ICCJ. Decizia nr. 1934/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1934/2013
Dosar nr. 3866/85/2010
Şedinţa publică din 5 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 3 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3866/85/2010, a fost admisă cererea formulată de inculpaţii O.B., R.A. şi I.G. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat fiecare dintre inculpaţii O.B., R.A. şi I.G., la câte 5 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor arestarea preventivă din perioada 6 septembrie 2010 - 1 august 2011.
S-a constatat că faţă de inculpaţii O.B. şi R.A. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar faţă de inculpatul I.G. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a dispus obligarea inculpaţilor să plătească, în solidar, părţii civile Z.V., domiciliată în F., suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale.
S-au menţinut măsurile asiguratorii luate în timpul urmăririi penale cu privire la bunurile proprietatea inculpatului O.B.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 3.500 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt:
În anul 2001, inculpaţii O.B. şi O.M. au cunoscut-o prin intermediul martorului Z.I.A. pe sora acestuia, partea civilă Z.V., domiciliată în comuna F., jud. Braşov, persoană cu handicap locomotor, datorită căruia se deplasează într-un cărucior, şi cu handicap psihic, fiind în imposibilitate de a-şi exprima singură voinţa şi de a se apăra. Inculpaţii au luat-o pe partea civilă la locuinţa lor din oraşul A., jud. Sibiu, unde i-au stabilit domiciliul şi i-au prezentat martorului Z.I.A. şi mamei părţii civile o situaţie nereală, respectiv că o vor angaja pe aceasta la un atelier de croitorie. La data respectivă, partea civilă Z.V. era înregistrată la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială cu diagnosticul "Sechele encefalopatie infantilă. Parapareză spastică acc. Maladie Little. Oligofrenie grad I. Hipermetropie VAO: 2/3", având capacitatea de muncă pierdută în totalitate şi la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru handicapaţi, ca persoană handicapată care necesită protecţie specială. De asemenea, partea civilă este înregistrată la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului - Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoanele cu Handicap - ca persoană încadrată în gradul accentuat (II) de invaliditate, cu termen de valabilitate permanentă, constatându-se că prezintă handicap din naştere. În anul 2003, Primăria F. a numit ca şi curator al părţii civile pe mama acesteia, Z.V.A.
Începând cu anul 2001 şi până în luna mai 2008, inculpaţii O.B. şi O.M. au cazat-o pe partea civilă Z.V. la locuinţa lor şi au transportat-o, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, în mai multe localităţi din ţară, precum şi în Ungaria, unde au obligat-o să cerşească, luându-i toţi banii obţinuţi din apelarea la mila publicului. Alături de cei doi inculpaţi, acelaşi lucru l-au făcut şi alţi membri ai familiei acestora, şi anume fiica lor, inculpata R.A., şi concubinul acesteia, inculpatul I.G.
În data de 27 iunie 2006, la orele 10:30, partea civilă Z.V. a fost depistată de către organele de poliţie pe D.N. 1, pe centura ocolitoare a oraşului A., într-o zonă semaforizată datorită construcţiilor care se executau la acea dată la un viaduct peste calea ferată, în timp ce cerşea de la ocupanţii autovehiculelor staţionate la semafor, care circulau în direcţia Sibiu-Braşov. Partea civilă a fost predată de către organele de poliţie inculpatei O.M. pentru supraveghere şi pentru a o împiedica să mai meargă la cerşit. În aceeaşi dată, la orele 14:30, organele de poliţie au depistat-o din nou pe partea civilă, însoţită de inculpata O.M., în aceeaşi zonă, apelând la ocupanţii autovehiculelor staţionate la semafor pentru a obţine bani. Cu acea ocazie, inculpata O.M., care împingea căruciorul pentru persoane cu handicap în care se afla partea civilă, a recunoscut în declaraţia consemnată de organul de poliţie că o ducea pe aceasta la cerşit.
La data de 11 august 2006, partea civilă a fost depistată de către organele de poliţie din cadrul Primăriei Oraşului Comarnic, jud. Prahova pe D.N. 1, la km. 114, într-o zonă în care se executau lucrări de asfaltare, prevăzută cu semafoare, apelând din nou la mila publicului. Organele de poliţie au stabilit cu acea ocazie că partea civilă este adusă la cerşit în fiecare zi de alte două persoane de sex feminin şi de un bărbat, cu un autoturism marca D. de culoare crem cu nr. de înmatriculare X. Ulterior, s-a constatat că autoturismul respectiv a aparţinut inculpatului O.B., dar acesta, nedeţinând permis de conducere la acea dată, apela la serviciile altor şoferi pentru a-l conduce.
De asemenea, în vara anului 2006, inculpata O.M. a transportat-o pe partea civilă şi în mun. Bucureşti pentru ca aceasta să cerşească, perioadă în care partea civilă a locuit cu chirie la martora D.M.
În data de 19 august 2006, ora 11:45, organele de poliţie din cadrul Poliţiei A. au depistat pe inculpaţii I.G. şi R.A., care au adus-o la cerşit pe partea civilă pe D.N. 1, la podul de peste râul Bâlea, unde se efectuau lucrări şi erau instalate semafoare pentru dirijarea circulaţiei.
În ziua de 27 septembrie 2006, organele de poliţie au depistat din nou pe D.N. 1, într-o zonă semaforizată, unde se executau lucrări, la intersecţia cu drumul spre localitatea Săcădate, jud. Sibiu, pe inculpaţii O.M. şi I.G., care le cereau părţii civile Z.V. şi martorului C.N.O. să cerşească, acesta din urmă fiind, de asemenea, o persoană cu handicap locomotor. Martorul a declarat organelor de poliţie că a venit la cerşit de bunăvoie, în baza unei înţelegeri cu inculpatul I.G. şi cu concubina acestuia, inculpata R.A., urmând ca banii obţinuţi să-i împartă cu aceştia.
În perioada în care partea civilă Z.V. a fost traficată de către inculpaţi, a fost transportată şi în alte localităţi din ţară, respectiv în mun. Cluj-Napoca şi în mun. Ploieşti, unde a fost obligată să cerşească, precum şi în Ungaria - în Budapesta - de unde a fost returnată în anul 2002. De asemenea, inculpatele O.M. şi R.A. au fost returnate din Ungaria în anul 2005, din cauza depăşirii termenului legal de şedere în această ţară.
În perioada respectivă, deşi partea civilă a fost adusă acasă de mai multe ori de către fratele ei, martorul Z.I.A., inculpaţii o luau din nou pentru a o duce la cerşit, aspect ce rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie din cadrul postului de Poliţie F., jud. Braşov, de consemnare a denunţului oral prin care martorul Z.I.A. reclama răpirea surorii sale de către persoane necunoscute.
În luna mai 2008, partea civilă a suferit un accident în Ungaria în urma căruia a fost internată în spital, împrejurare ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov. Autorităţile maghiare l-au încunoştinţat despre accidentul suferit de partea civilă pe martorul Z.I.A., fratele acesteia, care s-a deplasat în Ungaria, a luat-o pe partea civilă şi a adus-o la locuinţa sa din comuna F., jud. Braşov.
Urmare constatărilor medico-legale efectuate, în cursul anului 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a încadrat-o pe partea civilă în gradul de handicap "grav" cu asistent personal şi fără termen de revizuire, fiindu-i numit ca şi curator de către Primăria F., sora ei, martora Z.A. S-a mai constatat că partea civilă şi-a pierdut în totalitate acuitatea vizuală şi că IQ-ul ei este necuantificabil matematic obiectiv la data examinării.
Tribunalul a reţinut că starea de fapt sus-menţionată este dovedită cu următoarele mijloace de probă: depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, care se coroborează cu actele de constatare întocmite de organele de poliţie, cu actele medicale ce o privesc pe partea civilă, cu declaraţiile acesteia şi cu celelalte înscrisuri din dosar.
Pentru dovedirea faptelor comise de cei trei inculpaţi s-a reţinut că prezintă importanţă şi atitudinea procesuală a inculpatei O.M., de recunoaştere totală şi necondiţionată a faptelor şi care din contextul probelor menţionate reiese că se constituie într-un tot unitar la care au participat toţi inculpaţii.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (1) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001, care incriminează infracţiunea de trafic de persoane în formă agravată.
Întrucât infracţiunea a fost comisă de cei patru inculpaţi împreună, s-a reţinut agravanta prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din legea sus-menţionată.
În ceea ce priveşte agravanta de la lit. b), respectiv că inculpaţii cu ocazia traficării victimei i-ar fi cauzat o vătămare corporală a integrităţii corporale sau a sănătăţii, tribunalul a constatat că nu poate fi reţinută deoarece, din probele testimoniale, o atare stare de fapt nu rezultă şi, mai mult decât atât, din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Braşov reiese că afecţiunile părţii civile datează de la naştere, au caracter evolutiv lent şi nu sunt consecinţa vreunei agresiuni. În acest context, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpaţi, în sensul înlăturării agravantei sus-menţionate a fost apreciată ca întemeiată, fapta inculpaţilor constituind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpaţii au acţionat împreună, în realizarea aceluiaşi scop, profund imoral şi inuman, exploatând o persoană handicapată, că activitatea lor ilicită s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp şi că au avut o atitudine procesuală incorectă. Pe de altă parte, instanţa a ţinut cont şi de împrejurarea că de la comiterea faptelor s-a scurs deja destul de mult timp, ceea ce a dus la diminuarea impactului acestora în conştiinţa opiniei publice.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii I.G., O.B. şi R.A., apeluri care nu au fost motivate în scris, însă prin apărătorul ales, aceştia au solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte că au săvârşit faptele imputate.
S-a arătat că numita O.M. a fost cea care a săvârşit faptele, pe care le-a şi recunoscut de la început, uzând de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Inculpaţii au fost suspectaţi şi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, o acuzaţie foarte gravă. Organele judiciare au descins la locuinţa inculpaţilor, de faţă fiind şi copilul minor al acestora. Inculpaţii s-au predat şi au declarat la urmărirea penală ceea ce li s-a spus de către procuror, iar cercetările efectuate şi probele administrate în cauză nu au dovedit acuzaţiile reţinute în rechizitoriu în sarcina acestora. În cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală pentru a se constata dacă partea civilă a fost bătută de inculpaţi.
S-a mai solicitat a se avea în vedere faptul că s-au efectuat presiuni asupra martorilor, aceştia fiind cercetaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Nu s-au indicat în concret de către reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia - probele din care reiese vinovăţia inculpaţilor. S-a afirmat de către martori că i-au transportat pe inculpaţi o singură dată, iar victima nu avea scaun cu rotile sau baston. În situaţia în care apelurile declarate în cauză vor fi respinse, apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat să se arate care sunt probele care ar fundamenta vinovăţia acestora.
În circumstanţiere, s-a susţinut că inculpatul O.B. se află în spital, fiica acestuia R.A. a născut, iar soţul ei, I.G., munceşte cu ziua, că toţi inculpaţii s-au prezentat la instanţă de fiecare dată când a fost nevoie.
Prin Decizia penală nr. 144/A din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi şi a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată faţă de inculpatul I.G., şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpaţii R.A. şi O.B.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de apel a reţinut, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite de instanţa de fond, care a realizat şi o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora.
Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii O.B., R.A. şi I.G.
În motivele de recurs scrise depuse la dosar, inculpaţii, prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 171 şi 18 C. proc. pen., au susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive: deşi la dosar există o expertiză medico-legală care concluzionează că starea de sănătate a părţii civile este urmarea unei boli grave, cu implicaţii ireversibile pentru sănătatea sa şi că nu au fost exercitate acte de violenţă asupra părţii civile, totuşi instanţele au reţinut starea de fapt descrisă în rechizitoriu, şi anume că recurenţii-inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra părţii civile şi i-a obligat la plata de daune morale cu toate că suma solicitată de apărătorul părţii civile nu a fost dovedită; instanţele nu s-au pronunţat asupra depoziţiilor martorilor sancţionaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, în sensul că trebuiau să înlăture respectivele depoziţii şi nici nu au indicat care sunt probele care dovedesc vinovăţia inculpaţilor; doi dintre martorii acuzării nu au fost audiaţi nemijlocit de către instanţă, care a procedat la citirea declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale; s-a acordat o importanţă prea mare declaraţiei date de inculpata O.M., care a solicitat ca judecata să se facă potrivit procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.; instanţa de apel a interpretat abuziv legea penală prin faptul că, deşi a reţinut că cerşetoria ca modalitate de exploatare a unei persoane nu este prevăzută în mod expres în art. 2 din Legea nr. 678/2001, a concluzionat totuşi că părţii civile i-a fost limitată libertatea de voinţă şi de acţiune, fără a arăta însă care este gestul/mijlocul efectiv prin care aceasta a fost constrânsă.
În susţinerea orală a recursurilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O.B., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de el.
Apărătorul din oficiu al inculpatei R.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14, 172 şi 18 C. proc. pen., a susţinut că probatoriul nu a fost corect administrat, solicitând, în principal, achitarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de ea - şi, în subsidiar, reducerea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege.
Apărătorul din oficiu al inculpatului I.G., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de el.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14, 172 şi 18 C. proc. pen., invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia recurenţilor-inculpaţi şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care aceştia au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.
Contrar celor susţinute de recurenţi în motivele de recurs scrise, Înalta Curte constată că instanţa de fond, analizând concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov în urma accidentului suferit de intimata-parte civilă Z.V. în Ungaria, unde fusese dusă la cerşit de către recurenţi, concluzii care sunt în sensul că afecţiunile părţii civile datează de la naştere, au caracter evolutiv lent şi nu sunt consecinţa vreunei agresiuni, a admis cererea inculpaţilor şi a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) raportat la art. 2 pct. b) şi e) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001, reţinând că nu s-a făcut dovada că, cu ocazia traficării victimei, inculpaţii i-ar fi cauzat acesteia o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Împrejurarea că în actul medico-legal se reţine că afecţiunile părţii civile nu sunt consecinţa unei agresiuni nu este însă de natură a duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de persoane în forma reţinută de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel în condiţiile în care, din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei rezultă că au constrâns-o pe partea civilă să practice cerşetoria, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa datorită handicapului fizic şi psihic de care suferă, dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar.
Din considerentele deciziei instanţei de apel nu rezultă că soluţia de condamnare a inculpaţilor, dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel s-a fundamentat pe declaraţiile martorilor L.N. şi P.N., cercetaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Dimpotrivă, instanţa de apel a înlăturat din ansamblul probatoriului administrat în cauză declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de martorii sus-menţionaţi cu motivarea că, întrucât nu au oferit nicio explicaţie plauzibilă pentru revenirea la declaraţiile pe care le-au dat în faza de urmărire penală, declaraţiile de la instanţa de fond apar ca fiind făcute în scopul exonerării de răspundere penală a recurenţilor-inculpaţi. Mai mult, doi dintre martori, respectiv L.N. şi P.N., în urma definitivării cercetărilor pornite împotriva lor pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, au arătat că înainte de a fi audiaţi la tribunal, la termenul din 19 ianuarie 2011, membrii familiei O. i-au rugat să-şi schimbe declaraţiile.
Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia instanţele au acordat o importanţă deosebită declaraţiei date de inculpata O.M., care aşa cum s-a arătat deja, a fost condamnată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, declaraţia dată de aceasta în calitate de martor în cauza de faţă a fost înlăturată de instanţă cu motivarea că relatarea de către martoră a unor aspecte diferite de cele arătate în declaraţia dată în calitate de inculpată şi în care a recunoscut că a comis faptele împreună cu ceilalţi inculpaţi s-a realizat, exclusiv, în scopul înlăturării răspunderii penale a inculpaţilor.
Referitor la martorii Z.I.A. şi L.N., Înalta Curte reţine, contrar celor afirmate de apărare, că instanţa de apel a întreprins toate demersurile procedurale rezonabile pentru ascultarea lor nemijlocită, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, lucru ce nu a fost posibil întrucât aceştia nu s-au prezentat la instanţă, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, astfel că aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. este pe deplin justificată.
În ce priveşte susţinerea apărării că prin raportarea art. 2 din Legea nr. 678/2001 la agravanta prevăzută la lit. e) din legea menţionată, care se referă la "efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", instanţa de apel a recurs la o interpretare "abuzivă" a legii penale care este de strictă interpretare, Înalta Curte reţine că nu este fondată.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în vigoare la data săvârşirii faptelor, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane (...)".
Una din formele agravate ale infracţiunii de trafic de persoane este cea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv, când traficul de persoane este săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor incriminate în Legea nr. 678/2001 îl reprezintă totalitatea relaţiilor sociale care se formează şi se dezvoltă în jurul valorilor sociale constituite din principalele atribute ale persoanei, şi anume viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea sexuală, onoarea şi demnitatea.
Obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de persoane îl constituie relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare normală sunt condiţionate de respectarea libertăţii de deplasare, de acţiune, de exprimare, de opţiune, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum şi a altor valori intrinseci fiinţei umane: viaţa, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, siguranţa, onoarea, demnitatea.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane majore se realizează prin una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001 ca modalităţi normative alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca modalităţile normative prevăzute de lege să fie realizate prin: ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.
Profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa presupune abuzarea de către făptuitor de o anumită stare ori situaţie specială în care se află victima şi datorită căreia aceasta este incapabilă să opună vreo rezistenţă.
Imposibilitatea persoanei de a se apăra semnifică incapacitatea sa fizică de a se împotrivi acţiunii făptuitorului şi poate fi determinată de o boală, infirmitate, stare de leşin, oboseală extremă, intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe.
Starea ori situaţia ce împiedică persoana să îşi dirijeze în mod liber actele de conduită poate avea aceleaşi cauze care generează şi imposibilitatea ei de a se apăra însă, uneori, poate fi determinată şi de anumite afecţiuni ale acesteia (alienare mintală, stări schizofrenice).
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenţie directă deoarece acţiunile care compun elementul material al laturii obiective au ca scop exploatarea persoanei, astfel cum este definită în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, scop care trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, dar care nu trebuie să fie şi efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.
Art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înţelege "ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate sau aservire", iar lit. e) a aceluiaşi articol prevede că "efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului" constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin "aservire", în sensul textului citat înţelegându-se "acţiunea de a supune".
Raportând consideraţiile teoretice sus-menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, că în mod corect s-a dispus condamnarea recurenţilor-inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în forma agravată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 678/2001.
Din probele administrate în cauză rezultă că intimata-parte civilă Z.V., domiciliată în comuna F., judeţul Braşov, are un handicap locomotor, din cauza căruia este nevoită să se deplaseze într-un cărucior, şi un handicap psihic, fiind în imposibilitate de a-şi exprima singură voinţa şi de a se apăra. În anul 2011, partea civilă era înregistrată la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială cu diagnosticul "Sechele encefalopatie infantilă. Parapareză spastică acc. Maladie Little. Oligofrenie grad I. Hipermetropie VAO: 2/3", având capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fiind înregistrată permanent la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Handicapaţi ca persoană handicapată care necesită protecţie specială, precum şi la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului - Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoanele cu Handicap -, fiind încadrată în gradul accentuat (II) de invaliditate, cu termen de valabilitate permanent, constatându-se că prezintă handicap din naştere.
În anul 2011, recurenţii-inculpaţi O.B. şi O.M. au cunoscut-o pe partea civilă prin intermediul fratelui ei, martorul Z.I.A., şi au luat-o la locuinţa lor din oraşul A., judeţul Sibiu, unde i-au stabilit domiciliul, prezentând mamei şi fratelui părţii civile o situaţie nereală şi anume că o vor angaja pe fiica, respectiv sora lor, la un atelier de croitorie.
În perioada 2001- mai 2008, soţii O. au cazat-o pe partea civilă în locuinţa lor şi, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, au transportat-o în mai multe localităţi din ţară, precum şi în Ungaria, unde au obligat-o să cerşească şi i-au luat banii astfel obţinuţi.
Participarea alături de inculpaţii O.B. şi O.M. şi a inculpatei R.A., fiica acestora, precum şi a inculpatului I.G., concubinul celei din urmă, la săvârşirea infracţiunii rezultă din rapoartele întocmite de organele de poliţie, din declaraţiile olografe date de inculpaţii R.A. şi I.G., în calitate de făptuitori şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Astfel, din raportul întocmit de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Rurale A. rezultă că în ziua de 19 august 2006 au fost depistaţi pe raza comunei Cârţa, inculpaţii R.A. şi I.G. care o aduseseră la cerşit pe partea civilă; la data de 27 septembrie 2006, organele de poliţie au depistat pe D.N. 1 pe recurentul-inculpat I.G. şi pe numita O.M., în timp ce duceau la cerşit pe partea civilă şi pe numitul C.N.O.
În declaraţiile date la organul de urmărire penală în calitate de făptuitori, cu ocazia depistării de către organele de poliţie, recurenţii-inculpaţi I.G. şi R.A. au recunoscut că au dus-o la cerşit pe partea civilă pentru a-şi procura bani.
Aspectele consemnate de organele de poliţie în raportul întocmit la data de 19 august 2006 au fost confirmate de martorii M.E. şi M.M. care au declarat că în ziua respectivă, în zona Bâlea, recurenţii-inculpaţi I.G. şi R.A. au fost depistaţi însoţind şi îndemnând pe partea civilă la cerşit.
Martorul Ţ.M., soţul surorii recurentului-inculpat O.B., a declarat că soţii O. au ţinut-o în locuinţa lor pe partea civilă până în anul 2008, perioadă în care au dus-o la cerşit în Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov şi în Ungaria şi că atunci când plecau la cerşit cu V., inculpaţii R.A. şi I.G. "veneau şi ei".
Împrejurarea că partea civilă a fost dusă de recurenţi la cerşit în municipiul Bucureşti este relatată şi de martorul T.N., care a declarat că în anul 2005, în luna septembrie, a văzut-o pe partea civilă în Bucureşti, iar în vara anului 2006, în apropierea localităţii Ucea, cerşind.
De asemenea, martorul V.I.Ş. a declarat că ştie că O.M. şi I.G. i-au dus la cerşit pe Z.V. şi pe C.N.O. pentru a obţine bani de pe urma acestora, şi că în 2004 şi în 2005, recurenţii-inculpaţi şi numita O.M. s-au deplasat în municipiul Bucureşti împreună cu Z.V. şi cu C.N.O. şi au locuit în gazdă în cartierul Ferentari.
Nu lipsite de relevanţă în aprecierea vinovăţiei recurenţilor-inculpaţi în săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată sunt declaraţiile părţii civile Z.V., în care, în mod constant a arătat că în urmă cu 7 ani a fost răpită din municipiul Braşov de către O.M. şi soţul acesteia şi dusă în locuinţa lor din A., iar de aici au transportat-o în municipiul Ploieşti şi ulterior în Ungaria, unde a fost pusă să cerşească; că de multe ori a fost lovită de inculpaţi care îi luau sumele de bani obţinute din cerşit, sume apreciate ca fiind foarte mari în contextul în care aceştia şi-au cumpărat două apartamente şi două maşini.
De asemenea, martorul P.N. a declarat că la solicitarea inculpatului O.B. a condus autoturismul acestuia, marca D. cu nr. de înmatriculare X, în municipiul Sinaia, unde inculpatul şi soţia sa au dus-o pe partea civilă la cerşit; martorul H.B. a confirmat prezenţa soţilor O. şi a părţii civile în zona Izvorul Rece, în jurul datei de 29 iulie 2006; martorul L.N. a declarat că în anul 2006, la solicitarea recurentului-inculpat O.B., i-a transportat de două ori cu maşina pe partea civilă, pe cumnatul lui O.B., numitul M.A. şi pe O.M. până în apropierea localităţii Ucea, unde au rămas la cerşit şi că inculpatul O.B. apela la serviciile unor şoferi din A. care îi duceau frecvent în diferite localităţi, pe O.M. şi pe Z.V.; martora Z.A., sora părţii civile, a confirmat faptul că soţii O. au luat-o pe partea civilă şi au dus-o în diferite localităţi din ţară, inclusiv în Ungaria (unde a suferit şi un accident) la cerşit.
Relevant este şi faptul că din actul de identitate al părţii civile rezultă că aceasta avea domiciliul la soţii O., aspect confirmat şi de declaraţiile rudelor părţii civile care aveau cunoştinţă de faptul că cei doi au luat-o pe Z.V. de acasă din F., i-au făcut buletin în A. şi o duceau la cerşit.
În mod justificat şi temeinic argumentat, instanţa de apel a înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor date în cursul cercetării judecătoreşti în care au revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală, reţinând că aceste din urmă declaraţii exprimă adevărul, întrucât au fost date într-un moment foarte apropiat de cel al comiterii faptelor şi se coroborează cu declaraţiile olografe date de inculpaţii R.A. şi I.G., cu declaraţiile părţii civile şi cu declaraţiile date de O.M. în calitate de inculpată în cauza în care, la cererea sa, judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
În concluzie, Înalta Curte reţine că inculpaţii au comis infracţiunea de trafic de persoane în modalităţile normative indicate în art. 12 din Legea nr. 678/2001, şi anume, prin recrutarea, cazarea şi transportarea părţii civile Z.V. în mai multe localităţi din ţară şi în străinătate - profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima în mod liber voinţa datorită handicapului fizic şi psihic de care suferă - unde, prin aservire, încălcarea şi restrângerea unor drepturi ale acesteia, cum ar fi acela de a se deplasa în mod liber şi de a avea un trai decent, au exploatat-o, obligând-o să cerşească în folosul lor şi, în consecinţă, că cererea apărării de a se pronunţa o soluţie de achitare a inculpaţilor nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată recurentei-inculpate R.A., Înalta Curte constată că a fost just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, perioada mare de timp în care partea civilă a fost traficată de recurentă împreună cu ceilalţi inculpaţi în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea cerşetoriei, inculpata profitând de handicapul fizic şi psihic pe care partea civilă îl prezenta, sunt aspecte de natură a conduce Înalta Curte la concluzia că executarea de către inculpata R.A. a pedepsei de 5 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea acesteia.
Reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia presupune reţinerea în favoarea recurentei-inculpate de circumstanţe atenuante prevăzute în art. 74 C. pen.
Or, având în vedere atitudinea nesinceră a recurentei-inculpate, adoptată pe tot parcursul procesului penal, şi gradul ridicat de pericol social concret al faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată cererea apărării de a se face aplicarea în cauză a prevederilor art. 74 C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că a fost corect soluţionată, fiind pe deplin justificată cererea părţii civile Z.V. de acordare de daune morale al căror cuantum de 10.000 RON reprezintă o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului moral suferit de aceasta în perioada 2001 - 2008.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de inculpaţii O.B., R.A. şi I.G. se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile datorate apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.B., R.A. şi I.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, şi suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Z.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2019/2013. Penal → |
|---|
