ICCJ. Decizia nr. 1731/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1731/2013

Dosar nr. 7561/111/2012

Şedinţa publică din 22 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 244/P din 17 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părţile civile din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap la art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.E. fiul lui I. şi Z., născut în Oradea, jud. Bihor, cetăţenie română, studii 12 clase, muncitor necalificat la SC E.T. SRL, necăsătorit, are 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în Oradea, str. Ş., jud. Bihor, în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracţiunii de omor la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 12 iulie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25 din 12 iulie 2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 euro în echivalent în RON la data plăţii în favoarea părţii civile B.E. născută la 08 decembrie 1949 în Săcuieni, jud. Bihor reprezentând daune materiale.

S-a constatat că părţile civile au renunţat la daunele morale solicitate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat în favoarea statului a bunurilor ridicate conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 11 iulie 2012, respectiv chilotul bărbătesc boxer de culoare neagră, un tricou alb cu substanţă brun roşcată sub formă de ştersături şi mânjituri purtat de inculpat şi un cuţit de bucătărie cu mâner de culoare neagră de cca 30 cm lungime cu vârf ascuţit.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial în cuantum de 100 RON pentru avocatul din oficiu M.C. din cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei conform delegaţiei nr. 3880 din 06 august 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2667 RON în favoarea părţii civile B.E. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul S.E., în vârstă de 38 de ani, era de 13 ani în relaţie de concubinaj cu victima B.E., în vârstă de 43 de ani, din relaţia lor rezultând doi copii, o fată de 8 ani şi un băiat de 4 ani. Cei doi locuiau împreună cu copiii şi mama victimei, martora B.E., într-o casă cu etaj situată în Oradea, str. Ş., în cartierul rezidenţial "E.".

Din probele administrate a rezultat că familia avea un nivel de trai decent, ambii părinţi fiind angajaţi, victima ca şi contabilă iar inculpatul la o firmă de construcţii. Declaraţiile vecinilor şi ale cunoscuţilor au conturat ideea unei familii normale, vădit preocupată de creşterea celor doi copii, fără neînţelegeri între cei doi concubini. În plus, s-a stabilit că inculpatul nu consuma băuturi alcoolice.

În seara de marţi, 10 iulie 2012, inculpatul S.E. a ajuns la locuinţa lor iar în jurul orelor 22,30 - 23,00 a ajuns acasă şi victima B.E., copiii aflându-se la mama victimei în Săcueni pe perioada vacanţei de vară. De menţionat că în cele cca 2 săptămâni de când copiii se aflau în oraşul Săcueni, şi victima B.E. se deplasa din Oradea la Săcueni după terminarea serviciului, rămânea acolo peste noapte iar dimineaţa revenea la Oradea, astfel că practic inculpatul şi concubina sa nu s-au întâlnit în această perioadă decât în weekend-uri, când inculpatul mergea la Săcueni.

S-a mai precizat că în seara respectivă, după terminarea programului de lucru în jurul orei 21,00, victima a mers în vizită la prietena ei C.K.E., unde a rămas cca o oră, timp în care a fost sunată de inculpat, cu care victima a discutat bine dispusă.

După ce victima a ajuns acasă, inculpatul S.E. a încercat să discute cu aceasta şi a întrebat-o unde a fost şi de ce în ultima perioadă nu vine acasă, ci locuieşte în Săcueni. Victima a evitat să discute cu inculpatul, care a insistat însă, astfel că victima s-a enervat şi l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

Inculpatul nu a ripostat pe moment, dar a coborât de la etajul locuinţei, a mers în bucătărie, a luat dintr-un sertar un cuţit cu vârf ascuţit, a urcat înapoi la etaj şi a intrat în camera băiatului, unde se afla victima pentru a deschide geamul pentru aerisire.

Inculpatul a încercat din nou să discute cu victima, dar aceasta l-a refuzat, ceea ce l-a enervat în asemenea măsură încât a ridicat cuţitul şi a lovit-o pe concubina sa de câteva ori în zona cervicală anterioară stângă. Victima a căzut pe spate pe patul din camera băiatului, după care inculpatul s-a aplecat deasupra acesteia şi a continuat să o lovească cu cuţitul, concomitent cu sugrumarea prin punerea mâinii şi a unei perne pe gura şi gâtul acesteia, probabil în scop de imobilizare. Aşa cum s-a constatat ulterior la autopsie, inculpatul i-a aplicat astfel victimei un număr de 28 de lovituri cu cuţitul, lezând vase importante de sânge.

Inculpatul a coborât apoi la parter, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini şi a spălat cuţitul, pe care apoi l-a aşezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele cca 4 ore, inculpatul a rămas în locuinţă şi a urcat de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale, pe care a luat-o în braţe, susţinând că i-ar fi fost dor de ea.

Deşi avea mai multe telefoane mobile în locuinţă, abia în jurul orei 04,00 inculpatul a ieşit din locuinţă plin de sânge şi a mers la vecina de la nr. 41, martora B.T., căreia i-a cerut să sune la 112, întrucât soţia sa a fost ucisă, după care inculpatul a aşteptat sosirea poliţiştilor.

La faţa locului s-a deplasat de urgenţă un echipaj de poliţie pentru verificarea sesizării, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul S.E. era în faţa casei sale, pătat de sânge pe haine şi pe mâini. Acesta le-a relatat poliţiştilor că în cursul nopţii a intrat în locuinţa sa un bărbat necunoscut, care l-a lovit în cap, iar pe concubina sa a ucis-o într-un dormitor la etaj.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că în a doua cameră amenajată pentru copii situată la etaj pe pat se afla cadavrul unei persoane de sex feminin culcat pe spate identificat în persoana numitei B.E. Aceasta a prezentat mai multe plăgi tăiate-înţepate în zona gâtului, iar substanţa brun-roşcată din zona plăgilor a format o crusta de culoare mai închisă. La capul cadavrului s-a observat două perne din material portocaliu şi o pernă mai mică, cu un desen ce reprezintă o maşină în miniatură. Perna mică era îmbibată cu substanţă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge închegat, iar celelalte două perne prezentau stropi de culoare brun-roşcată. La picioarele cadavrului se afla o altă pernă din material portocaliu ce prezenta mai multe mânjituri de substanţă brun-roşcată. Alte asemenea urme de sânge sub formă de mânjituri şi stropi abundenţi se aflau pe peretele de lângă pat pe o suprafaţă de aproximativ 1,30 - 1,40 cm de la tăblia patului şi pe o înălţime de aproximativ 155 cm de la pardoseală. Pe lenjeria patului, precum şi pe pardoseală, sub pat, se afla o baltă de substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge, iar în partea stângă a abdomenului cadavrului s-a descoperit un telefon mobil marca S.G., acesta fiind în totalitate acoperit cu substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge.

Cadavrul a fost ridicat şi transportat la Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Bihor în vederea efectuării autopsiei.

Din concluziile medico-legale preliminarii din data de 11 iulie 2012 ale Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Bihor a rezultat că moartea victimei B.E. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe prin multiple plăgi înjunghiate (29), cu secţionare de elemente vasculare importante. Cu ocazia autopsiei s-au evidenţiat 29 de plăgi înjunghiate situate în regiunile cervicală, toracică, membre superioare. Plăgile cervicale au interesat elemente vasculare (artera carotidă stg., vena jugulară stg. şi altele). S-au evidenţiat de asemenea arii echimotice la nivelul buzelor precum şi fractura osului hioid, cu infiltrat sanguin la musculatura perihioidiană.

Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corp tăietor-înţepător (cuţit) iar leziunile de la nivelul buzelor şi hioidului s-au produs prin comprimare. Între leziunile de violenţă descrise (plăgi înjunghiate) şi deces există legătură de cauzalitate directă.

Ulterior, după întocmirea raportului de constatare medico-legală din 11 iulie 2012, s-au mai reţinut următoarele constatări şi concluzii relevante:

- Alcoolemia victimei era de 0 grame ‰ iar grupa sanguină a victimei era A II, Rh negativ.

- Examinarea secreţiei vaginale nu a evidenţiat prezenţa spermatozoizilor.

- Plăgile înjunghiate erau în număr de 28, doar dintr-o eroare materială reţinându-se iniţial că ar fi 29 (aspect care însă nu prezintă o relevanţă juridică în cauză).

- Leziunile de violenţă de tipul echimozelor de la nivel facial s-au produs cel mai probabil prin comprimare cu obiect moale de tip pernă. Leziunile descrise la nivelul osului hioid (fractura) s-au produs prin comprimare, posibil cu mâna.

- Ţinând cont de stadiul rigidităţii cadaverice la momentul examinării cadavrului cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a opinat că moartea s-a produs în jurul orelor 23,30 - 24,00, în noaptea de 10/11 iulie 2012.

- Aspectul leziunilor, localizarea lor grupată şi pe regiuni topografice apropiate (gât, torace, membre superioare), prezenţa infiltratelor sanguine la nivelul tuturor plăgilor şi în ţesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt.

Având în vedere varianta iniţială a inculpatului, cu ocazia cercetării la faţa locului medicul legist a procedat la efectuarea unui examen medico-legal, constatându-se că inculpatul prezintă leziuni posttraumatice (arie discret tumefiată de 4/4 cm în regiunea occipitală drt. şi arie palid echimotică de 5/5 cm în regiunea temporo-zigomatică stg.), care pot data din noaptea de 10/11 iulie 2012 şi care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure, nefiind însă necesare zile de îngrijiri medicale.

Audiat în aceeaşi zi de 11 iulie 2012, inculpatul S.E. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că, atunci când concubina sa a refuzat orice dialog cu el în mod repetat, după o lungă perioadă de lipsă de comunicare între ei, şi-a pierdut cumpătul, a coborât în bucătărie, a luat cuţitul, a urcat la etaj şi, când concubina a refuzat din nou dialogul, a lovit-o cu cuţitul de 2 - 3 ori, după care inculpatul a relatat că nu îşi mai aminteşte derularea agresiunii.

În data de 16 iulie 2012, a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul S.E. a indicat de bunăvoie, în prezenţa avocatului ales şi a martorilor-asistenţi, modul în care a săvârşit infracţiunea.

În cursul judecăţii inculpatul a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Cu privire la starea de fapt, inculpatul sus-indicat a arătat că după naşterea minorului S.M. relaţia cu concubina sa s-a deteriorat, nu mai dormeau împreună, iar ea stătea foarte mult la serviciu şi nu îşi mai petrecea timpul cu el şi cu copiii.

În seara de 10 iulie 2012 a aşteptat-o să vină acasă şi i-a solicitat să poarte o discuţie cu privire la relaţia lor însă ea a refuzat în ciuda insistenţelor lui, iar atunci a coborât în bucătărie de unde a luat un cuţit şi după ce a urcat la etaj i-a cerut din nou să discute dar ea l-a împins şi i-a spus că nu are timp de el şi în acel moment s-a înfuriat şi i-a înfipt cuţitul în zona gâtului după care nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat, iar după ce şi-a revenit a umblat prin casă de sus - jos şi nu ştia ce să facă, iar în cele din urmă a mers la vecina sa pentru a anunţa poliţia. Cele declarate iniţial poliţiştilor s-au datorat stării de confuzie şi faptului că îi era ruşine de ceea ce a făcut în condiţiile în care el şi-a iubit foarte mult soţia. Totodată inculpatul a precizat că regretă foarte mult comiterea faptei şi de altfel viaţa sa s-a terminat odată cu moartea lui E.

Relevante pentru înţelegerea naturii relaţiei dintre inculpat şi concubina sa, dar şi cu privire la personalitatea inculpatului au fost declaraţiile următorilor martori audiaţi în cursul urmăririi penale:

Martora B.E., mama victimei, care locuia cu cei doi a arătat că "(...) am asistat la certuri între I. şi fiica mea determinate de gelozia lui I. Acesta era gelos, însă nejustificat şi la modul general, nu pe o persoană anume. Certurile erau în ultima perioadă aproape săptămânale iar I. era gelos probabil pentru că E. lucra foarte mult şi venea târziu acasă. Aceste certuri erau însă de scurtă durată şi niciodată nu s-a recurs la violenţe (...) Alte motive de ceartă între cei doi nu erau, iar când nu se certau cei doi se înţelegeau foarte bine şi se preocupau de copii. (...) I. şi E. se iubeau, erau familişti şi nu îmi vine să cred că I. a putut face ceea ce a făcut întrucât nu era violent. (...) I. îşi iubeşte copiii, este un tată bun şi tot timpul se juca cu ei şi era atent la ei."

Martora C.K.E., avocat în Baroul Bihor, prietenă apropiată a victimei a declarat că: "Eu nu i-am auzit niciodată pe I. şi E. să se certe, însă E. mi-a spus de câteva ori în ultima perioadă că I. o înnebuneşte cu gelozia lui, însă asta la modul general. (...) E. şi I. erau familişti şi tot timpul liber şi-l petreceau cu copiii lor (...) În legătură cu I. pot să arat că l-am perceput ca un om paşnic, liniştit şi un tată bun, văzându-se că este preocupat de cei doi copii ai săi şi îi face plăcere să se joace cu ei. Din aceste motive, nu pot să îmi explic de ce a comis I. fapta, eu necrezându-l în stare nici măcar să-i dea o palmă E."

Martorele N.M.M. şi V.V., vecine cu părţilor au declarat că nu i-au auzit pe I. şi E. certându-se şi nu ştiu să fi existat probleme în căsnicia celor doi, dimpotrivă, erau genul de oameni familişti şi tot timpul liber şi-l petreceau cu cei doi copii.

Martora B.M., asistentă medicală, prietenă apropiată din copilărie a victimei a declarat că "Nu i-am văzut niciodată pe I. şi E. certându-se şi pot să afirm că nu l-am auzit niciodată pe I. să strige la E. Dimpotrivă, cred că I. o iubea pe E. (...) Eu îi spuneam E. că ar trebui să fie fericită că după atâţia ani I. o mai iubeşte. (...) Cred că I. era gelos pe o anumită situaţie, respectiv pentru că E. petrecea tot mai mult timp la lucru ori cu colegii şi nu cu el şi cu copiii. De altfel, I. mi-a spus de mai multe ori că e supărat că E. nu petrece aşa de mult timp cu el şi nici nu discută cu el ce se petrece cu ei. (...) I. este un tată bun şi în mod sigur îşi iubeşte copiii. De multe ori acesta a venit singur cu copiii la cabinetul nostru medical. Declar că eu nu ştiu ca I. să aibă vreun prieten bărbat şi nu l-am văzut să iasă niciodată cu un prieten la bere ca să aibă discuţii ca între bărbaţi. Nu l-am crezut în stare şi nu cred nici acum că I. a putut să săvârşească o astfel de faptă, întrucât era un om paşnic şi o iubea pe E."

Declaraţiile acestor martori, coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a arătat că relaţiile dintre el şi concubina sa s-au deteriorat în ultimele luni, fără un alt motiv aparent în afara programului încărcat de lucru al victimei, conduc la concluzia că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit omorul din gelozie, ci ca urmare a unui impuls de moment determinat şi de frustrări acumulate treptat.

Vinovăţia inculpatului nominalizat a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv: procesul-verbal de sesizare din data de 11 iulie 2012; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto din data de 11 iulie 2012; declaraţiile martorilor; concluziile medico-legale preliminarii; raportul de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012 privindu-l pe inculpat; raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor; procesul-verbal de reconstituire din data de 16 iulie 2012 şi planşa foto; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 şi declaraţiile inculpatului S.E.

În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocata părţilor civile din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap la art. 176 lit. a) C. pen. instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată, astfel că a respins-o.

Astfel, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor a rezultat că, după ce i-a aplicat victimei B.E. primele 2 - 3 lovituri de cuţit, s-a produs o îngustare a câmpului conştiinţei inculpatului, ceea ce a presupus diminuarea discernământului persoanei respective cu privire la acţiunile pe care le săvârşeşte după acest moment, pe un anumit interval de timp.

De asemenea, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată şi pe regiuni topografice apropiate (gât, torace, membre superioare), prezenţa infiltratelor sanguine la nivelul tuturor plăgilor şi în ţesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt.

În literatura şi practica judiciară s-a arătat că omorul este săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere. Mai exact, s-a arătat că făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei. De asemenea trebuie să se ţină cont de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

Nu interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă făptuitorul le-a folosit numai pentru a chinui victima înainte de a o ucide, dar este necesar ca ele să fie săvârşite înainte de consumarea omorului şi să nu fie suferinţe de genul cărora pe care le implică în mod firesc activitatea de ucidere.

Ori, în speţă, s-a constatat că inculpatul a aplicat victimei un număr de 28 de lovituri cu cuţitul, ceea ce în principiu denotă ferocitate şi ar evidenţia o cruzime care excede o acţiune obişnuită de ucidere.

Examinând însă rapoartele de constatare medico-legale menţionate, s-a constatat că victima a fost lovită cu cuţitul într-un interval de timp foarte scurt şi că aceasta a decedat după primele lovituri de cuţit.

"Cruzimile" presupun nu doar producerea de suferinţe mari, prelungite în timp, dar şi o componentă subiectivă, ceea ce înseamnă că infractorul a întrebuinţat voit astfel de acte pentru a o chinui pe victimă. Ori, în raport de concluziile suplimentului de expertiză medico-legală psihiatrică dar şi de modul în care inculpatul a executat acţiunea (lovirea victimei în foarte scurt timp, în zone vitale), se poate concluziona că acesta nu a urmărit supunerea victimei la suferinţe mari, prelungite în timp, ci doar suprimarea vieţii acesteia. De altfel, toţi martorii care i-au cunoscut pe cei doi, inclusiv soacra inculpatului, au declarat că nu au asistat la certuri între aceştia, că inculpatul, era un familist şi un tată bun şi că o iubea pe concubina sa, pe care nu a agrest-o niciodată nici măcar verbal, astfel că este exclus ca, în contextul în care după primele 2 - 3 lovituri de cuţit aplicate s-a produs o diminuare a discernământului inculpatului, acesta să fi voit supunerea la cruzimi a concubinei sale.

În drept fapta inculpatului S.E., care în noaptea de 10/11 iulie 2012, în timp ce se afla în locuinţa sa din Oradea, a înjunghiat-o în mod repetat cu cuţitul în gât şi torace pe concubina sa B.E., acesta decedând imediat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. penal, text de lege în baza căruia făcând şi aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. instanţa l-a condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzută de lege reduse cu 1/3, circumstanţele reale ale comiterii faptei, modul şi mijloacele folosite, relaţiile tensionate preexistente între părţi pe plan sentimental, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei şi nu în ultimul rând atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal ce a relevat regretul sincer pentru fapta comisă şi consecinţele acesteia.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 40 din 12 iulie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25 din 12 iulie 2012 având în vedere că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri şi ţinând cont şi de soluţia pronunţată în cauză.

Prin încheierea civilă nr. 159 din 21 august 2012 a Judecătoriei Oradea partea civilă B.E. a fost numită tutore al minorilor S.P. şi S.M. În nume propriu şi în reprezentarea legală a minorilor, partea vătămată B.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro daune morale pentru fiecare şi 1.500 euro daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare justificate cu înscrisurile de la dosar instanţă.

Ulterior prin contractul de donaţie din 03 decembrie 2012 autentificat de B.N.P. M.P. inculpatul S.E. a donat cota sa parte din imobilul reprezentând în natură casă şi teren aferent de 241 m.p. situată în Oradea, str. Ş., în favoarea copiilor săi minori S.P. şi S.M. în părţi egale.

Ca urmare a actului de donaţie mai sus menţionat numita B.E. a dat o declaraţie notarială prin care în nume propriu şi în reprezentarea celor doi minori a renunţat la daunele morale solicitate în cauză, menţinându-şi doar pretenţiile privind daunele morale şi cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocaţial şi taxe notariale.

În şedinţa publică din 11 decembrie 2012 inculpatul a arătat că este de acord să achite cheltuielile de înmormântare în sumă de 1.500 euro precum şi cheltuielile la notar şi traducător, fiind aplicabil în acest sens principiul disponibilităţii.

Prin urmare, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357, 1381 C. civ. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 euro în echivalent în RON la data plăţii în favoarea părţii civile B.E. născută la 08 decembrie 1949 în Săcuieni, jud. Bihor reprezentând daune materiale.

S-a constatat că părţile civile au renunţat la daunele morale solicitate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat în favoarea statului a bunurilor ridicate conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 11 iulie 2012, respectiv chilotul bărbătesc boxer de culoare neagră, un tricou alb cu substanţă brun roşcată sub formă de ştersături şi mânjituri purtat de inculpat şi un cuţit de bucătărie cu mâner de culoare neagră de cca 30 cm lungime cu vârf ascuţit.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apeluri partea civilă B.E. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor S.P. şi S.M. şi inculpatul S.E. solicitând următoarele:

Partea civilă B.E. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii apelate şi în rejudecare să se dispună în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului S.E. din infracţiunea de omor prevăzută de articolul 174 C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de articolul 174 C. pen. raportat la articolul 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă îndreptată spre maximul special prevăzut de articolul 176 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în subsidiar să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolul 174 C. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul S.E. a suprimat prin cruzimi viaţa victimei B.E., aplicându-i acesteia cu un cuţit 28 de lovituri de o deosebită intensitate, în diferite regiuni ale corpului, respectiv pe gât, torace şi membre superioare şi în această situaţie instanţa de fond a ţinut seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare, devenind irelevantă împrejurarea că victima şi-ar fi pierdut cunoştinţa, nemaipercepând cruzimile iar în legătură cu termenul cruzimi s-a arătat că, în speţă inculpatul S.E. a săvârşit acte care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieşit din comun, de săvârşire a omorului care a trezit în conştiinţa opiniei publice un sentiment de oroare.

Cruzimile nu au presupus doar producerea de suferinţe mari şi prelungite în timp, ci şi acte care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieşit din comun, de săvârşire a omorului care a trezit în conştiinţa opiniei publice un sentiment de oroare.

Multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei - 28 plăgi înjunghiate, situate în regiunile cervicală, toracică, membre superioare, arii echimotice la nivelul buzelor, fractura osului hioid, cu infiltrat sanguin la musculatura perihidoindiană, duc la concluzia că viaţa victimei a fost suprimată prin cruzimi, loviturile aplicate în mod repetat victimei cauzându-i acesteia suferinţe care au depăşit limitele obişnuite ale unor acţiuni proprii ale laturii obiective a infracţiunii de omor.

S-a arătat că, împrejurarea că inculpatului i s-ar fi produs o îngustare a câmpului conştiinţei după primele lovituri, ceea ce presupune diminuarea discernământului persoanei respective nu are legătură cu încadrarea juridică a faptei, putând fi reţinută doar ca şi criteriu de individualizare a pedepsei.

Nu a avut relevanţă nici împrejurarea că leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, deoarece la aprecierea unui omor prin cruzimi s-a ţinut seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

Partea civilă a arătat că hotărârea primei instanţe a fost netemeinică deoarece a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru articolul 174 C. pen., redusă cu o treime în baza articolului 320¹ C. proc. pen., apreciind că nu se impunea aplicarea unei pedepse reduse la limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege, redusă cu 1/3, raportat la gravitatea faptei şi modalitatea în care a fost comisă aceasta.

Un alt motiv de netemeinicie a sentinţei pronunţate de prima instanţă a constat în faptul că nu s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiile art. 80 C. pen., instanţa luând în calcul doar circumstanţele atenuante favorabile inculpatului. Instanţa de fond a reţinut ca şi circumstanţă agravantă şi modalitatea săvârşirii faptei, împrejurarea că într-o anumită măsură inculpatul a premeditat săvârşirea omorului, dar şi felul relaţiei pe care inculpatul a avut-o cu victima şi anume că aceştia coabitau de 13 ani în adevăratul sens al unei familii, aveau 2 copii împreună, chiar inculpatul numind o pe victimă "soţia lui".

Inculpatul deja indicat a solicitat admiterea apelului formulat şi reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege, iar în subsidiar a solicitat păstrarea pedepsei aplicate de prima instanţă.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a regretat fapta, şi-a recunoscut vinovăţia, precizând că acesta şi-a iubit mult soţia, victima B.E., pentru care s-a şi retras dintr-o căsnicie pentru a se angrena într-o relaţie cu aceasta. A mai arătat că inculpatul provine dintr-o familie cu un potenţial economic mai modest decât cel al victimei, iar acest fapt, dublat şi de experienţa mai redusă de viaţă, i-a creat inculpatului o stare de disconfort şi subordonare în ierarhia casei, victima fiind şi o persoană dominatoare.

S-a mai arătat că, în seara respectivă inculpatul spera la o reconciliere a situaţiei, a recâştigării intimităţii cuplului, motiv pentru care a încercat să iniţieze o discuţie cu victima, însă aceasta a refuzat, iar la insistenţele inculpatului şi-a dublat refuzul cu gesturi de respingere inclusiv de natură fizic agresivă, inculpatul fiind iritat şi înfuriat de imposibilitatea de a comunica cu victima. În urma ultimului refuz al victimei s-a produs acel moment exploziv, în care inculpatul i-a aplicat prima lovitură de cuţit în zona gâtului victimei, după aplicarea celei de-a doua lovituri specialiştii arătând că s-a produs o îngustare a câmpului conştiinţei inculpatului, acesta nemaiştiind ce face; inculpatul a revenit la starea normală de conştiinţă după 4 ore, trezirea la realitate fiind cruntă, acesta dându-şi seama ce a făcut, motiv pentru care a mers la vecini şi a inventat o tâlhărie.

Examinând apelurile formulate din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea în baza articolului 379 C. proc. pen. a reţinut că aceasta a fost legală şi temeinică având în vedere următoarele motive:

În mod corect prima instanţă a stabilit starea de fapt dedusă judecăţii, constând în aceea că, în noaptea de 10/11 iulie 2012, în timp ce se afla în locuinţa sa din Oradea, a înjunghiat-o în mod repetat cu cuţitul în gât şi torace pe concubina sa B.E. care a decedat imediat.

Starea de fapt mai sus expusă a fost stabilită cu certitudine pe baza materialul probator administrat în faza de urmărire penală - declaraţia martori B.E., C.C.E., N.M. şi S.V., proces-verbal de cercetare la faţa locului, şi planşă foto efectuate în 11 iulie 2012, concluzii medico-legale preliminarii, raport de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012, privindu-l pe inculpat, raport de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, proces-verbal de reconstituire din 16 iulie 2012 şi planşă foto, raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 şi supliment la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică - material probator care a fost însuşit de către inculpatul S.E. care în declaraţia dată în faţa primei instanţe a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa solicitând să fie judecat în baza procedurii prevăzută de articolul 320¹ C. proc. pen.

Astfel, din probele mai sus arătate a rezultat că, inculpatul S.E. şi victima B.E. aveau o relaţie de concubinaj de 13 ani, din relaţia lor rezultând doi copii minori; declaraţiile vecinilor şi ale cunoscuţilor au conturat ideea unei familii normale preocupată de creşterea celor doi copii, familie care avea un nivel de trai decent, victima fiind angajată ca şi contabilă, iar inculpatul fiind angajat la o firmă de construcţii.

După naşterea celui de-al doilea copil, minorul S.M., între cei doi au intervenit unele neînţelegeri generate de faptul că victima stătea foarte mult la serviciu, venea acasă numai seara, şi nu îşi mai petrecea timpul cu inculpatul şi cu copiii, aspecte care au dus la deteriorarea relaţiei dintre cei doi.

În seara zilei de 10 iulie 2012, inculpatul a aşteptat-o pe victima B.E. să vină acasă şi pe la orele 21,00, a sunat-o, aceasta spunându-i că este la o prietenă. După ce victima B.E. a ajuns acasă inculpatul a încercat să discute cu concubina sa despre problemele pe care le aveau, însă aceasta a refuzat să discute cu inculpatul, iar la insistenţele acestuia victima s-a enervat şi l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

În acel moment, inculpatul apelant nominalizat a arătat că a coborât de la etajul locuinţei şi a mers în bucătărie de unde a luat un cuţit cu vârf ascuţit, după care a mers din nou în camera în care se afla victima încercând să iniţieze o nouă discuţie şi fiind din nou refuzat de victimă.

Acest nou refuz al victimei l-a enervat pe inculpat în asemenea măsură încât a ridicat cuţitul şi a lovit-o pe aceasta de câteva ori în zona cervicală anterioară stângă, victima căzând pe spate, pe pat, iar inculpatul s-a aplecat asupra acesteia şi a continuat să o lovească cu cuţitul, aplicându-i astfel victimei un număr de 28 lovituri, lezând vase importante de sânge.

Concomitent inculpatul deja indicat a sugrumat victima prin punerea mâinii şi a unei perne pe gura şi gâtul acesteia intenţionând în acest fel să o imobilizeze.

Inculpatul a coborât apoi la parterul locuinţei, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini, a spălat cuţitul şi l-a aşezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele 4 ore inculpatul a rămas în locuinţă, urcând de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale pe care a luat-o în braţe, susţinând că i-ar fi fost dor de ea, iar în jurul orei 04,00, a ieşit din locuinţă plin de sânge şi a mers la martora B.T., vecină cu ei, cerându-i acesteia să sune la 112, întrucât soţia sa a fost ucisă.

Raportat la starea de fapt mai sus expusă, curtea a apreciat că, încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală şi menţinută de instanţa de fond, aceea de omor prevăzută de articolul 174 din C. pen., este corectă neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolul 174 raportat la articolul 176 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Oradea a reţinut că, în practica judiciară s-a considerat că omorul este săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta folosind metode de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, realizând astfel alături de rezultatul constând în suprimarea vieţii victimei şi un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Cu toate că înţelesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, din lucrările de specialitate şi din soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti s-a desprins o semnificaţie care a întrunit consensul general. Potrivit dicţionarului juridic penal, cruzimile se definesc ca o "manifestare de ferocitate în comiterea de infracţiuni de natură să provoace suferinţe chinuitoare, prelungite victimei", iar dicţionarul limbii române defineşte cuvântul "crud" în mod identic cu dicţionarul juridic "care se desfată la suferinţele altuia", sau "atitudine, faptă crudă, ferocitate, barbarie".

În cazul actelor de violenţă repetate s-au făcut distincţie între situaţiile în care aceste acte au semnificaţie de a chinui victima şi de a i prelungi suferinţele în mod inutil, faţă de situaţiile în care repetarea loviturilor nu exprimă, prin specificul şi obiectul folosit, decât modalitatea de a realiza uciderea.

În speţă, s-a constatat că inculpatul S.E. i-a aplicat cele 28 de lovituri într-un interval scurt de timp, în zone vitale, aspecte care dovedesc că inculpatul a urmărit să suprime viaţa victimei şi nu să-i cauzeze suferinţe şi chinuri prelungite în timp.

Actele de cruzime comise cu prilejul omorului au provocat implicit şi un sentiment de oroare celor din jur, ori de groază, însoţită de o puternică reprobare a josniciei şi a lipsei de omeniei a infractorului.

Totodată, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată şi pe regiuni topografice apropiate, prezenţa infiltratelor sangvine, la nivelul tuturor plăgilor şi în ţesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, victima decedând după primele lovituri de cuţit.

De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din 18 iulie 2012 al SML Bihor, a rezultat că după ce i-a aplicat victimei primele 2 lovituri de cuţit, s-a produs o îngustare a câmpului conştiinţei inculpatului, ceea ce presupune diminuarea discernământului acestuia cu privire la acţiunile pe care le săvârşeşte după acest moment, pe un anumit interval de timp, raportat la conţinutul actelor medico-legale mai sus arătate, curtea reţine că, loviturile repetate aplicate cu cuţitul de către inculpatul S.E. nu pot fi asimilate actelor de cruzime întrucât acestea au produs suferinţele inerente caracteristice în majoritatea cazurilor de omucidere atunci când se folosesc mijloace de tipul cuţitului, ele nedepăşind limita celor de mai sus, indiferent de ecoul faptelor în rândul cetăţenilor.

Cu privire la cererea părţii civile B.E. de majorare a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta este nefondată, pedeapsa fiind individualizată în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzută de articolul 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind reduse cu 1/3 ca urmare a reţinerii dispoziţiilor articolului 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă având în vedere totodată circumstanţele în care a fost comisă fapta şi modul şi mijloacele folosite - reţinând existenţa relaţiilor tensionate între părţi pe plan sentimental, precum şi persoana inculpatului, care, nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, regretând sincer fapta şi consecinţele acesteia.

Din declaraţiile martorilor care au fost audiaţi în cauză şi inclusiv din declaraţia părţii civile B.E. a rezultat că inculpatul era un familist şi un tată bun, că o iubea pe victimă, că nu a agresat-o niciodată, nici măcar verbal pe aceasta, astfel că apreciem că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsa fiind aptă de a realiza scopul reeducativ şi punitiv prevăzut de articolul 52 C. pen.

Pentru aceleaşi considerente Curtea de Apel Oradea a apreciat ca nefondată şi cererea inculpatului S.E. de reducere a pedepsei care i-a fost aplicată.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 25/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de partea civilă B.E. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor S.P. şi S.M. şi inculpatul S.E. din Penitenciarul Oradea, împotriva Sentinţei penale nr. 244 din 17 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.

A obligat pe apelanţi să plătească în favoarea statului suma de câte 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare în apel.

În baza articolului 160^b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs B.E. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor S.P. şi S.M. şi inculpatul S.E.

În recursul declarat de partea civilă B.E. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor simplu în cea de omor deosebit de grav; iar în subsidiar, în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se solicită majorarea pedepsei stabilite prin hotărârea instanţei de fond menţinută prin decizia instanţei de apel.

În recursul declarat de inculpatul S.E. se solicită în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) a), b) şi c) C. pen., iar în baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. se solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate cu efectul prev. de art. 76 alin. (2) C. pen. ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante deja indicate.

Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că ambele recursuri de faţă declarate de partea civilă B.E. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor S.P. şi S.M. şi de inculpatul S.E. sunt nefondate.

a) Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârile recurate, Înalta Curte are în vedere că prima critică invocată prin recursul declarat de partea civilă B.E. prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei comisă de inculpatul S.E. din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176, alin. (1) lit. a) C. pen., este nepertinentă.

Cu titlu de premisă, se are în vedere că ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile martorilor B.E., C.C.E., N.M. şi S.V., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto judiciare efectuate în 11 iulie 2012; concluzii medico-legale preliminarii, raport de expertiză medico-legală din 11 iulie 2012 privindu-l pe inculpat; raport de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor; proces-verbal de reconstituire din 16 iulie 2012 şi planşă foto; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 şi supliment la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică - material probator care a fost însuşit de către inculpatul S.E. care în declaraţia dată în faţa primei instanţe a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa solicitând să fie judecat în baza procedurii prevăzută de articolul 320¹ C. proc. pen. au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina recurentului inculpat deja nominalizat.

Astfel, din probele mai sus arătate a rezultat că, inculpatul S.E. şi victima B.E. aveau o relaţie de concubinaj de 13 ani (din relaţia lor rezultând doi copii minori) preocupată de creşterea celor doi copii, familie care avea un nivel de trai decent, victima fiind angajată ca şi contabilă, iar inculpatul fiind angajat la o firmă de construcţii.

În seara zilei de 10 iulie 2012, inculpatul nominalizat a aşteptat-o pe victima B.E. să vină acasă şi pe la orele 21,00, a sunat-o, aceasta spunându-i că este la o prietenă.

După ce victima B.E. a ajuns acasă inculpatul a încercat să discute cu concubina sa despre problemele pe care le aveau, însă aceasta a refuzat să discute cu inculpatul, iar la insistenţele acestuia victima s-a enervat şi l-a lovit cu palma peste cap, aspect confirmat de certificatul medico-legal.

În acel moment, inculpatul a arătat că a coborât de la etajul locuinţei şi a mers în bucătărie de unde a luat un cuţit cu vârf ascuţit, după care a mers din nou în camera în care se afla victima încercând să iniţieze o nouă discuţie şi fiind din nou refuzat de victimă.

Concomitent inculpatul deja indicat a sugrumat victima prin punerea mâinii şi a unei perne pe gura şi gâtul acesteia intenţionând în acest fel să o imobilizeze.

Ulterior, inculpatul a coborât apoi la parterul locuinţei, s-a deplasat în baie, s-a spălat pe mâini, a spălat cuţitul şi l-a aşezat la loc în sertarul din bucătărie.

În următoarele patru ore inculpatul a rămas în locuinţă, urcând de câteva ori în camera în care se afla cadavrul concubinei sale pe care a luat-o în braţe; iar în jurul orei 04,00, a ieşit din locuinţă plin de sânge şi a mers la martora B.T., vecină cu ei, cerându-i acesteia să sune la numărul de apel unic de urgenţă 112 întrucât soţia sa a fost ucisă.

Pe de altă parte, decisive pentru statuarea caracterului nefondat al cererii promovată de recurenta parte civilă B.E. de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului S.E. sunt cele arătate în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor din care rezultă următoarele concluzii relevante pentru încadrarea juridică a faptei:

1. Moartea victimei B.E. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute ca urmare a hemoragiei externe produse prin multiple plăgi înjunghiate, cu afectare de structuri vasculare importante.

3. Leziunile de violenţă de tipul plăgilor înjunghiate, evidenţiate la autopsie, au fost în număr de 28 şi s-au produs prin acţiunea unui obiect tăietor-înţepător (cuţit corp delict).

4. Aspectul leziunilor, localizarea lor grupată şi pe regiuni topografice apropiate (gât, torace, membre superioare), prezenţa infiltratelor sanguine la nivelul tuturor plăgilor şi în ţesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt.

Concomitent, din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 18 iulie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al jud. Bihor rezultă că, după ce i-a aplicat victimei B.E. primele 2 - 3 lovituri de cuţit, s-a produs o îngustare a câmpului conştienţei inculpatului nominalizat, ceea ce presupune diminuarea discernământului persoanei respective cu privire la acţiunile pe care le săvârşeşte după acest moment, pe un anumit interval de timp.

Or, atât doctrina de specialitate, cât şi practica judiciară au arătat că omorul este săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere sau dacă făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei (a se vedea în acest sens O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială. Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 2001, p.104).

Aşadar, nu interesează dacă cruzimile au dus prin ele însele la moartea victimei sau dacă făptuitorul le-a folosit numai pentru a chinui victima înainte de a o ucide, dar este necesar ca ele să fie săvârşite înainte de consumarea omorului (op. cit, pag. 105) şi să nu fie suferinţe de genul cărora pe care le implică în mod firesc activitatea de ucidere.

Ori, în speţă, se constată că inculpatul sus-menţionat a aplicat victimei un număr de 28 de lovituri cu cuţitul, ceea ce în principiu pretinde recurenta parte civilă denotă ferocitate şi ar evidenţia o cruzime care excede o acţiune obişnuită de ucidere.

Or, examinând rapoartele de constatare medico-legale menţionate, se constată însă că victima a fost lovită cu cuţitul într-un interval de timp foarte scurt, majoritatea leziunilor interesând vase mari de sânge de la nivel cervical.

"Cruzimile" presupun nu doar producerea de suferinţe mari, prelungite în timp, dar şi o componentă subiectivă, ceea ce înseamnă că infractorul a întrebuinţat voit astfel de acte pentru a o chinui pe victimă şi în consecinţă este esenţial că în cazul omorului săvârşit prin cruzimi, făptuitorul concepe şi execută fapta imputată utilizând metode de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, realizând astfel alături de rezultatul constând în suprimarea vieţii victimei şi un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Astfel, potrivit dicţionarului juridic penal, cruzimile se definesc ca o "manifestare de ferocitate în comiterea de infracţiuni de natură să provoace suferinţe chinuitoare, prelungite victimei", iar dicţionarul limbii române defineşte cuvântul "crud" în mod identic cu dicţionarul juridic "care se desfată la suferinţele altuia", sau "atitudine, faptă crudă, ferocitate, barbarie".

În cazul actelor de violenţă repetate trebuie să se facă distincţie între situaţiile în care aceste acte au semnificaţie de a chinui victima şi de a-i prelungi suferinţele în mod inutil, faţă de situaţiile în care repetarea loviturilor nu exprimă, prin specificul şi obiectul folosit, decât modalitatea de a realiza uciderea.

În speţă, se constată că inculpatul S.E. i-a aplicat cele 28 de lovituri într-un interval scurt de timp, în zone vitale, aspecte care dovedesc că acesta a urmărit să suprime viaţa victimei şi nu să-i cauzeze suferinţe şi chinuri prelungite în timp în condiţiile în care actele de cruzime comise cu prilejul omorului provoacă implicit şi un sentiment de oroare celor din jur, ori de groază, însoţită de o puternică reprobare a josniciei şi a lipsei de omeniei a infractorului.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, în raportul de constatare medico-legală din 11 iulie 2012 al SML Bihor, s-a concluzionat că aspectul leziunilor, localizarea lor grupată şi pe regiuni topografice apropiate, prezenţa infiltratelor sangvine, la nivelul tuturor plăgilor şi în ţesuturile subiacente acestora sugerează că toate leziunile s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, victima decedând după primele lovituri de cuţit.

De asemenea, întrucât din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală din 18 iulie 2012 al SML Bihor mai rezultă că după ce i-a aplicat victimei primele două lovituri de cuţit, s-a produs o îngustare a câmpului conştienţei inculpatului sus-menţionat, ceea ce presupune diminuarea discernământului acestuia cu privire la acţiunile pe care le săvârşeşte după acest moment, pe un anumit interval de timp, raportat la conţinutul actelor medico-legale mai sus arătate, se conchide că, loviturile repetate aplicate cu cuţitul de către inculpatul S.E. nu pot fi asimilate actelor de cruzime întrucât acestea au produs suferinţele inerente caracteristice în majoritatea cazurilor de omucidere atunci când se folosesc mijloace de tipul cuţitului, ele nedepăşind limita celor de mai sus; indiferent de ecoul faptelor în rândul cetăţenilor.

În consecinţă rezultă fără echivoc că încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală şi menţinută de instanţele de fond şi de apel, aceea de omor prevăzută de articolul 174 din C. pen., este corectă neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de articolul 174 raportat la articolul 176 lit. a) C. pen.

b) Având în vedere că prin recursul părţii civile B.E. se tinde la majorarea cuantumului pedepsei de şapte închisoare aplicată, iar simetric invers prin recursul declarat de inculpatul S.E. se tinde la reducerea aceleiaşi pedepse în urma reţinerii, prin ipoteză, a circumstanţelor atenuante legale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b, c) C. pen., Înalta Curte într-o analiză comună a acestora şi în tiparul unic al cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., are în vedere că ambele critici de netemeinicie descrise mai sus se privesc ca nefondate.

Aceasta, întrucât cuantumul sus-menţionat al pedepsei cu închisoarea stabilită a fi executată în regim de detenţie este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului S.E., cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni îndreptate împotriva vieţii persoanelor.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios proporţionalizată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., fiind avută în vedere în mod corespunzător, atât pericolul social generic şi concret al infracţiunii de omor comisă, mecanismul concret de săvârşire a acesteia prin lovirea cu un cuţit a victimei B.E. într-un timp foarte scurt şi în zone vitale, inexistenţa unor conflicte prealabile agresiunii între sus-numita persoană vătămată şi recurentul inculpat S.E.

Tot astfel, au mai fost avute în vedere şi datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat S.E. care nu are antecedente penale şi-a însuşit probele administrate la urmărirea penală şi a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, ceea ce a determinat incidenţa în cauză a disp. art. 320¹ alin. (1), (7) C. proc. pen. şi în consecinţă beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar pe de altă parte, a avut o poziţie constantă în cursul procesului penal de regret pentru urmarea morţii victimei B.E.

Se conchide, că datorat inexistenţei unor elemente care să justifice majorarea pedepsei aplicată, aşa cum cere în recursul său partea civilă B.E. şi simetric a altor elemente care să determine în mod contrar reducerea aceloraşi pedepse, aşa cum solicită în recursul său inculpat S.E., ambele critici de netemeinicie sunt lipsite de permanenţă.

În consecinţă, văzând caracterul nefondat al ambelor recursuri de faţă, urmează ca acestea să fie respinse, ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia inculpatului S.E. de la 11 iulie 2012 la zi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de parte civilă B.E. în nume propriu şi în reprezentarea minorilor S.P. şi S.M. şi de inculpatul S.E. împotriva Deciziei penale nr. 25/A 2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iulie 2012 la 22 mai 2013.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorul ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1726/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1767/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 1731/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1731/2013. Penal