ICCJ. Decizia nr. 1637/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1637/2013
Dosar nr. 9093/118/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 569 din data de 20 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 9093/118/2012 s-au dispus următoarele:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.I., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat:
Condamnă inculpatul I.I.- la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului I.I. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul I.I.
În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 16 iulie 2012 la zi.
Ia act că partea vătămată T.A. nu s-a constituit parte civilă.
Obligă inculpatul I.I. la plata sumei de 1.618,16 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. confiscă, în folosul statului, un briceag cu lamă rabatabilă şi mâner de culoare brun roşcat, sigilat într-un plic şi depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, din data de 06 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: Inculpatul I.I., născut la data de 12 aprilie 1989, este neşcolarizat, fără loc de muncă şi ocupaţie şi are un copil minor rezultat din relaţie de concubinaj şi, până în prezent, a mai intrat în conflict cu legea penală.
Astfel, din examinarea fişei de evidenţă, cazier judiciar, rezultă că inculpatul, minor fiind, a suferit un număr de cinci condamnări pentru infracţiuni de tâlhărie şi furturi în formă calificată.
Din acelaşi document mai rezultă că la data de 02 mai 2012, faţă de acelaşi inculpat s-a pus în mişcare acţiunea penală în Dosarul penal nr. 4061/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) şi alin. (2)1 C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. din C. proc. pen.
Cele de mai sus conturează latura predominantă a comportamentului infracţional al inculpatului.
În noaptea de 12/13 iulie 2012, aproximativ în jurul orelor 01.00, inculpatul I.I., care se afla împreună cu martorul R.M., a remarcat la intersecţia străzilor V.H. şi M.C. din municipiul Constanţa, un grup de tineri din cartier, printre care se afla şi partea vătămată T.A.
Inculpatul şi cu însoţitorul său, s-a apropiat de grupul de tineri şi în baza unei motivaţii subiective, atât inculpatul I.I., cât şi însoţitorul său au început o discuţie neprincipială cu martorul Ş.G.A.. Sesizând că discuţia tindea să degenereze şi că cei doi au intenţii agresive faţă de Ş.G.A., partea vătămată T.A. s-a interpus între aceştia, împingându-l pe R.M.. Inculpatul I.I. a acţionat violent şi, folosind un cuţit, i-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate T.A. în zona hemitoracelui drept şi faţă-anterior a abdomenului, precum şi în zona cervicală, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, după care a părăsit în fugă locul faptei.
Constatând că-i curge sânge, împrejurare care a fost sesizată şi de ceilalţi martori, partea vătămată T.A. le-a strigat acestora că a fost înjunghiat de inculpatul I.I.
La rândul lui, martorul R.M., realizând dimensiunea acţiunii inculpatului, a pornit în urmărirea acestuia, ajungându-l la o distanţă apreciabilă, în apropiere de sediul Poliţiei Rutiere Constanţa, situată pe B-dul I.C. Brătianu. Martorul R.M. a sesizat în mâna inculpatului cuţitul şi l-a chestionat pe cu privire la provenienţa armei. Inculpatul i-a recunoscut martorului că „l-a înţepat pe T.A.", după care i-a distras atenţia, spunându-i că vine o maşină de poliţie şi a aruncat apoi cuţitul în apropierea gardului împrejmuitor al unităţii de poliţie susmenţionate. După plecarea precipitată a inculpatului, martorul R.M., s-a deplasat la Secţia 4 de Poliţie, situată în zona unde s-a derulat evenimentele şi a relatat ofiţerului de serviciu faptul că I.I. l-a agresionat cu cuţitul pe T.A., precum şi locul unde a aruncat cuţitul. în continuare, martorul R.M. împreună cu sora lui, R.G., care venise şi ea între timp, au condus lucrătorii de poliţie la locul unde inculpatul a aruncat cuţitul, aceştia ridicându-1 în vederea cercetărilor.
Partea vătămată T.A. a fost dusă cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, fiind examinată ulterior de medicul legist.
În timpul cercetărilor inculpatul I.I. a avut o poziţie oscilantă, în sensul că, iniţial a încercat să transfere întreaga vină asupra martorului R.M. susţinând că acesta a lovit partea vătămată cu cuţitul.
De asemenea, inculpatul a precizat că tot R.M. a fost cel care a abandonat cuţitul, după comiterea agresiunii părţii vătămate.
Ulterior, inculpatul I.I. a revenit asupra poziţiei iniţiale şi a recunoscut că într-adevăr l-a lovit, în mai multe rânduri, cu cuţitul pe T.A., insistând asupra faptului că regretă fapta comisă.
Această din urmă poziţie a inculpatului I.I. se coroborează în întregime cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză întregind în această manieră modalitatea şi succesiunea în care s-au derulat cele comentate.
Şi în faza de cercetare judecătorească instanţa a procedat la audierea inculpatului şi a martorilor din lucrări.
Inculpatul I.I. a declarat în faza de cercetare judecătorească următoarele: participând cu martorul R.M. la un botez al unui vecin, la un moment au hotărât să meargă la un magazin pentru a mai cumpăra de băut. Pe drum s-au întâlnit cu: mai mulţi prieteni cu care s-au salutat şi în timp ce stăteau de vorbă a văzut că R.M. l-a lovit pe M.E., precum şi pe o altă persoană cu pumnul în zona capului, fără să cunoască însă motivul pentru care R.M. a procedat astfel. Văzând acest lucru împreună cu partea vătămată T.A. a intervenit pentru a-i despărţi, timp în care însă a susţinut că partea vătămată i-a aplicat mai multe lovituri în zona feţei, lovituri în urma cărora a căzut la sol. In acest împrejurări a scos cuţitul cu intenţia de a-l speria pe partea vătămată şi în timp ce s-a ridicat de la sol a susţinut că l-a tăiat din greşeală. Cu toate acestea, în continuare, inculpatul a arătat că întrucât partea vătămată continua să-l lovească cu pumnul i-a aplicat şi el 2-3 lovituri cu cuţitul, însă nu ştie în ce zonă a corpului. Observând că părţii vătămate începuse să-i curgă sânge şi pentru că-i adresa injurii a arătat că nu a rămas să-i acorde ajutor, plecând din zonă şi aruncând cuţitul pe stradă. Referitor la cuţitul pe care-l avea asupra sa a arătat că-1 primise cu 2-3 zile înainte de la o verişoară a mamei sale şi în momentul în care l-a scos nu a atenţionat-o pe partea vătămată. Inculpatul şi-a motivat atitudinea prin starea de temere pe care i-a cauzat-o partea vătămată, care l-a doborât la sol, fiindu-i teamă totodată să nu-l lovească la coloană, întrucât suferise în urmă cu un an o intervenţie chirurgicală.
Analizând declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească se Constată că sunt contradictorii, acesta nefiind constant în susţinerile sale. Astfel, în declaraţia consemnată în procesul verbal din data de 16 iulie 2012 inculpatul a arătat că în seara respectivă a plecat de acasă mergând la un magazin pentru a-şi cumpăra bere; întrucât era închis, în timp ce se întorcea spre casă s-a întâlnit cu un grup de tineri, cu care a dat noroc şi la un moment dat l-a văzut pe R.M. certându-se cu unul dintre tineri; intervenind între cei doi, mai multe persoane au sărit pe el luându-l la bătaie; a observat însă că R.M. avea un cuţit asupra lui, nu a văzut dacă a lovit pe cineva pentru că era întuneric, însă a susţinut că a văzut sânge pe jos; întrebându-l pe R.M. ce a făcut acesta i-a spus că „a tăiat pe unul cu cuţitul", motiv pentru care i-a luat cuţitul din mână şi l-a aruncat; a mai susţinut inculpatul că nu a aplicat lovituri nici cu pumnul şi nici cu cuţitul, întrucât era în stare de ebrietate.
În declaraţia dată la data de 16 iulie 2012 face aceleaşi relatări privind derularea conflictului, însă a susţinut că înainte de a se întâlni cu acel grup de tineri, participase împreună cu R.M. la un botez, organizat de un vecin, de la care au plecat pentru a cumpăra un bidon cu bere.
În declaraţia data la data de 17 iulie 2012, la judecarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat că în urma loviturilor primite a căzut la sol şi când s-a ridicat, întrucât avea un cuţit în mână a intenţionat să-i sperie pe acei tineri şi din greşeală a lovit-o pe partea vătămată, o dată sau de două ori, după care a aruncat cuţitul pe stradă şi a plecat acasă.
Partea vătămată T.A. a declarat în faţa instanţei următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul se afla împreună cu mai mulţi prieteni, printre care Ş.G.R., C.G., numitul B., la intersecţia străzilor V.H. şi M.C.. în timp ce o parte din băieţi au plecat la magazin, în zonă au venit inculpatul I.I. şi R.M.. întrucât R.M. purta o discuţie cu M.E., a intervenit Ş.G. şi în timp ce le spunea să înceteze pentru că se aflau în stare de ebrietate, inculpatul I.I. i-a aplicat acestuia o palmă, spunându-i să nu se amestece. Între timp a mers la maşină pentru a opri muzica şi când a revenit a constatat că Ş.G. era căzut la sol şi, din câte a înţeles, fusese lovit de R.M.. în aceste condiţii a intervenit şi l-a împins pe R.M. lovindu-l cu palma, moment în care a simţit o lovitură în partea dreaptă în zona coastelor. în timp ce-l ţinea de R.M. s-a întors şi l-a văzut pe inculpatul I.I. pe care l-a lovit cu dosul palmei în zona capului. întorcându-se şi continuând să-l împingă pe R.M. a simţit mai multe lovituri în zona capului, a spatelui şi a feselor. Faţă de această situaţie i-a dat drumul lui R.M. şi s-a întors spre inculpatul I.I. şi după ce i-a aplicat o lovitură în zona capului, acesta s-a aplecat şi i-a mai aplicat o lovitură în zona intimă. Simţind lovitura a arătat că s-a dat un pas în spate şi i-a aplicat o nouă lovitură inculpatului, şi în timp ce a căzut la sol a prins-o pe partea vătămată de tricou şi trăgând-o deasupra lui i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului. Partea vătămată a precizat că nu a observat cuţitul în mâna inculpatului, însă a simţit loviturile pe care le-a primit.
Martorul R.M. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul, înjurai orelor 23.30, mergând la magazin pentru a-şi cumpăra un pachet de ţigări s-a întâlnit cu un băiat pe nume A., care i-a spus că pe str. Someş se aflau mai mulţi băieţi, respectiv numiţii C. (Ş.G.), G., L., precum şi partea vătămată T.A. În timp ce se deplasa spre acea zonă s-a întâlnit cu inculpatul I.I. de la care a aflat că băuse şi consumase droguri şi deşi l-a sfătuit să meargă acasă s-a ţinut după el. După ce au ajuns la acel grup de băieţi a văzut că inculpatul I.I. l-a luat pe numitul G. şi a intrat cu el în curtea şcolii. După ce au revenit a susţinut că partea vătămată T.A., care coborâse din maşină, împreună cu inculpatul I.I. s-au îndepărtat cam cinci metri de grup, nu ştie ce au discutat, însă după un timp partea vătămată T.A. a revenit şi i-a spus că a fost înjunghiat de inculpat, reproşându-i acest lucra. A arătat martorul că în acea seară a avut un incident cu numitul C., împingându-se reciproc, însă a negat că ar fi avut vreun incident în seara respectivă cu M.E. A declarat că nu a văzut momentul în care inculpatul I.I. l-a înjunghiat pe partea vătămată şi dacă ar fi ştiut că acesta avea cuţit asupra lui, i-ar fi avertizat pe băieţii din grup. Cu toate acestea a susţinut că inculpatul obişnuia să poarte cuţit asupra lui, mai ales atunci când consuma băuturi alcoolice. După incident l-a urmărit pe inculpatul I.I. şi a văzut locul unde acesta a aruncat cuţitul. Povestindu-le părinţilor săi ce se întâmplase şi asigurându-i că nu fusese implicat în incident, l-au sfătuit să meargă la poliţie, astfel că a mers împreună cu lucrătorii de poliţie arătându-le locul unde inculpatul aruncase cuţitul.
Martorul Ş.G.R. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul în timp ce se afla împreună cu mai mulţi băieţi, printre care T.A., B.I., C.G., s-au apropiat de ei R.M. şi inculpatul I.I., care s-au legat de un prieten din grup. întrucât le-a spus celor doi să-l lase în pace şi să discute cu el a doua zi, inculpatul I.I. i-a aplicat o palmă, iar R.M. l-a lovit cu pumnul. în urma acestei lovituri a arătat că a căzut la sol şi când şi-a revenit a văzut că R.M. şi inculpatul I.I. plecau. In momentul în care I.I. l-a lovit cu palma partea vătămată T.A. a intervenit, nu cunoaşte ce s-a întâmplat între cei doi, însă când şi-a revenit a observat că partea vătămată era plină de sânge, spunând că a fost tăiată de inculpatul I.I.. A declarat martorul că nu a văzut dacă inculpatul I.I. avea vreun cuţit la el, însă a doua zi R.M. i-a spus că după ce a văzut că inculpatul a aruncat cuţitul, a anunţat poliţia.
Martorul I.L.M. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul, în jurul orelor 01.00 - 02.00, se afla împreună cu mai mulţi băieţi, printre care T.A., B.I., numiţii G., J., G. împreună cu B.I. şi M.J. au plecat la un magazin din zonă şi când au revenit au constatat că partea vătămată T.A. era înjunghiată, acesta spunându-le că a fost „înţepat ” de I.I. dar nu ştie cu ce. Constatând situaţia în care se afla partea vătămată, care prezenta mai multe răni în zona spatelui şi în zona abdominală, au anunţat ambulanţa, fiind transportat la spital. A arătat martorul că nu ştie motivul pentru care partea vătămată a fost înjunghiată de inculpat şi nici dacă acesta din urmă purta cuţit asupra lui.
Martorul B.I. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul se afla împreună cu mai mulţi prieteni, printre care T.A., I.L., M.J., C.G., numiţii G., E., B. şi alţii. în timp ce împreună cu I.L. şi M.J. se pregăteau să plece la un magazin a văzut că veniseră R.M. şi inculpatul I.I., cu care s-a salutat, însă nu au vorbit nimic. Când a revenit de la magazin a văzut că R.M. şi I.I. se certau, intervenind pentru a-i despărţi şi după ce cei doi au plecat, a observat că partea vătămată T.A. era înjunghiată, motiv pentru care au sunat la ambulanţă. Martorul a precizat că nu a văzut cine l-a înjunghiat pe T.A., însă acesta i-a spus că fost inculpatul I.I., aflând că fusese înjunghiat de şase ori. Nu cunoaşte motivul discuţiilor dintre partea vătămată pe de o parte şi R.M. şi I.I. pe de altă parte. A mai precizat că nu a văzut dacă inculpatul I.I. avea ceva în mână pentru că se stinsese lumina în cartier, însă ştie că R.M. le-a arătat lucrătorilor de poliţie locul unde fusese aruncat cuţitul.
Martorul C.G. a declarat: în seara incidentului, în jurul orelor 24.00 - 01.00, se afla cu mai mulţi prieteni, T.A., B.I., Ş.G., M.J., numitul Liviu, stând de vorbă. între timp o parte dintre persoanele din grup au plecat la magazin, el rămânând împreună cu T.A. şi Ş.G. La un moment i-a văzut venind pe R.M. şi pe inculpatul I.I. În acest timp l-a văzut pe T.A. îndreptându-se spre maşină, iar el a intrat în curtea şcolii unde a stat cam 5-10 minute pentru că fiind băut se simţea rău. Când a ieşit din curtea şcolii a constatat că se întorseseră şi băieţii care plecaseră la magazin şi a văzut că partea vătămată T.A. avea sânge pe tricou, fiind chemată salvarea. A declarat martorul că nu reţine dacă partea vătămată se certa cu cineva, l-a văzut doar vorbind cu R.M. şi inculpatul I.I., iar când a venit salvarea s-a aflat că fusese înjunghiat. A mai arătat martorul că personal nu a aflat cine l-a înjunghiat pe partea vătămată T.A. şi nu cunoaşte dacă inculpatul I.I. avusese cuţit asupra lui. De asemenea, a mai susţinut că în seara respectivă a fost lovit şi Ş.G. însă nu ştie de cine.
Martorul M.J. a declarat următoarele: nu a văzut cum s-a întâmplat incidentul întrucât era plecat la magazin împreună cu alţi trei prieteni. în timp ce plecau spre magazin a văzut că de grupul lor de prieteni se apropiau inculpatul I.I. şi un alt băiat al cărui nume nu-l cunoaşte. Când a revenit de la magazin a văzut că partea vătămată T.A. se ţinea cu mâna de stomac şi când i-a dat bluza jos a observat că prezenta mai multe tăieturi, împrejurare în care au chemat ambulanţa. Când au ajuns la spital partea vătămată le-a spus că a fost tăiat de inculpat. Nu cunoaşte motivul pentru care a fost agresată partea vătămată.
Martora R.G., care nu a putut fi audiată nemijlocit şi de instanţă, a declarat în cursul urmăririi penale, că fratele său, martorul R.M., a venit acasă speriat şi panicat, spunându-i că inculpatul I.I. l-a tăiat pe un băiat din cartier. întrucât fratele săi a susţinut că nu a fost implicat în incident, au hotărât să meargă la poliţie, unde au anunţat incidentul care avusese loc, fratele său spunând că ştie şi locul unde inculpatul aruncase cuţitul cu care-l tăiase pe T.A.. După ce s-au întâlnit cu patrula de poliţie le-a arătat locul unde fusese aruncat cuţitul, fiind ridicat şi pus într-o pungă. Ulterior, au mers la spital pentru a vedea care era starea părţii vătămate, aici aflând de la ceilalţi băieţi că T.A. fusese tăiat în mai multe zone ale corpului de către I.I. şi era în stare gravă.
Având în vedere contradicţiile existente între declaraţiile date de inculpat, precum şi faptul că susţinerile acestuia nu sunt confirmate de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, care au fost constanţi în declaraţiile date, instanţa va înlătura ca nesincere apărările acestuia.
Astfel, prin susţinerile făcute, inculpatul a încercat să se apere motivând că a aplicat acele lovituri cu cuţitul în stare de legitimă apărare, în condiţiile în care a arătat că loviturile primite de la partea vătămată T.A. au fost de natură să-i creeze o stare de temere, cu atât mai mult cu cât a fost doborât la sol.
Dispoziţiile art. 44 C. pen. prevăd că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărarea acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obştesc.
Analizând modul în care s-au derulat evenimentele în seara zilei de 12/13 iulie 2012, astfel cum rezultă şi din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi, instanţa constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare.
A susţinut inculpatul că atunci când l-a văzut pe R.M. că l-a lovit pe M.E. şi pe încă o persoană din acel grup a intervenit pentru a-i despărţi, moment în care partea vătămată T.A. i-a aplicat mai multe lovituri în zona feţei, lovituri în urma cărora a căzut la sol şi atunci a scos cuţitul pentru a-l speria pe acesta, însă din greşeală l-a tăiat.
Aceste susţineri ale inculpatului sunt înlăturate de declaraţiile părţii vătămate care a arătat că R.M. şi I.I. au avut discuţii cu M.E., motiv pentru care a intervenit Ş.G., căruia inculpatul i-a aplicat o palmă, solicitându-i să nu se amestece, fiind lovit ulterior şi de R.M., lovitură în urma căreia a căzut la sol. în aceste condiţii partea vătămată a intervenit, împingându-l pe R.M., moment în care a simţit o lovitură în partea dreaptă în zona coastelor.
Deşi partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona capului cu dosul palmei, după care s-a întors cu spatele la el, continuând să-l împingă pe R.M., inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu cuţitul în împrejurările descrise mai sus. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului potrivit cărora după ce partea vătămată i-ar fi aplicat mai multe lovituri în zona feţei, a scos cuţitul pentru a-l speria, întrucât aşa după cum rezultă din cele expuse mai sus, cel care aplicat primul lovitura a fost inculpatul I.I. şi deşi, reacţia părţii vătămate nu a fost foarte violentă, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri. Se constată astfel că loviturile de cuţit nu au fost aplicate de inculpat în scopul de a se apăra, spre deosebire de loviturile ce i-au fost aplicate de partea vătămată care de fiecare dată au avut loc după ce anterior a fost înjunghiat de inculpat.
Astfel, putem reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor privind legitima apărare, având în vedere împrejurările în care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate un număr de şase lovituri cu cuţitul.
Din raportul de constatare medico-legală din 02 august 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa rezultă că la data de 13 iulie 2013 partea vătămată a fost internată cu diagnosticul plăgi înjunghiate penetrante cu evisceraţie de mare epiplon, plagă peniană glandulară sângerândă, multiple plăgi înjunghiate lombare şi fesiere. În urma examinării de către medicul legist s-a concluzionat că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile de pe faţa laterală a hemitoracelui drept şi de pe faţa anterioară a abdomenului i-au pus viaţa în primejdie prin potenţialul complicaţiilor toxico-septice, fiind penetrante, cu eviscerare de apiploon şi pentru care s-a intervenit operator.
Pornind de la susţinerea că inculpatul I.I. nu a avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.
Se susţine că inculpatul nu a urmărit provocarea leziunilor pe care partea vătămată le-a suferit şi prin urmare în raport de numărul de îngrijiri medicale încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută în art. 181 C. pen.
Avem în vedere că omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, sens în care în ambele cazuri făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. Chiar şi în situaţia în care am reţine că inculpatul nu a urmărit rezultatul faptei sale, nu putem considera că nu a acceptat producerea lui având în vedere numărul loviturilor şi zonele în care acestea au fost aplicate.
În cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcţie de zona anatomică vizată şi intensitatea loviturii, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.
Împrejurarea că în urma loviturilor de cuţit aplicate şi a leziunilor grave provocate partea vătămată nu a decedat, se datorează reacţiei prompte a prietenilor săi care au anunţat ambulanţa şi intervenţiei medicilor de specialitate. De altfel, atitudinea inculpatului care, după ce aplicat cele şase lovituri de cuţit, a plecat de la locul faptei şi, pe drum, a aruncat cuţitul, nu poate conduce decât la concluzia că acesta a realizat gravitatea faptei sale şi a urmărilor cauzate.
Având în vedere cele expuse mai sus se va respinge ca, nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.I. prin apărător.
În termen legal, inculpatul I.I. a declarat apel care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 42/P din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentr-u cauze penale cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul I.I. a declarat recurs, care a fost motivat la termenul preschimbat pentru astăzi, când, apărătorul său din oficiu a criticat, în esenţă, greşita respingere a schimbării încadrării juridice, susţinere subsumată cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen., faţă de faptul că inculpatul nu ar fi vinovat de tentativă de omor, ci la infracţiunea de vătămare corporală gravă. Totodată s-a solicitat şi reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, astfel încât să se poată schimba şi modalitatea de executare a acesteia.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, critica privind greşita încadrare juridică putând fi însă analizată din perspectiva dispoziţiilor legale invocate de către apărare.
Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
În raport de starea de fapt stabilită de către instanţa de fond, menţinută în apel, respectiv că inculpatul I.I., folosind un cuţit, i-a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate T.A. în zona hemitoracelui drept şi faţă-anterior a abdomenului, precum şi în zona cervicală, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, după care a părăsit în fugă locul faptei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat că fapta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art-175 lit. i) C. pen.
Modul în care inculpatul a acţionat, prin aplicarea de lovituri repetate de cuţit, în zone vitale, atât în toracele victimei, cât şi cervical, obiectul vulnerant pe care l-a folosit, dar şi urmarea produsă, caracterizează fapta sub aspect subiectiv ca fiind săvârşită cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de vătămare a integrităţii corporale, criticile formulate sub acest aspecte fiind nefondate.
În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a pedepsei, având în vedere modificarea art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. intervenită prin Legea nr. 2/2013, cererea nu mai poate fi analizată prin prisma acestuia caz de casare, care, în prezent, vizează doar situaţiile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Critica nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385 alin. (1) C. proc. pen. individualizarea pedepsei fiind o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală, doar aceste din urmă aspecte făcând obiectul cenzurii instanţei de casaţie, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.
În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reţine incidenţa niciunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 14 mai 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 42/P din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 14 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1636/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1638/2013. Penal → |
|---|
