate are ca unic scop radierea societăţilor pentru ca acesta să nu răspundă penal şi civil.
Pentru aceste motive şi în vederea finalizării expertizei financiar-contabile dispusă prin rezoluţia din 26 octombrie 2012, cu privire la care s-a menţionat că prin procesul-verbal din data de 22 aprilie 2013 i s-au predat expertului mai multe înscrisuri (rulaje şi înscrisuri, adrese O.C.P.I., ş.a.) solicitate anterior, situaţie în care termenul de finalizare a raportului de expertiză ar putea fi data de 30 mai 2013. Se mai arată că prin procesul verbal din data de 23 aprilie 2013 s-a consemnat poziţia anterioară a inculpatei persoană juridică, prin mandatarul special, în sensul de a nu face declaraţii.
În referatul parchetului se mai menţionează faptul că prin rezoluţia din data de 11 martie 2013, la prezenta cauză a fost conexat şi denunţul numitului M.V., iar prin rezoluţia din data de 22 februarie 2013, s-a conexat la prezenta cauză şi plângerea penală formulată de numitul C.D.D. împotriva numitului M.I.
În vederea soluţionării cauzei, a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 287/P/2010.
În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 4795 alin. (3) C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpata persoană juridică a comis fapta penală reţinută în sarcina acesteia, iar prelungirea măsurii preventive este necesară, pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Cu referire la motivele de recurs invocate de recurenta inculpată persoană juridică, Înalta Curte constată că acestea au fost anterior susţinute şi în faţa primei instanţe care a motivat amplu şi pertinent respingerea acestor apărări.
Astfel, în ce priveşte condiţia referitoare la indiciile temeinice, în sensul art. 143, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 681 C. proc. pen., s-au avut în vedere contractul de cesiune acţiuni din 16 iunie 2007, încheiat între SC „F." Trading Limited, prin reprezentant S.C., şi SC „P." L.L.C., Washington D.C., prin reprezentant M.V., cu actul adiţional şi cu contractul de garanţie reală mobiliară, declaraţiile din data de 24 septembrie 2007 ale martorilor S.S. şi E.A., reprezentanţii legali ai SC „F.” Trading Limited, care au arătat că nu au încheiat nici un contract de cesiune acţiuni cu SC „P.” L.L.C., Washington D.C., pe care nu o cunosc, şi că au emis un mandat general către numitul S.C., care nu avea nici un fel de împuternicire de a se angaja în acţiuni financiare sau patrimoniale în numele şi pe seama SC „F.” Trading Limited, astfel că nu putea primi vreun preţ de la SC „P." L.L.C., Washington D.C., adresa Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, prin care sunt detaliate operaţiunile frauduloase între o serie de societăţi comerciale, printre care societăţile comerciale inculpate, declaraţiile părţii vătămate M.I., fratele inculpatului M.V., prin care a arătat că inculpatul M.V. a controlat şi a intervenit în activitatea comercială a SC „F.F.M.I.” SRL, întocmind înscrisuri frauduloase.
Sub aspectul necesităţii prelungirii măsurilor de prevenţie, avându-se în vedere probele administrate până la acest moment procesual, s-a constatat multitudinea unor acte juridice succesive de natură fictivă, încheiate între diverse societăţi comerciale care au aceiaşi reprezentanţi, tocmai în vederea pierderii caracterului ilicit al dobândirii pachetului majoritar de acţiuni, de 75,5%, la SC „A.” SA şi executării silite frauduloase a SC „A.” SA, falimentată inclusiv prin activitatea infracţională a propriilor reprezentanţi. Se constată că, din datele existente până în acest moment al urmăririi penale, s-a stabilit că, în prezent, SC „P.” L.L.C., Washington D.C. deţine pachetul majoritar de acţiuni, de 75,5%, la SC „A.” SA, dar, în acelaşi timp, inculpata SC „C.” SRL, la care numitul Z.A. este asociat unic şi administrator, deţine un pachet de acţiuni de 95% la SC „B.I.E.” SRL, care, la rândul său, deţine 100% din acţiunile la SC „F.F.M.I.” SRL, care deţine 50% din acţiunile la SC „C.I.” SRL, în timp ce 50% din acţiuni sunt deţinute de C.E.E.R.E.S. BV, iar SC „C.I.” SRL deţine 9,99% din acţiunile la SC „A.” SA.
Totodată, în cauză, pentru lămurirea tuturor aspectelor de natură patrimonială s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile, care să clarifice toate aspectele legate de istoricul acţiunilor SC A. SA, valoarea activelor transferate din patrimoniul SC A. SA, din anul 2007, până la zi şi realitatea titlurilor care au stat la baza grevării patrimoniului SC A. SA de anumite datorii, respectiv realitatea actelor oneroase prin care, din anul 2007 au ieşit din patrimoniul acestei societăţi, aceste active. Această expertiză este o lucrare de amploare, având în vedere şi complexitatea cauzei, iar la data de 22 aprilie 2013 s-au depus la expert înscrisurile solicitate anterior, după cum, la prezenta cauză s-au conexat alte plângeri şi denunţuri (după soluţia de prelungire dispusă anterior), şi, cum activele asupra cărora s-a instituit sechestrul se află în posesia inculpatei persoane juridice SC „C.” SRL, este justificată luarea unor măsuri procesuale care să asigure conservarea acestor active.
Aşa după cum şi prima instanţă a reţinut, împrejurarea relevată de către inculpată prin mandatar, în sensul că procedura de reorganizare judiciară a societăţii-inculpate a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, a mai fost examinată şi nu poate constitui un temei pentru paralizarea cererii de faţă, suspendarea invocată fiind dispusă într-o cauză civilă, supusă altor reglementări procesuale, iar prin raportare la exigenţele art. 4795 C. proc. pen., în mod corect s-a apreciat că această dispoziţie este insuficientă pentru a se asigura, în mod real, rămânerea în fiinţă, ca entitate de drept privat, a persoanei juridice, pentru a se evita diminuarea patrimoniului acesteia ori divizarea/dizolvarea sa.
De asemenea, împrejurarea întoarcerii activelor (dobândite pe calea executării silite de către societatea inculpată) în patrimoniul SC A. SA ca efect al anulării actului de adjudecare, nu poate conduce la modificarea temeiurilor care justifică prelungirea măsurilor preventive, deoarece măsurile preventive au un scop preponderent preventiv - acela al împiedicării sustragerii persoanei juridice de la urmărire penală sau judecată, iar nu unul asigurător.
Pe cale de consecinţă, în lumina argumentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că măsurile de prevenţie solicitate de procuror pentru prelungire, sunt în măsură să asigure şi stabilirea, în mod neechivoc, a întregii situaţii de fapt, în condiţiile în care, nici până la acest moment, parte dintre înscrisurile originale încheiate între societăţile comerciale implicate, nu au fost încă identificate, iar inculpata persoană juridică - prin mandatarul său special, îşi menţine poziţia procesuală anterioară de a nu face declaraţii.
Ca atare, având în vedere şi necesitatea finalizării actelor de urmărire penală indicate în referatul procurorului, se constată că măsurile preventive a căror prelungire s-a solicitat sunt justificate de motive pertinente şi necesare pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt şi pentru buna desfăşurare a urmăririi penale, astfel că în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală prelungirea, faţă de inculpata persoană juridică, SC „C."” SRL, prin administrator judiciar G.G.E. SPRL şi prin mandatar special R.A., a măsurilor preventive astfel cum au fost enumerate în încheierea pronunţată.
Ca atare, încheierea pronunţată la 25 aprilie 2013 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin A.J.G.G.E. SRL şi prin mandatar special R.A. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL şi prin mandatar special R.A. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL şi prin mandatar special R.A. împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. 3043/2/2013 (1380/2013).
Obligă recurenta persoană juridică SC C. SRL prin Administrator Judiciar General G.E. SRL şi prin mandatar special R.A. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 15/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
