ICCJ. Decizia nr. 246/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 19 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 21 ianuarie 2013, în temeiul art. 1491alin. (9) C. proc. pen., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. cu privire la inculpatul N.T.I. cercetat sub aspectul săvârșirii faptelor de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

în temeiul art. 1491alin. (12) C. proc. pen., raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul București, față de inculpatul N.T.I., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 19 ianuarie 2013 și până la data de 17 februarie 2013, inclusiv.

în temeiul art. 145 alin. (11) C. proc. pen., s-a impus ca inculpatul N.T.I. să respecte, pe perioada măsurii de prevenție, următoarele obligații:

a) să se prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

în temeiul art. 145 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi Municipiul București, inculpatul N.T.I. să nu se apropie de ceilalți învinuiți sau martorii din prezenta cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția învinuitei N.O.

în temeiul art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului N.T.I. că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi Municipiul București va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 145 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca copia încheierii să fie comunicată inculpatului N.T.I., secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.

în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la data de 19 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a solicitat instanței de judecată luarea măsurii arestării preventive a inculpatului N.T.I. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19 ianuarie 2013 până la 16 februarie 2013.

în motivarea propunerii de arestare preventivă Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. s-a arătat că, la data de 05 noiembrie 2012, la nivelul D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, a fost înregistrat denunțul formulat de numitul M.A., primar al comunei Jilava, jud. Ilfov, prin care acesta semnala grave acte de corupție în care era implicat prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu - N.T.I.

Urmare a acestui denunț, la nivelul D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a format dosarul, în care au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale.

Prin rezoluția din 15 ianuarie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții:

1. N.T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

- luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. La art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale);

2. S.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale);

- complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale);

3. N.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

- complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C pen. (3 acte materiale);

4. Z.A.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

- complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale);

Prin ordonanța din 17 ianuarie 2013, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de cei patru învinuiți și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că, prin rezoluția de începere a urmăririi penale s-au reținut următoarele acte materiale:

1. La data de 09 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a remis suma de 170.000 de euro, cu titlu de mită, pentru achiziționarea de către N.T. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la acel moment, a unui teren intravilan în suprafață de 2000 mp situat în comuna Jilava, județul Ilfov, de la numiții A.C. si M.V.M., reprezentată de numitul A.C.

Terenul în cauză a fost pretins de la M.A. - primar al comunei Jilava, cu titlu de mită, de către T.N. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru a fi soluționat favorabil un dosar înregistrat la unitatea de parchet pe care o conducea, ca urmare a unei plângeri penale pe care M.A. o formulase împotriva numitului B.N.

Atât acțiunea de pretindere a mitei - terenul din Jilava, cât și acțiunea de remitere a acesteia, s-a realizat cu complicitatea lui S.O. care a și intermediat vânzarea terenului în calitate de împuternicit.

Pentru a disimula mita, terenul a fost vândut prin intermediul lui S.O., către doi cumpărători, respectiv familiei N. (N.T. - prim procuror și N.O.) și familiei Z. (Z.A.R. și Z.C.C.), revenindu-le câte 1000 mp fiecăruia.

2. în perioada ianuarie-februarie 2010, denunțătorul M.A. a achitat, cu titlu de mită, contravaloarea cheltuielilor (transport, cazare, cheltuieli personale) de aproximativ 10.000 dolari SUA, ocazionate de sejurul petrecut în perioada menționată de N.T. - prim procuror al P.J. Cornetu și soția acestuia N.O., în SUA, în localitățile Beverly Hills și Las Vegas.

Acceptarea mitei - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie-februarie 2010 de către N.T. - prim procuror al P.J. Cornetu, s-a realizat în contextul în care la nivelul unității de parchet pe care o conducea, se aflau în instrumentare mai multe dosare penale înregistrate ca urmare a unor plângeri formulate împotriva primarului M.A. iar prim procurorul N.T. i-a promis acestuia că va avea grijă ca respectivele dosare să fie soluționate într-un mod favorabil primarului.

Au beneficiat de plata contravalorii cheltuielilor ocazionate de sejurul petrecut în SUA în perioada ianuarie-februarie 2010 și fam. Z., avocatul Z.A.R. și soția acestuia - Z.C.C.

în derularea faptelor astfel cum au fost expuse, o contribuție importantă a avut-o S.O. care i-a indus denunțătorului M.A. ideea că, pentru a fi soluționate favorabil dosarele de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat, trebuie să îi ofere cu titlu de mită, diferite beneficii materiale prim procurorului N.T.

3. în cursul lunii februarie 2010, denunțătorul M.A. i-a remis cu titlu de mită prim-procurorului N.T. un televizor în valoare de aproximativ 8299 RON.

Mita - televizorul, a fost pretinsă de prim-procurorul N.T. în același context al instrumentării unor dosare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în care era cercetat M.A., în calitate de primar al comunei Jilava, și în legătură cu care promitea o soluționare favorabilă denunțătorului.

Instanța de fond a reținut că inculpatul N.T.I. a declarat că nu recunoaște fapta penală, respectiv de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Inculpatul N.T.I. a susținut că terenul în suprafață de 1000 mp l-a cumpărat de la O.S., care a fost mandatarul unei persoane pe care nu o cunoaște. Suma este aceea prevăzută în contract. în ceea ce privește cel de-al doilea act material al faptei de luare de mită, inculpatul N.T.I. a arătat că a fost invitat de către O.S. și logodnica acestuia în America. Inculpatul a mai susținut că cheltuielile ocazionate cu deplasarea în America au fost suportate în mare parte de către el și de către soția sa, cu excepția a unei zile sau a două zile de cazare la hotel, când învinuitul O.S. a plătit cu cârdul de credit. Inculpatul N.T.I. a motivat plata cheltuielilor efectuate de către învinuitul O.S. deoarece acesta avea un cârd de credit ce cuprinde o sumă de 2-3 ori mai mare decât cheltuielile ce urmau a fi efectuate la hotel întrucât nu cunoaște bine limba engleză nici el și nici soția sa. Inculpatul N.T.I. a mai precizat că are o relație de prietenie cu O.S. și cu avocatul Z.A. și de amiciție cu M.A. în ceea ce privește cel de-al treilea act material de luare de mită, inculpatul N.T.I. a susținut că l-a rugat pe denunțătorul M.A. să-i achiziționeze un televizor direct din depozit. Soția sa N.O. a fost aceea care a ridicat televizorul de la Primăria comunei Jilava, M.A. refuzând să discute cu aceasta despre prețul televizorului. Inculpatul N.T.I. a mai arătat că după câteva zile a achitat prețul televizorului 6000-7000 lei fără să primească factură de la M.A., întrucât acesta a motivat că nu deține acest act.

De asemenea inculpatul N.T.I. a mai declarat că toate rezoluțiile pe care le-a dispus, în calitatea sa prim procurorul al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, au avut în vedere doar prevederile legale, actele premergătoare efectuate de către procuror și nicidecum relația sa de amiciție cu M.A. Soluțiile adoptate cu privire la M.A. au fost atacate în instanță, judecătorii confirmând soluția sa și a procurorilor.

Totodată inculpatul N.T.I. a mai declarat că, din data de 01 august 2010 și până în prezent, a avut calitatea de procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unde a instrumentat cauze având ca obiect infracțiuni contra vieții și infracțiuni stabilite în competență săvârșite de agenți din penitenciar și agenți de poliție.

în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între A.C. și R.N., inculpatul N.T.I. a susținut că acesta nu face obiectul faptei pentru care este cercetat, deoarece nu i s-a adus la cunoștință de către procuror.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit apărării, nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât nu există probe și indicii temeinicie cu privire la săvârșirea faptelor prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, și că nu s-a făcut dovada că, odată lăsat în libertate, inculpatul N.T.I. ar prezenta un pericol efectiv pentru ordinea publică.

Potrivit apărării presupusele fapte penale reținute în sarcina inculpatului N.T.I. se bazează exclusiv pe autodenunțul formulat de M.A., fostul primar al comunei Jilava, și pe interpretarea subiectivă a acestuia făcută de organul de urmărire penală.

Apărarea a mai susținut că inculpatul N.T.I. s-a întâlnit cu denunțătorul în câteva rânduri, însă numai în locuri publice și a aflat de la acesta despre faptul că ar avea unele sesizări la Parchet, dar în niciun caz nu a purtat discuții concrete despre dosare, în condițiile în care acestea erau repartizate procurorilor din subordine.

A mai susținut apărarea că în cauză nu există nicio dovadă că soluția dispusă de către inculpatul N.T.I., în calitatea sa prin procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, ar fi fost condiționată de pretinderea sau primirea unor foloase materiale, cu atâta mai mult cu cât, soluțiile Parchetului au rămas definitive, după ce au fost verificate de către instanțele de judecată.

în legătură cu remiterea sumei de 170.000 de euro de către denunțător, în costul achiziționării unui teren, s-a susținut că nu există nicio dovadă concretă a acestui fapt, actele notariale dovedind o altă situație de fapt, și anume aceea că inculpatul N.T.I. a plătit doar 10.000 de euro și că banii au fost împrumutați de la Z.A.R., fiindu-i restituiți în rate lunare.

Referitor la plata de către denunțător a cheltuielilor ocazionate de sejurul în Statele Unite, în luna ianuarie - februarie 2010, apărarea a susținut că nu există nicio dovadă concretă a acestei împrejurări, în afara denunțului, care are o doză de subiectivism exagerată și care este contrazisă de celelalte probe administrate până la acest moment procesual.

în acest sens, apărarea a arătat că inculpatul a achitat personal o parte din cheltuieli, în cuantum de 6000 dolari SUA, și că restul cheltuielilor au fost achitate de O.S. și soția acestuia, care l-au invitat pentru petrecerea ocazionată de căsătoria lor.

Cu privire la cel de-al treilea act material al faptei de luare de mită, respectiv primirea unui televizor, de la denunțătorul M.A., pentru soluționarea favorabilă a unor dosare, apărarea a arătat că declarația acestuia nu este confirmată de alte probe.

în realitate, inculpatul a fost acela care a achitat contravaloarea televizorului către denunțător, fără însă a solicita de la acesta un act.

Referitor la cea de-a doua condiție cumulativă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., apărarea a susținut că nu există probe care să confirme că inculpatul N.T.I. ar prezenta pericol pentru ordinea publică, invocând în acest sens prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.

Examinând propunerea de arestare preventivă a inculpatului N.T.I., Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, a arătat că potrivit art. 149 C. proc. pen. arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale se poate dispune când sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 C. proc. pen.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că, în cauză, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul N.T.I. a săvârșit faptele penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluțiile din 15 ianuarie 2013 și 17 ianuarie 2013.

Deși inculpatul N.T.I. nu a recunoscut fapta de luare de mită, arătând că a avut o relație de prietenie cu S.O. și de amiciție cu M.A., Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 68 C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana, față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.

Astfel, s-a reținut că declarațiile denunțătorului M.A. se coroborează cu declarațiile învinuiților Z.A.R. și S.O. și ale martorului A.C., precum și cu celelalte acte existente la dosarul cauzei.

în ceea ce privește "amiciția" inculpatului N.T.I. cu denunțătorul M.A., învinuitul Z.A.R. a arătat că a devenit apărătorul acestuia din urmă pentru a interveni în vederea soluționării favorabile a dosarelor în care erau formulate plângeri penale de către B.N.

în declarația sa, învinuitul Z.A.R. a susținut că N.T.I. a fost de acord să-l întâlnească pe M.A. pentru a vedea ce fel de om este, neavând încredere în relatările acestuia referitor la faptul că îi făcuse o impresie bună.

De asemenea, învinuitul Z.A.R. a mai arătat că discuțiile purtate în comun între el, M.A. și N.T.I. au avut drept concluzie primirea unui teren în schimbul soluționării favorabile a plângerilor penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

în acest sens, M.A. împreună cu S.O. i-au prezentat mai multe terenuri, împrejurare despre care a luat cunoștință inculpatul N.T.I.

învinuitul Z.A.R. a mai arătat că inculpatul N.T.I. a fost acela care i-a indicat terenul, fapt ce a fost adus la cunoștința învinuitului S.O. și a denunțătorului M.A.

în declarația sa, învinuitul Z.A.R. a mai arătat că i-a adus la cunoștință prim procurorului N.T.I. despre reproșurile denunțătorului M.A., acesta promițându-i că o să-i rezolve favorabil dosarele, însă înțelegerea nu a fost onorată.

învinuitul S.O., în declarația sa, a arătat că M.A. a negociat vânzarea terenurilor cu proprietarul A.C., stabilind un preț de 100/80 euro mp.

Tot M.A. a fost acela care l-a determinat pe A.C. să-l împuternicească cu privire la vânzarea terenurilor.

Potrivit declarației inculpatului Z.A.R., M.A. a efectuat plata pentru toate aceste terenuri în locul prim procurorului, al avocatului Z.A.R. și al numitei R.N., pentru a-și rezolva dosarele penale pe care le avea pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Referitor la cel de-al doilea act material de luare de mită, instanța de fond a reținut că învinuitul Z.A.R. a arătat că M.A. a fost acela care le-a propus inculpatului N.T.I. și lui Z.A.R. să-și prelungească sejurul cu încă trei zile în America.

Potrivit susținerilor învinuitului Z.A.R., M.A. a plătit aproximativ 4000 dolari SUA pentru zilele de sejur în plus pentru N.T.I. și Z.A.R.

De asemenea, învinuitul S.O. a mai declarat că, în timpul sejurului în America, M.A. îi reproșa inculpatului N.T.I. că s-ar fi început urmărirea penală împotriva sa într-unui din dosarele penale.

Martorul A.C., în declarația sa, a susținut că primarul M.A. l-a contactat în vederea vânzării terenului deținut în intravilanul comunei Jilava și că a negociat un preț de 65 euro pe mp.

La data de 09 aprilie 2009, martorul A.C. l-a împuternicit pe S.O. să fie reprezentantul său în vânzarea terenului, dată la care a primit și suma de 240.000 euro, bani aduși în biroul acestuia de către o altă persoană.

Martorul a mai arătat că, în aceeași zi, 09 aprilie 2009, a depus la Banca T. suma de 110.000 euro și că i-a remis verișoarei sale M.V. suma de aprox. 82.000 euro, iar restul de bani i-a cheltuit în interes personal.

Prima instanță a reținut că, la dosarul cauzei, se află contractul de depozit bancar încheiat la data de 09 aprilie 2009 între A.C. și Banca T. SA.

Cu privire la cel de-al treilea act material de luare de mită, reținut în sarcina inculpatului N.T.I., instanța a reținut că martorul P.G. a declarat că, în primăvara anului 2010, s-a prezentat la sediul Primăriei Jilava, un domn care s-a recomandat ca fiind procurorul "T." și care a solicitat să fie primit de primarul M.A. Martorul a mai susținut că a mers la salonul de înfrumusețare R.B., de unde a luat un televizor, de față fiind un coleg al său, R.I. Potrivit declarației martorului P.G., televizorul l-a introdus în mașina cu care venise procurorul "T.", susținând în final că în autoturism se afla o doamnă pe care nu o cunoștea.

Martorul R.I., în declarația sa, a arătat că în perioada septembrie 2009 - august 2012, a fost angajat al firmei de pază D.S. și că și-a exercitat serviciul de pază în cadrul Primăriei Jilava. Potrivit susținerilor martorului R.I., în primăvara anului 2010, colegul său P.G. a luat un televizor de la salonul R.B. Martorul a mai arătat că P.G. i-a relatat că televizorul a intrat în posesia procurorului N.T.I.

Instanța a mai reținut că, la dosarul cauzei, se află acte din care rezultă că, în cursul anului 2009, prețul real de vânzare a unui teren intravilan în comuna Jilava, era între 70 euro mp și 100 euro mp.

De asemenea, la filele 162 - 222 vol. I d.u.p. se află rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale care atestă că, în perioada 2009 - 2010, M.A. era cercetat, în calitatea sa de primar al comunei Jilava, soluții confirmate de către prim procurorul N.T.I.

în raport de cele mai sus reținute, Curtea a constatat ca fiind nefondată critica apărării referitoare la neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 143 C. proc. pen.

Deși Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a susținut că inculpatul N.T.I. prezintă pericol concret pentru odinea publică, Curtea a constatat că natura, frecvența și gravitatea faptelor, precum și urmarea produsă, invocate drept argument în sprijinul art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt elemente care trebuie luate în considerare în situația în care s-ar dispune tragerea la răspundere penală.

în opinia Curții, perioada de la data săvârșirii presupuselor fapte, pentru care inculpatul N.T.I. este cercetat pena, 2009 - 2010, este un element care contribuie la aplicarea dispozițiilor art. 145 C. proc. pen.

în considerarea respingerii propunerii Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. de arestare preventivă, Curtea a apreciat că, dincolo de impactul mediatic al cauzei, lăsarea în libertate a inculpatului N.T.I., nu este de natură să tulbure ordinea publică, nefiind creată o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normale de desfășurare a vieții cotidiene.

în raport de calitatea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pe care a avut-o inculpatul N.T.I. cu privire la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat penal, Curtea a apreciat că se poate vorbi de o tulburare a opiniei publice și nu a ordinii publice, cum se susține în referat.

S-a arătat că acest argument are la bază distincția care trebuie făcută între tulburarea ordinii publice și tulburarea opiniei publice, în vederea existenței unui echilibru, în scopul respectării atât a interesului public, dar și al inculpatului N.T.I., care de la data săvârșirii presupuselor fapte, în calitatea sa de procuror criminalist, a instrumentat cauze având ca obiect infracțiuni contra vieții, cât și infracțiuni săvârșite de agenți de penitenciar și agenți de poliție.

în deciziile nr. 76/2005 și 26/2000, Plenul Curții Constituționale, referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., care aveau o redactare asemănătoare a cea a actualului art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a arătat că pericol pentru ordinea publică nu trebuie să se confunde cu pericolul social al faptei, "ci trebuie să se constate pe baza altor împrejurări privind în special persoana făptuitorului".

Prima instanță a mai arătat că, în privința apărării ordinii publice, în cauza Letellier contra Franței parag. 59-65, Curtea Europeană a arătat că anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă, dar acest factor poate fi pertinent și suficient numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că eliberarea acuzatului tulbură în mod real ordinea publică.

S-a apreciat că susținerea Parchetului, în sensul că este necesară arestarea inculpatului N.T.I. întrucât în cauză urmează a fi administrate probe privitoare la existența celui de-al treilea lot de teren de 1000 mp, ce i-a parvenit mamei procurorului V.D.C., martora R.N., audiată la data de 18 ianuarie 2013, nu constituie un motiv de a constata a fi îndeplinite dispozițiile art. 136 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. care, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N.T.I. întrucât, în cauză sunt îndeplinite nu doar cerințele prev. de art. 143 C. proc. pen., ci și cele ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat de procuror, cât și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este întemeiat și, pe cale de consecință, va fi admis, urmând a se lua măsura arestării preventive față de inculpatul N.T.I., pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Prin ordonanța de reținere din 18 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a dispus în dosar, reținerea învinuitului N.T.I., pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 18 ianuarie 2013, ora 16,05 până la data de 19 ianuarie 2013, ora 16,05.

La aceeași dată, prin ordonanță, s-a dispus în același dosar, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului N.T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (trei acte materiale) și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 148 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate la lit. a)-f) ale art. 148 C. proc. pen.

în raport de aceste dispoziții legale, instanța de recurs reține, astfel cum a constatat și instanța de fond, că există probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 C. proc. pen., că inculpatul N.T.I. a săvârșit faptele pentru care este cercetat.

Presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele de care este acuzat rezultă din datele existente în cauză, așa cum sunt relevate în special prin:

- contractul de vânzare cumpărare încheiat între A.C., prin mandatar S.O., și N.T.I., N.O. pentru suprafața de 1000 mp, precum și cele încheiate de același vânzător prin mandatar, cu Z.A.R., Z.C.C., pe de-o parte, și cu R.N., pe de altă parte, pentru celelalte două suprafețe de câte 1000 mp;

- contractul de vânzare cumpărare încheiat la 9 aprilie 2009, între M.V.M. prin mandatar S.O., și N.T.I., N.O., Z.A.R., Z.C.C. și R.N., având ca obiect terenul intravilan în suprafață de 707 mp;

- declarația martorului A.C. care a arătat că, fără să cunoască cumpărătorii, la intervenția lui M.A., a vândut, împuternicindu-l în acest scop, pe S.O., suprafața de teren de 3000 mp, primind când a semnat împuternicirea, bani cash și în euro, în sumă de 240.000 euro, sumă care reprezenta inclusiv prețul pentru suprafața de 707 mp, necesară pentru drumul de acces, proprietatea lui M.V., verișoara sa, martorul arătând că banii primiți la 9 aprilie 2009, au fost aduși de o persoană, în biroul lui S.O., iar în acea zi, a depus o parte din aceștia la bancă, indicând totodată modul în care a folosit diferența din totalul prețului;

- contractul de depozit bancar al martorului A.C., încheiat la data de 9 aprilie 2009, cu Banca T., pentru suma de 110.000 euro;

- procura de vânzare dată de A.C. lui S.O. pentru vânzarea suprafeței de 3000 teren intravilan și procura de vânzare a suprafeței de 707 mp dată de M.V.M. lui S.O., la data de 9 aprilie 2009;

- declarația învinuitului Z.A.R. care atestă că, în urma discuțiilor dintre inculpat și denunțător, la care a participat, s-a ajuns la înțelegerea ca inculpatul să îl sprijine pe M.A. cu privire la dosarele penale pe care le avea la Parchet, "dacă va primi de la acesta un teren de casă"; că după ce inculpatul i-a indicat "terenul care i-a plăcut", au stabilit data prezentării la notar, pentru perfectarea vânzării; că prețul "terenurilor nu cunosc exact cine le-a achitat și nici taxele notariale, însă nici eu și nici ceilalți cumpărători (N.T. și soția acestuia și mama procurorului C.V.) nu am plătit/achitat nici un ban (.) prețul pentru cele trei terenuri în suprafață de câte 1000 mp a fost achitat de către M.A. sau S.O., sau de către aceștia împreună (nu știu cu exactitate)"; că în excursia din SUA, a surprins "nenumărate discuții în contradictoriu între inculpat și denunțător și cred că invitația procurorului în SUA a avut ca scop de a se împrieteni mai bine"; că ulterior excursiei în SUA, "atât M.A., cât și S.O. au susținut că fiecare dintre ei ar fi achitat cheltuielile de transport, cazare și masă (.) Nu știu cine a făcut plățile privind transportul și cazarea în SUA pe perioada de aproximativ zece zile, cât am stat cinci zile la hotel M. în Beverly Hills și cinci zile la Hotel B. în Las Vegas", învinuitul precizând că singur și-a plătit consumațiile la restaurant.

- declarația învinuitului S.O. care relevă că, la cererea denunțătorului, a fost mandatarul vânzătorului terenurilor achiziționate de N.T.I., Z.A.R. și o altă doamnă despre care a aflat ulterior că este mama unui alt procuror, iar prețul a fost negociat și plătit de denunțătorul M.A., care îl cunoștea pe proprietar, pentru toate cele trei terenuri, pentru a i se rezolva în mod favorabil dosarele penale pe care le avea pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu; că sejurul din SUA a fost prilejuit de cununia sa și l-a achitat pentru toți învinuiții, iar pentru trei-patru zile, cât N.T.I. și Z.A.R., și-au prelungit șederea în SUA, cazarea a fost plătită de denunțător, plată făcută pentru a-și rezolva dosarele pe care M.A. le avea la Parchet, fiind posibil ca denunțătorul să fi plătit și o parte din cazarea de la hotelul B. pentru N.T.I. și Z.A.; că în timpul sejurului în SUA, "M.A. s-a certat cu N.T. cu privire la un dosar penal", reproșându-i că "s-a început urmărirea penală împotriva sa, într-unui din dosarele penale";

- extrasele de cont de la U.T.B. care atestă că în zilele de 8 aprilie 2009 și 9 aprilie 2009, denunțătorul M.A. a retras sumele de 20.000 euro și, respectiv. 65.000 euro, precum și cele de la Banca T. din care rezultă că același denunțător a retras 106,661.37 lei, în data de 8 aprilie 2009;

- înscrisuri care atestă că plata cheltuielilor de cazare la Hotel M. în Beverly Hills, pentru N.T.I. și Z.A., în perioada 1 februarie 2010-5 februarie 2012, au fost achitate de denunțătorul M.A.; documente care atestă plata de către denunțător prin intermediul cârdului său American Express, a mai multor bunuri achiziționate din SUA; extrase de cont de la U. care atestă efectuarea de plăți bunuri și servicii în SUA, de către M.A.;

- declarațiile martorilor R.I. și P.G. din care rezultă împrejurările în care inculpatul a intrat în posesia televizorului;

- procesul verbal de percheziție domiciliară;

- fotocopiile rezoluțiilor emise în dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în perioada 2009-2010, prin s-au dat soluții de netrimitere în judecată față de denunțătorul M.A., precum și rezoluții soluționate, în temeiul art. 278 C. proc. pen., de inculpatul N.T.I., în calitate de prim procuror al acestei unități de Parchet;

- denunțul și declarația lui M.A.

Așadar, bănuielile că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat sunt plauzibile/legitime întrucât există fapte și informații de natură a convinge un observator obiectiv în acest sens, astfel cum rezultă din cele anterior expuse.

în aprecierea întrunirii condițiilor impuse de art. 143 C. proc. pen., instanța de recurs are în vedere și jurisprudența C.E.D.O., care în interpretarea art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, a statuat că, pentru justificarea arestării preventive, nu se pretinde să fie deja stabilite realitatea și natura infracțiunii de care cel interesat este bănuit că a săvârșit-o, pentru că aceasta reprezintă scopul fazei de urmărire penală. Instanța europeană a precizat că faptele ce dau naștere la bănuieli concrete, care justifică arestarea unei persoane nu trebuie să fie de același nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări.

în dezacord însă cu prima instanță, înalta Curte consideră că, în cauză, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu doar sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina intimatului inculpat, care în mod evident sunt mai mari de 4 ani închisoare, ci și sub aspectul pericolului concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment procesual.

Faptul presupus, că inculpatul N.T.I., procuror, cu funcție de conducere, respectiv prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, a pretins, primit și acceptat diferite bunuri și foloase pentru a soluționa favorabil, unei persoane - denunțătorul M.A., primar al comunei Jilava-, dosarele penale în care aceasta era cercetat sau în care sesizase organele de urmărire penală, constituie în mod cert împrejurări care tulbură profund și grav ordinea publică, determinând reacții justificate de insecuritate, neîncredere față de sistemul judiciar și chiar față de actul de justiție.

Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului N.T.I., modalitatea concretă prin care acestea se presupune că au fost comise (în asociere cu un avocat, în sprijinul unei persoane cu notorietate-cum este primarul unei localități, prin posibila atragere în activitatea infracțională a unui procuror aflat în subordinea sa), consecințele produse asupra ordinii de drept constând în afectarea gravă a încrederii cetățenilor onești în actul de justiție, insuflându-se opiniei publice falsa impresie că magistrații ar putea fi deasupra legii și că oricând ar putea face demersuri juridice interesate, inducându-se astfel ideea că justiția funcționează și în afara dispozițiilor legale, justifică pe deplin temerea că s-ar crea o stare de nesiguranță în rândul societății civile, ce ar putea fi generată prin lăsarea în libertate a inculpatului.

Datele care caracterizează persoana inculpatului trebuie avute în vedere la aprecierea pericolului concret al acestuia pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, calitatea sa socială și profesională îl situau pe o poziție din care, într-o ordine socială normală, se impunea a fi exclusă recurgerea la săvârșirea oricăror acte de corupție ori alte fapte antisociale.

La alegerea măsurii preventive, instanța de recurs are în vedere inclusiv dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. care enumera exemplificativ criteriile în raport de care se alege măsura preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal.

Din această perspectivă, se constată că inculpatul este tânăr, la primul conflict cu legea penală, are familie, este integrat social, are studii superioare, dar, toate aceste elemente pozitive, care ilustrează persoana inculpatului, puse în balanță cu gradul de pericol social al infracțiunilor - dat de natura juridică a unora dintre acestea (infracțiuni de corupție), perioada relativ lungă de timp în care se presupune că inculpatul a acționat, valoarea importantă (de ordinul zecilor de mii de euro) a bunului și foloaselor care se bănuiește că au format obiectul mitei, calitatea profesională care se susține, în acuzare, că inculpatul a folosit-o în scop infracțional - nu justifică luarea unei măsuri preventive mai blânde, ca obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, în locul măsurii arestării preventive.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 3851alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 1403C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie 2013 a Curții de Apel București - secția I penală, privind pe inculpatul N.T.I.

Va casa în totalitate încheierea recurată și, rejudecând:

Va admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

în baza art. 1491alin. (10) raportat la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. va dispune arestarea preventivă a inculpatului N.T.I. pe o perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

în baza art. 151 alin. (1) C. proc. pen. va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă cu privire la inculpatul N.T.I.

Onorariul parțial în sumă de 25 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.T.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au rămas în sarcina statului.

← ICCJ. Decizia nr. 921/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 94/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 246/2013. Penal