ICCJ. Decizia nr. 1864/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1864/2013

Dosar nr. 10851/117/2011

Şedinţa publică din 30 mai 2013

Asupra recursului de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 406 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 10851/117/2011, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul N.I. din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi h), 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt simplu prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., formulată de apărătoarea inculpatului.

În baza art. 334 C .proc. pen., s-a schimbat din oficiu încadrarea juridică a infracţiunii de omor deosebit de grav din art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi h), 176 alin. (1) lit. d), în art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi h), 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., reţinând şi agravanta prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi h), 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 174 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba şi alătură fiecărei pedepse dintre cele de mai sus pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen. şi pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen. şi în baza art. 34 lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi d) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C .proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul marca C. cu lungimea de 31 cm, cu lama de 20 cm şi lăţimea de 3 cm cu mâner de culoare crem şi din material plastic, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Cluj.

În baza art. 14 şi urm., art. 346 C .proc. pen. rap. la art. 1390 alin. (3) C. civ., art. 529 alin. (2) C. civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile K.D.B., suma de 175 RON lunar, începând cu data de 26 octombrie 2011 şi până la majoratul minorei.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 550 RON reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. M.C.A.C., 200 RON pentru faza de urmărire penală, av. L.M. - 200 RON pentru faza de judecată, av. D.I. - 150 RON pentru partea vătămată minoră) ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C .proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul N.I. şi victima K.M.B. s-au cunoscut în urmă cu cca. 11 ani, iar din relaţia lor de concubinaj s-a născut la data de 4 septembrie 2009 minora B.D., pe care inculpatul nu a recunoscut-o legal, susţinând că nu avea în acel moment act de identitate deoarece îl pierduse, în actul de stare civilă fiind menţionat doar numele mamei. La momentul prinderii sale inculpatul nu a avut actul de identitate asupra sa, declarând că l-a pierdut înainte cu doi ani.

În legătură cu relaţiile anterioare săvârşirii infracţiunii dintre victimă şi inculpat, din declaraţiile inculpatului, ale martorilor K.M. - mama victimei, K.L.N. - fratele victimei, P.P. - concubinul mamei victimei, N.M. - prietena victimei, S.G. - persoană pentru care inculpatul presta diverse munci, A.D.N. - prietenul fratelui victimei şi persoană care avea acces în casa victimei, Ţ.A.V. - persoană cu care inculpatul s-a întâlnit anterior crimei şi J.A.C. - persoană al cărei copil era internat în acelaşi salon ca şi fiica victimei în martie 2011, reies următoarele:

K.M. locuieşte în comuna C., sat C., în curte fiind situate două imobile, în unul locuia mama victimei şi concubinul ei, în celălalt victima şi inculpatul - atunci când erau în relaţii bune, fetiţa, fratele şi sora victimei.

De-a lungul perioadei de 11 ani în care se presupune că au avut o relaţie de concubinaj, victima şi inculpatul au obţinut bani din strânsul nucilor sau alte activităţi de acest gen. Inculpatul recunoaşte că avea patima jocurilor de noroc, iar celelalte persoane au declarat că victima se plângea de faptul că inculpatul nu dădea bani în casă şi că a luat cu o ocazie suma de 300 RON obţinută de ambii concubini din strânsul de nuci, sumă care a fost păstrată pentru o eventuală intervenţie chirurgicală de care avea nevoie minora ce suferea de o malformaţie congenitală la inimă. În relaţia inculpatului cu victima a intervenit de mai multe ori mama victimei, nemulţumită de comportamentul inculpatului, aceasta încercând de mai multe ori să o determine pe fiica sa să se despartă de inculpat, astfel că relaţiile dintre inculpat şi soacra sa erau tensionate. Inculpatul îl ajuta în gospodărie pe martorul S.G., patronul magazinului sătesc ce funcţiona şi ca şi bar, persoană căreia i-a povestit despre aventurile sale prin diverse alte localităţi în afară de C., martorul având cunoştinţă despre faptul că inculpatul mai are alţi doi copii născuţi în perioada de concubinaj cu victima. Aceasta din urmă s-a certat de mai multe ori cu inculpatul din cauza infidelităţilor, a faptului că nu aducea bani suficienţi în casă, a împrejurării că obişnuia să consume băuturi alcoolice şi să joace la jocuri mecanice pe bani. De asemenea, potrivit declaraţiilor inculpatului, victima a făcut de mai multe ori plângere la poliţie împotriva inculpatului pentru ameninţare şi viol, dar de fiecare dată şi-a retras plângerile. Poliţia Rurală din zonă a comunicat că victima a făcut plângere împotriva inculpatului pentru că a luat din casă alocaţia copilului şi a cheltuit-o în scopuri personale.

În cursul lunii martie 2011, fiica victimei - K.D.B. a fost internată în Cluj-Napoca la secţia de Pediatrie, în acelaşi salon cu copilul martorei J.A.C. Acesteia victima i s-a plâns că inculpatul nu dă bani în casă şi că "nu trăieşte bine" cu bărbatul ei, inculpatul venind în vizită într-o zi şi stând în acelaşi salon până a fost evacuat de către personalul sanitar, a dormit în acea noapte în parcul spitalului, iar a doua zi dimineaţă a intrat în salon, a cerut victimei să-şi facă bagajele pentru că este externată (fără ca acest lucru să fie real) după care le-a luat pe cele două şi au plecat, din coroborarea probelor rezultând că inculpatul le-a dus în localitatea Avrig unde ar fi stat 3 luni până la momentul la care a intervenit mama victimei şi i-a convins să vină înapoi în C. deoarece pun în pericol viaţa copilei bolnave. S-au întors în luna august, a urmat episodul cu cearta pentru luarea sumei de 300 RON din casă, ocazie cu care victima a dat de înţeles în mod clar inculpatului că nu mai doreşte să reia relaţia cu el. Inculpatul încerca prin toate mijloacele să ia legătura cu victima ştiind însă că nu se poate întâlni cu ea acasă la domiciliul mamei ei, motiv pentru care o pândea când mergea la magazinul martorului S. sau îi cerea martorului A., care avea acces în casa soacrei lui să îi ducă victimei diverse bileţele pe care acesta fie i le înmâna, fie le ascundea în gard pentru ca ea să le găsească.

Unul dintre aceste bileţele a fost găsit asupra inculpatului atunci când a fost prins cu următorul conţinut "te-ai jurat că vii, de ce n-ai venit, nu mă duc la lucru până nu vii să vorbim, te rog vino să vorbim sau dă-mi un răspuns: mai avem ceva în comun, să ştiu ce am de făcut, nu mă ţine în loc, dă-mi un răspuns". Biletul nu a apucat să fie predat victimei sau a fost ridicat de inculpat de la victimă după ce a ucis-o, ultima variantă fiind mai plauzibilă.

Este posibil ca inculpatul să se fi întâlnit cu victima pe ascuns în perioada de după ce a fost alungat din domiciliul soacrei, însă nu s-a dovedit că au şi întreţinut relaţii sexuale consimţite în intervalul de timp până la crimă, expresia martorului A. că se întâlneau "pe-afară" nefiind suficient de elocventă.

În aceeaşi perioadă victima s-a plâns fratelui ei, mamei ei, martorei N.M. şi concubinului mamei că inculpatul o ameninţa, pe ea, pe fiica ei şi pe mama ei, pentru toţi membrii familiei fiind clar că ea se temea de el. Din păcate însă mama victimei nu i-a dat credit lăudându-se că ei nu îi este frică de inculpat, iar fratele ei avea şi el dubii din cauză că inculpatul nu părea agresiv din fire.

În data de 25 octombrie 2011, deci înainte cu o zi de incidentul ce face obiectul prezentului dosar, victima a fost plecată în sat, la îndemnul mamei ei, care, văzând că a trecut o oră şi jumătate şi nu se mai întoarce a ieşit în întâmpinarea ei. A văzut-o pe fiica ei venind spre casă cu capul plecat şi cu faţa plină de lacrimi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar fata i-a spus că inculpatul a prins-o lângă nişte boscheţi unde a terorizat-o să fugă cu el. A aflat că inculpatul a ameninţat-o cu moartea spunând şi că o va omorî pe fiica lor, ameninţarea vizând şi pe mama ei la casa căreia ameninţa că va da foc. Victima părea cu adevărat alarmată şi, deşi mama sa a asigurat-o că nu îi este frică de inculpat şi nici ei nu trebuie să-i fie, nu s-a liniştit, spunând şi fratelui ei ce a păţit. Acesta a sfătuit-o să formuleze o plângere către poliţie în care să relateze ameninţările inculpatului, lucru pe care a doua zi dimineaţă victima l-a şi făcut. Plângerea a fost găsită ruptă la faţa locului şi conţinutul ei este reflectat (distorsionat deoarece bucăţile de hârtie nu au fost puse la locul lor, în ordinea firească) la fila 50 din dosarul de urmărire penală. Conţinutul plângerii este următorul "Declaraţie. 26 octombrie 2011. Către Poliţia Comunei C., Subsemnata K.M.B., domiciliată în comuna C., jud. Cluj, vreau să declar următoarele: am primit ameninţări cu moartea din partea fostului concubin. Subsemnatul N.I. mi-a spus în faţă că mă omoară pe mine şi pe fetiţa mea şi a mai spus că îmi dă foc la casă. Din această cauză mi-e frică să umblu pe stradă şi să ies noaptea din casă pentru treburile personale. Rog Poliţia comunei C. să ia măsuri. Vă mulţumesc. Semnătura".

În data de 26 octombrie 2011, întrucât mama victimei, concubinul ei şi fratele victimei aveau treburi personale de rezolvat şi părăseau locuinţa, victima şi-a exprimat temerea de a rămâne singură, a redactat plângerea împreună cu fratele ei şi s-a pregătit să o ducă la poliţie, să ducă cartea de identitate a mamei la primărie pentru motive irelevante şi să meargă la poştă să scoată alocaţia. A plecat de acasă probabil din nevoia imperioasă de a obţine alocaţia din care trebuia să cumpere medicamente copilei - atunci în vârstă de 2 ani şi 2 luni, fiind sfătuită de mama ei să se ducă la o mătuşă ce locuia în aceeaşi localitate împreună cu fetiţa.

Inculpatul, dorind să o întâlnească - aspect ce reiese din acel bilet găsit asupra lui ulterior, prin care îi cerea insistent să se vadă, a aşteptat-o pe drumul ce ducea spre sat, casa mamei victimei fiind situată pe o stradă lăturalnică, lângă cimitirul satului, s-a întâlnit cu victima ce era însoţită de fiica lor şi a stat cu ea de vorbă. În mod evident nu se poate reda conţinutul discuţiei, din contradicţiile din declaraţiile inculpatului reieşind ba că s-au înţeles să se reîntâlnească în jurul orei 12 (atunci fiind ora 10) pentru a se deplasa într-un loc ferit unde să întreţină relaţii sexuale şi să vorbească, ba că ea i-a spus că atunci nu poate vorbi şi că are treabă la poştă şi primărie, urmând să vorbească mai târziu. Cert este că în jurul amiezii s-au întâlnit din nou, inculpatul consumând bere în intervalul de timp în care victima a lipsit, respectiv conţinutul a 2 pet-uri de 2 litri, aspect menţionat de inculpat. Reîntâlnind-o, potrivit primei declaraţii date instanţei, i-a propus să se deplaseze într-o grădină părăsită dinspre capătul satului, ea fiind de acord mai ales din cauză că trebuiau să treacă prin faţa locuinţei mamei sale. Aceasta este declaraţia inculpatului şi nu există vreun motiv de bănuială că nu ar reflecta adevărul. Dacă victima a fost de acord să se deplaseze la acea grădină mai ales că treceau prin faţa casei mamei ei, înseamnă că a sperat că va fi văzută şi va scăpa de insistenţele inculpatului.

K.M.B. s-a deplasat la un moment dat în cursul dimineţii la mătuşa ei, aşa cum i-a spus mama ei să facă pentru a nu rămâne singură acasă, a stat acolo până când mama ei a sunat-o în jurul orei 11, spunându-i că nu mai merge la muncă şi că ea poate veni acasă, s-au întâlnit la barul unde se afla mama ei, aceasta spunându-i să meargă înainte (scutecul copilei trebuia schimbat) că o va ajunge din urmă, indicându-i şi ruta pe unde să meargă, însă victima nu a ascultat-o, martorul P.P. văzând că victima s-a deplasat înspre centrul satului şi nu pe ruta indicată de mamă.

S-a considerat că victima nu s-a deplasat de bunăvoie la acea grădină, ci a fost constrânsă moral să o facă. Există suficiente probe că ea era efectiv terorizată de inculpat, că se temea de el, mai mult pentru viaţa fiicei şi a mamei ei decât pentru propria viaţă, plângerea formulată şi discuţia purtată în 25 octombrie 2011 cu mama ei fiind deosebit de elocvente în acest sens. Pe inculpat l-a descris în plângere ca fiind fostul concubin, iar fratelui ei i-a lăsat impresia clară că de această dată nu se mai împacă cu inculpatul, prin urmare nu se poate afirma că s-a dus de bunăvoie în grădină ci, în lipsa unor probe directe care să ateste că a fost constrânsă fizic, concluzia este că a fost constrânsă moral, teroarea pe care trebuie să o fi simţit fiind paralizantă de voinţă. Analizând discuţia avută cu mama ei în ziua precedentă, instanţa a ajuns la concluzia că boscheţii unde ar fi prins-o la "discuţii" inculpatul sunt aceiaşi sau măcar în zona grădinii părăsite şi cum în ziua anterioară victima a scăpat de insistenţele inculpatului s-a gândit că va scăpa şi de această dată. Nu trebuie omis din vedere faptul că însuşi inculpatul a declarat că victima a mai formulat şi anterior plângeri penale împotriva inculpatului pentru viol şi ameninţare, dar le-a retras, aspecte care întăresc concluzia instanţei că victima a sperat în mod uşuratic că aşa cum a "scăpat" de fiecare dată, va scăpa şi acum.

Instanţa a apreciat că, ceea ce s-a întâmplat în grădină nu se poate stabili decât interpretând declaraţiile inculpatului, leziunile victimei, precum şi urmele găsite la faţa locului.

Prin urmare, inculpatul, care era îmbrăcat cu o bluză roşie de corp, o bluză de trening de culoare galbenă şi o geacă neagră de fâş s-a dezbrăcat de ultimele două obiecte de îmbrăcăminte, pe copilă posibil victima a culcat-o, în mod cert pe geaca de fâş şi nu pe bluza galbenă. Deşi inculpatul s-a contrazis sub acest aspect, în prima declaraţie olografă, spunând că fetiţa a fost culcată pe geacă, iar în declaraţia de inculpat că pe bluza galbenă, după care în ultima declaraţie dată instanţei că, din nou, pe geacă, s-a desprins concluzia că fetiţa a fost culcată pe geacă, bluza galbenă rămânând la faţa locului, îmbibată de sânge, sub şezutul victimei. Presupunând că victima nu s-a mai mişcat după ce a fost înjunghiată, nemaiavând cum să o facă deoarece a decedat în maxim 5 secunde, iar inculpatul nu a avut vreun interes să mute victima, s-a dedus că bluza galbenă, pe care a fost găsită, se găsea sub ea, iar geaca sub copil.

Din împrejurarea că hainele victimei nu erau rupte, iar sub şezutul acesteia s-a găsit bluza galbenă de trening a inculpatului (mult prea puţini subiecţi activi ai infracţiunii de viol având grijă ca victima să stea confortabil în timpul actului sexual), precum şi din faptul că victima nu avea leziuni specifice violului în zona inghinală şi în zona internă a coapselor sau urme de imobilizare pe mâini, s-a tras concluzia că victima nu a fost constrânsă fizic să se dezbrace. Leziunea de pe pometele stâng al victimei a fost explicată (coroborarea a trei declaraţii diferite) de inculpat prin aceea că atunci când a smuls cuţitul cu mâna dreaptă din partea lui stângă, unde era geaca, s-a dezechilibrat şi a căzut în cotul drept, cot care a lovit pometele stâng al victimei. Explicaţia a fost considerată plauzibilă, prin urmare, în baza principiului in dubio pro reo instanţa nu a reţinut că inculpatul a lovit victima cu pumnul în obraz în timp ce încerca prin violenţă să întreţină relaţii sexuale cu ea.

Însă, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., infracţiunea de viol constă în "actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa". În literatura de specialitate s-a menţionat, în mod clar, că, constrângerea poate fi atât fizică, cât şi morală, cea morală constând în ameninţarea cu producerea unui rău acesteia, partenerului de viaţă sau unei rude apropiate, rău care nu poate fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual. Nu este necesar ca victima să opună rezistenţă, expunându-se producerii răului cu care a fost ameninţată; dacă ea a ajuns la convingerea că acest rău nu poate fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual, cerinţa legii referitoare la existenţa constrângerii este îndeplinită şi atunci când ea nu a opus nicio rezistenţă făptuitorului (Octavian Loghin, Tudorel Toader - Drept penal român - Partea specială, editura Şansa, Bucureşti 1996, pag. 170). Acum, împrejurarea că la faţa locului a fost şi o fetiţă în vârstă de 2 ani şi 2 luni, puternic ataşată de mamă potrivit declaraţiei inculpatului, este cea care face deosebită prezenta speţă de celelalte ce au ca obiect infracţiuni de omor.

S-a reţinut că victima a fost ameninţată înainte cu o zi de inculpat că o omoară atât pe ea cât şi pe fiica lor, aspectul reieşind cât se poate de clar din plângerea amintită; inculpatul a declarat că victima a mai depus plângeri împotriva lui pentru viol şi ameninţare, iar victima era efectiv paralizată de frica faţă de inculpat, teroarea ei fiind percepută de rudele sale mult prea târziu. Din toate acestea, precum şi din împrejurarea că inculpatul a declarat în chiar prima declaraţie olografă, luată imediat după ce a fost prins, că după ce s-a enervat şi a început să o stranguleze pe concubina sa, M. a început să strige să nu îi facă rău fetiţei, s-a dedus că victima a acceptat raportul sexual doar pentru a nu i se întâmpla nimic rău copilului, ea fiind ferm convinsă că inculpatul îşi va pune în practică ameninţările anterioare.

La un moment dat, în timpul actului sexual sau imediat după acesta, ultima variantă fiind considerată mai plauzibilă, raportat la împrejurarea că în raportul de constatare medico-legală s-a precizat că în vaginul victimei s-au găsit spermatozoizi, între victimă şi inculpat a existat o discuţie legată de subiectul de care era interesat inculpatul, relevat şi de biletul găsit asupra sa cu ocazia reţinerii, respectiv dacă vor fugi sau nu împreună din sat. Inculpatul a susţinut că după terminarea actului sexual, mai precis "după primul număr" au stat amândoi în şezut şi au început să discute pe tema respectivă şi că victima nu s-a îmbrăcat tocmai din cauză că urma un al doilea act sexual. Din împrejurarea că ea a fost găsită dezbrăcată de la brâu în jos, în poziţie de decubit dorsal cu genunchii flexaţi şi picioarele desfăcute, în poziţie tipică de întreţinere a actului sexual, instanţa deduce că cei doi nu au apucat să se aşeze în şezut pe bluză şi să discute, ci mai degrabă inculpatul a întrebat-o pe victimă în timp ce se afla deasupra ei ce are de gând. Dacă ea ar fi apucat să se ridice atunci nu ar fi fost găsită în poziţia aceea, ci, cel mai probabil, cu picioarele întinse. Oricum, ceea ce a răspuns victima a nemulţumit inculpatul care, sub influenţa răspunsului victimei, contrar susţinerilor sale şi contrar a ceea ce se susţine în rechizitoriu, a strangulat victima, însă nu cu mâinile, ci cu sfoara de culoare roşie, găsită asupra sa cu ocazia percheziţiei corporale. Acest lucru a reieşit cu certitudine din fotografia nr. 24 de la fila 13 din dosarul de urmărire penală şi din raportul de constatare medico-legală, leziunea fiind descrisă la punctul 4 de la examenul extern. Dacă se analizează fotografia, se observă cu uşurinţă că leziunea liniară din jurul gâtului nu este ceea ce a presupus probabil toată lumea de la început, leziunea rezultată în urma primei trageri peste gât cu cuţitul care nu tăia, ci este echimoza produsă în timpul vieţii persoanei rezultată în urma strangulării cu sfoara de culoare roşie, găsită ulterior asupra inculpatului. Ceea ce nu poate stabili instanţa este dacă strangularea a avut loc prima dată (respectiv în stradă), apoi violul şi înjunghierea sau dacă violul a fost primul, urmat de strangulare şi înjunghiere. Însă, în baza principiului in dubio pro reo va fi luată în considerare ultima variantă, mai uşoară pentru inculpat.

După ce victima a rămas în stare de inconştienţă deci, inculpatul a început să caute prin buzunare, şi-a însuşit suma de 25 RON, a găsit plângerea, s-a înfuriat cumplit, a rupt-o, după care a scos cuţitul din geaca presupus aflată sub copilă, a tras cu el o dată peste gâtul victimei, ocazie cu care a constatat că nu era suficient de ascuţit (leziune descrisă la punctul 3 examen extern din raportul de constatare medico-legală), apoi a efectuat mişcarea inversă, de la stânga la dreapta gâtului victimei, a împlântat cuţitul în gât, a tras de el, l-a scos, moment în care a ţâşnit mult sânge.

Instanţa a considerat că la acest moment fetiţa era trează şi că inculpatul era îmbrăcat cu geaca de culoare neagră ce se afla iniţial sub copilă.

Inculpatul a susţinut că a strangulat victima cu mâinile, însă pe gâtul victimei nu sunt urmele specifice acestui tip de strangulare şi că, în timp ce o ţintuia cu o mână pe victimă la pământ, cu cealaltă a smuls cuţitul din geacă şi a realizat înjunghierea, cu prilejul smulgerii susţinând că a rupt căptuşeala gecii. Geaca este ruptă în zona mânecii drepte, în partea din spate, la subsuoară, fiind considerată o ruptură ce se produce când o persoană îmbrăcată cu geaca forţează cusăturile mânecilor, împingând puternic ambele mâini în faţă, ocazie cu care se încordează puternic muşchii spatelui sau atunci când cu mâna dreaptă ia ceva din partea lui stângă, forţând cusătura. În ambele variante însă geaca e îmbrăcată, ceea ce presupune că aceasta nu se afla sub copilă, deci copila era trează şi e posibil să fi văzut momentul înjunghierii.

Apoi, a sunat o cunoştinţă despre care ştia că face taximetrie şi a fugit de la faţa locului. A susţinut că minora a rămas dormind. Faptul că inculpatul a rupt plângerea şi nu fetiţa a reieşit din împrejurarea că fâşiile erau mult prea regulate, copiii atât de mici nefiind preocupaţi de ruperea regulată a hârtiei.

S-a deplasat cu taxiul în piaţa din mun. Turda unde a vândut telefonul mobil, apoi a plecat cu autobuzul în centrul mun. Câmpia Turzii, seara s-a întors în C., a trecut prin faţa casei mamei victimei şi, fiind văzut de aceasta şi de concubinul ei, între timp intraţi în stare de alertă din cauză că victima şi fetiţa nu au ajuns acasă, l-au fugărit peste hotar până i-au pierdut urma, în acea noapte dormind pe dealurile din zona casei mamei lui, văzând seara mai multe maşini de poliţie. În dimineaţa următoare a mers la gara din C., a luat o maşină de ocazie până în Cluj-Napoca unde a ajuns în jur de orele 15 - 16, s-a plimbat pe strada Eroilor, unde de pe o masă de la o terasă a sustras un telefon mobil de pe care a sunat-o pe soacra sa fără să spună nimic, apoi l-a sunat pe "D." (martorul A.), spunându-i ce a făcut şi unde sunt cele două, victima şi fetiţa. A oprit telefonul apoi şi s-a plimbat prin Cluj-Napoca, a înnoptat pe dealul Cetăţuia, iar în data de 28 octombrie 2011 a coborât în Piaţa Mihai Viteazu unde în scurt timp a fost prins de organele de poliţie. În plus, la un moment dat a sunat şi poliţia, şi-a declinat identitatea ca fiind L.A. şi a declarat că s-a întâlnit cu N.I., care i-a spus că şi-a ucis concubina şi fetiţa, indicând locul în care se află.

Între timp, după ce s-a întâlnit cu fiica ei în bar, partea vătămată K.M. s-a îndreptat spre casă şi s-a alarmat văzând că fiica şi nepoata ei nu au ajuns încă. A purces împreună cu concubinul la căutări prin tot satul, în toate locaţiile în care s-au gândit că pot fi, au anunţat un poliţist din comună despre cele întâmplate, au căutat-o în continuare, la căutări participând ulterior şi un poliţist comunitar. Apoi a sunat la 112 alertând toate organele de poliţie din zonă, pe parcursul căutărilor întâlnindu-se cu martorul Ţ.A., care i-a adus la cunoştinţă că înainte cu câteva zile l-a întâlnit pe inculpat, l-a întrebat ce face, acesta răspunzându-i că are de gând să o omoare pe ea, arătându-i şi un cuţit cu care intenţiona să facă acest lucru, iar la ora 19:00 au mers alte echipaje de poliţie la ei acasă, unde au întocmit documente privind dispariţia femeilor, care însă nu au dus la găsirea lor.

Întrucât în opinia instanţei, următoarele pasaje, reţinute în rechizitoriu, reprezintă reproduceri ale declaraţiilor unor persoane şi nu comportă discuţii - fiind în majoritate concluzii ale unor probe ştiinţifice, însuşite fiind din actul de sesizare, au fost reproduse în totalitate:

"Apoi, a doua zi, împreună cu organele de poliţie, au început să-l caute pe N.I., începând din localitatea C. şi până în Câmpia Turzii, unde credeau că acesta le-a putut duce pe fete la un frate sau o soră de-a lui, deplasare pentru care au cerut cuiva să îi transporte cu autoturismul în care l-au luat cu ei şi pe un cunoscut de-al lor cu numele de A.D. În cursul după-amiezii zilei de 27 octombrie 2011, în timp ce se deplasau cu maşina spre Câmpia Turzii, mama victimei a fost sunată pe telefonul celular de o cunoştinţă cu numele de Ţ.L., care i-a spus că a contactat-o inculpatul şi i-a relatat că fiica ei şi copila acesteia se află în casa părăsită de lângă fântâna din sat de unde aduc ei apă, dar când s-au reîntors şi au mers la acea casă, nu le-au găsit acolo pe cele două, astfel că şi-au reluat drumul înapoi spre Câmpia Turzii. În cursul acestei noi deplasări, K.M. a primit un apel pe telefonul celular, la care atunci când a realizat legătura nu i-a răspuns nimeni, fapt pentru care bănuind că ceva nu este în regulă cu acel apel, i-a solicitat lui A.D. să sune el de pe mobilul său la acel număr de celular înregistrat la ea în agendă. În momentul când martorul A.D. a apelat acel număr de telefon - 07AAAAAAAA - şi s-a realizat legătura telefonică, au constatat că cel care le-a răspuns era chiar N.I., care după câteva cuvinte discutate cu cel dintâi a închis telefonul. Apoi aceştia au mers la sediul Poliţiei Turda, şi în prezenţa poliţiştilor din echipa de căutare a persoanelor dispărute, A.D. afirmă că l-a apelat din nou pe N.I. la acelaşi număr de telefon celular, comutând convorbirea pe microfon, iar când acesta a răspuns la apel l-a întrebat unde se află M.B. şi fiica lor şi în ce stare sunt, el zicând să le spună membrilor de familie să meargă să le caute în grădina din spatele locuinţei lor, unde le vor găsi moarte pe amândouă. În urma acestei dezvăluiri, o formaţiune de poliţişti din cadrul echipei de căutare aflată în localitatea C., împreună cu concubinul lui K.M., P.P., au mers în grădina fără construcţii din localitate, unde căutând cu lanternele între nişte arbuşti din partea de sus a grădinii, au observat corpul unei femei culcate pe sol, dezbrăcată de la brâu în jos, iar de pe abdomenul ei s-a ridicat o fetiţă ce se aflase culcată acolo, P.P. recunoscând că acestea sunt K.M.B. şi fiica ei K.B.D., în vârstă de doi ani şi două luni, pe care a dus-o urgent la locuinţa lor de unde a fost transportată cu ambulanţa la spital spre a i se acorda îngrijiri medicale.

În urma acestor constatări, precum şi a unei sesizări telefonice din aceeaşi dată de 27 octombrie 2011, făcute organelor de poliţie de către un cetăţean ce s-a recomandat ca numindu-se L.A., care a afirmat că dintr-o discuţie cu numitul N.I., din C., a aflat că acesta şi-a ucis concubina şi fiica minoră într-o grădină din acea localitate, s-a format echipa complexă de cercetare pentru infracţiuni contra vieţii, care a procedat la cercetarea locului faptei şi la efectuarea de investigaţii pentru identificarea şi prinderea autorului. Cu această ocazie, s-a constatat că în zona dintre pâlcul de arbori din grădina sus-descrisă, se afla întins pe sol în poziţia decubit dorsal cadavrul unei femei, cu capul întors spre partea dreaptă şi braţele pe lângă corp flexate din cot, cu palmele orientate spre sol în zona şoldurilor, cu picioarele aflate în poziţie ginecologică. Piciorul stâng era dezbrăcat şi fără încălţăminte, doar cu o şosetă cu romburi de culoare alb-albastru-bleumarin, iar piciorul drept avea tras în jos în zona gambei obiectele intime de îmbrăcăminte şi pantalonii de catifea, fiind încălţat cu un pantof tip adidas de culoare albă. Partea superioară a corpului avea îmbrăcată o bluză roşie şi o geacă de culoare verde, cu fermoare şi elastic negru în zona brâului şi a manşetelor de la mâini, geaca având buzunarele desfăcute, iar într-unul din ele (din partea stângă) a fost găsit un cupon de ridicare a alocaţiei pentru copii în valoare de 50 RON. Pe sol, lângă capul cadavrului şi în partea dreaptă a lui, au fost găsite 15 bucăţi din coală tip dictando, cu un scris olograf pe ele realizat cu pastă de culoare neagră, lângă piciorul stâng s-a găsit o pungă din plastic având în interior covrigei, în apropierea piciorului drept se afla un pantof sport tip adidas de culoare alb cu albastru, iar la circa 60 cm de acesta un pantof de copil de culoare maro şi o cutie de medicamente cu inscripţia F. Apoi, sub îmbrăcăminte, pe abdomenul cadavrului au fost descoperite două cărţi de identitate, una aparţinând victimei K.M.B. şi alta pe numele de K.M.

Cu ocazia examinării exterioare a cadavrului de către medicii legişti s-a stabilit că acesta prezenta în zona gâtului o echimoză liniară şi două plăgi tăiate-înţepate, precum şi o echimoză în zona pometului stâng, iar în zona abdominală stânga a fost descoperită o pată de substanţă de culoare gri. După ridicarea cadavrului, sub acesta, în zona capului, a fost descoperit un cuţit cu lungimea de 31 cm, cu lama având lungimea de 20 cm şi lăţimea de 3 cm, cu mâner de culoare crem din material plastic, fiind evidenţiate pe lamă pete de culoare brun-roşcată ce păreau a fi de sânge. Tot sub cadavru a mai fost descoperit un hanorac cu glugă de culoare galbenă, cu dungi orizontale verzi, care prezenta pe el urme de culoare brun-roşcată, urme ce existau şi pe frunzele de sub hanorac.

Aspectele constatate la cercetarea locului faptei au fost fixate prin fotografiere şi filmare, iar apoi cuţitul corp-delict şi celelalte mijloace materiale de probă au fost ambalate, sigilate şi ridicate pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei."

"Din raportul de constatare medico-legală reiese că: în cadrul capitolului "CONSTATĂRI LA NECROPSIE: EXAMEN EXTERN", s-a învederat că este vorba de un cadavru de sex feminin, în vârstă de 24 ani, care prezintă ca leziuni traumatice:

Zigomatic stâng echimoză violacee palidă de 3,5/3,5 cm pe fond tumefiat;

Pe faţa vestibulară a buzei superioare în apropierea comisurii labiale stângi infiltrat sanguin de circa 1,5/0,8 cm;

La nivelul regiunii cervicale se constată două soluţii de continuitate cu margini regulate, infiltrate sanguin, după cum urmează: una cervical anterior, în 1/3 medie, cu lungimea de circa 5 cm cu dispoziţie predominant paramedian stâng, prelungită 1,5 cm în dreapta de linia mediană, uşor oblică de la dreapta la stânga, cu unghiul median rotunjit iar cel lateral (stâng) ascuţit care se continuă cu o fină excoriaţie liniară brun-pergamentată de circa 1 cm lungime; dehiscenţa maximă a plăgii este de 1,4 cm cu vizualizarea glotei prin plagă; a doua soluţie de continuitate este situată la nivelul regiunii cervicale laterale drepte, în 1/3 inferioară, la circa 8 cm inferior de lobul urechii drepte şi la 6 cm distanţă de cea descrisă anterior, având lungimea de 2 cm, unghiul stâng rotunjit şi cel drept ascuţit, cu o dehiscenţă maximă de 1 cm. Subiacent acestor soluţii de continuitate se constată secţionarea muşchilor sternohioidieni, secţionarea parţială a muşchiului sternocleidomastoidian stâng, secţionarea completă a muşchiului sternocleidomastoidian drept, a cartilajului tiroid, a arterei carotide drepte şi a nervului vag;

Pe regiunea cervicală anterioară în 1/3 medie excoriaţie liniară uşor oblică de sus în jos şi de la dreapta la stânga cu lungime totală de circa 13 cm, brun-pergamentată, cu lăţimea de circa 0,4 cm; extremitatea stângă se ramifică în cinci fine excoriaţii liniare brun-pergamentate divergente, cu lungime fiecare de circa 2,5 - 3 cm."

La capitolul "EXAMEN INTERN", aspecte relevante s-au evidenţiat la pct. 2.GÂTUL:"ţesuturi moi ale gâtului cu soluţiile de continuitate corespunzător plăgilor descrise la examenul extern, muşchii de culoare brun-palidă, muşchiul sternocleidomastoidian stâng medial este infiltrat sanguin şi cu câteva fascicule musculare secţionate; secţionarea completă a muşchilor sternohioidieni. Secţionarea completă în plan orizontal a laringelui la nivelul cartilajului tiroidian cu expunerea glotei, secţionarea completă a muşchiului sternocleidomastoidian drept, a arterei carotide comune drepte şi a nervului vag."

La capitolul "DIAGNOSTIC ANATOMO-PATOLOGIC MACROSCOPIC" la punctele 1 şi 2 s-au reţinut ca aspecte relevante următoarele:

"1. Echimoză zigomatică stângă. Infiltrat sanguin buză superioară, excoriaţii cervicale.

2. Plagă înţepată-tăiată cervicală cu secţionarea parţială a muşchiului sternocleidomastoidian stâng, muşchi sternohioidieni, secţionarea completă a cartilajului tiroid, a muşchiului sternocleidomastoidian drept, a arterei carotide şi a nervului vag."

La capitolul "EXAMENE COMPLEMENTARE" s-au reţinut ca aspecte relevante următoarele:

"(...) 2. Examen toxicologic: alcoolemia victimei a fost zero;

3. Examen serologic: - Buletin de analiză din 29 octombrie 2011 - pe cele 4 tampoane cu secreţie, 3 recoltate din fundul de sac vaginal, respectiv un tampon recoltat de la nivelul zonei pubiene: Sunt prezente urme de spermă intravaginal. Examen microscopic - rar spermatozoizi întregi (...) Comentarii: pe tamponul recoltat de la nivelul tegumentului nu s-au pus în evidenţă urme de lichid seminal (...)"

Pe baza constatărilor astfel făcute la necropsie, s-au formulat următoarele concluzii:

1. Moartea numitei K.M.B. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat hemoragiei externe consecutivă plăgii înţepate-tăiate cervicale cu secţiune de arteră carotidă comună dreaptă.

3. Leziunile traumatice cervicale s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător-tăietor (de exemplu cuţit), în condiţiile stabilite de ancheta judiciară şi pot data din 26 octombrie 2011.

4. Direcţia de aplicare a loviturii a fost de la stânga la dreapta victimei şi uşor oblic, de sus în jos.

5. Între leziunile traumatice cervicale şi deces există legătură de cauzalitate directă.

6. Leziunile traumatice descrise la punctele 1 şi 2 capitolul "Examen extern" s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în condiţiile stabilite de ancheta judiciară şi nu au avut rol în tanatogeneză.

7. Sângele de la cadavru aparţine grupului sanguin A, Rh(D)-pozitiv şi nu conţine alcool etilic.

8. Examenul serologic al frotiului preparat din conţinut vaginal a pus în evidenţă prezenţa spermatozoizilor.

9. Moartea poate data din 26 octombrie 2011"

"În ce o priveşte pe minora K.B.D., în vârstă de 2 ani şi 2 luni, după găsirea acesteia în viaţă lângă cadavrul mamei sale, a fost transportată la Spitalul mun. Turda, unde din cuprinsul Foii de observaţie clinică generală din 27 octombrie 2011 şi a celorlalte documente medicale transmise la dosar rezultă că aceasta prezenta degerături de gradul I şi II la mâini şi la picioare, că era îmbrăcată sumar şi foarte agitată, că a plâns mult, dar după ce i s-a făcut toaleta, atât cât a permis bunica ei K.M., ce a însoţit-o, s-a mai liniştit; nu au fost identificate pe corpul ei leziuni despre care să se aprecieze că au putut fi produse prin acte de violenţă".

Cât îl priveşte pe autorul faptelor ce formează obiectul dosarului, după descoperirea cadavrului victimei au continuat acţiunile de căutare a acestuia, fiind depistat N.I. de către o patrulă a poliţiei în zona Pieţei Mihai Viteazu din Cluj-Napoca şi condus la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj. În urma examinării obiectelor de îmbrăcăminte aflate asupra sa, au fost identificate pe şapca purtată pe cap pete de culoare brun-roşcată ce păreau a fi de sânge, fiind totodată găsite asupra lui diverse bunuri, respectiv un fragment de carton cu un text olograf pe avers de opt rânduri, un alt carton similar cu o scriere olografă pe avers a numărului de telefon "07BBBBBBBB" şi a diminutivului "A.", o sfoară din material textil de culoare roşie, precum şi un telefon mobil marca S.E.

Pe lângă acestea, au mai fost observate şi evidenţiate pe faţa lui N.I. excoriaţii vizibile în zona pometului drept şi sprâncenos stâng, cu privire la care acesta a susţinut că nu i-au fost provocate de victimă în timpul comiterii actelor de agresiune asupra ei, ci şi le-a produs singur ulterior. Pentru clarificarea însă a naturii leziunilor prezentate de acesta şi a mecanismului lor de producere, s-a dispus şi efectuat o constatare medico-legală prin examinarea lui N.I. de către I.M.L. Cluj-Napoca, prin Raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2011 relevându-se următoarele:

"Examen obiectiv medico-legal la data de 1 noiembrie 2011:

1. Nazogenian drept excoriaţie de 2/0,2 cm, oblic descendentă dinspre lateral spre medial acoperită parţial cu cruste brune.

2. Genian dr. cu extensie către unghiul mandibular drept prezintă cicatrice roz-roşiatică sidefie de circa 6/0,3 cm dispusă orizontal pe alocuri cu cruste fine gălbui-albicioase; inferior de aceasta la circa 2,5 cm prezintă o altă excoriaţie de 4,5/0,4 cm, uşor arcuată cu concavitatea inferior pe alocuri cu cruste de culoare brună.

La examenul obiectiv s-au mai constatat:

- Frontal stâng şi sprâncenos stâng arie roşiatică-sidefie, cu margini neregulate de circa 2,5/1 cm.

- La nivelul roşului buzei superioare median, a buzei inferioare paramedian stg. şi la nivelul comisurii bucale drepte prezintă câte o leziune acoperită parţial cu cruste brun-gălbui, pe alocuri îndepărtate cu arii sângerânde, cu dimensiuni de 0,8,0,5 cm, 71/0,8 cm şi respectiv 1/0,7 cm (posibil leziuni herpetice).

- Latero-cervical drept 1/3 superioară prezintă cicatrice verticală, alb sidefie, de 3,5/0,4 cm.

CONCLUZII:

1. Numitul N.I. prezintă leziuni corporale traumatice constând în excoriaţii superficiale la nivelul hemifaciesului drept.

2. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire tangenţială cu sau de corpuri dure. Este necesară coroborarea cu datele relevate de ancheta judiciară.

3. Leziunile traumatice fiind superficiale nu necesită îngrijiri medicale.

4. Leziunile traumatice constatate au o vechime de aproximativ 6 - 7 zile, deci pot data din 26 octombrie 2011".

Totodată, având în vedere obligativitatea expertizei medico-legale psihiatrice în cazul infracţiunilor de omor deosebit de grav, s-a dispus efectuarea şi a unei astfel de expertize în privinţa sus-numitului. Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 14 decembrie 2011 al Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, s-au concluzionat următoarele:

"Numitul N.I. prezintă tulburare de personalitate antisocială. La data de 26 octombrie 2011 a avut discernământ păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat."

A fost întrebat dacă acceptă să fie testat la aparatul Poligraf, pentru a se stabili dacă spune adevărul cu privire la respectivele aspecte, el fiind de acord. Prin Serviciul Criminalistic, s-a concluzionat că interpretarea diagramelor Poligraf a evidenţiat faptul că răspunsurile numitului N.I. la întrebările relevante ale cauzei:

"Înaintea datei de 26 octombrie 2011 ai ameninţat-o pe K.M.B. că o omori dacă nu se împacă cu d-ta ? Răspuns: NU

În data de 26 octombrie 2011 ai lovit-o şi ameninţat-o pe K.M.B. pentru a întreţine relaţii sexuale cu d-ta? Răspuns: NU

D-ta ai rupt scrisoarea intitulată "Declaraţie" găsită de poliţie la faţa locului? Răspuns: NU

Fetiţa d-tale K.B.D. a văzut când ai agresat-o pe mama ei? Răspuns: NU", au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., a celei de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) (cu premeditare) şi h) (pentru a ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni - violul), 176 lit. d) (pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării), respectiv a infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen.

S-a arătat în cele ce preced de ce consideră instanţa că inculpatul a comis, prin constrângere morală, infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., convingerea instanţei fiind întărită şi de concluzia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică potrivit căreia inculpatul a minţit atunci când a răspuns "nu" la întrebarea dacă a lovit-o şi ameninţat-o pe victimă pentru a întreţine cu ea relaţii sexuale.

În ceea ce priveşte premeditarea omorului, aceasta a rezultat în primul rând din împrejurarea că inculpatul avea un cuţit asupra sa. Potrivit propriei declaraţii şi declaraţiei martorului Ţ.A., căruia inculpatul i-a arătat cuţitul şi i-a spus că are de gând să o ucidă cu el pe soacra sa, inculpatul se pregătea să efectueze acte de violenţă asupra soacrei sale, acelaşi lucru rezultând şi din cele spuse de victimă mamei sale în data de 25 octombrie 2011. S-a considerat că este puţin probabil că se pregătea să îşi ucidă soacra în condiţiile în care nu avea acces în locuinţa acesteia, ştia că în marea majoritate a timpului este însoţită de concubinul ei, şi, în loc să o pândească pe aceasta, o pândea pe victimă. Oricât de mult îşi ura soacra, aspect ce reiese cu claritate din declaraţiile sale, cât timp nu a făcut niciun act preparatoriu de ucidere a acesteia şi nu urmărea activitatea acesteia, ci a victimei, s-a apreciat că inculpatul nu poate fi considerat ca pregătindu-se pentru uciderea lui K.M., ci mai degrabă pentru uciderea victimei. Acesta se pregătea de o faptă penală în condiţiile în care, potrivit propriei declaraţii, consuma alcool de mai multe zile, în neştire, ştiut fiind că într-o primă fază alcoolul produce "curaj" şi a avut asupra sa un cuţit şi o sfoară, declarând unei persoane care l-a întrebat cu titlu de fapt divers ce mai face, că are de gând să-şi omoare soacra.

Premeditarea a reieşit şi din ameninţările anterioare cu moartea. S-a presupus că după cca. 11 ani de concubinaj victima cunoştea comportamentul şi firea inculpatului, ceea ce, coroborat cu teama serioasă pe care a prezentat-o faţă de inculpat în ultimele zile de viaţă, a dus la concluzia că ştia că ameninţarea este serioasă şi că, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului, reflectat de consumul de alcool, jocurile la aparate mecanice, ameninţările şi posibil violurile anterioare, despre care s-ar fi plâns poliţiei, viaţa sa, a fiicei sau a mamei ei era în pericol.

Potrivit literaturii de specialitate, condiţiile comiterii omorului cu premeditare sunt: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii (condiţie îndeplinită în speţă în condiţiile în care inculpatul a declarat că bea de câteva zile alcool, pândea victima întâlnindu-se cu aceasta şi înainte cu o zi de a o ucide, când a ameninţat-o cu moartea), existenţa activităţii inculpatului de reflectare şi chibzuire asupra modului cum va săvârşi infracţiunea (condiţie îndeplinită raportat la faptul că acesta a pândit-o zile la rând pe M., punând la cale planul de ademenire a acesteia într-un loc ascuns cu explicaţia că nu trebuie să fie văzuţi de către mama victimei, plan care a şi reuşit), făptuitorul să fi trecut la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei (condiţie de asemenea îndeplinită raportat la procurarea sforii, a cuţitului, conceperea planului de ademenire şi pândirea victimei), în cazul de faţă ultimele două condiţii suprapunându-se. De altfel, în literatura de specialitate s-a explicat faptul că ultimele două condiţii sunt intim legate, prin urmare de cele mai multe ori dacă există acte preparatorii este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, unii dintre autori considerând că premeditarea presupune îndeplinirea doar a două condiţii.

Instanţa a considerat că a fost comisă aşadar infracţiunea de omor calificat în varianta cu premeditare prev. de art. 175 lit. a) C. pen.

În ce priveşte agravanta prev. de art. 175 lit. h) C. pen. (omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni), în cazul în speţă, instanţa a apreciat că încadrarea juridică este mai "delicată" deoarece în afară de inculpat nicio altă persoană (care poate explica cu propriile cuvinte) nu a fost prezentă la faţa locului, prin urmare este greu de stabilit succesiunea evenimentelor. Inculpatul a susţinut că a ucis victima din gelozie pentru că aceasta a declarat, în timpul actului sexual sau după, că îl părăseşte pentru un alt bărbat, deoarece mama ei doreşte să o căsătorească cu acesta. Însă prezintă mai multe variante, ba că ea a spus categoric că nu fuge cu el din sat pentru că are pe altcineva, ba că ea a spus să mai aştepte cu fuga pentru că îi este frică de mama ei. În majoritatea declaraţiilor a prezentat ultima variantă şi, într-adevăr aceasta pare cea mai verosimilă raportat la faptul că victima era conştientă că se află în pericol şi nu în poziţie de superioritate din care să-şi permită să facă afirmaţii categorice că nu reia relaţia cu inculpatul. Prin urmare, s-a considerat că victima nu l-a refuzat de fapt pe inculpat şi că acesta nu a ucis-o pentru că nu voia să fugă cu el, ea cerându-i doar o amânare. S-a apreciat că este posibil să fi fost şi gelos, raportat la presupunerea lui că P.C. este persoana cu care victima se întâlneşte pentru ca, la cererea mamei ei, să se căsătorească cu acesta. Însă, dacă ea nu l-a refuzat de fapt când a spus că fuge cu el, gelozia nu se justifică.

În literatura de specialitate se afirmă că în cazul omorului săvârşit pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni nu are importanţă dacă omorul s-a comis după sau concomitent cu acea infracţiune pentru a exista această agravantă. Prin urmare, considerând că violul a fost anterior şi omorul ulterior, neavând loc o revenire în poziţia şezut a victimei, raportat şi la faptul că inculpatul a strangulat victima cu sfoara şi trebuie să îşi fi dat seama că nu mai există cale de întoarcere, având în vedere şi că era beat şi furios, s-a presupus, în mod rezonabil, că este îndeplinită şi agravanta prev. de art. 175 lit. h) C. pen. şi că omorul a fost comis, în virtutea inerţiei, pentru a ascunde orice s-a întâmplat şi pentru ca victima să nu apuce să povestească vreodată ce a păţit.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de a lua din posesia victimei suma de 25 RON, despre care inculpatul ştia că victima o are, deoarece aceasta i-a spus în prealabil că a scos alocaţia copilului şi a văzut punga cu medicamente pentru copilă, s-a apreciat că aceasta este cea de tâlhărie. Şi aceasta deoarece furtul comis prin violenţă este tâlhărie dacă victima trăieşte. Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, însă pe considerentul că luarea banilor a avut loc după omor şi deci, nu prin violenţă. Luarea banilor aflaţi asupra unui cadavru nu constituie infracţiunea de furt, ci aceea de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen., motiv pentru care, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat a fost respinsă.

Cu privire la momentul la care s-a luat suma de bani, s-a apreciat în urma examinării probelor, că victima trăia încă, în opinia instanţei sustragerea având loc imediat după ce inculpatul a strangulat victima şi înainte de a folosi cuţitul. S-a susţinut aceasta deoarece până la acest moment nu era explicabil de ce inculpatul, după ce a strangulat victima cu sfoara şi a adus-o în stare de inconştienţă, a luat cuţitul şi a tăiat gâtul de mai multe ori până când a reuşit să secţioneze carotida, muşchii sternocleidomastoidieni, epiglota şi cartilajul tiroidei. Victima era inconştientă, neputându-se stabili că decedase în urma strangulării, deoarece nu avea rupt osul hioid (deşi faptul că avea ochii deschişi ar fi fost un indiciu că deja decedase însă insuficient de puternic pentru a stabili cu certitudine împrejurarea), moment în care inculpatul a început să caute prin buzunare, a găsit banii, şi i-a însuşit, a găsit plângerea intitulată declaraţie, moment în care s-a înfuriat cumplit, a luat cuţitul şi l-a folosit. Aşa se explică în opinia instanţei şi de ce capul victimei era întors într-o parte atunci când a fost găsită, respectiv pentru că, inconştientă fiind, capul a fost întors de inculpat în aşa fel încât să expună gâtul şi să poată tăia (deasupra sforii). Dacă ea ar fi fost conştientă la momentul înjunghierii atunci era firesc să se uite la inculpat când i-a tăiat gâtul, deci capul ar fi fost orientat cu faţa în sus.

În concluzie, instanţa având în vedere şi decizia de speţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 70/A/1996 din revista Dreptul nr. 2/1997, p. 141, potrivit căreia "pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie nu are relevanţă dacă inculpatul a urmărit deposedarea victimei de un anumit bun mai înainte de folosirea violenţei sau ameninţării ori dacă acest scop a apărut în timpul utilizării unui asemenea mijloc în vederea realizării altei finalităţi, în speţa respectivă, pentru a constrânge victima la raport sexual, deoarece, potrivit legii, constituie infracţiunea de tâlhărie orice furt săvârşit prin întrebuinţare de violenţă sau ameninţări." S-a considerat că nu există infracţiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. (asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra), deoarece starea de imposibilitate de a se apăra a victimei a fost provocată de inculpat prin violenţă. Doar dacă se comite asupra unei persoane a cărei stare de imposibilitate de a se apăra a fost provocată de împrejurări externe acţiunilor inculpatului se poate discuta despre furt calificat şi nu tâlhărie, ceea ce nu e cazul în speţă.

În ceea ce priveşte agravanta prev. de art. 176 lit. d) C. pen., instanţa a considerat că infracţiunea de omor a fost comisă şi pentru a ascunde tâlhăria, de fapt pentru ca victima să nu poată să spună vreodată cuiva la ce tratamente a supus-o inculpatul. Inculpatul a mai luat bani de la victimă, acesta fiind motivul principal pentru care ea a refuzat să mai convieţuiască cu el. Plângerea la care face referire Secţia 9 de Poliţie Rurală Turda a fost redactată de către victimă pentru că inculpatul a ridicat alocaţia copilului şi a folosit-o în scopuri personale. De aceea s-a considerat că inculpatul a dorit să sustragă banii rămaşi, convingerea instanţei fiind întărită de împrejurarea că inculpatul a lăsat victima, care i-a spus că merge să ridice alocaţia, să se ducă la poştă să o ridice. Dacă nu urmărea sustragerea acelor bani atunci, la ora 10 dimineaţa şi-ar fi pus hotărârea infracţională în aplicare, neavând niciun alt motiv să aştepte până la amiază. Drept urmare şi această agravantă a fost reţinută de către instanţă.

La ultimul termen de judecată instanţa a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav în sensul reţinerii şi a agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen. - omorul săvârşit prin cruzimi, urmând a schimba încadrarea în sensul amintit pentru următoarele considerente:

Potrivit literaturii de specialitate omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere, caracteristica acestui omor constă în aceea că făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei. La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama, de asemenea, de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.

De regulă, suferinţele pricinuite victimei sunt de natură fizică, ele pot fi însă şi de natură psihică (de exemplu victima este silită să asiste la brutalităţile săvârşite asupra unei rude apropiate), caz în care victima trebuie să îndure, alături de suferinţele fizice rezultate din acţiunea de ucidere şi suferinţe psihice suplimentare.

Ceea ce produce sentimentul de oroare oricărei persoane care află ce a făcut inculpatul, în opinia instanţei a fost considerat faptul că tot ceea ce a făcut, respectiv actul sexual, strangularea şi înjunghierea au fost comise în prezenţa unui copil de doi ani şi 2 luni, respectiv a fiicei concubinei sale despre care toată lumea ştia că este şi fiica inculpatului, aspectul nefiind controversat.

Inculpatul a ameninţat victima în ziua anterioară decesului acesteia că o va omorî, atât pe ea cât şi pe fiica lor. Fiindu-i frică pentru viaţa copilei, victima a acceptat să se dezbrace şi să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul, însă în toată perioada a fost conştientă de faptul că fetiţa este şi ea prezentă, potrivit declaraţiei inculpatului, victima ţipând la inculpat să nu facă niciun rău fetiţei. Faptul că a ştiut că propriul copil nu este în siguranţă şi că asistă la acel act sexual care, oricât de normal ar fi, este traumatizant pentru un copil atât de mic, faptul că a ştiut în toată perioada de viol că acea copilă poate să păţească ceea ce a ameninţat inculpatul că va face, faptul că a fost strangulată în prezenţa copilului şi a murit cu groaza faptului că urmează să fie ucisă copila, este în mod categoric o suferinţă în plus, o chinuire suplimentară a victimei şi în final o atrocitate. În mod cert, instanţa a apreciat că, pentru orice persoană care are copii, o astfel de suferinţă este atroce, iar persoanele care nu au copii tot ar fi zguduite de un astfel de comportament, mai ales în condiţiile în care ar şti că fetiţa a fost lăsată în acea grădină, de către persoana care se presupune că ar trebui să aibă sentimente paterne faţă de ea, timp de cca. 36 de ore, fără apă, fără mâncare, pe întuneric, îmbrăcată sumar - fapt pentru care a şi degerat la mâini şi picioare, în prezenţa mamei ucise, pe burta căreia a şi dormit şi de pe care s-a ridicat atunci când a văzut lanternele poliţiştilor care o căutau.

Inculpatul a susţinut faptul că fetiţa a dormit de la început până la sfârşit. În opinia instanţei acest lucru nu a corespuns adevărului, deoarece inculpatul a susţinut că fetiţa a fost culcată pe geaca sa. Ori, dacă era aşa, atunci este puţin probabil că nu s-a trezit la strigătele mamei sale adresate inculpatului de a lăsa copilul în pace, este la fel de puţin probabil că nu s-a trezit atunci când inculpatul a susţinut că a smuls cuţitul din geacă, aşa cum este puţin probabil să nu se fi trezit atunci când inculpatul a scos geaca de sub ea pentru a o îmbrăca (pentru că atunci când a fost prins avea geaca pe el). În plus, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, privind depistarea comportamentului simulat, inculpatul a minţit când a răspuns cu "nu" la întrebarea dacă fetiţa a văzut când a agresat-o pe mama ei.

În concluzie, suferinţa psihică pe care a trăit-o efectiv victima timp de mai multe ore, ce a fost, în plus faţă de înjunghiere - ce era capabilă şi singură să ucidă victima, şi violată şi strangulată, a fost catalogată drept cruzime de către instanţa de fond.

În drept, fapta inculpatului N.I. care, în data de 26 octombrie 2011, în jurul orei 12:00, fiind conştient că fosta sa concubină K.M.B. nu doreşte să reia legăturile de concubinaj, s-a hotărât să întreţină relaţii sexuale cu aceasta chiar şi împotriva voinţei sale, într-o grădină părăsită din localitatea de domiciliu a celor doi - satul C. jud. Cluj, scop în care a constrâns-o moral, prezentă fiind şi fiica lor în vârstă de 2 ani şi 2 luni, pe care victima credea că inculpatul doreşte să o ucidă astfel cum a ameninţat înainte cu o zi, să întreţină relaţii sexuale şi a întreţinut relaţii sexuale normale cu aceasta, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a aduce în imposibilitate de apărare prin strangulare cu o sfoară pe fosta sa concubină K.M.B. şi de a-şi însuşi suma de 25 RON rămasă din alocaţia de 50 RON pe care inculpatul ştia că victima o încasase, aflată asupra victimei inconştiente, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se hotărî să ucidă pe fosta sa concubină dacă nu va relua relaţiile de concubinaj, scop în care şi-a procurat o sfoară cu care s-o imobilizeze şi un cuţit de bucătărie în lungime de 30 cm cu lama de 20 cm, a pândit şi acostat victima pe care a ademenit-o într-o grădină părăsită cu scopul declarat de a discuta despre o posibilă fugă din sat (premeditare), de a aplica 3 lovituri tăietoare-înţepătoare în gâtul acesteia cu cuţitul, secţionând artera carotidă şi provocând moartea după ce în prealabil, în prezenţa copilului victimei în vârstă de 2 ani şi 2 luni, a întreţinut relaţii sexuale cu victima prin constrângere morală şi a strangulat-o cu o sfoară pe care o avea asupra lui pentru acest scop, pentru a ascunde violul şi tâlhăria anterior menţionate, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. a) şi h), 176 lit. a) şi d) C. pen.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt şi drept urmare, înlăturarea agravantei prev. de art. 176 lit. d) C. pen., a mai solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de viol deoarece victima a consimţit la raportul sexual şi drept urmare înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. h) C. pen., susţinând că fapta de omor nu a fost premeditată, ci instantanee şi drept urmare, înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. a) C. pen., în concluzie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen.

Instanţa a considerat că nu se impune schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpat şi nici achitarea inculpatului pentru motivele arătate anterior.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a condamnat pe inculpat pentru fiecare din cele 3 infracţiuni la pedepse privative de libertate. În temeiul art. 72 C. pen., la individualizarea pedepselor s-a ţinut cont de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă - detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, de la 3 la 18 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru viol, de împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana inculpatului care potrivit expertizei medico-legale psihiatrice are un "comportament antisocial, este puţin interesat de modul în care acţiunile lui îi afectează pe ceilalţi, eu narcisist cu tendinţa de a da curs liber trebuinţelor, toleranţă scăzută la frustrare, instabilitate psiho-emoţională, tendinţă de manipulare şi dominare activă a obiectelor din mediu" şi, în concluzie, prezintă tulburare de personalitate antisocială, de faptul că inculpatul a mai avut contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru furt la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani şi 6 luni, de faptul că a lăsat acel copil mic lângă cadavrul mamei sale, în frig, pe întuneric, fără apă, fără mâncare şi sumar îmbrăcat, de faptul că singura urmă de omenie a fost aceea că nu a ucis şi copilul, de modul cum a conceput întregul "drum infracţional", de ferocitatea de care a dat dovadă când a înfipt cuţitul în gâtul victimei, de numărul loviturilor aplicate şi de toate împrejurările în care s-au comis faptele anterior menţionate.

Faţă de inculpat s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară, deoarece prin Sentinţa penală nr. 174 din 11 octombrie 2010 a Judecătoriei Câmpeni, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, infracţiunile din prezenta cauză fiind comise în interiorul termenului de încercare.

Prin urmare, în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi h), 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen., urmare a schimbării de încadrare juridică amintite, a fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., s-a considerat că pedeapsa maximă este cea potrivită tocmai din cauza faptului că a fost prezent la locul faptei şi copilul celor doi.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 174 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba şi a alăturat fiecărei pedepse dintre cele de mai sus pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen. şi pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi d) C. pen.

Instanţa a considerat că, faţă de comportamentul pe care l-a avut faţă de minora K.D.B. se impune interzicerea drepturilor părinteşti pe toată perioada detenţiei cu titlu de pedeapsă accesorie şi încă 8 ani după, în ipoteza în care se va înlocui pedeapsa detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară, mai ales că în prezent inculpatul face demersuri la Judecătoria Turda pentru stabilirea paternităţii copilei K.D.B.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C .proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, minora K.D.B., prin curator K.M., a solicitat obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri periodice intitulată "pensie alimentară", mama victimei neformulând pretenţii în nume propriu.

Potrivit art. 1390 alin. (1) şi (2) C. civ. nou, despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat, în cazul în speţă numai minorei K.D.B., fiica victimei. La stabilirea despăgubirii s-a ţinut cont de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Victima realiza venituri doar ocazional, prin urmare la stabilirea cuantumului de plată s-a ţinut cont de salariul minim pe economie de 700 RON la data comiterii faptei. Din această sumă, victima ar fi fost obligată să plătească pentru întreţinerea fiicei 1/4 - adică 175 RON lunar potrivit art. 529 alin. (2) C. civ.

Prin urmare, în baza art. 14 şi urm., art. 346 C .proc. pen. rap. la art. 1390 alin. (3) C. civ., art. 529 alin. (2) C. civ., instanţa a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părţii civile K.D.B., născută la data de 4 septembrie 2009, suma de 175 RON lunar, începând cu data de 26 octombrie 2011 şi până la majoratul minorei cu titlu de despăgubire lunară periodică.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 550 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu (av. M.C.A.C. - 200 RON pentru faza de urmărire penală, av. L.M. - 200 RON pentru faza de judecată, av. D.I. - 150 RON pentru partea vătămată minoră) ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C .proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariile apărătorilor din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cât şi inculpatul, criticând soluţia ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că, în mod greşit instanţa de fond nu a dispus cu privire la pedepsele accesorii şi complementară, în sensul interzicerii inculpatului şi a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. e) C. pen., raportat la gravitatea deosebită a faptei comise, la faptul că inculpatul a acţionat agresiv în prezenţa copilului său minor, care la acea dată avea doar 2 ani şi jumătate. În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa în mod greşit i-a interzis inculpatului doar exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a când se impunea interzicerea şi a celorlalte drepturi, prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. Un alt aspect ce nu a fost corect soluţionat de către instanţa de fond este acela referitor la omiterea confiscării speciale de la inculpat a sumei de 250 RON, obţinută ca urmare a comiterii infracţiunii de tâlhărie şi nu a făcut aplicarea art. 17 C. proc. pen., nepronunţându-se cu privire la acordarea unor daune morale părţii civile minore, chiar şi în lipsa unei acţiuni civile promovate în acest sens.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor de viol şi de tâlhărie, iar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată acestuia o consideră exagerată având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, conduita inculpatului, care a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii de omor, care nu a premeditat săvârşirea unei astfel e infracţiuni, ci doar a acţionat dintr-un impuls. Mai mult decât atât, din referatul de evaluare psiho-socială întocmit în cauză rezultă şi unele valenţe pozitive favorabile inculpatului, care fac posibilă o eventuală reintegrare socială a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 15/A din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 406 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o doar cu privire la pedepsele accesorii şi complementare şi a modului de soluţionare a laturii civile a cauzei.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.I. exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), d), e) C. pen. şi 8 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 14, 17 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. noul C. civ., a obligat inculpatul la plata în favoarea minorei K.D.B., prin curator K.M., a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale şi a sumei de 250 RON, despăgubiri civile.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011 la zi.

A stabilit onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 RON ce se va avansa din F.M.J.în favoarea av. P.P.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

A obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, în raport de probele administrate în cauză, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită. Apărările inculpatului referitoare la lipsa premeditării şi la nerecunoaşterea comiterii infracţiunilor de viol şi tâlhărie au fost infirmate de întreg materialul probatoriu administrat în cauză. S-a dovedit că inculpatul a acţionat în baza unui plan dinainte stabilit şi că a existat acel proces deliberativ anterior, esenţial în reţinerea stării de premeditare.

S-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, inculpatul agresând victima prin strangulare şi ulterior i-a sustras suma de 250 RON, sumă de a cărei existenţă inculpatul era conştient.

Cu privire la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că nu se impune schimbarea pedepsei detenţiunii pe viaţă într-una mai blândă, respectiv a închisorii pe o perioadă determinată.

S-a considerat întemeiat apelul parchetului şi s-a interzis pe durata executării pedepsei, cât şi ulterior a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. şi obligarea la plata sumei de 250 RON (reprezentând o parte din alocaţia ce-i revenea minorei) şi 20.000 RON daune morale către minora K.D.B.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I., solicitând casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi ca urmare redozarea pedepsei aplicate, ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului, dovadă fiind concluziile referatului de evaluare psiho-socială, întocmit în cauză, din care rezultă existenţa unor valenţe pozitive favorabile inculpatului, care fac posibilă o eventuală reintegrare socială a acestuia.

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului parchetului, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Sub aspectul încadrării juridice date faptei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este corespunzătoare situaţiei de fapt stabilite prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

S-a solicitat să se constate că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi săvârşit fapta de omor cu premeditare.

Conform teoriei şi practicii judiciare omorul se săvârşeşte cu premeditare dacă din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii a trecut un interval de timp, dacă inculpatul a reflectat şi a chibzuit asupra modului cum va săvârşi infracţiunea şi dacă a trecut la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei.

În cauză, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat, inculpatul N.I. a săvârşit fapta de omor cu premeditare.

Conform declaraţiilor inculpatului N.I., ale mamei victimei, coroborate şi cu conţinutul plângerii formulate de către victima K.M.B. către Poliţia comunei C. a rezultat că înainte de a o ucide pe victimă, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, a pândit-o pe victimă şi a ameninţat-o că o omoară.

Astfel, mama victimei, martora K.M. arată că la 25 octombrie 2011, înainte cu o zi de incident, victima a fost plecată din sat, la îndemnul mamei ei, care văzând că aceasta întârzia a plecat în întâmpinarea ei. A văzut-o pe fiica ei venind spre casă, cu capul plecat şi cu faţa plină de lacrimi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar fata i-a spus că inculpatul a prins-o lângă nişte boscheţi unde a terorizat-o să fugă cu el. A aflat că inculpatul a ameninţat-o cu moartea, spunând că o va omorî şi pe fiica lor.

În plângerea adresată Poliţiei comunei C., victima arată: "am primit ameninţări cu moartea din partea fostului concubin. Subsemnatul N.I. mi-a spus pe faţă că mă omoară pe mine şi pe fetiţa mea şi a mai spus că îmi dă foc la casă. Din această cauză mi-e frică să umblu pe stradă şi să ies noaptea din casă pentru treburile personale".

De asemenea, din probe rezultă faptul că inculpatul a reflectat şi chibzuit asupra modului cum va săvârşi infracţiunea, a trecut la realizarea unor acte de pregătire de natură să întocmească şi să asigure realizarea ei, dovadă fiind faptul că a "pândit-o zile la rând pe M.", punând la cale planul de a o ademeni într-un loc ascuns cu explicaţia că nu trebuie să fie văzute de către mama victimei, procurând sfoară, cuţit şi concepând un plan de pândire şi de ademenire a victimei.

Astfel, în cauză, inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat în varianta cu premeditare prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte agravanta prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. (omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni), în mod corect aceasta a fost reţinută. Pentru existenţa agravantei nu are importanţă dacă omorul s-a comis după sau concomitent cu acea infracţiune pentru a exista agravanta. Din actele dosarului rezultă că violul a fost anterior, iar omorul săvârşit ulterior, sugrumarea victimei producându-se nu în cadrul acţiunii de constrângere a acesteia la raport sexual, ci ulterior, pe baza unei noi rezoluţii, survenite pe fondul panicii create de starea de beţie şi furie, pentru ca victima să nu relateze ceea ce s-a întâmplat. În raport cu succesiunea acţiunilor sale agresive, inculpatul a acţionat în baza a două rezoluţii distincte, prin acte materiale diferite, impunându-se reţinerea celor două infracţiuni, viol şi omor. Astfel, este justificată reţinerea agravantei prevăzute de art. 175 lit. h) C. pen.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut şi agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.

Omorul este săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta, folosind metode cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, realizând astfel, alături de rezultatul constând în suprimarea vieţii victimei şi un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Actele de cruzime comise de făptuitor cu prilejul omorului provoacă implicit şi un sentiment de oroare celor din jur ori de groază însoţită de o puternică reprobare a josniciei şi a lipsei de omenie a infractorului.

Activitatea infracţională a inculpatului, respectiv actul sexual, strangularea, înjunghierea victimei, a fost comisă în prezenţa unui copil de 2 ani şi 2 luni, respectiv a fiicei sale şi a victimei, care după ce a asistat la asemenea activităţi (era imposibil ca aceasta să doarmă întrucât au existat ţipetele mamei sale, cuţitul a fost luat din geaca pe care copilul stătea şi ulterior geaca a fost îmbrăcată de către inculpat) după care a fost abandonată aproximativ 36 de ore fără apă, fără mâncare, pe întuneric, îmbrăcată sumar, chiar degerând la mâini şi picioare, în prezenţa mamei ucise, pe burta căreia a şi adormit şi de pe care s-a ridicat atunci când a văzut lanternele poliţiştilor. Or, un asemenea tablou este generator de a provoca un sentiment de oroare celor din jur, însoţit de o puternică reprobare a josniciei şi a lipsei de omenie a infractorului.

De asemenea, suferinţa îndurată de victimă care a fost violată, strangulată, după care înjunghiată poate fi catalogată drept cruzime.

Astfel, solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. este nefondată.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a schimba încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, Înalta Curte o consideră nefondată.

Împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav este scopul urmărit de făptuitor, constând între altele în săvârşirea unei tâlhării, legiuitorul cerând pentru existenţa infracţiunii ca acest scop să fie numai urmărit de făptuitor, iar nu şi efectiv realizat. Dacă scopul urmărit de făptuitor a fost realizat efectiv, faptele se încadrează atât în infracţiunea de omor deosebit de grav, cât şi în cea de tâlhărie, aflate în concurs real, aşa cum s-a procedat în cauză.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul cunoştea că victima avea asupra ei suma de 25 RON, întrucât aceasta îi comunicase acest fapt şi văzuse şi punga cu medicamente a copilului ("M. avea o pungă de medicamente asupra ei şi am întrebat-o de unde are banii, sens în care mi-a spus că tocmai încasase alocaţia fetiţei. (...) În ziua respectivă nu realizasem niciun venit. (...) Am cotrobăit după banii victimei", astfel încât a urmărit deposedarea victimei de această sumă de bani, sumă pe care ulterior, după săvârşirea omorului, şi-a însuşit-o fiind astfel în prezenţa celor două infracţiuni de omor deosebit de grav şi tâlhărie.

De altfel, nu era prima dată când inculpatul lua bani de la victimă, acesta fiind şi unul din motivele pentru care ea a refuzat să convieţuiască cu el. Victima făcuse în acest sens o plângere la Secţia 9 de Poliţie Rurală Turda întrucât inculpatul ridicase alocaţia copilului şi a folosit-o în scopuri personale. În ziua următoare inculpatul a lăsat victima să se ducă la poştă să ridice alocaţia, după ce în prealabil aceasta îl înştiinţase despre intenţia sa, urmărind în acest fel sustragerea banilor. Dacă nu ar fi existat această intenţie, nu se justifica punerea hotărârii infracţionale în aplicare după ce victima a încasat alocaţia, inculpatul având posibilitatea de a acţiona imediat, atunci când s-a întâlnit cu victima la ora 10 dimineaţa.

La momentul la care s-a luat suma de bani, în urma examinării probelor, s-a stabilit că victima trăia încă, fiind în stare de inconştienţă. Nu se poate reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. deoarece starea de imposibilitate de a se apăra a victimei a fost provocată de inculpat prin violenţă. Numai dacă actele de violenţă se comit asupra unei persoane a cărei stare de imposibilitate de a se apăra a fost provocată de împrejurări externe acţiunilor inculpatului se poate discuta despre furt calificat, şi nu tâlhărie, ceea ce în cauză nu există.

Faţă de cele reţinute, criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică dată faptei sale sunt nefondate.

În drept, fapta inculpatului N.I. care, în data de 26 octombrie 2011, în jurul orei 12:00, fiind conştient că fosta sa concubină K.M.B. nu doreşte să reia legăturile de concubinaj, s-a hotărât să întreţină relaţii sexuale cu aceasta chiar şi împotriva voinţei sale, într-o grădină părăsită din localitatea de domiciliu a celor doi - satul C. jud. Cluj, scop în care a constrâns-o moral, prezentă fiind şi fiica lor în vârstă de 2 ani şi 2 luni, pe care victima credea că inculpatul doreşte să o ucidă astfel cum a ameninţat înainte cu o zi, să întreţină relaţii sexuale şi a întreţinut relaţii sexuale normale cu aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a aduce în imposibilitate de apărare prin strangulare cu o sfoară pe fosta sa concubină K.M.B. şi de a-şi însuşi suma de 25 RON rămasă din alocaţia de 50 RON pe care inculpatul ştia că victima o încasase, aflată asupra victimei inconştiente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se hotărî să ucidă pe fosta sa concubină dacă nu va relua relaţiile de concubinaj, scop în care şi-a procurat o sfoară cu care s-o imobilizeze şi un cuţit de bucătărie în lungime de 30 cm cu lama de 20 cm, a pândit şi acostat victima pe care a ademenit-o într-o grădină părăsită cu scopul declarat de a discuta despre o posibilă fugă din sat (premeditare), de a aplica 3 lovituri tăietoare-înţepătoare în gâtul acesteia cu cuţitul, secţionând artera carotidă şi provocând moartea după ce în prealabil, în prezenţa copilului victimei în vârstă de 2 ani şi 2 luni, a întreţinut relaţii sexuale cu victima prin constrângere morală şi a strangulat-o cu o sfoară pe care o avea asupra lui pentru acest scop, pentru a ascunde violul şi tâlhăria anterior menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. a) şi h), 176 lit. a) şi d) C. pen.

2. Cu privire la critica inculpatului N.I. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată, pedeapsa detenţiunii pe viaţă constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplini funcţiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În argumentarea punctului de vedere îmbrăţişat, Înalta Curte reţine că potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzută de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedenţa penală).

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni." În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiei de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond sunt extrem de grave, astfel încât în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat (a lăsat propriul copil de 2 ani şi 2 luni lângă cadavrul mamei sale, în frig, pe întuneric, fără mâncare şi sumar îmbrăcat; a dat dovadă de o ferocitate ieşită din comun când a înfipt cuţitul în gâtul victimei, dovadă fiind şi numărul mare de lovituri aplicate, de modul cum a secţionat capul victimei), importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor sale şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedenţa penală, situaţia familială şi materială, ş.a) apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare. Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreţine climatul infracţional şi s-ar crea inculpatului menţionat impresia că poate ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-şi corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsa de efect educativ a pedepselor aplicate.

Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor, dar şi poziţiei procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este justă şi proporţională, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar în apel, deoarece aceasta reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de cele reţinute, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 30 mai 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 30 mai 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1828/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1874/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1864/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1864/2013. Penal