ICCJ. Decizia nr. 1827/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1827/2013
Dosar nr. 16576/63/2012
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 4 februarie 2013, Tribunalul Dolj, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul L.S., la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. ca dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 septembrie 2012 lăzi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului L.S., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
S-a luat act că părţile vătămate Z.M. şi M.Z. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 8 C. proc. pen., cheltuielile privind plata interpretului (cunoscător de limbă rromani) R.T., pe o durată de 2 ore, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 595/P/2012 din 01 octombrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi i) din C. pen.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut faptul că, în ziua de 12 septembrie 2012, înjurai orei 19 :30, în timp ce se deplasa împreună cu victima C.D., unchiul său, spre locuinţa acesteia situată pe raza satului Ocolna, corn. Amărăşti de Jos, între cei doi a luat naştere un conflict pe fondul căruia inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, în urma cărora aceasta a suferit leziuni care au condus la deces.
Potrivit raportului de constatare medico-legală de autopsie al I.M.L. Craiova, moartea numitului C.D. a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucţionarea căilor respiratorii cu sânge provenit din cavitatea nazală, urmarea unui traumatism cranio-facial, ale oaselor feţei şi calotei craniene, cât şi hemoragiei meningo-cerebrale, iar între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Prin încheierea din 13 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15.377/63/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L.S., reţinându-se că sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege (art. 136, 143, 148 lit. f)), întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani închisoare.
În faţa primei instanţe, la termenul de judecată din 04 februarie 2013, inculpatul L.S. a declarat că înţelege uzeze de procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând fapta astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi solicitând să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 12 septembrie 2012, în jurul orei 19:30, între inculpatul L.S. şi victima C.D., unchiul acestuia, a izbucnit un conflict, pe fondul consumului de alcool, în urma loviturilor pe care inculpatul i le-a aplicat, victima suferind leziuni care au dus la decesul acesteia.
Situaţia de fapt anterior prezentată a fost reţinută pe baza declaraţiilor de recunoaştere ale inculpatului, coroborate cu restul probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv raportul medico-legal de necropsie privind victima C.D. întocmit de I.M.L. Craiova şi declaraţiile martorilor U.B., U.M., S.N., S.R., S.L., L.A.
Constatând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de dispoziţiile părţii generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul a înţeles să uzeze de procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen., astfel că limitele de pedeapsă, ca urmare a reducerii, sunt de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni închisoare.
De asemenea, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat pe fondul consumului de alcool, însă intenţia directă este evidentă, că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, că nu are antecedente penale, că nu a mai avut conflicte în familie şi în societate, faţă de toate aceste elemente apreciind că o pedeapsă de 15 ani închisoare este aptă să realizeze scopul preventiv educativ al pedepsei.
Totodată, instanţa fondului a apreciat că, faţă de gravitatea deosebită a faptei, în favoarea inculpatului nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv buna conduită avută înainte de comiterea acesteia, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale. în acelaşi context, s-a apreciat că nici circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, nu poate fi reţinută, deoarece instanţa a încuviinţat aplicarea procedurii reglementată de art. 3201 C. proc. pen. şi recunoaşterii i s-a dat eficienţă în cadrul acestei proceduri.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborate cu art. 175 alin. (1) C. pen., prima instanţă a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, faţă de gravitatea infracţiunii comise.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatului L.S., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a luat act că numiţii Z.M. şi M.Z. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul L.S., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu argumentarea că nu are antecedente penale şi că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr. 109 din 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele acestei decizii s-a menţionat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, în sensul că la 12 septembrie 2012, înjurai orelor 19:30, între inculpatul L.S. şi unchiul acestuia, victima C.D., pe fondul consumului de alcool, a izbucnit un conflict, în urma căruia inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
S-a mai reţinut că, potrivit raportului de constatare medico-legală autopsie aflat la dosarul cauzei, rezultă că moartea numitului C.D. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucţionarea căilor respiratorii, cu sângele provenit din cavitatea nazală, urmare a unui traumatism cranio-facial, ale oaselor feţei şi calotei craniene, cât şi hemoragiei meningo-cerebrale, între leziunile de violenţă şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Totodată, Curtea a apreciat că prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, neimpunându-se reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, inculpatul continuând să lovească victima şi după ce aceasta a căzut la pământ, aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei, agresiunea fiind întreruptă doar de apariţia la faţa locului a martorilor U.B. şi Z.A., fapt ce l-a determinat pe inculpat să fugă de la locul faptei.
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Curtea a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.S.
În condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., termenul iniţial fixat în cauză pentru judecarea recursului, 24 septembrie 2013, a fost preschimbat la data de 28 august 2013.
În cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei prin poştă, la data de 23 mai 2013, inculpatul a criticat omisiunea reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea sa, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 74 -76 C. pen.
La termenul de dezbateri din 28 august 2013, subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică a invocat disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul procesului penal.
Examinând recursul declarat de inculpatul L.S. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 2 aprilie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., aşa încât, potrivit art. 38510 alin. (2) cu referire la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte va proceda la examinarea criticilor circumscrise de apărare motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. rap la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând însă motivul de recurs astfel cum, a fost argumentat, înalta constată că recurentul inculpat L.S. a invocat în sfera acestuia critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât acestea vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a unei corecte valorificări a aspectelor privind conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul procesului penal, respectiv ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia.
Or, reţinerea de circumstanţe atenuante, individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia reprezintă chestiuni de apreciere asupra mai multor circumstanţe, operaţiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nu pot fi supuse examenului instanţei de recurs.
Se apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de forma anterioară a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute delege”.
Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege”, din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Ca urmare, în raport de natura criticilor invocate de inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate, rezultă cu evidenţă că acestea nu se circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.
În consecinţă, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi nici celui prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.
Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.S.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 28 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1839/2013. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
