ICCJ. Decizia nr. 1735/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1735/2013

Dosar nr. 4357/120/2012

Şedinţa publică din 22 mai 2013

Deliberând asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Prin sentinţa penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012, Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41 şi art. 42 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 şi art. 42 C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., alături de pedeapsa închisorii de 6 ani şi 8 luni, i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., i s-a computat din durata pedepsei aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 25 aprilie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive.

Totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea seminţelor de culoare maro-verzui (cannabis), ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 25 aprilie 2012, conform procesului-verbal de percheziţie întocmit.

2. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41 şi art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat aceluiaşi inculpat, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b) şi e) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicată, perioada arestării preventive începând cu 17 august 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii P.M.C., D.S.M. şi B.S.C. la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat acestora câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41, art. 42 şi art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost condamnaţi aceeaşi trei inculpaţi la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., li s-a aplicat acestora câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca în final fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat acestor trei inculpaţi, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat celor trei inculpaţi şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe o durată de 6 ani care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 86 ²C. pen., compus din durata pedepselor aplicate la care s-a adăugat câte un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa desemnat cu supravegherea acesteia, la datele fixate de acest serviciu; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Măsurile de supraveghere au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a impus inculpaţilor şi obligaţia de a nu intra în legătură cu celelalte persoane care au calitatea de inculpaţi şi de părţi vătămate - părţi civile în prezenta cauză.

S-a atras atenţia acestora asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., potrivit cărora în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite sau a obligaţiei impuse sau a comiterii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revocă, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicată fiecăruia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 25 aprilie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată faţă de aceşti trei inculpaţi.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.A.G. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 ¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 41 - 42 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa închisorii, i s-a aplicat aceluiaşi inculpat, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a pedepsei aplicată, pe o durată de 4 ani şi 6 luni care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 86²C. pen., compus din durata pedepsei aplicată la care s-a adăugat un interval de 2 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte aceleaşi măsuri de supraveghere ca şi ceilalţi trei inculpaţi anterior amintiţi, iar în baza art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a impus şi acestui inculpat obligaţia de a nu intra în legătură cu celelalte persoane care au calitatea de inculpaţi şi de părţi vătămate - părţi civile în prezenta cauză.

S-a atras, de asemenea, atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 140 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei, astfel: 50.000 RON de la inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. (parte vătămată P.O.M.); 2.000 RON de la inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. (parte vătămată B.A.M.); 5.000 RON de la inculpatul I.C.A. (parte vătămată D.B.A.); 1.000 euro de la I.C.A. (parte vătămată A.M.A.).

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, dat în Dosarul nr. 2/D/P/2012 la data de 23 mai 2012, a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaţilor: I.C.A., D.S.M., B.S.C., B.A.G., P.M.C., pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În plus, în privinţa inculpatului I.C.A., trimiterea în judecată a fost dispusă şi pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut în actul de sesizare, că inculpaţii, în perioada 2011-2012, s-au constituit într-un grup infracţional organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, perioadă în care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosind acte de violenţă fizică şi verbală ori acte de înşelăciune, au recrutat, transportat, transferat şi găzduit pe părţile vătămate minore P.O.M., B.A.M., D.B.A., A.M.A., C.V.Ş., în scopul exploatării sexuale.

Pentru inculpatul I.C.A., s-a mai reţinut că în aceeaşi perioadă (2011-2012), în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit pentru consum, fără drept, droguri de risc părţilor vătămate minore, precum şi celorlalţi inculpaţi.

În cadrul şedinţei publice de la termenul din 26 septembrie 2012, constatându-se incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei înregistrată cu numărul de mai sus cu Dosarul nr. 6575/120/2012, în care a fost inculpat G.M.A.

Dosarul nr. 6575/120/2012 a avut ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., reţinute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, dat în Dosarul nr. 45/D/P/2012 la data de 29 august 2012, prin care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.

Ca situaţie de fapt, în acest act de sesizare, s-a reţinut că în perioada 2011-2012, inculpatul G.M.A., împreună cu inculpaţii I.C.A., D.S.M., P.M.C., B.S.C. şi B.A.G., s-a constituit într-un grup infracţional organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, perioadă în care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii mai sus amintiţi, folosind acte de violenţă fizică şi verbală ori acte de înşelăciune, a recrutat, transportat, transferat şi găzduit pe părţile vătămate P.O.M., B.A.M., D.B.A., A.M.A., C.V.Ş. şi G.E.L., în scopul exploatării sexuale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv a celor de urmărire penală ataşate, Tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în perioada 2011-2012, pe raza comunei R., judeţul Dâmboviţa, s-a constituit un grup infracţional organizat ce a desfăşurat activităţi specifice traficului de minori.

Acest grup a fost condus de inculpatul B.D.L., în raport de care cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor (actul de sesizare prin care a fost făcută disjungerea fiind cel dat în Dosarul nr. 2/D/P/2012 şi apoi în Dosarul nr. 45/D/P/2012), activitatea infracţională desfăşurându-se prin intermediul inculpaţilor I.C.A. şi G.M.A.

Inculpatul I.C.A., membru important al grupării s-a reţinut că acţiona sub directa coordonare a inculpatului B.D.L. cu care ţinea legătura prin telefon, primind de la acesta din urmă indicaţii în legătură cu modul de comportament şi acţiune infracţională pe care acesta trebuia să le respecte cu stricteţe.

În cadrul grupării, inculpatul I.C.A. Ie-a racolat în mod direct pe părţile vătămate D.B.A. şi A.M.A., găzduindu-le în comuna R., alături de părţile vătămate P.O.M. şi B.A.M., folosind împotriva acestora acte de violenţă şi ameninţări pentru a le determina să practice prostituţia, cunoscând totodată că părţile vătămate aveau vârste cuprinse între 14 şi 17 ani.

O altă modalitate folosită în privinţa părţii vătămate A.M.A., a fost aceea de a se deplasa la domiciliul acesteia, unde în prezenţa părinţilor, s-a recomandat ca fiind viitorul soţ al minorei, asigurându-se în acest fel că nu o să aibă probleme cu familia acesteia. Cu această ocazie a cunoscut că minora avea o situaţie materială precară şi profitând de acest fapt i-a sugerat ideea că poate scăpa de sărăcie prin practicarea prostituţiei.

Acelaşi inculpat a avut ca sarcină contactarea mai multor persoane de sex masculin cu care părţile vătămate au întreţinut relaţii sexuale contracost, aceste întâlniri având loc în casa în care inculpatul Ie-a găzduit pe cele 4 părţi vătămate (aici locuind o perioadă de timp şi inculpatul G.M.A. împreună cu partea vătămată G.E.L.) sau în locaţiile alese de clienţi.

În privinţa părţii vătămate D.B.A. s-a reţinut că deşi nu a locuit la inculpatul I.C.A., marea majoritate a relaţiilor sexuale erau întreţinute în locuinţa din comuna R., unde era adusă cu maşina.

Tot cu privire la acest inculpat s-a mai reţinut că era consumator de droguri de risc, respectiv de cannabis, pe care le aducea din Spania. De asemenea, drogurile le comercializa, oferindu-le pentru consum, inclusiv părţilor vătămate.

În cursul anului 2011 a improvizat în locuinţă o cultură de cannabis, prin plantarea unei astfel de plante în ghiveci.

Cu privire la inculpatul G.M.A. s-a reţinut că la rândul acestuia, în cadrul grupării, acţiona sub directa coordonare a inculpatului B.D.L., de la care primea indicaţii cu privire la modul de organizare a activităţii infracţionale şi de comportament cu minorele.

Acesta s-a ocupat de racolarea părţilor vătămate P.O.M., B.A.M. şi G.E.L., pe care Ie-a adus în locuinţa din comuna R. a inculpatului I.C.A., iar, totodată, avea ca atribuţii şi contactarea potenţialilor clienţi cu care părţile vătămate au întreţinut relaţii sexuale contracost.

Metoda de racolare a persoanelor de sex feminin a constat în crearea unei aparente relaţii de prietenie, determinându-le astfel, prin asemenea acte de înşelăciune să practice prostituţia.

Tot privitor la acest inculpat s-a mai reţinut că, după ce a aflat despre două dintre părţile vătămate că erau căutate de poliţie întrucât fugiseră de acasă (cazul părţilor vătămate P.O.M., B.A.M.), Ie-a luat pe acestea din locuinţa din comuna R. de la inculpatul I.C.A. şi Ie-a mutat în domiciliul martorilor D.D. şi T.F.

După ce partea vătămată P.O.M. s-a întors în domiciliul părinţilor săi inculpatul G.M.A. a reuşit din nou să o convingă să plece pentru practicarea prostituţiei, în acest scop, inculpatul deplasându-se personal în oraşul Titu, de unde a adus-o pe această parte vătămată şi care a continuat să practice prostituţia.

Cu privire la partea vătămată G.E.L. s-a reţinut că după ce a racolat-o, aceasta fiind la acel moment minoră, a încercat scoaterea ei din ţară printr-o procură falsă şi întrucât nu a fost posibil, s-a căsătorit formal cu aceasta. Ulterior, această parte vătămată a fost transportată în Spania în vederea practicării prostituţiei.

Referitor la inculpatul B.S.C. s-a reţinut că era şofer pe autoturism taxi în municipiul Târgovişte, profesie prin care a cunoscut mai multe persoane care erau interesate de găsirea unor tinere în vederea practicării de relaţii sexuale. Astfel, acest inculpat Ie-a transportat pe părţile vătămate P.O.M. şi A.M.A. de la locuinţa din comuna R. a inculpatului I.C.A. în diverse locaţii găsite de clienţi, precum şi înapoi.

Sumele de bani obţinute de cele două părţi vătămate au fost predate inculpatului I.C.A., cu care avea relaţii mai vechi de prietenie, cunoscând, de asemenea, activitatea infracţională desfăşurată de acesta.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.A.G. s-a reţinut că acesta, în cadrul grupării infracţionale, avea rolul de a găsi clienţi cu care părţile vătămate să întreţină relaţii sexuale.

De asemenea, cunoscându-i pe inculpaţii G.M.A. şi I.C.A., s-a ocupat şi cu găsirea unor locaţii de găzduire a părţilor vătămate P.O.M., B.A.M., pe care la un moment dat Ie-a mutat de la inculpatul I.C.A. la o mătuşă a acestuia în aceeaşi comună (R.). Totodată, s-a deplasat împreună cu inculpatul G.M.A. în oraşul Titu pentru a o readuce pe partea vătămată P.O.M. care se întorsese în domiciliul părinţilor acesteia.

Tot în legătură cu acest inculpat s-a mai reţinut că în cadrul grupului s-a implicat în supravegherea părţilor vătămate, dezvoltând o aparentă relaţie de prietenie cu partea vătămată P.O.M. tocmai pentru a o determina să practice în continuare prostituţia.

Referitor la inculpaţii D.S.M. şi P.M.C. s-a reţinut că între cei doi exista o relaţie de concubinaj. Primul dintre cei doi a avut, de asemenea, ca sarcină găsirea unor persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale cu părţile vătămate care erau găzduite de către vărul său, inculpatul I.C.A.

Totodată, aceşti inculpaţi le-au transportat pe părţile vătămate A.M.A., D.B.A. şi P.O.M. pe raza municipiului Târgovişte şi a comunei B., unde acestea au întreţinut relaţii sexuale cu persoanele despre care în prealabil aveau cunoştinţă că doresc să întreţină astfel de relaţii.

În plus, inculpatul D.S.M., la solicitarea inculpatului I.C.A., Ie-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe unele dintre părţile vătămate la diverse locaţii unde acestea întreţineau relaţii sexuale cu diverşi „clienţi”.

Atât acest inculpat, cât şi inculpata P.M.C. cunoşteau că părţile vătămate erau minore, atât prin anturajul din care făceau parte, cât şi prin profesia pe care o aveau.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţa de fond în baza întregului complex probatoriu administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate care Ie-a coroborat cu declaraţiile martorilor S.R.G., Z.A., Ş.I.D., G.C.G., B.F.L., T.T.A., D.F., K.M., E.G.D., C.G., V.G., C.C.G., T.F., L.M., D.D., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor tip SMS, a căror interceptare a fost autorizată în cauză, cu procesele-verbale de constatare a unor situaţii de fapt întocmite de organele de poliţie, cu procesele-verbale întocmite în urma percheziţiilor domiciliare şi informatice autorizate în cauză, la toate acestea adăugându-se declaraţiile inculpaţilor care în cadrul depoziţiilor date în instanţă au recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, însuşindu-şi probele administrate în faza urmăririi penale.

În drept, faptele săvârşite de cei şase inculpaţi, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectiv de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate fiecărui inculpat, pentru fiecare dintre infracţiunile concurente, s-a făcut trimitere la disp. art. 72 C. pen., respectiv la gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în legile speciale şi în partea generală a C. pen., împrejurările în care au fost săvârşite faptele, modalităţile în care au fost comise, contribuţia avută de fiecare dintre inculpaţi, persoanele acestora.

Având în vedere aceste criterii generale de individualizare, s-a apreciat că în cazul inculpaţilor I.C.A. şi G.M.A., scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, astfel cum urmează a fi redus în conformitate cu disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (inculpaţilor fiindu-le încuviinţată cererea de a fi judecaţi potrivit procedurii simplificate a judecăţii, în cazul căreia limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3).

Instanţa a făcut trimitere în primul rând la contribuţia celor doi inculpaţi la săvârşirea faptelor, apreciată ca fiind una sporită în raport cu a celorlalţi inculpaţi (remarcându-se în cadrul grupării ca desfăşurând activităţi infracţionale importante), modalităţile prin care au săvârşit infracţiunea de trafic de minori şi mijloacele folosite şi nu în ultimul rând, în cazul inculpatului I.C.A. faptul că a fost stabilită vinovăţia acestuia şi în comiterea unei alte infracţiuni, de o gravitate sporită, anume traficul de droguri.

Proba cu înscrisuri în circumstanţiere administrată de inculpatul I.C.A. la termenul din 24 mai 2012, s-a considerat că nu este de natură să conducă la reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. înscrisurile depuse nefiind unele suficiente în aprecierea conduitei anterioare avute de inculpat, lipsa antecedentelor penale fiind avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei (aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege redus în condiţiile art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.).

Aceiaşi s-a apreciat că este şi situaţia inculpatului G.M.A., care nu a administrat probe în circumstanţierea sa. Singura împrejurare privitoare la conduita anterioară a acestuia fiind lipsa antecedentelor penale, împrejurare care chiar dacă nu este calificată ca având natura unei circumstanţe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., se va ţine seama la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.

S-a apreciat faţă de acestea că reeducarea celor doi inculpaţi poate avea loc numai prin executarea pedepselor aplicate în regim de detenţie.

În conformitate cu disp. art. 65 C. proc. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. (cazul infracţiunii de trafic de minori), respectiv în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. - în cazul infracţiunii de trafic de droguri), pedepse care se vor aplica alături de pedeapsa închisorii.

Potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în alegerea acestora avându-se în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor.

În privinţa inculpatului I.C.A., având în vedere una dintre infracţiunile sub aspectul căreia a fost reţinută vinovăţia acestuia (cea prev. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., confiscarea seminţelor de cannabis ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Cum prin probele administrate în faza urmăririi penale s-a făcut dovada că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către părţile vătămate, erau împărţiţi între cei doi inculpaţi, în conformitate cu disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a respectivelor sume de bani în cuantumul reţinut în actul de sesizare.

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi B.S.C., P.M.C., D.S.M. şi B.A.G., având în vedere criteriile generale de individualizare mai sus reţinute, probele în circumstanţiere administrate prin care au făcut dovada unei bune conduite înainte de săvârşirea faptelor, împrejurare calificată ca având natura unei circumstanţe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că şi prin aplicarea unor pedepse coroborate sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării disp. art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., scopul pedepsei poate fi atins.

Aşa cum s-a arătat, în cazul acestora, spre deosebire de inculpaţii I.C.A. şi G.M.A., proba cu înscrisuri în circumstanţiere administrată, face dovada unei conduite anterioare bune, oferind şi alte împrejurări, în afară de lipsa antecedentelor penale, care să conducă la reţinerea unei astfel de circumstanţe.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei s-a ţinut seama şi de contribuţia avută de fiecare dintre cei patru inculpaţi la săvârşirea faptelor.

În cazul inculpatului B.A.G., s-a reţinut şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 143/2000, având în vedere denunţul făcut în faza urmăririi penale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen., chiar în prezenţa reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare, s-a apreciat că în cauză, este necesar să se aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat acestora şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În privinţa modalităţii de executare a pedepselor aplicate, convingerea instanţei de fond a fost aceea că reeducarea celor patru inculpaţi poate avea loc şi fără executarea pedepselor în regim de detenţie. S-a menţionat în acest sens că pe perioada termenului de încercare aceşti patru inculpaţi vor depune eforturi pentru autoeducare.

La formarea convingerii în sensul că reeducarea celor patru inculpaţi poate avea loc şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei au fost avute în vedere în primul rând persoana inculpaţilor, contribuţia avută de aceştia la săvârşirea faptelor, atitudinea manifestată ulterior săvârşirii faptelor.

Pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86² C. pen. inculpaţii au fost obligaţi să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., cât şi să nu intre în legătură cu ceilalţi coinculpaţi, cu părţile vătămate - părţi civile.

Impunerea obligaţiei de a nu intra în legătură cu ceilalţi coinculpaţi, s-a apreciat că este necesară şi că decurge din natura infracţiunilor reţinute, modalităţile de comitere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei aleasă pentru inculpaţii B.S.C., P.M.C. şi D.S.M., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată, în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, iar cu privire la inculpatul B.A.G. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a dedus din pedepsele aplicate perioadele în care inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv.

În privinţa inculpatului D.S.M., s-a dispus în conformitate cu disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea autoturismului proprietate personală, folosit la realizarea transportului părţilor vătămate, autoturism indisponibilizat încă din faza urmăririi penale prin sechestrul instituit.

II. Împotriva acestei soluţii au declarat apel inculpaţii I.C.A. şi G.M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepselor aplicate şi modalităţii de executare.

În motivarea acestor căi de atac, inculpaţii au precizat că ei sunt singurii la care modalitatea de executare aleasă de către instanţa de fond a fost cea în regim de detenţie, în timp ce toţi ceilalţi coinculpaţi au beneficiat de suspendarea executării pedepselor aplicate.

Pe de altă parte, inculpaţii au mai criticat şi cuantumul pedepselor aplicate, precizând că sunt mult prea aspre faţă de circumstanţele lor personale, făcând trimitere aici la lipsa antecedentelor penale şi la comportamentul bun avut în societate anterior, aspecte care doresc să fie încadrate în prevederile art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor conform art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor apelanţi perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora, de la 25 aprilie 2012 la zi pentru inculpatul I.C.A. şi de la 17 august 2012 la zi pentru inculpatul G.M.A., a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor apelanţi şi a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Examinând apelurile formulate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare:

Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile victimelor, declaraţiile martorilor, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, cu procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatice dar şi cu declaraţiile tuturor inculpaţilor, care au recunoscut situaţia de fapt expusă în actul de sesizare şi au dorit să fie judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de prim control judiciar consideră că activităţile inculpaţilor reţinute de către instanţa de fond sunt conforme realităţii.

Această situaţie de fapt fiind recunoscută de către inculpaţi şi expusă pe larg de către instanţa de fond, cu ocazia analizei celor două apeluri, nu va mai fi reluată pe larg, ci numai punctual în raport de motivele invocate.

Aşa cum rezultă din motivarea acestor două căi de atac inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. critică sentinţa de fond raportat la cuantumul pedepselor aplicate şi la modalitatea de executare a acestora.

Din considerentele instanţei de fond, pe care şi instanţa de prim control judiciar Ie-a apreciat ca fiind corecte, rezultă că pentru a aplica pedepse acestor doi apelanţi într-un cuantum mai ridicat faţă de ceilalţi, dar şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare aleasă a ţinut cont de participaţia infracţională a acestora în cadrul grupului.

S-a constatat astfel că ambii apelanţi au fost cei care au racolat victimele în vederea practicării prostituţiei, cunoscând şi faptul că unele dintre acestea erau minore.

În cadrul acestei activităţi de racolare a victimelor pentru a-şi duce la capăt activitatea infracţională cei doi inculpaţi nu s-au sfiit chiar să promită părinţilor victimelor minore că se vor căsători cu acestea (aşa cum este cazul inculpatului I.C.A. în raport de victima A.M.A.) şi chiar s-au căsătorit formal cu victima (aşa cum a procedat inculpatul G.M.A. în raport de victima G.E.L., care ulterior căsătoriei a fost transportată în Spania în vederea practicării prostituţiei).

De asemenea, cei doi inculpaţi s-au ocupat cu găzduirea victimelor şi chiar au locuit împreună cu acestea pentru a le supraveghea mai îndeaproape.

Având cea mai importantă dar şi cea mai determinată contribuţie în cadrul grupării infracţionale şi, totodată, ei au fost cei care strângeau sumele obţinute în urma practicării prostituţiei de către victime, în mod justificat trebuie să obţină un tratament penal diferit de al celorlalţi inculpaţi.

Raportat la această contribuţie infracţională a celor doi, prin coborârea pedepselor la minimul special prevăzut de textul de lege astfel cum a fost redus ca urmare a reţinerii disp. art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a considerat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere a cuantumului acestora.

Lipsa antecedentelor penale şi comportamentul anterior activităţii infracţionale dedusă judecăţii au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut de lege.

Făcând trimitere la acelaşi grad de participaţie şi la contribuţia infracţională avută de fiecare dintre cei doi apelanţi în cadrul grupului, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i priveşte pe aceştia numai cu executarea în regim privativ de libertate.

În consecinţă, instanţa de prim control judiciar a considerat că pedepsele aplicate apelanţilor I.C.A. şi G.M.A. au fost corect individualizate atât din punct de vedere al cuantumurilor, cât şi al modalităţii de executare.

III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii I.C.A. şi G.M.A., apreciind că pedepsele aplicate sunt într-un cuantum mult prea ridicat, iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public, din oficiu, a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului formulat de inculpaţi şi casarea hotărârilor recurate doar cu privire la măsura confiscării dispusă faţă de recurenţii inculpaţi, în sensul că în mod greşit instanţele anterioare au dispus măsura confiscării de la fiecare inculpat a sumelor de 50.000 RON (bani oţinuţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată P.O.M.) şi 2.000 RON (bani oţinuţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată B.A.M.). Sub acest aspect a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpaţi şi confiscarea de la fiecare a sumelor de câte 25.000 RON şi 1.000 RON, reprezentând jumătate din sumele obţinute ca urmare a practicării prostituţiei de către părţile vătămate P.O.M. şi B.A.M.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, apreciază nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. sub aspectul reindividualizării pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare, dar constată că acestea sunt admisibile cu privire la măsura confiscării, motiv de recurs invocat de reprezentantul Ministerului Public din oficiu în favoarea inculpaţilor, pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care aceştia au acţionat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpaţilor cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, întrucât în procesul de individualizare a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social sporit al faptelor săvârşite, dedus din pluralitatea actelor de executare, vârsta fragedă a părţilor vătămate, precum şi situaţia precară a familiilor din care provin părţile vătămate.

Potrivit vechiului text al art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. În această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speţă, se constată că inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. au declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 18 februarie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 385⁹ C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. l din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpaţi, anume greşita individualizare a pedepselor aplicate de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, precum şi a modalităţii de executare rezultă cu evidenţă că acestea nu se mai circumscriu cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cu privire la motivul de recurs invocat din oficiu în favoarea inculpaţilor de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol, iar conform art. 118 lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării special bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Confiscarea specială este, potrivit art. 112 C. pen., o măsură de siguranţă. Or, conform art. 111 din acelaşi cod, măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Din redactarea textului, asemănătoare art. 52 alin. (1) C. pen., rezultă că măsurile de siguranţă au caracter de sancţiune şi, ca atare, au caracter personal şi exclud solidaritatea. Având în vedere caracterul personal al sancţiunii, obligarea la plata sumelor de bani supuse confiscării nu poate fi dispusă decât în limitele în care fiecare participant a beneficiat de lucrurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

Prin urmare, în mod greşit instanţele au obligat în solidar pe inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. la plata sumelor de 50.000 RON şi respectiv 2.000 RON către stat cu titlu de confiscare specială, atâta vreme cât din probe rezultă că acestea au fost sumele totale obţinute de aceştia ca urmare a practicării prostituţiei de către părţile vătămate P.O.M. şi B.A.M. Cum din actele şi lucrările dosarului nu s-a putut stabili care a fost suma folosită de fiecare dintre inculpaţi, instanţa consideră că în raport de gradul de participaţie şi de implicarea fiecăruia dintre inculpaţi, modalitatea legală o reprezintă confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a jumătate din sumele totale obţinute de la părţile vătămate P.O.M. şi B.A.M.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpaţilor I.C.A. şi G.M.A., va casa în parte atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. 4357/120/2012 şi rejudecând, în baza dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., va confisca de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) şi 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.) şi în baza dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. va confisca de la recurentul inculpat G.M.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) şi 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

Va menţine dispoziţia de confiscare de la recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) şi 1.000 euro (parte vătămată A.M.A.), precum şi restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor prevenţia de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat I.C.A. şi de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi în sumă de câte 200 RON, precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 50 RON pentru intimatele părţi vătămate, se vor plăti din fondul Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.C.A. şi G.M.A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. 4357/120/2012 şi rejudecând:

În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) şi 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat G.M.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) şi 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

Menţine dispoziţia de confiscare de la recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) şi 1.000 euro (parte vătămată A.M.A.).

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor prevenţia de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat I.C.A. şi de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 22 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1653/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 1739/2013. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1735/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1735/2013. Penal