ICCJ. Decizia nr. 1632/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1632/2013
Dosar nr. 3753/87/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 118 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor, s-a dispus şi suspendarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40/UP din 12 iulie 2012 emis de Tribunalul Teleorman, în baza încheierii nr. 27 din 12 iulie 2012, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei (reţinere şi arestare preventivă) de la 11 iulie 2012 la zi, respectiv 28 august 2012.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: un telefon mobil marca Toshiba, cu carcasă de culoare argintie.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,79 g. cannabis şi a sumelor de 240 lei şi 3.650 lei, reprezentând valoarea drogurilor vândute.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 din 30 iulie 2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.A., studii 12 clase, operator la „R.M. ” Bucureşti, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2011 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a numitului C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic, art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în timpul urmăririi penale, la data de 03 aprilie 2012, numitul C.M. a formulat un denunţ, arătând că, în luna martie 2012, a cumpărat, în două rânduri, câte un gram de canabis pentru consumul propriu, de la un tânăr, pe care îl cunoaşte sub pseudonimul A., este utilizator al postului telefonic cu numărul de apel X şi deţine un autoturism tip Sport, de culoare roşie.
În denunţul său, numitul C.M. a mai precizat că, acesta se ocupă cu vânzarea de droguri pe raza municipiului Bucureşti, comercializându-le cu preţul de 60 lei/gram.
Pe parcursul investigaţiilor dispuse în cauză, numitul A. sau A.A., a fost identificat ca fiind S.A.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul S.A. a desfăşurat activităţi infracţionale specifice traficului şi consumului ilicit de droguri, pe raza municipiului Bucureşti.
În urma interceptării convorbirilor telefonice, efectuate de către inculpat, a rezultat cu certitudine că acesta desfăşoară activităţi care se încadrează în elementul material al infracţiunii de trafic de droguri de risc, fiind şi consumator de droguri.
Pentru acest motiv, în cauză, au fost introduşi investigatorul sub acoperire M.B. - nume de cod, care împreună cu colaboratorii acestuia, P.A. şi S.A. - să procure cantitatea de 10 grame din următoarele substanţe aflate sub control naţional: haşiş, cannabis, cocaină, ori alte substanţe aflate sub incidenţa Legii nr. 143/2000, de la persoanele neidentificate, cunoscute sub apelativele A., G. şi D., precum şi de la alte persoane, aflate în legătură infracţională cu susnumiţii.
Astfel, pe parcursul cercetărilor şi urmăririi penale, respectiv la data de 20 iunie 2012, după instruirea prealabilă cu privire la activităţile autorizate, controlul corporal şi înmânarea sumei destinate efectuării tranzacţiei, colaboratorul investigatorului sub acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, prin apelare telefonică pe inculpat, întâlnindu-se cu acesta în jurul orei 15,30, la staţia Peco A., din zona Timpuri Noi, din apropierea Universităţii D.C. din municipiul Bucureşti, iar după ce i-a înmânat suma de 60 lei, a primit de la inculpat, prin geamul portierei autoturismului său, o punguţă transparentă, conţinând fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, pe care colaboratorul a predat-o investigatorului acoperit.
Cantitatea respectivă de fragmente vegetale a fost supusă analizelor de specialitate, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R., rezultând că proba a fost constituită din 0,71 grame fragmente vegetale şi că în probă s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Ulterior, respectiv la data de 10 iulie 2012, colaboratorul investigatorului sub acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, din nou, prin apelare telefonică pe inculpat, stabilind ca loc de întâlnire, parcarea de la Piaţa Victoriei, după un interval de timp de 15 minute. La circa o jumătate de oră, întrucât inculpatul nu se prezentase la locul de întâlnire convenit, colaboratorul l-a contactat telefonic, cel dintâi modificând locaţia de întâlnire, pe B-dul Banu Manta.
După realizarea întâlnirii celor doi, inculpatul S.A. a dorit să se asigure că, suma de bani, convenită ca preţ al drogului, este deţinută de către colaborator şi constatând acest fapt, s-a deplasat în zona de blocuri de unde venise, întorcându-se după circa 10 minute, cu două pliculeţe transparente, conţinând substanţe vegetale de culoare verde-oliv, pentru care a primit suma de 180 lei.
În urma efectuării analizelor de specialitate, a cantităţii de 2,46 grame, fragmente vegetale, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 16 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că, aceasta este constituită din 1,81 grame Cannabis, în probă fiind pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar cantitatea de 0,79 grame Cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, fiind predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., cu dovada din data de 17 iulie 2012.
La data de 09 iulie 2012, s-a solicitat Tribunalului Teleorman, autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare, la locuinţa inculpatului, fiind obţinută autorizaţia de percheziţie din aceeaşi dată, iar în urma punerii în executare a acestei activităţi, la data de 11 iulie 2012, a fost ridicată dintr-o încăpere a locuinţei acestuia, un hard-disk marca W. şi un telefon mobil marca T., cu carcasă de culoare argintie.
De asemenea, la aceeaşi dată, cu ocazia controlului autoturismului aparţinând inculpatului, marca x, cu numărul de înmatriculare x, în interiorul acestuia, a fost depistată şi ridicată o punguţă transparentă, care conţinea fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, despre care inculpatul a declarat că îi aparţine şi că este destinată consumului propriu.
Procedându-se la analizele specifice, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 12 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R. că, proba înaintată, având masa brută de 0,95 grame, este constituită din 0,62 grame Cannabis, în probă fiind pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În urma desfăşurării tuturor actelor de urmărire penală, a rezultat că inculpatul S.A. a procurat, cumpărat, oferit, vândut şi transportat cannabis, în mod repetat, şi că, a cumpărat şi deţinut, în vederea consumului propriu asemenea substanţe, în cursul anului 2012, până la reţinerea sa.
După înregistrarea cauzei pe rolul instanţei de fond, la termenul de judecată din 28 august 2012, inculpatul S.A. a arătat că recunoaşte faptele aşa cum i-au fost reţinute în sarcină în actul de sesizare a instanţei şi că solicită să fie judecat pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art. 3201 C. proc. pen.
În atare situaţie, judecătorul fondului - luând act de poziţia inculpatului - a reţinut ca şi situaţie de situaţia reţinută în rechizitoriu.
În raport cu situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului S.A., care la datele de 20 iunie 2012 şi 10 iulie 2012, a vândut cantităţile de 1 gram, respectiv 3 grame de Cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire, cu numele de cod S.A., de la care a primit sumele de 60 lei şi respectiv, 180 lei, iar la data de 11 iulie 2012, la controlul autoturismului proprietatea sa, deţinea, în vederea vânzării, cantitatea de 1 gram Cannabis, precum şi faptele săvârşite în perioada februarie - 10 iulie 2012, de a transporta şi de a vinde, cu preţul de 50 - 70 lei/gram, martorilor C.B.A., Ş.F.G., C.R.I., P.M., G.G.C., G.R. şi P.E., precum şi altor persoane, în total, cantitatea de 73 de grame de cannabis, în valoare de 3.650 de lei, sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub acelaşi aspect, s-a reţinut că fapta inculpatului, de a cumpăra în mod repetat Cannabis şi de a deţine acest produs în vederea consumului, constituie infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs real.
La individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al faptelor, săvârşirea acestora în concurs real, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, iar pe de altă parte, poziţia procesuală sinceră a inculpatului, cooperarea acestuia cu organele judiciare; astfel încât s-a apreciat că, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare - prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., scopul impus de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a constatat îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., astfel că a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, atrăgându-i atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a constatat că veniturile realizate de inculpat din vânzarea de droguri sunt în valoare de: 240 lei, provenind din vânzarea cantităţilor de 1 gram, respectiv 3 grame Cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire şi 3.650 lei, reprezentând valoarea totală a cantităţii de Cannabis, vândută şi oferită consumatorilor de droguri.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman.
Atât în cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 5-10 d.r.), cât şi cu prilejul dezbaterilor orale desfăşurate în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012, reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, hotărârea instanţei de fond a fost contestată în privinţa cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare a acesteia, considerându-se că în raport cu gravitatea sporită a faptelor comise, rezultând din aceea că inculpatul a săvârşit mai multe acte materiale de vânzare de cannabis şi a deţinut în vederea vânzării o altă cantitate din acelaşi drog, din această activitate obţinând venituri consistente, aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată nu poate servi scopului acesteia.
Privitor la aceeaşi chestiune, a mai fost invocat şi faptul că instanţa de fond, reţinând în favoarea inculpatului incidenţa de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen., a dat de două ori eficienţă atitudinii sincere şi cooperante a inculpatului - o dată când s-a redus pedeapsa ca urmare a aplicării prevederilor art. 320 C. proc. pen. şi apoi, când s-a mai coborât pedeapsa sub limita minimului astfel redus, prin reţinerea de circumstanţe atenuante conform art. 74 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 270 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman împotriva sentinţei penale nr. 118 din 28 august 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 3753/87/2012.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) C. pen.:
- să se prezinte la datele stabilite, la sediul Serviciului de Probaţiune;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să urmeze un curs de calificare.
Pune în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Pentru a se decide astfel, s-au reţinut următoarele:
Curtea a constatat că inculpatul S.A., prevalându-se de prevederile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., şi-a asumat în mod total şi necondiţionat responsabilitatea comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, declaraţiile sale de recunoaştere a săvârşirii faptelor ce îi sunt imputate, servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., se coroborează cu celelalte. probe de vinovăţie existente în cauză, administrate în cursul urmăririi penale.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa, curtea a constatat că, într-adevăr, instanţa de fond a manifestat nejustificat de multă clemenţă la stabilirea concretă a întinderii acestor pedepse, reţinând cu foarte mare indulgenţă în favoarea inculpatului, incidenţa de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen. (nenominalizate şi neanalizate în mod concret) al căror efect legal a făcut ca acele împrejurări legale de agravare a răspunderii penale incidente în cauză să nu mai aibă, practic, o reflectare corespunzătoare în cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.
Astfel, reţinând ca fiind întru-totul conformă realităţii împrejurarea că în decursul unei perioade de circa cinci luni şi jumătate (februarie - 11 iulie 2012) inculpatul a desfăşurat, în mod repetat, numeroase tranzacţii ilicite cu substanţe psihotrope din categoria drogurilor de risc (cannabis), materializate prin acţiuni de cumpărare, transport, oferire, vânzare şi deţinere fără drept, în vederea vânzării sau, după caz, a consumului propriu a unor astfel de substanţe interzise, totalizând o cantitate de aproximativ 73 de grame, activităţi care i-au prilejuit obţinerea unor beneficii financiare consistente, curtea a considerat că o atare conduită socială ilicită ilustrează dincolo de orice dubiu că implicarea acestuia în activităţile de comercializare a substanţelor interzise nu a fost una întâmplătoare şi izolată, ci preocupările lui în sfera acestui ilicit penal au fost active, conştiente şi deliberate, subsumate cu certitudine scopului obţinerii în mod facila unor avantaje pecuniare suplimentare, ceea ce pune în evidenţă un grad ridicat de pericol social al faptelor comise, mai ales din perspectiva urmărilor dezastruoase pe care acest flagel al consumului de stupefiante îl are asupra sănătăţii publice, în condiţiile creşterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor.
Prin urmare, s-a apreciat că gravitatea sporită a faptelor de care inculpatul se face vinovat, astfel cum a fost evidenţiată în cele ce preced, prevalează faţă de acele referinţe care caracterizează pozitiv persoana inculpatului (referitoare la lipsa antecedentelor penale, la existenţa unui loc de muncă ce îi asigura şi posibilitatea obţinerii unor venituri licite sau la atitudinea sinceră şi cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal) şi face să se estompeze importanţa acestora în procesul de individualizare a pedepsei, în sensul pierderii semnificaţiei lor de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen.
Astfel, curtea a procedat la reindividualizarea cu mai multă fermitate a pedepselor aplicate inculpatului, majorând cuantumul acestora până la un nivel situat puţin peste limita minimului special la care se poate ajunge prin reducerea cu 0 treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare pentru infracţiunile deduse judecăţii, ca urmare a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinând totodată şi incidenţa cauzei legale de agravare a răspunderii penale prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a infracţiunii) în cazul infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În consecinţă, curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru-infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere, fără drept, de droguri de risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. corespunde tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de lege, aceste pedepse fiind totodată în măsură să asigure realizarea scopului lor punitiv, dar şi educativ-preventiv, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Referitor la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, curtea a apreciat că, raportat la acele date care circumstanţiază totuşi pozitiv persoana inculpatului (lipsit de antecedente penale, având un nivel mediu de instruire - absolvent a 12 clase - şi dovedind preocupare pentru desfăşurarea unor activităţi utile socialmente), executarea pedepsei rezultante stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina sa, în regim de detenţie, aşa cum solicită Ministerul Public, ar fi totuşi o măsură excesiv de aspră, în discordanţă cu profilul său socio-moral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a fost motivat în scris, motive care au fost restrânse de apărătorul acestuia la acest termen, acesta susţinând oral motivul de recurs prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, conform celor stabilite de instanţa de fond.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru cele ce succed:
Înalta Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei aplicate şi s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În contextul cauzei şi faţă de gradul de pericol social ridicat al unor asemenea fapte, dăunătoare sănătăţii persoanelor şi, mai ales, categoriei vulnerabile a tinerilor în formare, fapte care proliferează în ultimii ani, împrejurări precum lipsa antecedentelor penale, la existenţa unui loc de muncă ce îi asigura şi posibilitatea obţinerii unor venituri licite sau atitudinea sinceră şi cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal, s-au apreciat în mod corect a fi neadecvate şi având un caracter neoportun pentru reţinerea ca circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Atitudinea procesuală sinceră a acestuia, valorificată, de altfel, în procedura şi cu efectele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce ansamblul celorlalte probe certe de vinovăţie existente în cauză evidenţia cu prisosinţă, iar buna conduită socială manifestată de acesta anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezenta cauză îşi pierde însemnătatea în faţa dezinvolturii cu care inculpatul - persoană cu un profil socio-moral decent - s-a implicat în activităţi infracţionale cu un puternic impact social negativ.
Astfel, curtea a procedat în mod pertinent la reindividualizarea cu mai multă fermitate a pedepselor aplicate inculpatului, majorând cuantumul acestora până la un nivel situat puţin peste limita minimului special la care se poate ajunge prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare pentru infracţiunile deduse judecăţii, ca urmare a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinând totodată şi incidenţa cauzei legale de agravare a răspunderii penale prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a infracţiunii) în cazul infracţiunii de trafic de droguri de risc.
De asemenea, s-a reţinut, în mod just, că, faţă de cuantumul pedepsei rezultante stabilită în sarcina inculpatului prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente pentru care a fost judecat - de 3 ani închisoare - nu mai este posibilă, din punct de vedere legal, acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, în actualul context sancţionator nemaifiind îndeplinită condiţia prev. de art. 81 alin. (2) C. pen., care impune ca durata pedepsei aplicate în cazul concursului de infracţiuni, să fie de cel mult 2 ani închisoare.
În consecinţă şi faţă de cele ce preced, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 270 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de... | ICCJ. Decizia nr. 1636/2013. Penal → |
|---|
