ICCJ. Decizia nr. 1768/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1768/2013
Dosar nr. 6019/88/2012
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 6019/88/2012, s-au dispus următoarele:
"În temeiul art. 20 - art. 174 - 176, lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.P., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 176 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 9 noiembrie 2011 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A admis acţiunea civilă a S.C.J.U. Constanţa.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Constanţa.
A obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de despăgubiri morale către partea civilă P.V., prin reprezentantul legal Preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 597/P/2011 din 02 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, înregistrat sub nr. 4637/88 din 02 decembrie 2011 la Tribunalul Tulcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.P. pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că în seara zilei de 22 noiembrie 2010, inculpatul l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viaţa acestuia.
Prin Sentinţa penală nr. 22 din 14 februarie 2012, Tribunalul Tulcea, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen. în infracţiunile de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., iar în baza art. 42 C. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, jud. Tulcea.
Prin Sentinţa penală nr. 54 din 23 mai 2012, Judecătoria Măcin a condamnat pe inculpatul P.P. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă şi 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului.
Prin Decizia penală nr. 91/MP din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa a admis recursurile declarate de inculpat şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, a casat Sentinţa penală nr. 54 din 23 mai 2012 a Judecătoriei Măcin şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea, Curtea apreciind că activitatea infracţională a inculpatului este susceptibilă a fi încadrată în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174, alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La termenul din 23 octombrie 2012 Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în tentativă la omorul deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul mai săvârşise anterior o infracţiune de omor.
Începând cu vara anului 2009, P.P. şi M.M. au început o relaţie de concubinaj, relaţie din care la 04 aprilie 2010 s-a născut P.V.
Cei doi, împreună cu copilul locuiau în loc. C., jud. Tulcea, într-o casă proprietatea inculpatului.
În perioada 17 - 22 noiembrie 2010, minorul P.V. împreună cu mama sa M.M. au fost internaţi în Spitalul Orăşenesc Măcin deoarece copilul suferea de enterocolită.
La externare, pe 22 noiembrie 2010, M.M. împreună cu minorul s-au întors la domiciliul concubinului P.P.
În după amiaza zilei de 22 noiembrie 2010, pe la orele 1800, P.P. a venit acasă de la muncă într-o stare vizibilă de ebrietate, după care a plecat din nou în localitate pentru a-şi cumpăra ţigări, prilej cu care a mai consumat o bere.
Trebuie reţinut că starea de ebrietate era una obişnuită şi normală pentru inculpat şi de obicei pe fondul acestei stări devenea extrem de violent.
În jurul orelor 2100, copilul a fost culcat în pătuţul său şi în aceeaşi cameră, în patul lor s-au culcat P.P. şi M.M.
În jurul orelor 2300, copilul s-a trezit din somn şi a început să plângă tare, ceea ce a făcut să-i trezească şi pe părinţii săi, cu menţiunea că, plânsetul copilului l-a deranjat foarte tare pe P.P., care se afla în starea de ebrietate, acesta devenind foarte nervos.
Pe acest fond şi deranjat că nu poate dormi, P.P. iniţial a început să ţipe la concubina sa reproşându-i că a venit prea devreme din spital cu băiatul şi că el nu suportă plânsetele acestuia.
M.M. s-a ridicat din pat şi a luat copilul în braţe, după care s-a ridicat inculpatul care s-a apropiat de concubina sa şi, nervos, a lovit-o şi l-a luat pe copilul de 7 luni din braţele mamei sale, întrucât acesta nu se liniştea, l-a pus pe copil în pat şi întrucât acesta continua să plângă, l-a apucat de picioruşe trântindu-l de mai multe ori în patul de unde se ridicase el pentru a-l face să nu mai plângă.
În timp ce minorul era trântit de mai multe ori în pat ţinându-l de picioruşe, P.P. l-a lovit şi de spătarul patului.
Întrucât minorul nu se oprea din plâns, a intervenit M.M. şi a luat copilul din mâinile concubinului, iar acesta a început să o ameninţe că va băga cuţitul în ea şi o va omorî, iar copilul va fi luat de stat.
Datorită loviturilor primite în zona capului, minorul a intrat în comă, astfel că a încetat să mai plângă.
Realizând că situaţia era gravă, M.M. a apelat serviciul de urgenţă 112 şi în timp ce aceasta vorbea la telefon, P.P. a stat lângă ea cu un cuţit, ameninţând-o cu acte de violenţă dacă va spune cele întâmplate cu copilul.
De altfel, acesta era motivul pentru care iniţial M.M. nu a declarat motivul pentru care a solicitat ambulanţa.
Odată venită ambulanţa, copilul şi mama sa M.M. au fost luaţi şi transportaţi la Spitalul oraşului Măcin, de unde în cursul aceleiaşi nopţi au fost transferaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, iar apoi au fost trimişi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în comă de gradul III - IV.
În Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, copilul a rămas până pe data de 13 decembrie 2010, după care a fost retrimis la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea unde a rămas internat până pe 22 decembrie 2010, dată la care nu s-a mai întors la locuinţa inculpatului, fiind luat în plasament de DGASPC Tulcea.
Ca urmare a mai multor examinări RMN şi computer tomograf, s-a stabilit că minorul suferise un politraumatism prin agresiune, identificându-se la analizele radiologice acumulări hemoragice subdurale frontal bilateral subarahnoidiană, leziuni care, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 559/A1 agresiune 30 noiembrie 2010 a SML Constanţa, a pus în primejdie viaţa minorului prin hemoragia meningee ce a necesitat un tratament complex în condiţii de spitalizare.
În acelaşi act medical s-a mai reţinut că pe corpul sugarului a fost identificată o muşcătură umană la nivelul umărului drept, probabil executată tot de către tatăl minorului şi că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Audiat în faza de urmărire penală cu privire la cele întâmplate în noaptea de 22 noiembrie 2010, inculpatul a dat declaraţii contradictorii, în unele negând comiterea faptei, iar în altele recunoscând că a trântit copilul în pat fără a realiza dacă acesta s-a lovit de ceva tare sau nu.
Poziţia de negare a inculpatului a mai fost contrazisă şi de M.M. care în declaraţia dată la 14 decembrie 2010 dar şi în declaraţia dată în faţa instanţei a confirmat exact cele reţinute în rechizitoriu.
Astfel, M.M., a afirmat că pe fondul plânsetelor copilului, inculpatul s-a ridicat din pat, s-a dus la pătuţ şi l-a luat de picioare pe copil, trântidu-l de patul în care ei dormeau, copilul lovindu-se cu capul de spătarul patului precum şi faptul că, după ce l-a trântit de mai multe ori, l-a luat în braţe şi l-a legănat tare ca să nu mai ţipe şi să plângă.
Deşi a încercat să intervină şi să ia copilul din mâinile inculpatului, nu a reuşit, întrucât acesta a început să o ameninţe că bagă cuţitul în ea şi o omoară iar copilul îl dă la stat.
Din declaraţia martorei a mai rezultat că inculpatul avea obiceiul de a-i pune suzeta în gură copilului, suzetă pe care o lega cu un elastic pentru ca aceasta să-i stea tot timpul în gură pentru a nu mai plânge.
M.M. a precizat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul era foarte violent, iar ea se simţea neputincioasă în faţa acestuia fiindu-i teamă şi că, după externare, intenţiona să se ducă cu copilul la Centrul Maternal.
Martorul L.V. a afirmat că în luna mai 2011 a plecat cu M. la Bucureşti şi au locuit aproximativ o lună în com. Cornetu, jud. Ilfov, ocazie cu care aceasta i-a povestit că în noaptea incidentului, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, nesuportând plânsetele copilului, l-a trântit, luându-l de picioare, cu capul de spătarul patului.
Martorul a confirmat că pe fondul consumului de alcool inculpatul devenea foarte violent şi făcea scandal, fiind cunoscut cu această atitudine în comuna C.
Legat de comportamentul foarte violent al inculpatului, relevantă a fost şi declaraţia martorei Ş.A., locuitoare a comunei C. care a afirmat, printre altele, că din discuţiile purtate cu M.M., aceasta a afirmat că este bătută frecvent de concubinul său.
A mai arătat martora că s-a dus odată cu intenţia de a spăla băiatul, urmând să-l ia la ea şi când a ajuns acolo a constatat că muzica era tare, iar copilul plângea şi avea o suzetă în gură legată cu un elastic la spatele capului şi că, mama copilului nu avea niciun cuvânt de spus în casă şi era forţată să facă ce spunea inculpatul.
Inculpatul a fost supus şi unei constatări tehnico-ştiinţifice de testare poligraf din care a rezultat că acesta a avut un comportament simulat la întrebările relevante ale cauzei.
De asemenea în cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că la data comiterii faptei acesta avea discernământ.
Situaţia de fapt reţinută s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: raportul de constatare medico-legală a minorului, investigaţiile la internare a acestuia precum şi a foilor de observaţii însoţite de acte medicale, declaraţiile martorilor M.M., L.V. şi Ş.A. şi declaraţiile inculpatului.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care în seara zilei de 22 noiembrie 2010, l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viaţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit o condamnare de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 43 din 29 martie 2000 de Tribunalul Tulcea, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În aceste condiţii, inculpatului i-au fost aplicabile şi prevederile art. 37 lit. b) C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie.
Având în vedere pericolul social deosebit al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de către inculpat a vieţii fiului său de numai 7 luni, de modul şi împrejurările comiterii faptei, care denotă violenţa deosebită a inculpatului, de persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei şi este recidivist, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracţiuni de omor, s-a dispus, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea pe inculpatului P.P. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) cu ref. la art. 176 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii şi soluţia de condamnare adoptată.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsă s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 9 noiembrie 2011 şi până la rămânerea definitivă a hotărâri.
Sub aspectul laturii civile, trebuie reţinut că reprezentantul legal al minorului Consiliul Judeţean Tulcea s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 RON daune morale.
Avându-se în vedere că minorul a suferit multiple leziuni la o vârstă atât de fragedă, când alţi copii se bucură de căldura părintească în timp ce el a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale şi că în prezent acesta se află în plasament la Centrul de Plasament "C." din mun. Tulcea, s-a apreciat că suma de 100.000 RON cu titlul de daune morale în favoarea copilului, este necesară şi suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de acesta.
S-a admis acţiunea civilă a S.C.J.U. Constanţa şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Constanţa.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a formulat apel inculpatul P.P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa copilului, violenţele exercitate asupra minorului fiind determinate de starea de ebrietate în care s-a aflat în acel moment.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei, cuantumul pedepsei fiind mult prea mare în raport de împrejurările şi modalitatea de comitere dar şi în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit acţiunea civilă prin stabilirea într-un cuantum nejustificat a daunelor morale pentru minorul P.V.
Prin Decizia penală nr. 2/MP din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P.P. împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 6019/88/2012.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.P.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul P.P. de la 21 decembrie 2012, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat P.P. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial avocat oficiu, în sumă de 200 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat G.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză.
S-a mai reţinut că prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv gradul de pericol social concret al faptei comise prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei astfel cum sunt stabilite prin disp. art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
Instanţa a apreciat că din perspectiva circumstanţelor reale în care s-a comis fapta, aceasta a prezentat un grad deosebit de ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, exercitarea de multiple acte de violenţă asupra unui copil în vârstă de numai 7 luni, acte de violenţă care au încetat numai în momentul în care copilul şi-a pierdut cunoştinţa.
S-a mai reţinut că în mod corect s-a stabilit de instanţa de fond cuantumul daunelor morale acordate minorului P.V., având în vedere suferinţele fizice deosebite ce i-au fost provocate prin actele de violenţă exercitate asupra sa, faptul că o fiinţă la o vârstă atât de fragedă când trebuia să se bucure de dragostea şi atenţia părinţilor săi i-a fost pusă în primejdie viaţa urmare a leziunilor deosebit de grave ce i-au fost produse, de împrejurarea că urmare a comportamentului tatălui său a fost necesară instituţionalizarea sa.
Faţă de considerentele expuse s-au apreciat criticile formulate de inculpat ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii inculpatul P.P. a declarat, în termenul legal prezentul recurs. Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Totodată, a solicitat ca instanţa să dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., apreciind că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este prea aspră.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul declarat de inculpat în raport cu cazul de casare invocat, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută.
În raport de situaţia de fapt reţinută de instanţă, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care la data de 22 noiembrie 2010 l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viaţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de către inculpat a vieţii fiului său, în vârstă de numai 7 luni, modul şi împrejurările comiterii faptei care denotă violenţa deosebită a inculpatului, persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei şi este recidivist, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracţiuni de omor, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de disp. art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 24 mai 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 2/MP din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 24 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1770/2013. Penal → |
|---|
