ICCJ. Decizia nr. 1767/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1767/2013
Dosar nr. 5609/105/2012
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul M.A., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, faptă din data de 27 iunie 2012, după cum urmează:
- în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 03 iulie 2012, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii şi ridicat conform procesului-verbal din data de 06 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
În latură civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului la daune morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I.
Totodată, inculpatul a fost obligat la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Prahova, reprezentând cheltuieli de transport şi contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei M.C.I. şi inculpatului, la 3.778,58 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate M.C.I. şi ale inculpatului M.A., la 350 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, dar şi la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) şi i) C. pen., constând în aceea că, în data 27 iunie 2012, în jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V., iar apoi pe strada M. din mun. Ploieşti, i-a aplicat părţii vătămate M.C.I., soţia sa, mai multe lovituri cu cuţitul în zona abdominală şi a feţei, lovituri ce au pus în pericol viaţa acesteia.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, raport de expertiză medico-legală traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploieşti, raport de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploieşti, au fost luate declaraţii părţii vătămate M.C.I., martorilor: B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. şi inculpatului M.A.
În faza de cercetare judecătorească înainte de citirea actului de sesizare, fiind prezent în faţa instanţei, în şedinţa publică din 17 septembrie 2012 inculpatul a declarat că înţelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar după punerea în discuţie a acestei cereri instanţa a admis solicitarea inculpatului, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.
În acest sens a fost luată declaraţie inculpatului M.A., a fost introdus în cauză şi minorul M.D.A., au fost luate declaraţii părţii vătămate M.C.I., s-au depus precizări referitoare la pretenţiile civile ale părţii civile M.C.I.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. precum şi declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi următoarea situaţie de fapt:
În data de 27 iunie 2012, în jurul orelor 21:00, partea vătămată M.C.I. s-a deplasat împreună cu martora B.P.E. în Parcul A.V. pentru a se plimba.
În aceeaşi zi inculpatul M.A. fusese plecat în com. F., jud. Dâmboviţa, unde locuieşte mătuşa sa G.E., pentru a-şi căuta loc de muncă.
Seara, în jurul orelor 23:00, inculpatul a revenit la domiciliu şi, faţă de împrejurarea că soţia sa nu se afla la locuinţă şi refuza să vorbească cu el la telefon, a luat din trusa sa de pescuit un briceag tip fluture pe care l-a introdus în buzunarul pantalonilor şi s-a deplasat în Parcul A.V. unde ştia că se afla soţia sa, aşezându-se pe o băncuţă de lângă blocul de domiciliu.
La un moment dat a văzut-o pe soţia sa plimbându-se în parc împreuna cu martora B.P.E., aşezându-se amândouă pe o băncuţă din apropierea băncuţei pe care stătea acesta.
La scurt timp, după circa 5 minute, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi i-a reproşat că îşi bate joc de el, aceasta cerându-i să o lase în pace, comunicându-i că intenţionează să intenteze acţiune de divorţ.
Faţă de afirmaţiile părţii vătămate, imediat, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl luase de la locuinţă, i-a rabatat cele două mânere care acopereau lama, s-a aplecat asupra victimei şi a prins-o cu mâna stângă de gât iar cu mâna dreaptă i-a aplicat acesteia mai întâi o lovitură cu cuţitul în obrazul stâng apoi mai multe lovituri cu cuţitul în zona abdominală.
Martora B.P.E. a intervenit imediat, strigând după ajutor şi încercând să îl împiedice pe inculpat să o mai lovească pe victimă, trăgându-l pe acesta de mâna dreaptă în care avea cuţitul şi cu care lovea victima.
În aceste condiţii, inculpatul a încetat pentru moment agresiunea şi s-a întors către martoră, ameninţând-o cu moartea, îndreptând cuţitul către aceasta cerându-i să tacă. Profitând de acest răgaz, victima a reuşit să fugă, alergând înspre strada M., iar apoi către sediul Secţiei 3 de Poliţie.
Inculpatul a pornit însă în urmărirea victimei, reuşind să o prindă pe strada M., în dreptul Şcolii "N.I.", în apropierea trecerii pentru pietoni, aplicându-i din nou lovituri cu cuţitul în zona abdominală şi a feţei.
Alarmaţi de strigătele victimei şi ale martorei B.P.E., mai mulţi tineri au intervenit în apărarea părţii vătămate, încercând să îl imobilizeze pe inculpat. Unul dintre tinerii care a încercat să intervină a fost lovit uşor de inculpat cu cuţitul în zona abdomenului. Imediat inculpatul a fost lovit de un alt tânăr cu pumnul în ceafă, dezechilibrându-se uşor, partea vătămată reuşind în acest fel să scape şi să fugă către Secţia 3 de Poliţie, prăbuşindu-se la pământ, în dreptul porţilor de acces în curtea secţiei.
Organele de poliţie ale Secţiei nr. 3, alarmate atât de strigatele şi larma create în stradă, cât şi de apelurile la sistemul 112 ale martorilor, au intervenit, pornind în urmărirea inculpatului care, după intervenţia sus-descrisă, fugise de la faţa locului având asupra sa cuţitul cu care o lovise pe victima.
Ajuns pe strada P., lângă pubela de gunoi din dreptul blocului nr. 93, fiind înconjurat de agentul de poliţie ce pornise în urmărirea sa dar şi de persoanele strânse (printre care şi martorul N.D.A.), inculpatul s-a autovătămat cu cuţitul pe care încă îl mai avea asupra sa, lovindu-se de două ori în zona abdominală şi pectorală, scăpând apoi cuţitul din mână. Imediat a fost imobilizat şi transportat cu un echipaj al ambulanţei la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti unde a rămas internat până la data de 03 iulie 2012.
De asemenea, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti cu un echipaj al ambulanţei, rămânând internată până la data de 12 iulie 2012.
În data de 28 iunie 2012 atât partea vătămată M.C.I., cât şi inculpatul M.A. au fost expertizaţi de către medicul legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploieşti, concluzionându-se următoarele: - în ce o priveşte pe partea vătămată M.C.I. s-a constatat că aceasta prezintă un număr de 3 plăgi prin înjunghiere, în zona feţei şi a abdomenului.
S-a constatat cu ocazia intervenţiei chirurgicale că una dintre loviturile aplicate victimei în zona lombară a penetrat colonul descendent, perforându-l pe ambele părţi, iar apoi, a atins rinichiul, provocând o plagă pe faţa anterioară a rinichiului. Practic, cuţitul a penetrat colonul, a ieşit pe cealaltă parte şi a atins rinichiul.
S-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice ce pot data din 27 iunie 2012, s-au putut produce prin corp tăietor-înţepător şi necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.
În ce îl priveşte pe inculpatul M.A. s-a constatat că acesta prezintă leziuni traumatice ce pot data 27 iunie 2012, s-au putut produce prin corp tăietor înţepător şi necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viaţa inculpatului şi, având în vedere caracteristicile acestora, s-au putut produce prin autoagresiune în contextul prezentat de anchetă.
În data de 03 iulie 2012, inculpatul M.A. a fost externat de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, fiind condus la sediul parchetului unde, după audierea acestuia, s-a dispus reţinerea lui pentru 24 de ore, fiind prezentat în aceeaşi zi Tribunalului Prahova cu propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru 30 de zile. Prin încheierea nr. 26 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Prahova s-a admis propunerea parchetului şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.A. pentru 30 de zile, de la data de 03 iulie 2012 până la data de 01 august 2012 inclusiv.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu-şi aduce aminte în totalitate ce s-a întâmplat în seara zilei de 27 iunie 2012, îşi aminteşte că în ziua respectivă a fost plecat în com. F., jud. Dâmboviţa pentru a-şi căuta un loc de muncă şi, când s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19.00 - 20.00, a constatat că soţia sa nu se afla la domiciliu. I-a telefonat, însă aceasta i-a cerut să o lase în pace, spunându-i că a introdus deja acţiune de divorţ. În aceste condiţii, s-a deplasat în Parcul A.V., situat lângă blocul în care locuieşte, luând din trusa pentru pescuit un stilet tip fluture cu mânere rabatabile, cu intenţia de a se sinucide în faţa soţiei sale. S-a aşezat pe o băncuţă şi, la un moment dat, în jurul orelor 23.00, a văzut-o pe soţia sa plimbându-se în parc împreuna cu numita B.P.E., fiind foarte veselă şi râzând. S-a apropiat de aceasta şi i-a cerut explicaţii cu privire la prezenţa ei în parc la acea ora târzie, însă aceasta i-a răspuns că nu îi datorează explicaţii şi că a introdus deja acţiune de divorţ. Din acest moment, inculpatul a arătat că nu-şi aminteşte nimic, trezindu-se în zilele următoarele la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.
Instanţa de fond a reţinut că în drept, fapta inculpatului M.A. care, în data 27 iunie 2012, în jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V., iar apoi pe strada M. din mun. Ploieşti, i-a aplicat părţii vătămate M.C.I., soţia sa, mai multe lovituri cu cuţitul în zona abdominală şi a feţei, lovituri ce a pus în pericol viaţa acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) şi i) C. pen.
În faza de cercetare judecătorească, apărătorul inculpatului a solicitat să se reţină în sarcina inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., susţinând ca acesta a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare fiindu-i provocată de atitudinea părţii vătămate şi de vestea că aceasta a intentat acţiune de divorţ.
În mod evident, din succesiunea faptelor, instanţa de fond nu a putut reţine circumstanţa atenuantă a provocării în favoarea inculpatului, în condiţiile în care pe de o parte atitudinea victimei a fost în permanenţă una de evitare a oricărui conflict cu inculpatul, iar pe de altă parte, modul de acţiune al inculpatului care a urmărit victima şi după prima lovitură, demonstrează că nu a existat nicio provocare, ci doar intenţia acestuia de a se răzbuna pe partea vătămată.
În raport de aceste considerente, precum şi de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., prima instanţă l-a condamnat pe inculpat în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, la pedeapsa închisorii.
În baza art. 71 C. pen. instanţa de fond a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
Instanţa de fond, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege.
În baza art. 88 C. pen. instanţa de fond a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 03 iulie 2012, la zi.
Totodată, în raport de gradul de pericol social deosebit, de rezonanţa socială a faptei penale comise de inculpat, mai ales în rândul comunităţii din care provine, instanţa de fond a apreciat ca subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere de instanţă cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, motive pentru care în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.A.
Întrucât la săvârşirea faptei inculpatul a folosit un cuţit, în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii şi ridicat conform procesului-verbal din data de 06 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, partea civilă în declaraţia dată în faţa instanţei de fond a menţionat că solicită acordarea unei pensii de întreţinere pentru minorii pe care îi are în întreţinere, ulterior precizându-şi pretenţiile menţionând că solicită acordarea de către inculpat a unei pensii de întreţinere lunară, ca urmare a imposibilităţii victimei de a mai lucra în condiţii normale, ca urmare a leziunilor suferite. În acelaşi timp a solicitat şi obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON reprezentând despăgubiri daune morale şi materiale.
Având în vedere că partea civilă nu a depus niciun act din care să rezulte existenţa vreunui handicap care i-ar fi afectat capacitatea de muncă, precum şi împrejurarea că partea civilă în prezenta cauză nu pot fi descendenţii ci doar partea vătămată, instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la daune morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I., sumă considerată suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de fapta inculpatului.
În latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Prahova, reprezentând cheltuieli de transport şi contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei M.C.I. şi inculpatului.
Totodată, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la 3.778,58 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate M.C.I. şi ale inculpatului M.A.
Ţinând seama că în cauză singura care este îndrituită să se constituie parte civilă este însăşi partea vătămată, instanţa nu a luat în considerare cererea de constituire de parte civilă a minorului părţii vătămate.
În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 350 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, iar în baza art. 191 din acelaşi cod inculpatul a fost obligat la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu, urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Împotriva Sentinţei penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul M.A. şi părţile civile M.C.I. şi M.D.A.
Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul, iar în susţinerile dezvoltate cu ocazia dezbaterii acestuia, prin apărătorul său, a arătat că această cale de atac exercitată vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei, care, în opinia sa, a fost greşit realizată de instanţa de fond. Astfel, s-a arătat că deşi instanţa fondului a reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., reducând limitele pedepselor cu o treime, a aplicat inculpatului o pedeapsă prea mare în raport de circumstanţele sale personale şi circumstanţele reale ale comiterii faptei.
Apelantele părţi civile, prin apărător ales, în latură penală, au solicitat sancţionarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a solicitat să se fixeze în sarcina inculpatului, în calitate de debitor, o pensie de întreţinere în raport cu prejudiciul adus victimei şi cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiţii normale de muncă, urmând ca acesta să fie obligat şi la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de prejudiciu patrimonial şi prejudiciu moral survenit în urma infracţiunii săvârşite, către victimă.
Totodată, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă M.D.A. pentru prejudiciul suferit de această parte în urma infracţiunii săvârşite de inculpat.
În motivele scrise şi susţinute în cadrul dezbaterii apelurilor, s-a arătat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că victima a fost supusă unor operaţii complicate. Medicul primar chirurg M.D.Z. de la Spitalul Judeţean Ploieşti, care i-a salvat viaţa părţii civile, a arătat că mai este necesară cel puţin o intervenţie chirurgicală ce implică montarea unei proteze pe peretele stomacului, în zona în care s-a produs înjunghierea. Victima a suferit pe lângă o mutilare fizică şi o traumă psihică ce implică faptul că nu va mai putea duce o viaţă normală niciodată, cicatricea uriaşă pe care o are pe abdomen o va face constant să îşi aducă aminte de chinurile prin care a trecut şi poate împiedica desfăşurarea unei vieţi de cuplu fireşti. În urma traumelor psihice survenite pe fondul atacului, victima a solicitat consultul medicului de familie D.E., fiind îndrumată să se adreseze Serviciului de Psihiatrie.
Totodată, s-a arătat că inculpatul nu se află la prima abatere de acest fel, în anul 1999 victima fiind nevoită să sesizeze organele de poliţie deoarece soţul său avea manifestări agresive atât faţă de aceasta şi mama sa, cât şi faţă de copiii săi. Ulterior victima s-a împăcat cu soţul său, temându-se pentru viaţa sa şi a copiilor săi. A mai arătat că inculpatul a mai fost căsătorit de două ori, iar motivul despărţirii a fost tot acela al violenţelor fizice la care îşi supunea constant partenerele de viaţă.
Prin Decizia penală nr. 27 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală, în sensul că a redus pedeapsa aplicată acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 3 iulie 2012, la zi.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă M.C.I.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile M.C.I. şi M.D.A. împotriva Sentinţei penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A obligat pe apelanţii-părţi civile la plata sumei de câte 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 RON onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, evaluând corect materialul probator administrat în cauză pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului.
Curtea a mai reţinut că judecata a avut loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat este una excesivă, fiind situată la limita maximă prevăzută de lege.
În raport de circumstanţele reale ale faptei şi de circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată acestuia este una excesivă şi că se impune reducerea acesteia cu 1 an, acest cuantum fiind apreciat ca proporţional cu gravitatea faptei şi răspunzând tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
În consecinţă, Curtea a constatat că apelul promovat de inculpat sub acest aspect este întemeiat, iar apelurile părţilor civile referitoare la majorarea pedepsei inculpatului sunt nefondate.
Tot nefondate au fost apreciate apelurile părţilor civile şi în privinţa modului de soluţionare a acţiunii civile promovată de aceste părţi.
Reţine instanţa de prim control judiciar că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată. S-a reţinut că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de despăgubiri pentru daune materiale. Curtea a apreciat totodată că suma de 12.000 RON acordată cu titlul de daune morale reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru partea civilă.
Referitor la cererea formulată de partea civilă M.D.A., Curtea a constatat că acesta nu a suferit o vătămare directă prin infracţiunea săvârşită de inculpat.
Cu privire la cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă M.C.I., Curtea a constatat netemeinicia acestei cereri întrucât bunul vizat de măsura asigurătorie - bunul imobil situat în str. E.A.N., nu aparţine inculpatului, fiind deţinut în cote indivize cu sora sa M.S., împrejurare ce rezultă din certificatul de moştenitor din 17 aprilie 2000.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri părţile civile M.C.I. şi M.D.A. precum şi inculpatul M.A.
Inculpatul M.A., prin apărător a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză sunt neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză temeinică şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală, analiză în urma căreia a stabilit în mod temeinic situaţia de fapt căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare.
În mod corect a apreciat prima instanţă că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii reţinută în sarcina sa respectiv infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen.
Probele administrate în faza de urmărire penală respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, raportul de expertiză medico-legală traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploieşti, raportul de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploieşti, declaraţiile părţii vătămate M.C.I., declaraţiile martorilor B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. şi inculpatului M.A., confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond respectiv că în data de 27 iunie 2012 în jurul orelor 23,00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V. iar apoi pe strada M. din municipiul Ploieşti, inculpatul M.A. i-a aplicat părţii vătămate M.C.I., soţia sa, mai multe lovituri cu cuţitul în zona abdominală şi a feţei, lovituri ce au pus în pericol viaţa acesteia.
Reţine Înalta Curte că instanţa de apel în mod corect a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. fiind realizată o proporţie între fapta comisă şi sancţiunea penală aplicată.
Gradul de pericol social concret al faptei, natura infracţiunii comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei sunt împrejurări avute în vedere de prima instanţă de control judiciar justificând regimul sancţionator stabilit atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Astfel, inculpatul a acţionat de o manieră şi în împrejurări care sporesc gradul de pericol social al faptei sale, lovind victima cu un cuţit de mai multe ori, într-un loc public şi cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol, însă leziunile produse părţii vătămate au necesitat un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale (30 - 35 zile conform raportului de expertiză medico-legală nr. 580/2012 al S.M.L. Ploieşti - singurul act medico-legal efectuat în cauză), iar fapta a fost comisă într-un acces de gelozie al inculpatului şi după ce partea vătămată i-a comunicat că intenţionează să divorţeze, în condiţiile în care părţile erau căsătorite de peste 16 ani şi aveau împreună doi copii minori.
Pe de altă parte, corect a reţinut instanţa de apel că circumstanţele personale ale inculpatului nu converg către o înăsprire a sancţiunii până la limita maximă, acesta fiind integrat social, având un loc de muncă şi o calificare corespunzătoare, o conduită bună în societate, neavând antecedente penale. De asemenea pe tot parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră recunoscându-şi integral vinovăţia.
Faţă de aceste circumstanţe reale şi personale în mod corect prima instanţă de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de fond este una excesivă raportată la limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel că se impune reducerea acesteia cu un an, acest cuantum fiind proporţional cu gravitatea faptei şi răspunzând tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Reţine Înalta Curte că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de apel este în măsură să asigure scopul educativ şi coercitiv al pedepsei astfel că nu se impune o atenuare a sancţiunii penale, fiind atins în acest mod şi caracterul de exemplaritate a pedepsei.
Cu privire la recursurile declarate de părţile civile M.C.I. şi M.D.A., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin memoriul formulat şi depus la dosar partea civilă M.C.I. a solicitat instanţei ca în temeiul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14, art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reţinerea dosarului spre rejudecare şi modificarea soluţiei în sensul în care Înalta Curte să pronunţe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele:
Pe latură penală, în baza art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. sancţionarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.
Pe latură civilă, să se fixeze în sarcina inculpatului în calitate de debitor, o pensie de întreţinere în raport de prejudiciul adus victimei şi cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiţii normale de muncă.
S-a mai solicitat ca instanţa să oblige inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de prejudiciu patrimonial şi prejudiciu moral survenit în urma infracţiunii săvârşite în raport cu această parte civilă.
S-a mai solicitat totodată obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de prejudiciu moral survenit în urma infracţiunii săvârşite în raport cu partea civilă M.D.A.
Prin memoriul formulat şi depus la dosar partea civilă M.D.A. a solicitat instanţei ca în temeiul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14, art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reţinerea dosarului spre rejudecare şi modificarea soluţiei în sensul în care Înalta Curte să pronunţe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele:
Pe latură penală
- în baza art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. sancţionarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.
Pe latură civilă
- să fie obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON cu titlu de prejudiciu moral survenit în urma infracţiunii săvârşite către partea civilă M.D.A. în calitate de fiu al inculpatului şi al victimei;
- să se fixeze în sarcina inculpatului, în calitate de debitor, o pensie de întreţinere în raport cu prejudiciul adus victimei şi cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiţii normale de muncă;
- să fie obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de prejudiciu patrimonial şi prejudiciu moral survenit în urma infracţiunii săvârşite către victima M.C.I.
Recursurile declarate de părţile civile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că instanţa de fond a soluţionat corect latura civilă a cauzei.
Aşa cum de altfel a reţinut şi prima instanţă de control judiciar referitor la plata unei prestaţii periodice şi a despăgubirilor materiale, spre deosebire de daunele morale care nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar, despăgubirile pentru daune materiale sunt supuse unei riguroase probaţiuni, fiecare astfel de cerere fiind necesar a fi temeinic probată.
În speţă, se constată că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de despăgubiri pentru daune materiale, nefiind administrate probatorii din care să rezulte că leziunile suferite de această parte au determinat pierderea sau diminuarea temporară ori permanentă a capacităţii sale de muncă cu consecinţa diminuării veniturilor, care să poată îndreptăţi acordarea unei despăgubiri cu titlu de prestaţie periodică pe perioada necesară.
Biletele de externare din spital şi certificatele de concediu medical nu fac o asemenea dovadă acestea certificând doar diagnosticul, perioada de spitalizare şi perioada de repaus medical, fără a proba existenţa şi întinderea prejudiciului material.
În privinţa daunelor morale, acestea nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar, însă această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu se transforma într-o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta inculpatului şi toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În raport de actele medicale depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală, biletele de ieşire din spital rezultă cu certitudine că partea civilă M.C.I. a suferit o traumă fizică şi psihică accentuată ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat, limitându-i temporar posibilitatea de a desfăşura activităţile cotidiene.
Reţinând existenţa acestui prejudiciu moral în contextul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect cele două instanţe de fond şi apel au apreciat că suma de 12.000 RON acordată cu acest titlu reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru partea civilă.
Referitor la cererea formulată de M.D.A. şi Înalta Curte constată că acesta nu a suferit o vătămare directă prin infracţiunea săvârşită de inculpat nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate şi temeinicie a cererii formulate.
Înalta Curte constată că şi solicitarea părţilor civile M.C.I. şi M.D.A. în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului M.A. este de asemenea nefondată, după cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de apel individualizând corect această pedeapsă.
Faţă de toate argumentele prezentate Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.A. şi părţile civile M.C.I. şi M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 iulie 2012 la 24 mai 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Va obliga recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.A. şi părţile civile M.C.I. şi M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 iulie 2012 la 24 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1768/2013. Penal → |
|---|
