ICCJ. Decizia nr. 203/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2032 din 07 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în baza dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cerere de liberare condiționată, formulată de condamnatul P.N.V., în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1120 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul P.N.V., în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a constatat că instanța ierarhic superioară comună a instanțelor aflate în conflict este înalta Curte de Casație și Justiție și, în temeiul art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru stabilirea instanței competente a se pronunța asupra conflictului de competență.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,
înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pe rolul Judecătoriei Medgidia a fost înregistrată la data de 13 august 2012, cererea formulată condamnat pentru liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de flirt calificat.
La data formulării acestei cereri, așa cum rezultă din procesul verbal din 06 septembrie 2012, aflat la fila 26 din dosarul Judecătoriei Medgidia, condamnatul se afla încă la Penitenciarul Tichilești, Județul Brăila, fiind transferat doar ulterior la Penitenciarul Slobozia.
întrebat fiind, în ședință publică, condamnatul P.N.V. a precizat înaltei Curți că, la data formulării cererii de liberare condiționată, se afla in detenție la Penitenciarul Tichilești, Județul Brăila.
Potrivit prevederilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen., "liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută, potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria in a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar in cazul prevăzut de art. 62 alin. (3) C. pen., de către tribunalul militar în a cărui circumscripție se află închisoarea militară.
Se instituie astfel competența exclusivă de soluționare a cauzei de către judecătoria în a cărei raza teritorială se află locul de deținere al condamnatul.
Atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că, prin "instanță în a cărei rază teritorială se află locul de deținere''' se înțelege instanța în a cărei circumscripție se găsește locul de deținere unde se afla inculpatul la data formulării cererii de liberare condiționată.
Chiar dacă, ulterior formulării cererii, condamnatul a fost transferat la alt loc de deținere, această împrejurare nu este de natură să schimbe competența teritorială, astfel cum aceasta a fost stabilită potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen.
Față de considerentele expuse, reținând că, la data formulării cererii de liberare condiționată, condamnatul se afla la Penitenciarul Tichilești, Județul Brăila, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 450 alin. (1) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul P.N.V. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanță căreia i se va trimite dosarul.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu in cuantum 100 lei, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 576/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 557/2013. Penal → |
|---|
