ICCJ. Decizia nr. 1917/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1917/2013

Dosar nr. 723/45/2012

Şedinţa publică din 5 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 218 din 17 decembrie 2012 Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.E.F., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile stabilite prin art. 71 alin. (2) C. pen., în baza art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul H.E.F. să plătească părţii civile E.P. suma de 300 RON, actualizată la data plăţii, cu titlu de daune materiale, părţii civile M.P. suma de 700 RON, cu titlu de daune materiale, părţii civile D.L.C. suma de 800 RON, cu titlu de daune materiale, părţii civile M.G. suma de 700 RON, actualizată la data plăţii, cu titlu de daune materiale, părţii civile G.N.C. suma de 800 RON, actualizată la data plăţii, cu titlu de daune materiale;

A respins cererea părţii civile L.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

A respins cererea părţii civile N.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.

A respins cererile părţilor civile M.P., D.L.C., M.G. şi N.V. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu nr. 589/P/2011 din 07 august 2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul H.E.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că în intervalul de timp aprilie 2011 - noiembrie 2011, deşi cunoştea faptul că i-a fost suspendat exerciţiul dreptului de a profesa în calitate de avocat, inculpatul H.E.F. a indus şi a menţinut în eroare părţile vătămate D.L.C., (la data de 14 aprilie 2011), G.N. (prin reprezentant N.V., la data de 8 august 2011), M.P. (la data de 25 august 2011), E.P. (în septembrie 2011), L.V. (în noiembrie 2011) şi M.G. (în noiembrie 2011), cărora le-a precizat că le va oferi, în calitate de avocat, asistenţă juridică şi reprezentare în faţa organelor judiciare, în schimbul unor sume de bani, fără a îndeplini pentru acestea nicio activitate de asistenţă juridică sau de reprezentare.

Această situaţie de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea şi declaraţia părţii vătămate E.P.;

- plângerea şi declaraţia numitului N.V., în calitate de reprezentant al părţii vătămate G.N.C.;

- plângerea şi declaraţia părţii vătămate M.P.;

- plângerea şi declaraţia părţii vătămate D.L.C.;

- plângerea şi declaraţia părţii vătămate M.G.;

- proces-verbal de sesizare din oficiu şi declaraţia părţii vătămate L.V.;

- declaraţiile martorilor E.L.V., J.O., M.P., M.V., M.V.Z., E.C., C.R.I.;

- procese-verbale de recunoaştere după fotografiile judiciare, procese-verbale, înscrisuri, declaraţiile inculpatului H.E.F.

În cursul judecăţii, până la citirea actului de sesizare, părţile vătămate M.G., D.L.C., M.P., L.V., E.P. şi N.V. s-au constituit părţi civile, acesta din urmă atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant convenţional al părţii vătămate G.N.C.

Inculpatul şi-a exercitat dreptul la tăcere, fiind audiate în cadrul cercetării judecătoreşti părţile vătămate M.G., D.L.C., M.P., L.V., E.P. şi N.V. De asemenea au fost audiaţi martorii J.O., E.L.V., C.R.I., M.V. şi M.P.

Din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, curtea de apel reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul H.E.F. a fost primit în profesia de avocat în anul 2000, iar de la data de 1 aprilie 2002 îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul Baroului Iaşi.

Prin decizia Consiliului Baroului Iaşi nr. 4 din 8 iunie 2010, inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat pe perioada 1 iulie 2010 - 25 mai 2012. Decizia de suspendare a exerciţiului dreptul de a profesa în calitate de avocat i-a fost comunicată inculpatului sub semnătură la data de 7 septembrie 2010.

În luna septembrie 2011 partea vătămată E.P., împreună cu martora E.V.L., s-a deplasat în zona Baroului Iaşi, cu intenţia de a angaja un apărător care să îi acorde asistenţă juridică fratelui său E.C., persoană care era cercetată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute de art. 208 - 209 C. pen.

În interiorul sediului baroului, partea vătămată a observat mai multe persoane îmbrăcate în robă de avocat, printre care se afla şi inculpatul H.E.F. Acesta le-a făcut un semn celor doi să se apropie, iar după ce partea vătămată i-a explicat motivul prezenţei sale, inculpatul i-a comunicat faptul că "preia el cazul şi va rezolva totul".

Totodată, inculpatul i-a solicitat pentru serviciile sale suma de 300 RON, care a fost plătită pe loc de partea vătămată, iar numitul H.E.F. i-a eliberat o chitanţă, fără completarea seriei, numărului sau datei, dar cu precizarea cuantumului sumei de bani (300 RON) şi având aplicată ştampila cabinetului de avocatură şi semnătura acestuia. Potrivit menţiunilor din chitanţă, suma a fost primită de la numitul E.P., pentru ca avocatul să acorde asistenţă juridică în mod efectiv în faţa organelor judiciare fratelui său, aflat în stare de arest preventiv şi pentru ca acesta să primească, în final, o pedeapsă într-un cuantum cât mai redus.

În aceeaşi zi, partea vătămată şi inculpatul s-au deplasat la sediul Arestului I.P.J. Iaşi, unde cunoştea că se afla fratele său, dar au aflat că numitul E.C. a fost transferat la Penitenciarul Iaşi. Partea vătămată a insistat să se deplaseze împreună cu avocatul, în aceeaşi zi, la Penitenciarul Iaşi, dar inculpatul a refuzat şi i-a spus: "du-te şi stai liniştit acasă!" în niciun moment inculpatul nu i-a comunicat părţii vătămate că este suspendat din profesia de avocat.

După câteva zile, fiind contactat telefonic de către partea vătămată, inculpatul a fost de acord să se întâlnească cu acesta în faţa Penitenciarului Iaşi. Deşi numitul E.P. s-a deplasat la locaţia stabilită şi l-a aşteptat câteva ore, inculpatul nu s-a prezentat şi, fiind apelat de către partea vătămată, i-a comunicat acestuia să se ducă la domiciliu, deoarece ştie el ce are de făcut.

Ulterior acestui moment, partea vătămată a constatat faptul că inculpatul nu îndeplineşte niciuna din activităţile de asistenţă juridică pentru care a primit suma de bani, astfel încât l-a mai căutat, în câteva rânduri, în zona Baroului Iaşi. La un moment dat s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a spus să se deplaseze la domiciliul său, deoarece va rezolva el totul, în condiţiile în care în realitate nu a efectuat şi nici nu a intenţionat să îndeplinească vreun act de asistenţă juridică.

Partea vătămată a sesizat organele de conducere ale Baroului Iaşi cu privire la aceste aspecte, primind un răspuns în sensul că inculpatul a fost suspendat din profesie începând cu data de 1 iulie 2010, astfel încât nu este în competenţa Baroului Iaşi să efectueze activităţi de cercetare penală faţă de acesta.

La data de 8 august 2011 părţile vătămate G.N.C. şi N.V. s-au deplasat la sediul Judecătoriei Iaşi, cu scopul de a angaja un avocat, care să formuleze o acţiune de partaj şi care să îi reprezinte interesele numitului G.N.C. în faţa instanţei de judecată.

În acest context, cei doi au fost observaţi, pe holurile Judecătoriei Iaşi, de inculpatul H.E.F., îmbrăcat în roba de avocat, care a venit la aceştia şi i-a întrebat dacă au o problemă juridică, iar ulterior s-a oferit să le asigure asistenţă juridică "sigură, rapidă şi garantată". Pentru a le forma convingerea că este persoana potrivită, le-a prezentat cartea sa de vizită.

Inculpatul le-a solicitat suma de 1600 RON pentru serviciile sale, iar N.V. a plătit, pentru G.N.C., pe loc, suma de 800 RON, urmând ca diferenţa să fie primită de avocat la primul termen de judecată.

Părţile vătămate au intenţionat să angajeze un avocat "care să se ocupe de toate aspectele privind procesul, respectiv formularea cererii, reprezentarea în faţa instanţei şi obţinerea hotărârii judecătoreşti", iar inculpatul a fost de acord cu toate aspectele.

Inculpatul şi partea vătămată G.N.C. au semnat un contract tipizat de asistenţă juridică (fără a fi datat şi semnat), dar inculpatul H.E.F. nu a eliberat o chitanţă, cu motivaţia că va proceda astfel după ce va primi şi diferenţa de bani. Contractul are drept obiect "asistare şi reprezentare" şi a fost încheiat pentru suma de 800 RON. Inculpatul a primit nişte înscrisuri de la N.V., reprezentantul părţii vătămate G.N.C. şi i-a comunicat să se deplaseze la domiciliu şi să aştepte liniştit, deoarece "cel mai târziu la jumătatea lui septembrie vom avea termen de judecată".

Observând că nu primeşte nicio citaţie de la Judecătoria Iaşi, numitul N.V. l-a contactat, telefonic, în mai multe rânduri pe inculpat, iar acesta îi spunea că nu a formulat încă acţiunea, deoarece instanţa este aglomerată.

La un moment dat, inculpatul i-a spus reprezentantului părţii vătămate să vină la Iaşi, deoarece au termen de judecată pe data de 19 octombrie 2011. La data respectivă, N.V. şi martorul C.R.I. s-au deplasat în municipiul Iaşi şi s-au întâlnit cu inculpatul, care i-a solicitat imediat lui N.V. diferenţa de 800 RON, manifestându-şi interesul de a obţine şi o cantitate de vin de la acesta. Numitul N.V. i-a precizat faptul că nu mai plăteşte nicio sumă de bani, până când nu va constata că a fost înregistrată acţiunea la instanţă. În acest context, la propunerea inculpatului, pentru a fi mai convingător, cei trei s-au deplasat pe holurile Judecătoriei Iaşi şi s-au uitat la fiecare listă de şedinţă afişată la uşa instanţei, dar nu au observat menţionarea dosarului respectiv (în mod firesc, deoarece inculpatul nu înregistrase nicio acţiune pentru numitul G.N.C.).

La insistenţele lui N.V., inculpatul împreună cu acesta s-au deplasat la registratura instanţei, unde grefierul a efectuat verificări în programul informatic şi le-a comunicat că în anul 2011 nu a fost înregistrată nicio acţiune având ca parte pe numitul G.N.C. N.V. i-a solicitat inculpatului documentele predate şi suma de bani, dar inculpatul H.E.F. i-a spus să se deplaseze la domiciliu, deoarece "a doua zi va rezolva el totul".

Cu toate acestea, inculpatul nu a îndeplinit nicio activitate pentru deschiderea procesului respectiv, dar nici nu a mai restituit suma de bani, astfel încât reprezentantul părţii vătămate G.N.C. a fost obligat să angajeze un alt avocat, pentru a le reprezenta interesele.

La data de 25 august 2011 partea vătămată M.P. s-a deplasat în zona sediului Judecătoriei Iaşi, pentru a angaja un avocat care să îi reprezinte interesele într-un dosar de natură civilă, pe care intenţiona să îl înregistreze la Judecătoria Iaşi. În jurul orei 8,00, partea vătămată a fost observată de inculpatul H.E.F., care după ce a aflat despre scopul prezenţei numitului M.P., i-a comunicat acestuia: "nu te mai duce nicăieri, deoarece facem treabă!".

Pentru a fi mai convingător şi a înlătura orice suspiciune din partea numitului M.P., inculpatul, care era îmbrăcat în roba de avocat, a prezentat cartea lui de vizită cu menţiunea "avocat", solicitându-i părţii vătămate suma de 700 RON pentru serviciile sale. Partea vătămată i-a plătit inculpatului suma de 700 RON, pentru care a primit o chitanţă.

Inculpatul i-a comunicat părţii vătămate să se deplaseze şi să aştepte la domiciliul său, deoarece va primi citaţie de la instanţă peste două săptămâni. Având în vedere că nu a primit nicio citaţie în termenul precizat de inculpat, partea vătămată a revenit la Iaşi, unde s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a mai solicitat suma de 300 RON. În condiţiile în care numitul M.P. nu a fost de acord să îi mai plătească avocatului nicio sumă suplimentară de bani până când nu va primi citaţia, inculpatul i-a precizat să aştepte la locuinţa de domiciliu şi a susţinut că "se va ocupa el personal de toate cele necesare pentru deschiderea procesului".

Deoarece nu a primit nicio înştiinţare de la instanţa de judecată, partea vătămată a efectuat mai multe drumuri între localitatea de domiciliu şi municipiul Iaşi. În luna noiembrie 2011, numitul M.P. s-a deplasat, din nou, la sediul Judecătoriei Iaşi, unde inculpatul i-a solicitat să aştepte în holul instanţei, deoarece se va duce el să se intereseze la registratură ("să se uite într-un calculator") când a fost acordat termenul de judecată.

Deşi cunoştea foarte bine situaţia că nu a înregistrat nicio cerere pentru numitul M.P., inculpatul a profitat de lipsa de experienţă a justiţiabilului faţă de procedurile judiciare şi i-a relatat faptul că "sunt procese multe şi nu au mai avut loc să fie trecute în computer". În acest context, i-a solicitat, încă o dată, să aştepte la domiciliu citaţia din partea instanţei, fără a înregistra nicio cerere şi fără a îndeplini altă activitate de asistare sau de reprezentare pentru partea vătămată.

În luna aprilie 2011 partea vătămată D.L.C. s-a deplasat la sediul Baroului Iaşi, în scopul de a angaja un apărător care să îi reprezinte interesele în faţa organelor judiciare competente.

Partea vătămată a intenţionat ca avocatul să îndeplinească toate demersurile judiciare necesare pentru ca fostul ei soţ să fie obligat să plătească pensia alimentară stabilită pe cale judecătorească.

În acest context, D.L.C. s-a întâlnit cu inculpatul H.E.F., pe care nu îl cunoştea anterior, dar care era îmbrăcat în roba de avocat şi care i-a prezentat imediat cartea lui de vizită, cu menţiunea "avocat".

După ce a aflat despre problema juridică a părţii vătămate, inculpatul s-a oferit să îi asigure asistenţă juridică şi reprezentare, solicitând iniţial suma de 500 RON.

Partea vătămată D.L.C. a fost de acord, motiv pentru care i-a plătit inculpatului suma de bani şi i-a oferit copii după documentele solicitate de acesta, iar avocatul H.E.F. a eliberat chitanţa nr. 4 din 14 aprilie 2011 pe numele părţii vătămate, pentru suma de 500 RON, reprezentând "asistenţă juridică". Inculpatul nu a încheiat şi un contract de asistenţă juridică cu justiţiabilul, dar suma de bani a fost remisă, în mod evident, doar după realizarea acordului de voinţă în acest sens şi în considerarea obligaţiilor care trebuiau îndeplinite de inculpat.

Ulterior, martora J.O., mama părţii vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a înmânat copii după alte înscrisuri solicitate de acesta pentru pornirea acţiunilor în justiţie, context în care inculpatul a mai solicitat şi a mai primit suma de 300 RON.

După aceasta, deoarece partea vătămată nu a primit nicio citaţie din partea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată în acest interval de timp, au existat mai multe contacte telefonice cu inculpatul, care îi preciza părţii vătămate D.L.C. să aştepte la domiciliu citaţia din partea organelor judiciare, deoarece "se va ocupa el de tot cazul".

Având în vedere intervalul mare de timp în care, deşi inculpatul a continuat să îi precizeze telefonic varianta cu prezentarea la domiciliu a citaţiei, nu a primit nicio notificare din partea organelor judiciare, partea vătămată, dar şi mama sa au efectuat personal verificări atât la organele de poliţie, cât şi la registratura Judecătoriei Iaşi, unde au constatat că nu există înregistrat niciun dosar cu privire la D.L.C.

Cele două s-au deplasat, în continuare, la sediul Baroului Iaşi, de unde au aflat că inculpatul H.E.F. este suspendat din profesia de avocat.

În luna noiembrie 2011 partea vătămată M.G. s-a deplasat spre sediul Baroului Iaşi, cu intenţia de a angaja un avocat care să formuleze o acţiune civilă, să îi asigure asistenţa juridică şi reprezentarea la toate termenele de judecată şi să urmărească desfăşurarea întregului proces civil.

Având în vedere că nu cunoştea niciun avocat, în jurul orei 8.00 partea vătămată l-a observat pe inculpatul H.E.F., îmbrăcat în roba specifică, fiind singurul avocat prezent la momentul respectiv în sediul Baroului Iaşi.

După ce a aflat despre problema juridică a numitului M.G., inculpatul i-a spus că "se face treaba" şi i-a solicitat suma de 700 RON pentru serviciile sale. Partea vătămată nu a avut asupra ei decât suma de 200 RON, pe care a plătit-o pe loc avocatului, iar a doua zi a revenit şi i-a acordat inculpatului diferenţa de bani până la suma de 700 RON. Inculpatul H.E.F. nu a întocmit niciun contract de asistenţă juridică şi nici nu a eliberat vreo chitanţă, dar suma de bani a fost plătită de către partea vătămată doar după ce avocatul i-a format convingerea că îi va acorda asistenţă juridică. În consecinţă, inculpatul H.E.F. i-a solicitat părţii vătămate să aştepte la domiciliu citaţia din partea instanţei de judecată.

Având în vedere că nu a primit nicio notificare din partea organelor judiciare, M.G. l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpat, care îi repeta să aştepte citaţia la domiciliu.

În luna februarie 2012, partea vătămată s-a întâlnit la Iaşi cu inculpatul, care i-a spus că "mai trebuie acte, deoarece au pierdut dosarul". În realitate, inculpatul nu a înregistrat nicio cerere pentru partea vătămată la Judecătoria Iaşi.

În acest context, numitul M.G. s-a deplasat la sediul Baroului Iaşi, unde a aflat că avocatul H.E.F. este suspendat din profesie.

În luna iunie 2011 partea vătămată L.V. a avut nevoie de serviciile unui avocat, care să îi acorde asistenţă juridică şi reprezentare în cadrul Dosarului penal nr. 16563/245/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi în faza procesuală a recursului, în care aceasta avea calitatea de inculpat.

Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul H.E.F. la sediul Baroului Iaşi, iar acesta a menţinut-o în eroare cu privire la exerciţiul dreptului său de a-i asigura asistenţa juridică şi reprezentarea în faţa instanţelor de judecată.

În acest context, avocatul i-a solicitat suma de 700 RON pentru serviciile sale, dar numita L.V. nu a fost de acord să îi plătească pe loc decât suma de 200 RON. În consecinţă, inculpatul a încheiat un contract de asistenţă juridică, având drept obiect "asistenţă" şi a eliberat o chitanţă pentru suma de 200 RON.

Curtea de Apel Iaşi, analizând probele administrate a constatat că acestea conduc, fără dubii, la situaţia de fapt reţinută şi la vinovăţia inculpatului H.E.F. sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În cursul judecăţii inculpatul şi-a exercitat dreptul la tăcere, însă în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că în luna septembrie 2011 a primit suma de 300 RON de la partea vătămată E.P., dar a precizat că şi-a îndeplinit obligaţiile, discutând cu ofiţerul de poliţie care a instrumentat cauza martorului E.C., fratele părţii vătămate, şi consultând dosarul în care acest martor era cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute de art. 208 - 209 C. pen.

Deşi inculpatul H.E.F. nu a încheiat în scris un contract de asistenţă juridică cu partea vătămată, natura relaţiilor dintre cei doi este evident contractuală, având în vedere chitanţa eliberată de inculpat şi fiind în afara oricărui dubiu faptul că suma de 300 RON a fost plătită de partea vătămată în schimbul acordării de asistenţă juridică de către inculpat pentru a obţine punerea în libertate a martorului E.C. sau o pedeapsă într-un cuantum redus.

Din adresa emisă de către IPJ Iaşi - Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă rezultă că în perioada 22 august 2011 - 20 septembrie 2011, în care numitul E.C. a fost deţinut în acest centru, nu a fost contactat sau vizitat de avocatul H.E.F.

Din verificarea înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală nr. 10017/P/2011 şi în Dosarul nr. 29977/245/2011 al Judecătoriei Iaşi, dosare în care a fost cercetat şi judecat numitul E.C., rezultă că în aceste dosare nu există nicio împuternicire avocaţială sau vreun act semnat de inculpatul H.E.F.

De altfel, chiar inculpatul a declarat că nu a depus împuternicire avocaţială la dosar, nu a discutat vreodată cu arestatul şi nu a participat la efectuarea actelor de urmărire penală.

Cu privire la actul material de inducere în eroare a părţii vătămate G.N.C., Curtea de Apel reţine că, potrivit relatărilor, numitul N.V., reprezentantul părţii vătămate G.N.C., a precizat că argumentele care i-au determinat să încheie contractul de asistenţă juridică cu inculpatul au fost faptul că acesta era îmbrăcat în robă de avocat, se afla pe holurile judecătoriei şi le-a prezentat cartea sa de vizită cu menţiunea "avocat". Declaraţiile reprezentantului părţii vătămate se coroborează cu acelea ale martorului C.R.I., precum şi cu Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de către Judecătoria Iaşi şi procesul-verbal de verificare a Dosarului nr. 34573/245/2011 din care rezultă că numitul G.N.C. figurează în calitate de parte într-un singur dosar din anul 2011, respectiv Dosarul civil nr. 34573/245/2011, înregistrat la data de 25 octombrie 2011, în care nu a fost depusă nicio împuternicire avocaţială emisă de inculpat. Pentru numitul G.N.C. există doar împuternicirea avocaţială emisă de avocatul V.L. din Baroul Iaşi, conform contractului de asistenţă juridică nr. 51 din 24 octombrie 2011.

Cu privire la aceste aspecte, inculpatul a arătat, în cursul urmăririi penale, că nu îşi aminteşte nimic, precizând că îşi recunoaşte ştampila de avocat şi semnătura de pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu G.N.C.

Aceeaşi poziţie a avut inculpatul şi cu privire la chitanţa emisă pe numele părţii vătămate M.P. Acesta din urmă a declarat, însă, că, dacă ar fi cunoscut că inculpatul este suspendat din profesie, nu ar fi apelat la serviciile sale şi nu i-ar fi plătit suma de 700 RON.

Afirmaţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor M.V. şi M.V.Z.

Din Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de către Judecătoria Iaşi, rezultă că, după ce au fost efectuate verificări în evidenţele informatizate ale instanţei, nu au fost identificate dosare înregistrate în anul 2011 privind pe numitul M.P.

Cu privire la inducerea în eroare a părţii vătămate D.L.C., inculpatul a declarat, iniţial, că nu îşi aduce aminte "circumstanţele exacte", că este posibil "să fi uitat" să acorde asistenţa juridică, având în vedere "volumul său de activitate" şi că nu cunoştea, la momentul respectiv, situaţia că a fost suspendat din profesie de către Baroul Iaşi. Afirmaţiile sale sub acest aspect sunt nesincere, deoarece decizia de suspendare din profesie i-a fost înmânată sub semnătură la data de 7 septembrie 2010.

Ulterior, inculpatul şi-a amintit mai multe detalii privind pe partea vătămată D.L.C. şi a recunoscut că nu i-a acordat asistenţa juridică la care se angajase, motivat în principal de faptul că partea vătămată nu i-a pus la dispoziţie înscrisurile necesare pentru demersurile judiciare.

Susţinerile sale nu au suport probator, fiind contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei J.O., de interesul părţii vătămate şi demersurile întreprinse de aceasta, precum şi de plata sumei de 800 RON cu titlu de onorariu avocat.

Partea vătămată D.L.C. a susţinut că, dacă ar fi cunoscut că inculpatul este suspendat din profesia de avocat, în niciun caz nu ar fi fost de acord ca inculpatul să le acorde asistenţă juridică şi nu i-ar fi plătit suma de 800 RON.

Din Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de Judecătoria Iaşi, rezultă că, după ce au fost efectuate verificări în evidenţele informatizate ale instanţei, nu au fost identificate dosare înregistrate în anul 2011 privind pe numita J.O.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost identificat Dosarul nr. 8935/P/2011, privind plângerea penală formulată de numita D.L.C. împotriva numitului C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., dosar în care nu există nicio cerere, împuternicire avocaţială sau alt înscris semnat de avocatul H.E.F.

Inculpatul H.E.F. a recunoscut, în cursul urmăririi penale, că a primit suma de 700 RON de la partea vătămată M.G., pentru a-i acorda asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţelor de judecată, precizând că timp de 2 - 3 săptămâni "a pregătit formularea acţiunii", după care partea vătămată i-ar fi comunicat că nu mai doreşte înregistrarea dosarului, dar a solicitat restituirea sumei de bani, aspect cu care inculpatul nu a fost de acord, deoarece i-ar fi acordat "consultanţă juridică".

Susţinerile acestuia în sensul că a acordat asistenţă juridică părţii vătămate nu au suport probator fiind contrazise de declaraţiile constante ale părţii vătămate şi ale martorului M.P., acţiunile descrise de aceştia fiind în acord cu modalitatea obişnuită de operare a inculpatului.

Partea vătămată M.G. a precizat că dacă ar fi ştiut că este suspendat şi că nu are dreptul să o reprezinte în faţa instanţei, în niciun caz nu ar fi apelat la serviciile inculpatului.

Convingerea că inculpatul avea dreptul de a o reprezenta juridic în faţa instanţei de judecată, a avut-o şi partea vătămată L.V., care a încheiat cu inculpatul un contract de asistenţă juridică pentru suma de 700 RON, plătindu-i doar avansul de 200 RON.

Deşi în Dosarul nr. 16563/245/2010, aflat la momentul respectiv pe rolul Curţii de Apel Iaşi, partea vătămată a avut termen de judecată la câteva zile după ce a încheiat contractul cu avocatul H.E.F., acesta nu s-a prezentat în instanţă, nu a înregistrat vreo împuternicire avocaţială sau vreo solicitare de amânare a cauzei sau altă cerere pentru ea, astfel încât a fost nevoită să se apere singură, după care să angajeze un alt avocat.

Cu privire la întreaga activitate de înşelăciune de care este acuzat, inculpatul H.E.F. a recunoscut că s-a angajat la îndeplinirea unor activităţi specifice profesiei de avocat în perioada în care a fost suspendat, arătând că a procedat astfel deoarece nu avea la dispoziţie altă sursă de venit pentru a plăti taxele datorate Baroului Iaşi.

Susţinerile acestuia în sensul că este posibil să fi fost în imposibilitate de a acorda asistenţa juridică şi de a-şi îndeplini obligaţiile, din cauza problemelor sale de sănătate, nu pot fi primite, deoarece verificările efectuate la spitalele indicate de inculpat au dovedit că a fost internat în perioada aprilie 2011 - decembrie 2011 un interval total de cca. 20 de zile, la care se adaugă câteva prezentări de zi. Această împrejurare nu justifică faptul că a indus şi a menţinut în eroare şase părţi vătămate, cărora le-a promis acordarea de asistenţă juridică în litigiile în care erau implicate, însă după încasarea în parte sau în totalitate a onorariului, nu efectua niciun demers juridic pentru valorificarea drepturilor părţilor vătămate.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de înşelăciune este reprezentat de inducerea în eroare a părţilor vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că poate profesa ca avocat şi poate acorda asistenţă juridică şi reprezentare în instanţă, faptă ce a fost urmată de obţinerea unui folos material injust.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul H.E.F. a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, având reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţilor vătămare şi a urmărit acest rezultat.

Fapta inculpatului H.E.F., care în perioada aprilie 2011 - noiembrie 2011, deşi cunoştea că i-a fost suspendat exerciţiul dreptului de a profesa în calitate de avocat, a indus şi a menţinut în eroare pe părţile vătămate D.L.C., G.N., M.P., E.P., M.V. şi M.G., în scopul obţinerii, în mod injust, a unor sume de bani, promiţându-le părţilor vătămate că le va oferi asistenţă juridică şi reprezentare în faţa organelor judiciare în calitate de avocat, fără a îndeplini niciuna dintre aceste activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "înşelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul concret de pericol social, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, reţinându-se sub acest aspect lipsa antecedentelor penale şi starea de sănătate, inculpatul fiind diagnosticat cu hepatită cronică cu virus C. Aceste elemente au fost valorificate prin stabilirea unei pedepse spre limita minimă prevăzută de norma de incriminare, Curtea de Apel Iaşi considerând că, în raport de gradul de pericol social al activităţii infracţionale analizate, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia şi de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea în formă continuată, nu se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special, întrucât aceasta nu şi-ar atinge finalitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni. Cu privire la conduita anterioară bună a inculpatului, curtea de apel a apreciat că nu are nici relevanţa, nici consistenţa unor circumstanţe atenuante, fiind nesemnificativă în contextul activităţii infracţionale, astfel încât nu justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Având în vedere persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, cât şi faptul că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., Curte de Apel Iaşi a apreciat că modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei este aptă să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În consecinţă, în temeiul art. 81 C. pen., curtea de apel a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare calculat potrivit art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendat şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, Curtea de Apel a constatat că părţile vătămate E.P., M.P., D.L., M.G. şi G.N.C., s-au constituit părţi civile cu sumele pe care le-au plătit inculpatului pentru ca acesta să le acorde asistenţă juridică.

Astfel, partea vătămată E.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, precizând că această sumă include suma de 500 RON pe care a plătit-o inculpatului, iar diferenţa până la 10.000 RON reprezintă actualizarea sumei plătite inculpatului.

E.P. a prezentat în cursul urmăririi penale o chitanţă parafată şi semnată de inculpat, având menţiunea cuantumului sumei de 300 RON. Partea civilă a precizat că i-a mai plătit inculpatului suma de 200 RON, însă susţinerile sale în acest sens au fost înlăturate, deoarece nu s-au coroborat cu niciun alt mijloc de probă. Aşa fiind, pretenţiile sale civile au fost admise în parte, inculpatul fiind obligat să plătească doar suma de 300 RON, actualizată la data plăţii.

Partea vătămată M.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 RON, reprezentând daune materiale, daune a căror existenţă este dovedită cu chitanţa eliberată de inculpat pentru această sumă.

Partea vătămată D.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.100 RON, precizând că suma de 900 RON este cea pe care a plătit-o inculpatului, iar diferenţa de 300 RON reprezintă totalul cheltuielilor prilejuite de soluţionarea dosarului, dar şi partea din salarii pe care nu a mai primit-o în zilele în care nu s-a putut prezenta la serviciu deoarece s-a prezentat la organele judiciare învestite cu cauza de faţă. Curtea de apel a apreciat că acţiunea civilă a acestei părţi vătămate este întemeiată doar în parte, inculpatul fiind obligat doar la plata sumei de 800 RON.

Partea vătămată M.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 900 RON, din care suma de 700 RON reprezintă suma plătită inculpatului pentru asistenţă judiciară, iar diferenţa de 200 RON reprezintă actualizarea sumei de 700 RON plus cheltuielile prilejuite de prezentarea sa în faţa organelor judiciare din prezenta cauză. Chiar dacă partea civilă nu a putut prezenta niciun înscris cu privire la suma pe care a plătit-o inculpatului, prejudiciul material a fost dovedit prin declaraţia inculpatului care, în cursul urmăririi penale a recunoscut că a primit de la partea civilă suma de 700 RON. Astfel, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 700 RON, actualizată la data plăţii.

Partea vătămată G.N.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 RON, prin reprezentantul convenţional N.V., care a formulat şi în nume personal o cerere de despăgubire cu suma de 1.000 RON, reprezentând cuantumul cheltuielilor pe care acesta le-a făcut pentru a strânge din nou actele necesare cauzei civile a părţii vătămate G.N.C., ca urmare a faptului că inculpatul nu i-a mai restituit actele încredinţate. Existenţa şi întinderea daunelor materiale solicitate de partea civilă G.N.C. au fost dovedite cu contractul de asistenţă juridică încheiat între inculpat şi partea civilă G.N.C., declaraţiile reprezentantului său convenţional şi ale martorului C.R.I. În ceea ce priveşte cererea de despăgubiri formulată de N.V. în nume personal, Curtea de Apel a constatat că nu au fost oferite criterii de evaluare a prejudiciului material pretins de partea civilă N.V., astfel că cererea sa a fost respinsă.

Partea vătămată L.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro daune morale, justificând aceste daune prin aceea că au fost condamnaţi în dosarul penal în care inculpatul nu le-a acordat asistenţă juridică. Probele administrate în cauză nu au dovedit că între fapta culpabilă a inculpatului care nu a acordat asistenţă juridică părţii civile şi condamnarea acesteia există legătură de cauzalitate directă, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a inculpatului pentru prejudiciul moral invocat de partea civilă L.V.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul H.E.F. solicitând instanţei achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzute de art. 281 C. pen., iar în al treilea rând a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate cu menţinerea suspendării executării acesteia.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. apreciază fondat doar motivul de recurs privind individualizarea judiciară a pedepsei.

Astfel, analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica recurentului inculpat privind lipsa faptei în condiţiile în care acesta, fiind înscris în Baroul Iaşi a indus în eroare părţile vătămate cu privire la posibilitatea de a acorda asistenţă juridică, fără a le aduce la cunoştinţă faptul că prin Decizia nr. 4 din 8 iunie 2010 a Consiliului Baroului Iaşi acestuia i-a fost suspendat exerciţiul dreptului de a profesa ca urmare a neplăţii contribuţiilor profesionale.

Prin suspendarea exercitării atribuţiilor specifice profesiei de avocat pentru neplata taxelor sau contribuţiilor profesionale nu se pierde calitatea de avocat dobândită în condiţiile Legii nr. 51/1995, conduce însă la imposibilitatea acordării asistenţei juridice în condiţii legale. Prezentarea inculpatului în faţa părţilor vătămate ca avocat, fără a le aduce la cunoştinţă că în conformitate cu Decizia nr. 4 din 8 iunie 2010 a Consiliului Baroului Iaşi acestuia i-a fost suspendat exerciţiul dreptului de a profesa, reprezintă o inducere în eroare a părţilor vătămate, fără de care acestea nu ar fi încheiat contractele de asistenţă juridică.

În conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen. "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în asemenea fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Prin inducerea în eroare a mai multor persoane fizice cărora le-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, respectiv calitatea de avocat cu drept de exercitare, pentru a încheia contracte de asistenţă juridică în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, cauzând un prejudiciu în patrimoniul părţilor vătămate, inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, prevăzând rezultatul faptelor sale şi urmărind producerea lui.

Nefondată este şi solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. întrucât, sub aspectul laturii obiective infracţiunea de exercitare a unei profesii fără drept se realizează prin exercitarea efectivă a atribuţiilor specifice profesiei respective.

Potrivit art. 281 C. pen. "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă". Ca atare pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca legea specială, respectiv Legea nr. 51/1995 privind Organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, să prevadă în mod expres că săvârşirea unei astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.

Cum în cuprinsul Legii nr. 51/1995 nu se regăseşte o astfel de prevedere, exercitarea profesiei de avocat pe perioada suspendării exerciţiului dreptului de a profesa nu constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii, nefiind întrunite elementele constitutive prevăzute în art. 281 C. pen. sub aspectul laturii obiective, astfel încât cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, în cauză fiind întrunite, aşa cum s-a menţionat mai sus, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Înalta Curte apreciază fondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere doar în parte criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, dedus din prejudiciul cauzat părţilor civile, însă nu a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptelor şi starea de sănătate, inculpatul fiind diagnosticat cu hepatită cronică cu virus C. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune este mult prea mare, astfel încât cererea inculpatului de reducere a pedepsei este justificată.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul H.E.F. împotriva Sentinţei penale nr. 218 din 17 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte sentinţa penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, va reduce termenul de încercare pe durata căruia se suspendă condiţionat executarea pedepsei, de la 4 ani şi 6 luni la 3 ani şi 6 luni şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul H.E.F. împotriva Sentinţei penale nr. 218 din 17 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte sentinţa penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare.

Reduce termenul de încercare pe durata căruia se suspendă condiţionat executarea pedepsei, de la 4 ani şi 6 luni la 3 ani şi 6 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1770/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1918/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1768/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1770/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1918/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1919/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1921/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1982/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs