ICCJ. Decizia nr. 1557/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1557/2013
Dosar nr. 36330/3/2012
Şedinţa publică din 08 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 868 din 11 octombrie 2012,pronunţată în Dosarul nr. 36330/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a hotărât:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 august 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 199,7 grame pulbere ce conţine heroină, glucoză şi sucroză, mai puţin cantitatea de 5,0 grame pulbere păstrată drept contraprobă, substanţele fiind depuse la camera de corpuri delicte a D.C.J.S.E.O. cu dovada din 24 august 2012.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că din probele administrate în faza urmăririi penale, însuşite de inculpat potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., rezultă că, în urma percheziţiei efectuate la data de 01 august 2012 la adresa din Bucureşti, str. A., sector 2, în baza autorizaţiei din 25 iulie 2012 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, adresă la care inculpatul M.M. locuieşte fără forme legale, într-unul din cele două dormitoare ale apartamentului a fost identificat un aspirator de culoare neagră marca S. 2000 W, în interiorul căruia a fost găsită o pungă din material plastic de culoare alb cu roşu cu diametrul de cca. 10 cm, ce conţinea o substanţă maronie (procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi planşele foto aferente).
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 august 2012, substanţa găsită în apartamentul folosit de inculpat reprezenta 207,32 grame pulbere, ce conţinea heroină bază, glucoză şi sucroză, concentraţia probei heroină bază fiind de 44,94% ± 2%.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a recunoscut încă din primele declaraţii faptul că cele 207,32 grame pulbere conţineau heroină şi a precizat că a cumpărat heroina în schimbul sumei de 15.000 RON de la o persoană necunoscută în vederea revânzării şi a şi procedat la vânzarea unor doze, de o greutate de aproximativ 0,2 grame contra sumei de 60 - 80 de RON.
Au fost apreciate relevante sub aspect probator procesele-verbale întocmite de lucrătorii din cadrul B.C.C.O. - Bucureşti la datele de 06 iulie 2012 şi 19 iulie 2012, cu privire la preocupările infracţionale ale inculpatului şi cu privire la faptul că acesta locuieşte la adresa unde au fost identificate drogurile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pentru motivele consemnate în partea introductivă a deciziei.
Apelul a fost apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis o infracţiune din cele prevăzute la art. 2 - 10 din acelaşi act normativ, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Or, inculpatul M.M. a formulat în cursul urmăririi penale un denunţ, iar în cursul cercetărilor penale, inculpatul C.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, aplicând şi art. 3201 C. proc. pen., urmează să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului, executarea urmând să se facă în condiţii de detenţie, în raport de gravitatea deosebită a faptelor penale comise de acesta.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat M.M., s-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând pe fond:
S-au reţinut în favoarea inculpatului M.M., disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi în consecinţă, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia, prin Sentinţa penală nr. 868 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000,cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 8 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 01 august 2012, la zi.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M. criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare cu executarea în condiţiile art. 81, 861 sau 867 C. pen.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
La individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4) Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
(7) Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Potrivit art 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Ca urmare, cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reţinerii unor cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art 3201 C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000. În aceste condiţii pedeapsa principală în cuantum de 4 ani, aplicată inculpatului M.M., pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, este orientată spre minimul rezultat din incidenţa celor două texte.
Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaştere şi regret, că are mijloace oneste de trai, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, pedeapsa stabilită nu este de natură a corespunde periculozităţii sociale a faptei şi a inculpatului şi de a îndeplini funcţiile prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune coborârea suplimentară a acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Aşadar, Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia l penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 august 2012 la 08 mai 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia l penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 august 2012 la 08 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1558/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
