ICCJ. Decizia nr. 170/2013. Penal
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința penală nr. 9 din 07 martie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,
I. 1. în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
2. în baza art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea a art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
3. A constatat că prin sentința penală nr. 21188/2005 a Tribunalului din Roma, definitivă prin decizia penală nr. 1011/2006 a Curții din Roma (hotărâri penale care au fost recunoscute de Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 179 din 24 iunie 2008) inculpatul C.D. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru fapte incriminate ca infracțiuni atât în Italia cât și în legislația penală română, fapte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) și (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001.
în baza art. 36 C. pen. raportat la 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului C.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
în bază art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului C.D., alături de pedeapsa închisorii de 8 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani, calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea executării prescripției.
în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului C.D. timpul reținerii și arestării din 15 octombrie 2004 și până în 20 noiembrie 2009 inclusiv.
în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C.D. prin încheierea de ședință din data de 04 aprilie 2011 de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 septembrie 2008 emis de Curtea de Apel București, secția I-a penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei.
II. 1. în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale), cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
2. în baza art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
3. A constatat că prin sentința penală nr. 3/06 registru sentințe pronunțată de Curtea cu Juri din Roma Italia la 02 februarie 2006, definitivă prin decizia Curții cu Juri de apel din Roma (hotărâri penale care au fost recunoscute de Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 216 din 27 august 2008) inculpatul C.B. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru fapte incriminate ca infracțiuni, atât în Italia, cât și în legislația penală română, fapte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 75 lit. c) C. pen.
în baza art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului C.B. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
în baza art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului C.B., alături de pedeapsa închisorii de 7 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea executării prescripției.
în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului C.B. timpul reținerii și arestării din 15 octombrie 2004 și până în 20 noiembrie 2009 inclusiv.
în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C.B. prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2010.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 iunie 2008 emis de Curtea de Apel București, secția I-a penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei.
III. 1. în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale), cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
2. în baza art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), cu reținerea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea a art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului C.R. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
în baza art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului C.R., alături de pedeapsa închisorii de 7 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea executării prescripției.
în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului C.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului C.R. timpul reținerii și arestării din 04 martie 2009 și până în 20 noiembrie 2009 inclusiv.
în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Brașov luată față de inculpatul C.R. prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2009.
A constatat că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 346 C. proc. civ. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.A., C.A.M. și C.A.R. și a admis în tot acțiunea civilă exercitată de părțile civile N.V.A. și M.S. și din oficiu pentru minorul P.M.F., C.A.M. și C.A.R. și în consecință:
A obligat în solidar inculpații la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă, respectiv: N.V.A., M.S. (fostă P.), P.M.F., C.A.R. și C.A.M.
A obligat în solidar inculpații la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă C.A.
în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane a dispus confiscarea specială de la inculpați a sumei de 49.000 euro sau a echivalentului în RON a acestei sume la data plății.
în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanța din data de 11 septembrie 2006 asupra bunurilor inculpaților.
în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 4.617 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La începutul anului 2002, victimele minore C.A.R. și C.A.M. fost recrutate de numitul T.G. zis "D.", rudă cu inculpații care le-a propus acestora să meargă în Italia pentru a câștiga diferite sume de bani din spălarea parbrizelor.
Având acordul părintelui minorelor ca acestea să se deplaseze în Italia părților vătămate C.A.R. și C.A.M. le-a fost mai întâi stabilit domiciliul în Brașov, pe strada C. nr. 136, prin încheierea unor contracte de închiriere cu numita C.S. Acest demers avea în vedere eliberarea pașapoartelor pentru cele două minore în vederea deplasării acestora în Italia. Ulterior, după obținerea pașapoartelor, la data de 17 aprilie 2002, victimele minore C.A.R. și C.A.M. au părăsit teritoriul țării prin punctul de frontieră N. cu autoturismul înmatriculat, în care se aflau numiții C.R.I. și inculpații C.B. și C.D. fiind transportate în Italia, cazate în niște corturi (barăci) amenajate în apropiere de Roma. în Italia cele două minore au fost obligate să cerșească separat sau împreună cu alte persoane cu handicap fizic în favoarea lui T.G., iar, ulterior, în favoarea celorlalți membrii ai familiei lui D., printre care și a inculpatului C.D., câștigând zilnic sume cuprinse între 30-140 euro, banii care erau predați de regulă lui T.G. sau lui C.S. După circa o lună de zile cele două victime au fost transportate în Germania în Berlin de către membrii familiei lui T.G. alături de celelalte persoane traficate, respectiv, victimele C.A., N.V.A., M.S. (fostă P.), S.V. și P.M.F., unde au fost așteptați de inculpatul C.R. în Germania surorile C. au cerșit alături de celelalte victime în favoarea inculpaților, toate sumele de bani obținute din această activitate fiind predate traficanților.
în primăvara anului 2002 persoana vătămată C.A., (persoană rămasă infirmă în urma unui accidente feroviar) a fost recrutată de numitul B.A., rudă cu inculpații, care i-a propus acesteia să se deplaseze în Italia la cerșit, urmând ca veniturile astfel obținute să fie împărțite în mod egal între cei doi. în urma acceptării propunerii, victima C.A. a fost în aceeași zi transportată de numitul B.A. în mun. Brașov și cazată în imobilul de pe strada C., nr. 136. Ulterior, în data de 18 august 2002, în urma încheierii unui contract de închiriere cu U.C. pentru imobilul de pe strada C. nr. 138, părții vătămate C.A. i-a fost eliberat un act de identitate cu domiciliul pe strada C., nr. 138. După obținerea pașaportului prin taxele achitate din banii oferiți de T.G., partea vătămată C.A. a plecat din România în Italia, părăsind țara cu microbuzul, înmatriculat cu numărul, condus de C.S., fiind însoțit de numitul B.A., rudă cu inculpații. în Italia, partea vătămată C.A. a fost cazată în apropiere de Roma, în aceleași barăci (corturi) unde locuiau celelalte victime și inculpații, timp de circa 45 de zile. în această perioadă de timp victima C.A. a fost obligată să cerșească, fiind supravegheată de familia inculpaților și adusă la sfârșitul fiecărei zile în zona barăcilor pentru a preda încasările lui T.G. sau numitei C.S., în prezența și a altor membrii ai familiei lui D., fără a primi vreun ban din sumele astfel obținute.
Din Italia partea vătămată C.A. a fost transportată alături de celelalte victime de către inculpatul C.B., împreună cu D., C.S. în Germania în Berlin, unde au fost așteptată de către inculpatul C.R. în Berlin persoana vătămată C.A. alături de celelalte victime a locuit într-o mansardă a unui imobil din Berlin și a cerșit pentru inculpați în aceleași condiții ca în Italia, obținând zilnic bani pe care îi preda familiei inculpaților. Datorită apariției unor articole în presa locală privitoare la activitatea de cerșetorie desfășurată de persoanele vătămate sub supravegherea inculpaților victimele au fost readuse de către traficanți în Italia și au fost cazate în aceleași corturi de lângă Roma, unde au mai stat o scurtă perioadă de timp.
în prima jumătate a anului 2002, inculpații C.B. și numitul C.T. s-au deplasat la domiciliul părții vătămate M.S. (fostă P.), persoană cu o infirmitate fizică (lipsă antebrațul mâinii stângi) și i-au propus acesteia să meargă împreună în Italia la cerșit, urmând ca banii astfel obținuți să-i împartă în mod egal. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpaților însă a condiționat deplasarea în Italia de luarea fiului său minor P.M.F., în vârstă de 6-7 luni la data respectivă, care trebuia îngrijit de către un membru al familiei lui D., în perioada în care aceasta mergea la cerșit. Partea vătămată P.S. și minorul P.M.F. au fost astfel transportate de la domiciliul lor din comuna R. în mun. Brașov cu un autoturism marca B. de către inculpații C.B. și C.T. și au fost cazate în imobilul de pe strada C. nr. 136. Ajunsă în Brașov părții vătămate M.S. i-a fost luat buletinul de identitate de către inculpatul C.B. care a încheiat cu ea un contract de închiriere având ca obiect imobilul de pe strada C. nr. 119. în baza contractului de închiriere, partea vătămată M.S. și minorul P.M.F. însoțiți fiind de inculpatul C.B. s-au deplasat la Poliția mun. Brașov pentru îndeplinirea formalităților necesare eliberării pașaportului, taxele fiind achitate de inculpatul C.B. După eliberarea pașaportului persoanele vătămate M.S. și P.M.F. au părăsit teritoriul țării în data de 02 iulie 2002 prin punctul de frontieră N., fiind transportate într-un microbuz în care se mai afla victima C.A. și inculpatul C.B. și numita C.S. Ajunși în Italia părțile vătămate M.S. și P.M.F. au fost cazate în corturi lângă Roma, alături de celelalte victime traficate de inculpați, iar în ziua următoare, contrar înțelegerii inițiale, aceasta a fost scoasă la cerșit împreună cu minorul de către C.S. Sumele de bani obținute de această parte vătămată din cerșit erau predate la sfârșitul fiecărei zile lui T.G., C.S. și inculpatului C.B. Din Italia părțile vătămate M.S. și P.M.F. au fost transportate alături de celelalte victime de către inculpați în Germania, în Berlin, unde au fost așteptați de către inculpatul C.R. și cazate într-o mansardă a unui imobil, fiind obligate în continuare să cerșească pentru inculpați în aceleași condiții ca în Italia, circa trei săptămâni.
După revenirea în Italia, părțile vătămate au cerșit în continuare în favoarea inculpaților până în luna octombrie 2002 când au revenit în țară, fără ca acestea să fi primit o sumă de bani pentru activitatea de cerșetorie desfășurată în Italia și Germania.
La începutul anului 2002, numitul B.A., zis "S." s-a prezentat la domiciliul părții vătămate N.V.A. (persoană cu o infirmitate permanentă, având amputat piciorul drept) din comuna Z., jud. Hunedoara și i-a propus acestuia să meargă în Italia pentru a-i confecționa o proteză, urmând ca banii necesari achitării acesteia să fie obținuți de victimă din activitatea de comercializare de casete audio și video. Acceptând propunerea numitului B.A. partea vătămată N.V.A. l-a însoțit pe acesta spre Brașov în autoturismul marca D.N. B.A., însoțit de victima N.V.A. s-a deplasat mai întâi în localitatea S., jud. Arad de unde a fost luată și adusă în Brașov și partea vătămată S.V. în Brașov părțile vătămate N.V.A. și S.V. au fost găzduite în imobilul de pe strada C. nr. 136 aparținând lui T.G. și C.S., imobil în care aceștia s-au întâlnit și cu victimele C.A., P.S., K.I. și inculpatul C.B. și soția acestuia. La câteva zile partea vătămată N.V.A. și numitul B.A. s-au deplasat din mun. Brașov în mun. Deva unde victima, ajutată fiind de B.A. a îndeplinit formalitățile necesare eliberării pașaportului, acesta din urmă achitând și taxele necesare. După eliberarea pașaportului partea vătămată N.V.A. a părăsit teritoriul țării în data de 02 iulie 2002 prin punctul de frontieră N. - destinația Italia, cu un microbuz în care se mai aflau C.S., victimele C.A., S.V. și numiții B.A. și C.R.I. Imediat după ce a ajuns în Italia partea vătămată N.V.A. a fost cazată într-o baracă (cort) și obligată să cerșească în favoarea inculpaților și a familiei acestora. La cerșit era dus zilnic prin rotație de fiecare inculpat ori de membrii familiei acestora. După ce a cerșit o perioadă de aproximativ 20-30 de zile în Italia partea vătămată N.V.A. a fost transportată alături de celelalte victime în Germania, în Berlin fiind obligat să cerșească în favoarea inculpaților în aceleași condiții ca și în Italia. După circa trei săptămâni partea vătămată a revenit în Italia unde a cerșit în continuare în favoarea inculpaților până în luna septembrie 2002 când a revenit în țară, fără să fi primit vreo sumă de bani pentru activitatea de cerșetorie desfășurată în Italia și Germania.
La începutul lunii iunie 2002, B.A. s-a deplasat în localitatea S. din jud. Arad la locuința părții vătămate S.V. (persoană cu infirmitate permanentă având ambele picioare amputate) și i-a propus acestuia să meargă în Italia pentru a-i procura proteze la picioare, ofertă ce a fost acceptată de victimă. După aproximativ o săptămână inculpatul B.A. a revenit în localitatea S. și l-a dus pe S.V. în L. unde au fost introduse actele necesare eliberării pașaportului, taxele fiind achitate de traficant. După obținerea pașaportului partea vătămată S.V. a fost transportată la Brașov împreună cu N.V.A. de către numitul B.A., cazată in imobilul aparținând numitei C.S. și lui T.G. pe strada C. nr. 136, mun. Brașov. în data de 12 iulie 2002 partea vătămată S.V. a fost transportată din România în Italia cu microbuzul, fiind însoțită de numitul B.A. și a părăsit țara prin punctul de frontieră N., jud. Arad. Ajunsă în Italia partea vătămată S.V. a fost cazată în corturile amenajate în apropiere de Roma fiind dusă zilnic la cerșit de câte unul dintre inculpați. După circa o lună de zile partea vătămată S.V. a fost dusă în Germania alături de celelalte victime, de către inculpați, fiind așteptată în Berlin de către inculpatul C.R. Partea vătămată S.V., alături de celelalte victime au locuit într-o mansardă a unui imobil din Berlin. în perioada de circa trei săptămâni cât a stat în Germania partea vătămată S.V. a cerșit în favoarea membrilor familiei lui T.G. în aceleași condiții ca cele din Italia. După revenirea în Italia, partea vătămată a cerșit în continuare în favoarea inculpaților până în luna octombrie când a revenit în țară, fără ca acestea să fi primit vreo sumă de bani pentru activitatea de cerșetorie desfășurată în Italia și în Germania.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, inculpații C.B., C.R. și C.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a criticat sentința pentru nelegalitate, privind măsura confiscării speciale a sumei de 49.000 euro sau echivalentul în RON a acestei sume la data plății, stabilită în sarcina celor trei inculpați, solicitând desființarea în parte a sentinței, iar în urma rejudecării, individualizarea cuantumului sumei de bani ce formează obiectul confiscării speciale, în sarcina fiecărui inculpat.
Inculpatul C.B. a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei și în prezent are un loc de muncă, câștigându-și în mod onest existența.
Inculpatul C.R. a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei, arătând că a recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Inculpatul C.D. a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei, arătând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, că este caracterizat de circumstanțe personale favorabile: este susținut de familie, a obținut venituri în mod legal, în prezent fiind angajat la o societate comercială.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute de inculpații C.B., C.R. și C.D., care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, conform art. 3201C. proc. pen.
Faptele au fost corespunzător calificate juridic.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați, prima instanță a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând cont de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, relevat de modalitatea și împrejurările comiterii acestora, de calitatea părților vătămate, de numărul acestora, de perseverența infracțională a inculpaților, evidențiată și de existența unor condamnări în străinătate pentru același gen de fapt, precum și de existența antecedentelor penale rezultate din hotărâri de condamnare ale instanțelor române, în cazul inculpatului C.D.
Astfel, Curtea apreciază că pedepsele de 6 ani închisoare, respectiv 8 ani închisoare, aplicate inculpatului C.D., reflectă gravitatea faptelor și persoana inculpatului, iar aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare și 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. reflectă și circumstanțele personale ale inculpatului, de vreme ce instanța nu a sporit-o, conform art. 34 lit. b) C. pen. De asemenea, pedepsele de 6 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare aplicate în cazul fiecăruia dintre inculpații C.B. și C.R., corespund gradului de pericol social concret al faptei și persoanei fiecărui inculpat, iar circumstanțele lor personale au fost avute în vedere inclusiv la aplicarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., fără sporirea acesteia conform art. 34 lit. b) C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora.
Apelurile inculpaților și cel al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov sunt întemeiate pentru motivul invocat de parchet, respectiv pentru modul greșit de aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2002, constând în stabilirea sumei totale de 49.000 euro sau a echivalentului în RON al acesteia la data plății.
Măsura confiscării speciale este o măsură de siguranță, care este personală, pentru executarea căreia nu este aplicabil principiul solidarității. în acest context, se impune individualizarea cuantumului sumei de bani ce formează obiectul confiscării speciale în cazul fiecărui inculpat. întrucât din probatoriul administrat a rezultat faptul că suma de 49.000 euro a profitat celor trei inculpați, care au acționat împreună sau separat, în exercitarea de acțiuni ce se constituie în elementul material al laturii obiective ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, este judicios ca măsura confiscării speciale să fie dispusă în sarcina fiecărui inculpat în mod egal, până la concurența sumei totale de 49.000 euro, respectiv câte 16.333 euro sau echivalentul în RON la data plății.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații C.D., C.B. și C.R. împotriva sentinței penale nr. 9 din 07 martie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Rejudecând în aceste limite.
în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială de la fiecare dintre inculpații C.D., C.B. și C.R. a câte 16.333 euro sau a echivalentului acestei sume la data plății.
împotriva acestei decizii nr. 76/A din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpații C.R. și C.D.
Inculpatul C.R. a invocat cazurile de casare de la pct. 17, 14 și 10, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, arătând că a recunoscut și regretat comiterea faptelor.
S-a susținut că nu se impunea reținerea alin. (4) pentru art. 13, întrucât decesul unei victime nu a intervenit ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
în plus, deși a formulat o cerere de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare pronunțată de Curtea de Apel de la Roma, nu s-a dat curs acesteia, solicitând recunoașterea în recurs, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare. în consecință se impune deducerea din pedeapsă și a perioadelor executate în Italia.
Inculpatul C.D. a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, arătând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, că este caracterizat de circumstanțe personale favorabile: este susținut de familie, a obținut venituri în mod legal, în prezent fiind angajat la o societate comercială. S-a susținut și că nu se impunea reținerea alin. (4) pentru art. 13, întrucât decesul victimei nu a intervenit ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Instanța de recurs reiterează că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute de inculpații C.B., C.R. și C.D., care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, solicitând de altfel judecarea conform procedurii simplificate, conform art. 3201C. proc. pen.
Aceleași învederări au fost concretizate și la nivelul instanței de apel care astfel a pronunțat o hotărâre legală.
Faptele au fost corespunzător calificate juridic.
Apărarea inculpaților în acest plan este în sensul că se manifestă rezerve față de reținerea alin. (4) raportat la art. 13 din Legea nr. 678/2001 motivat de faptul că nu avem de a face cu vreun deces al victimei, nu a intervenit ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Aspectele lămuritoare vin însă din rubrica "observații" consemnată în rechizitoriu, în care se specifică că Legea nr. 678/2001 a fost modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, ultimul act normativ modificând disp. art. 12 și 13 din lege.
în continuare, au fost abordate criteriile de catalogare a legii penale mai favorabile, rezultând că aceasta este Legea nr. 678/2001 nemodificată pentru că minimul special prevăzut de art. 13 alin. (4) teza ultimă este de 7 ani. Așadar nu mai avem de a face cu faptele prevăzute în acest articol care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, unde pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi sau detențiunea pe viață.
Instanța de fond s-a conformat întocmai unor astfel de interpretări, făcând aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în cauză, plasând hotărârea la adăpost de orice critici pe aceste chestiuni juridice.
Așadar, faptele inculpatului C.D. care în cursul anului 2002, împreună cu ceilalți doi inculpați (C.B. și C.R.) și cu mai multe persoane din familiile acestora (C.S., B.A., C.T., B.R., C.R.I.) s-a implicat, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în activități specifice de traficare în vederea exploatării a părților vătămate majore N.V.A., C.A., S.V., M.S. și a părților vătămate minore C.A.M. (16 ani la data traficării), C.A.R. (15 ani la data traficării), P.M.F. (sub un an la data traficării) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate de "trafic de persoane", faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu închisoare de la 5 la 15 ani, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) și a art. 75 lit. c) C. pen. și, respectiv, "trafic de minori", faptă prevăzută și pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) și a art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faptele inculpatului C.R. care în cursul anului 2002, împreună cu ceilalți doi inculpați (C.D. și C.B.) și cu mai multe persoane din familiile,, acestora (C.S., B.A., C.T., B.R., C.R.I.) s-a implicat în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în activități specifice de traficare în vederea exploatării a părților vătămate majore N.V.A., C.A., S.V., M.S. și a părților vătămate minore C.A.M. (16 ani la data traficării), C.A.R. (15 ani la data traficării), P.M.F. (sub un an la data traficării) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor continuate de "trafic de persoane", faptă prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu închisoare de la 5 la 15 ani, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) și a art. 75 lit. c) C. pen. și, respectiv, "trafic de minori", faptă prevăzută și pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) și a art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați recurenți, s-a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând cont de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, relevat de modalitatea și împrejurările comiterii acestora, de calitatea părților vătămate, de numărul acestora, de perseverența infracțională a inculpaților, evidențiată și de existența unor condamnări în străinătate pentru același gen de fapt, precum și de existența antecedentelor penale rezultate din hotărâri de condamnare ale instanțelor române, în cazul inculpatului C.D.
în raport de gravitatea deosebită a faptelor și de persona fiecărui inculpat, elementele de circumstanțiere pentru fiecare dintre ei fiind valorificate de către prima instanță în mod just, nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților, constând în buna conduită procesuală și împrejurarea că în prezent sunt angajați și obțin venituri licit, acestea fiind oricum avute în vedere la aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special redus cu o treime, fiind de natură a asigura reeducarea acestora și realizarea scopului preventiv al pedepsei.
Inculpatul C.R. a formulat o cerere de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare pronunțată de Curtea de Apel de la Roma, solicitând recunoașterea în recurs, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare. în consecință s-ar impune deducerea din pedeapsă și a perioadelor executate în Italia.
Specificăm doar că, pe calea deciziei nr. 70/2007, recurs în interesul legii, s-a stabilit că "instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
Evident că într-un cadru procesual distinct chestiunile juridice ridicate pot primi rezolvarea corespunzătoare.
înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului C.D. reflectă gravitatea faptelor și persoana inculpatului, iar aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. este justă și echilibrată. De asemenea, pedepsele aplicate lui C.R. corespund gradului de pericol social concret al faptei și persoanei sale, iar circumstanțele au fost avute în vedere, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins recursurile declarate ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 157/2013. Penal → |
|---|
