ICCJ. Decizia nr. 1636/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1636/2013
Dosar nr. 15659/118/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 04 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15659/118/2012 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.:
Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 14 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. menţine arestarea preventivă a inculpatului A.C.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a unei toporişti metalice de culoare roşie cu mâner din lemn de 33 cm, depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa cu dovada din 21 noiembrie 2012.
Ia act că persoana vătămată C.L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ.:
Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Obligă inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 2.065,51 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 13 noiembrie 2012 organele de urmărire penală au fost sesizate de un vecin despre împrejurarea că, în incinta zonei cu case de serviciu ale fermelor viticole 5-6 Murfatlar inculpatul A.C. l-a lovit în cap cu barda (toporişca) de mai multe ori pe partea vătămată C.L.I. şi că victima agresiunii este în stare gravă. Cu ocazia cercetării la faţa locului, partea vătămată a fost găsită în curtea fermelor, aşezată pe sol şi sprijinită de propriul ei autoturism, fiind plină de sânge în zona capului, iar lângă victimă a fost găsit şi inculpatul. In apropierea lor a fost descoperită, pe sol, o toporişca ce avea dezmembrată partea metalică de coada de lemn şi care prezenta urme brun-roşcate cu aspect de sânge, despre respectivul obiect vulnerant inculpatul explicându-le martorilor ieşiţi din case şi organelor de poliţie că este obiectul cu care a lovit-o de mai multe ori în cap pe partea vătămată.
Victima agresiunii a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost internată imediat în secţia neurochirurgie, cu diagnosticul de traumatism cranio-facial acut deschis, cu cinci plăgi tăiate la nivelul scalpului, dintre care două în vertex, una în zona auriculară dreaptă, una în zona temporală stângă şi una în zona frontală, precum şi o fractură craniană cu înfundare de os parietal stâng.
Din declaraţiile părţii vătămate C.L.I., prima dată în condiţii de spitalizare a doua zi după incident, iar următoarea după externare, a rezultat că inculpatul i-ar fi aplicat 5 lovituri cu toporişca în zona capului, în mod intempestiv, iar că una dintre lovituri i-a tăiat o bucată din urechea dreaptă, aşa încât probabil cel puţin în zona urechii lovitura a fost aplicată cu tăişul toporiştii şi că ulterior inculpatul a afirmat în faţa vecinilor: „L-am omorât, dă-l în sânge! ” .
Din raportul de constatare medico-legală din data de 28 noiembrie 2012 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Constanţa, completat prin raportul din data de 21 decembrie 2012, rezultă că partea vătămată C.L.I. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-despicător, ce pot data din ziua de 13 noiembrie 2012, pentru care necesită 40-45 de zile de îngrijiri medicale, fără ca examenul din spital şi cel de după externare să învedereze elemente medicale obiective care să ateste că leziunile i-au pus viaţa în primejdie.
Martorii audiaţi în cauză au declarat că la momentul agresiunii doar inculpatul şi partea vătămată se aflau în zona comiterii faptei, dar că la strigătele victimei au ieşit din case mai mulţi vecini şi l-au găsit pe inculpat lângă victima căzută pe trotuar, ocazie cu care acesta a recunoscut că o lovise pe partea vătămată de mai multe ori cu toporişca, aspect recunoscut şi în faţa primilor poliţişti sosiţi la locul faptei. în acest sens, martorul S.A., paznic la fermele 5-6, a declarat că la faţa locului l-a auzit pe inculpat cum îi spunea tatălui său că „îl omoară sau l-a omorât" pe L. din cauză că acesta nu îi lasă părinţii în pace. Martorii T.O. şi fratele ei D.A. au declarat că ei au ridicat-o pe partea vătămată de la sol şi au sprijinit-o de propriul autoturism parcat în apropiere, ocazie cu care au observat că victima agresiunii era plină de sânge la cap, cel din urmă martor fiind persoana care a apelat SNUAU 112. Martorii A.I. şi A.M., părinţii inculpatului, au declarat că se întâlniseră cu inculpatul la magazinul din oraş, când îl rugaseră să le transporte alimentele cumpărate până la fermă cu autoturismul său, iar că la locuinţa lor se consumaseră circa 2,5 litri de bere; la un moment dat, pentru că era sub influenţa băuturilor alcoolice şi vorbea urât, au dat-o afară din casă pe partea vătămată, pentru ca peste circa 5 minute să iasă şi ei din casă şi să afle că fiul lor o lovise în cap cu toporişca pe partea vătămată. Martora B.E. a declarat că întreţinea o relaţie intimă cu partea vătămată, dar că la momentul agresiunii ea nu era acasă, ci la locul de muncă, aşa că a aflat de la tatăl său despre incident, cea în cauză precizând că între inculpat şi partea vătămată mai fuseseră certuri, dar că nu degeneraseră în violenţe fizice.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut din primul moment că el este cel care a agresat-o pe partea vătămată şi a declarat că motivul pentru care a acţionat astfel a fost acela că victima, aflată în stare de ebrietate, a provocat ca de obicei un scandal în locuinţa părinţilor săi, aşa încât aceştia au fost nevoiţi să-l dea afară din casă. Deşi a încercat să o convingă pe aceasta să se liniştească şi să se culce în camera surorii lui, partea vătămată nu s-a potolit, ba a început să îl ameninţe că îşi va chema fraţii şi colegii - agenţi de pază la fermă şi că îl vor bate. Din această cauză inculpatul s-a enervat peste măsură, nu a mai putut să se controleze, a început să tremure de nervi şi a luat intempestiv hotărârea să îi aplice o corecţie părţii vătămate. În acest scop a intrat in curtea sa, de unde din magazie a luat toporişca şi, apucând coada uneltei de la mijloc, i-a aplicat adversarului său sigur trei lovituri, cu muchia metalică netăioasă, cu mare intensitate, în zona capului, aşa încât i-a provocat o hemoragie puternică şi. a doborât-o la sol. Inculpatul a susţinut că nu a intenţionat să o ucidă pe partea vătămată, însă a recunoscut că nu se gândise la posibilitatea de a-i provoca acesteia leziuni mortale prin lovirea în cap cu toporişca.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, din data de 21 decembrie 2012, după ce a luat cunoştinţă de întregul probatoriu de la dosarul cauzei, inculpatul a reiterat că regretă comiterea faptei.
De asemenea, în cursul judecăţii inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost prezentate în rechizitoriu, şi a solicitat ca judecata să se realizeze pe baza probelor strânse la urmărirea penală.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu declaraţiile martorilor şi cele ale inculpatului, precum şi cu rezultatele cercetării la faţa locului şi concluziile medico-legale, tribunalul reţine că, după ce partea vătămată C.L.I. le-a tulburat liniştea din locuinţă părinţilor inculpatului, şi având în vedere afirmaţiile părţii vătămate că va chema prieteni cu ajutorul cărora îl va bate pe inculpat, acesta din urmă a luat hotărârea de a-i aplica o corecţie severă, disproporţionată în raport cu faptele şi afirmaţiile părţii vătămate - de altfel aflat în stare de ebrietate, şi perceput ca atare de inculpat - aşa încât s-a înarmat cu toporişca din propria gospodărie şi i-a aplicat adversarului cinci lovituri cu partea activă metalică a acestei unelte în regiunea capului, cel puţin o lovitură fiind aplicată cu tăişul toporiştii.
Din modul în care a acţionat, în sensul că i-a aplicat părţii vătămate prin surprindere mai multe lovituri cu tăişul şi muchia părţii metalice ale toporiştii, adică cu un obiect vulnerant apt să producă leziuni tanato-generatoare, şi în condiţiile în care toate loviturile au vizat regiunea capului, adică o zonă vitală, iar acestea i-au provocat celui agresat leziuni destul de grave, inclusiv o fractură de craniu înfundată şi doar reactivitatea organismului victimei a fost de natură să împiedice rezultatul letal, tribunalul a reţinut că inculpatul A.C. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei comise, respectiv producerea morţii victimei, rezultat pe care l-a urmărit în momentele respective, în care se afla într-un moment de surescitare nervoasă, aşa încât se poate reţine în sarcina sa că a săvârşit fapta cu intenţia directă de a ucide.
Intenţia directă a inculpatului rezultă şi din atitudinea acestuia de după agresiune, când a afirmat în prezenţa martorilor ideea de răzbunare şi de suprimare a vieţii victimei.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen.
Astfel, în ce priveşte pericolul social concret al faptei sale, tribunalul l-a apreciat ca fiind între limitele specifice evaluate de legiuitor (în raport cu pericolul generic al unei infracţiuni de tentativă la omor), având în vedere forţa relativ mare a loviturilor, numărul acestora, obiectul folosit şi zona vitală lezată. în cursul judecăţii inculpatul a uzat de dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., contribuind la soluţionarea cu celeritate a cauzei, urmând ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la omor să fie reduse cu o treime.
Tribunalul a apreciat că, în raport de situaţia de fapt reţinută şi de contribuţia victimei la provocarea incidentului ce a condus la săvârşirea infracţiunii, precum şi de situaţia socială şi juridică a inculpatului, se impune aprecierea că periculozitatea socială a acestuia este una redusă, din acest punct de vedere urmând ca şi pedeapsa aplicată să reflecte această constatare. De asemenea, tribunalul a reţinut comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii, ce a permis stabilirea situaţiei de fapt în condiţii de certitudine şi celeritate, precum şi lipsa antecedentelor penale, astfel încât, şi din acest punct de vedere, se impune concluzia că o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Tribunalul a reţinut că aceasta este întemeiată întrucât, pe de o parte, rezultă din înscrisurile depuse la dosar, şi care constituie un extras de pe documentele contabile oficiale ale persoanei juridice, că partea civilă a alocat cheltuieli în sumă de 2.065,51 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale şi medicaţiei acordate persoanei vătămate C.L.I., iar pe de altă parte, a rezultat din situaţia de fapt că aceste cheltuieli au fost pricinuite prin acţiunea ilicit delictuală a inculpatului A.C.
Împotriva sentinţei penale nr. 56 din 04 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15659/118/2012 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a criticat încadrarea juridică a faptei şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului; s-a susţinut că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., iar pedeapsa ar trebuie să fie în cuantum mai ridicat, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârşite.
Prin decizia penală nr. 43/P din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, apelul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., invocându-se cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, arătându-se că se impunea reţinerea elementului circumstanţial agravant atras de comiterea acesteia în loc public, cu consecinţa schimbării încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap la art. 174, 175 lit. i) C. pen., întrucât fapta a fost comisă în faţa dormitoarelor unei ferme, loc accesibil publicului.
Analizând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa este nefondat.
Astfel, Înalta Curte reţine că, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cenzura instanţei de recurs este limitată la verificarea corespondenţei dintre situaţia de fapt stabilită de instanţele inferioare şi încadrarea juridică dată acesteia.
Or, pe baza probatoriului administrat, s-a stabilit că fapta a fost comisă în zona cu dormitoarele angajaţilor fermei SC M. SA, respectiv pe aleea din faţa celor două clădiri de dormitoare, şi că aceasta era în proprietatea sau, cel puţin, în folosinţa privată a SC M. SA Locuinţele erau amplasate în incinta fermei, fiind astfel parte integrantă a unei zone de clădiri situată într-o zonă privată, unde era asigurată inclusiv paza, de către personal angajat în acest sens.
În raport de această situaţie de fapt, se constată că încadrarea juridică a fost corect stabilită, nefiind incidente dispoziţiile art. 152 lit. a) C. pen.
Potrivit textului, fapta se consideră săvârşită în public atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Caracterul de loc public îl are acel loc unde oricine poate avea acces, nu şi locul unde are acces doar o categorie restrânsă de persoane, respectiv angajaţii SC M. SA şi persoanele cărora li se permitea accesul de către personalul de pază. Atât timp cât accesul nu este permis oricărei persoane, nu se poate susţine că locul este public, iar în speţă, trăsăturile de bază ale zonei incidentului au indicat faptul că aceasta era privată, doar numărul mare de persoane cărora le era permis accesul, neputând-o transforma într-una publică.
Totodată, în cauză nu s-a demonstrat nici că fapta ar fi fost comisă cu intenţia de a fi auzită sau văzută de două sau mai multe persoane, chiar dacă a fost efectiv auzită şi văzută, astfel că nici această teză, reglementată de prevederile art. 152 lit. c) C. pen., nu poate fi reţinută.
Ca atare, apreciind neîntemeiate criticile parchetului şi constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. pr. pen. va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 14 mai 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 43/P din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 14 mai 2013.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1637/2013. Penal → |
|---|
